Pretentii. Decizia nr. 4151/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4151/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 61130/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4151
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.05.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 2 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 3912/16.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. A.-C., intimații pârâți S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și intimata pârâtă chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, a răspuns intimata reclamantă, reprezentată de avocat S. C., cu împuternicire avocațială de reprezentare la fila 22 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că intimata reclamantă S. A. C., a depus la dosar, la data de 16.05.2014 prin intermediul Serviciului registratură al secției, întâmpinare și un set de înscrisuri, după care:
La interpelarea instanței, reprezentanta intimatei reclamante S. A. C., învederează faptul că nu mai are alte cereri prealabile de formulat judecății.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul, solicită instanței, în principal respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare iar în subsidiar, admiterea recursului în parte, precizând că în ceea ce privește cererea de chemare în garanție admisă la instanța de fond, lasă la aprecierea instanței. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3912/16.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI și S. Român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și respinsă acțiunea formulată de reclamanta S. A.-C. în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Sector 2 București și excepția inadmisibilității.
A fost admisă acțiunea formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI, prin DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, carea fost obligată la restituirea către reclamantă a sumei de 3409 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca neîntemeiată.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 639,3 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, tribunalul a reținut că, pe de o parte, potrivit reglementării în materie cuprinse în art.5 din OUG nr.50/2008, art.3 alin.1 din Capitolul 3, Anexa 1 la HG nr.686/2008 și art.33 din OG nr.92/2003, administrarea creanței fiscale nu este dată în competența acestor autorități, iar cele două pârâte nu au fost nici sesizate de reclamantă cu o cerere de restituire a taxei plătite, pentru ca aceasta să poată justifica acționarea lor în judecată în baza Legii nr.554/2004. Pe de altă parte însă, organul fiscal A.F.P Sector 2 a fost învestit cu o astfel de cerere (f.10), prin urmare, între acesta din urmă și reclamantă există un raport juridic cenzurabil prin prisma art.1 și art.8 din Legea contenciosului administrativ. Așa fiind, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, părți față de care acțiunea va fi respinsă în consecință.
În legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Sector 2 tribunalul a reținut că titularul obligației în raportul juridic dedus judecății este pârâta, ca autoritate fiscală competentă ce a calculat și perceput taxa pe poluare (f.6). Excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal nu poate fi primită pe considerentul că suma se face venit la bugetul F. pentru Mediu, neavând relevanță modul de utilizare ulterioară a sumei de bani în stabilirea legitimării procesuale, de vreme ce raportul juridic de drept fiscal s-a născut între reclamanta - contribuabil și pârâta AFP Sector 2, căreia îi aparțin deopotrivă competențele privind restituirile de sume, potrivit art.117 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Asupra admisibilității cererii în restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare, tribunalul a reținut că prezenta acțiune nu are ca obiect anularea unui act administrativ, ci obligarea la restituirea unei sume de bani, astfel că prevederile art.7 din Legea nr.554/2004 și art.205 – 209 din OG nr.92/2003, invocate în întâmpinare (f.25) nu sunt incidente. Mai mult, față de Decizia nr.24/2011 a Î.C.C.J., publicată în M.O., Partea I, nr.1 din 03.01.2012, acțiunea în restituire nu poate fi condiționată de contestarea deciziei de calcul, a cărei consecință este înlăturarea acesteia din ordinea juridică. Nici argumentul pârâtei A.F.P. Sector 2 în sensul că reclamanta, în măsura în care considera taxa nelegal datorată, avea posibilitatea să solicite autorităților în drept să efectueze înmatricularea autovehiculului fără plata acesteia, nu poate fi primit, față de considerentele aceleiași decizii. Reclamanta are deschisă calea formulării unei cereri în restituire întemeiate pe dispozițiile art.117 C.pr.fiscală, tot astfel cum legea îi recunoaște dreptul de supune cenzurii judecătorești modalitatea de soluționare a unei astfel de cereri, fiind îndeplinite condițiile art.1 alin.1 și 8 alin.1 din Legea nr.554/2004 pentru ca aceasta să se adreseze instanței de contencios administrativ în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei. În consecință, tribunalul va respinge excepția de inadmisibilitate.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că, după cum reiese din materialul probatoriu administrat în dosar, reclamanta a achiziționat un autovehicul de ocazie dintr-un stat membru U.E. (Italia), cu nr. de identificare – . WVWZZZ1HZVW206795 și data primei înmatriculări în circulație în acest stat 20.09.1996 (f.61-68), pentru înmatricularea căruia în România a achitat taxa pe poluare în sumă de 3409 lei cu chitanța . nr._/11.12.2009 (f.5), în baza deciziei de calcul nr._/09.12.2009 emise de pârâta A.F.P. Sector 2 conform prevederilor OUG nr.50/2008 (f.6).
Reclamanta a solicitat restituirea sumei achitate (f. 10), dar pârâta A.F.P. Sector 2 a respins cererea de restituire prin adresa nr._/01.08.2011 (f.9).
Potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, aceasta taxă se datorează pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul MLPTL nr.211/2003. Autoturismul reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare, prevăzute de art.3 alin.2 si art.9 alin.1.
Obligația de plată a taxei pe poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art.4 lit.a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele produse în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele de ocazie („second-hand”).
Actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezultând ca taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că nu se percepe taxa pe poluare pentru autoturismele (produse în România sau în alte state membre) deja înmatriculate în România, în cazul unor vânzări ulterioare.
Dar se percepe aceasta taxă de poluare pentru autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa în discuție este contrară art.110 din T.F.U.E. (fost art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene), întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea: cumpărătorii sunt orientați, din punct de vedere fiscal, spre achiziționarea de autovehicule deja înmatriculate în România.
Însă, în conformitate cu articolul Tratatului, „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Potrivit art.11 alin.1 și 2 din Constituție, „S. român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art.148 alin.2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București, in reprezentarea Administrației Sectorului 2 a Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
1. În mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabilește temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia inmatricularii autoturismului, arătându-se faptul ca aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu: "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluam pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru proiecția mediuiur, organului fiscal revenindu-i numai obligația calculării taxei de poluare (art.3 alin.1, lit.a) si b) din HG 686/2008) si incasarii acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozițiilor art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 aratandu-se inca odată destinatarul acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare: Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu".
Actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petent (respectiv O.U.G nr50/2009, prin normele sale de aplicare H.G. nr.686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art. 3 alin. 5-8 modalitatea in care se transfera suma incasata cu titlu de taxa de poluare ae către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu respectiv":
"(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscai la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.
(6) în uitima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu") deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu ta Trezoreria Sectorului 2, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4).
(7)Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.
(8)Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule".
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimata-petenta, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice, conform dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către acesta, intre instituția noastră si intimata -reclamanta, nu exista niciun raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare.
2.Instanța de fond in mod nelegal a respins cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu formulata de Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice.
Conform art. 60 C.pr.civ. "partea poate sa cheme in garanție o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in căzul cand ar cădea in pretentiuni cu o cerere in garanție sau in despăgubire."
Întrucât prin plata taxei de poluare de către petent in temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 către Fondul Pentru Mediu, s-a născut un raport juridic intre cele doua parti, reclamantul, in eventualitatea in care s-ar constata de către instanța nelegalitatea plații acestei taxe de poiuare putând solicita restituirea acestei taxe numai de la destinatarul dreptului legal de incasare a acestei sume - Administrația F. Pentru Mediu.
Prin urmare, față de dispozițiile menționate anterior, instanța de fond in mod nelegal a respins cererea de chemare in garanție formulata constatând ca nu sunt intrunite condițiile art. 60 Cod Procedura civilă.
3.In ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat ca instanța de fond in mod nelegal a admis acțiunea, având in vedere considerentele următoare:
O.U.G. nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar, potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de piață a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România
Totodată, motivarea instanței in sensul ca prin instituirea acestei taxe de poluare s-a produs o incalcare a Tratatului de aderare a României este nefondata, întrucât analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, niciun stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țari membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei in vigoare abrogandu-se art. 214 indice 1- 214 indice3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, reținute de instanța de fond s/au arătat următoarele:
Incidența in cauza a prevederilor art. 110 din Tratatul ce instituire a Comunității Europene este inexistenta întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2003, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România si la repunerea in circulație a unui autovehicul dupa încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si art. 9.
Totodată, in speța de fata, intimatul-reclamant nu se încadrează nici in situațiile de excepție prevăzute de art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata.
Prin urmare, dispozițiile art. 30 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art. 110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate in România, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/20CG s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, întrucât aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate in România.
In aceeași ordine ce idei, la data de 26.06.2009, Comisia Europeana a emis o scrisoare de punere in întârziere prin care insista ca România sa modifice aceste prevederi controversate.
4. In ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, in completarea celor ce mal sus, s-a arătat că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabitite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi încadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de Identificare, respectiv carte de identitate, pașaport ele).
5. Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, s-a solicitat respingerea lui, ca neîntemeiat, având in vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuală, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solida sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu se încadrează in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu por fi reținute in sarcina sa pentru ca sa fie obligați la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, recursul a fost întemeiat pe art. 304. pct. 9 Cod Procedura Civila.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr.civ., Curtea a reținut următoarele:
Nu este fondată critica cu privire la faptul că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 2.
Pentru a avea calitate procesuala pasiva . sa existe identitate intre persoana (autoritatea fiscala) parata si cel obligat in cadrul raport juridic fiscal dedus judecații.
Se reține ca prin acțiune intimatul reclamant a sustinut ca a achitat taxa de poluare a cărei restituire o solicita, la AFPS 2, iar potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor platite ca si obligații fiscale, cum sunt si cele solicitate de reclamant in prezenta cauza, se efectuează la cererea contribuabilului.
Intimata reclamantă a achiziționat un autovehicul de ocazie dintr-un stat membru U.E. (Italia), cu nr. de identificare – . WVWZZZ1HZVW206795 și data primei înmatriculări în circulație în acest stat 20.09.1996 (f.61-68), pentru înmatricularea căruia în România a achitat taxa pe poluare în sumă de 3409 lei cu chitanța . nr._/11.12.2009, în baza deciziei de calcul nr._/09.12.2009 emise de pârâta A.F.P. Sector 2 conform prevederilor OUG nr.50/2008 (f.6 dosar fond).
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedura fiscala, se restituie, la cerere, debitorului sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale.
Acest text de lege permite, așadar, restituirea directa a sumelor platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, in baza unei cereri de restituire, fara a conditiona restituirea de anularea actului in baza caruia sa facut incasarea sumei.
Prin notiunea de prevederi legale trebuie intelese atat prevederile interne, cat si cele care izvorasc din tratatele ratificate de Romania, care prin ratificare sunt incorporate in dreptul intern.
Potrivit art.11 alin.(1) și (2) din Constituție, „S. român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/2008, contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României, Bulgariei la Uniunea Europeana statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatului, dinainte de aderare.
Art. 90 par. l din Tratatul de Instituire a Comunității Europene prevede: "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare". Potrivit aceluiași articol aliniat 1 deci se interzice discriminarea intre produsele importate si cele aparținând pieței interne si care sunt de aceeași natura, iar aliniatul 2 interzice regimurile de protecție împotriva produselor concurente.
Potrivit art.23 din același Tratat, comunitatea are la baza uniunea vamala, care instituie libera circulație a mărfurilor si care implica interzicerea taxelor vamale, dar si a altor taxe in comerțul dintre statele membre.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
La aceeași concluzie a ajuns si Curtea de Justiție a Comunității Europene in cauza C-402/09 T. împotriva Statului roman prin Ministerul Finanțelor si Economiei, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, A.F.P. Sibiu, Administrația fondului pentru mediu si Ministerul Mediului, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), care in data de 7.04.2011 a declarat ca taxa de poluare conform O.U.G.50/2008 este discriminatorie.
Nu este fondată nici critica din recurs cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, avându-se în vedere prevederile art. 274. Cod pr. civ., precum și faptul că au fost dovedite prin înscrisurile de la dosar, iar cuantumul onorariului avocat este rezonabil în raport de activitatea prestată și obiectul dosarului.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că instanța de fond în mod nelegal a respins cererea de chemare în garanție, instanța reține că este fondată, cu următoarea motivare:
Conform art.60 C.pr.civ. "partea poate sa cheme in garanție o alta persoana impotriva căreia ar putea sa se indrepte, in cazul cand ar cădea in pretentiuni cu o cerere in garanție sau in despăgubire."
De asemenea, potrivit art.61 alin.1 C.pr.civ. "cererea făcuta de parat se va depune o data cu întâmpinarea; cand întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de infatisare."
Fondul pentru Mediu, administrat de Administrația F. pentru Mediu, este beneficiarul real al taxei pe poluare achitata de intimata-reclamantă, Administrația Finanțelor Publice Sector 2, având numai atribuția legala de stabilire a cuantumului taxei de poluare. Intrucat prin plata taxei de poluare de către petent in temeiul dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008 către Fondul Pentru Mediu, s-a născut un raport juridic intre cele doua parti, reclamanta, in eventualitatea in care s-ar constata de către instanța nelegalitatea plații acestei taxe de poluare putând solicita restituirea acestei taxe numai de la destinatarul dreptului legal de incasare a acestei sume - Administrația F. Pentru Mediu.
Din aceste motive, in baza textelor de lege menționate, a art. 304 ind. 1 si 312 C. proc.civ., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va admite cererea de chemare în garanție.
Va obliga chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 3409 lei taxă de poluare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 2 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 3912/16.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. A.-C., intimații pârâți S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și intimata pârâtă chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 3409 lei taxă de poluare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
B. C.
Red.jud.DV
Tehnored.CB
2 ex.11.08./2014
Tribunalul București-S.IX C.
Jud.fond.B. S.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2203/2014.... | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 17/2014. Curtea de... → |
|---|
