Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2203/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2203/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-07-2014 în dosarul nr. 3889/2/2014
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2203
Ședința publică de la 23 iulie 2014
Curtea constituită din:
Președinte I. C. G.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. E. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI P. DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta S.C. A. E. S.R.L., prin avocat L. P., cu împuternicire avocațială la fila 2 dosar, și pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin consilier juridic M. Crucieru, cu delegație pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamantul a depus la data de 08.07.2014, prin serviciul „registratură”, răspuns la întâmpinare.
Se comunică pârâtei, prin consilier juridic, răspunsul la întâmpinare.
Reclamanta, prin avocat, depune recipisa de consemnare nr._/1 din 18.07.2014 eliberată de CEC Bank SA - Sucursala G., prin care face dovada achitării cauțiunii.
Curtea dispune înaintarea recipisei CEC Bank SA la Registrul de Valori al secției.
Pârâta, prin consilier juridic, arată că prin O.U.G. nr. 41/2014 s-a înființat Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, instituție publică cu personalitate juridică, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, instituție care se subrogă în drepturile și obligațiile vechii agenții. Solicită modificarea citativului și introducerea în cauză a Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.
Reclamanta, prin avocat, apreciază că pentru opozabilitate se impune citarea noii instituții.
Curtea, după deliberare, având în vedere prevederile O.U.G. nr. 41/2014 prin care s-a înființat Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, constată că în prezenta cauză calitatea de pârâtă o are Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale care s-a subrogat în drepturile și obligațiile fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, urmând a fi rectificat citativul în acest sens.
Curtea acordă cuvântul pe propunerile de probe.
Reclamanta, prin avocat, solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită aceeași probă.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei. Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de suspendare.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii. Arată că la încheierea contractului de finanțare Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a cunoscut toate aspectele care au dus la emiterea procesului verbal. Procesul verbal conține toate elementele formale prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011, însă corelația intre temeiul de drept și motivele de fapt nu există, sau se bazează pe speculații ale pârâtei. Se susține în principal că s-ar fi creat condiții atipice de eligibilitate și că beneficiarul ar fi altă societate, în condițiile în care a menționat că această societate este principalul client pe parcursul derulării contractului. Eligibilitatea a rămas aceeași. Prin faptul că procesul verbal emite doar aprecieri și temeiuri de drept care nu sunt justificate faptic consideră că se încalcă principiile legalității sancțiunii, securității juridice, dreptului la apărare și chiar prevederile O.U.G. nr. 66/2011. Consideră că din contestație și cerere reies suspiciunea de nelegalitate a procesului verbal, în condițiile în care ceea ce se reproșează este din vina autorității pârâte. Referindu-se la condiția existenței unei pagube iminente arată că sumele nu vor putea fi achitate având în vedere că obiectul său de activitate este de a efectua servicii de recoltare cu echipamentele achiziționate în cadrul proiectelor, urmare a finanțării, iar în prezent veniturile sunt negative. Nu pot acoperi suma de 690.669 lei. În acest sens a depus și balanța analitică. Orice sumă ar duce la incapacitatea de a derula alte contracte. Solicită admiterea cererii de suspendare a procesului verbal de constatare a neregulilor nr._/08.05.2014, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de suspendare susținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de legea specială. Reclamanta s-a bazat pe invocarea propriei culpe a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Chiar dacă se susține că inițial Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a aprobat finanțarea și a semnat contractul de finanțare, potrivit legii, pentru aprobarea finanțării cercetarea dosarului se face teoretic, iar după aceea, modul de implementare a proiectului face obiectul unor controale amănunțite de către direcțiile specializate. Legea permite recuperarea sumelor în cazul în care se constată anumite nereguli. În ceea ce o privește pe reclamantă suspiciunea de neregulă a constat în faptul că a acționat concertat pentru a obține un produs finit care să depășească plafonul de minimis admis de legea specială. Reclamanta trebuie să dovedească o evidentă nelegalitate a actului. In ceea ce privește paguba iminentă, arată că deși orice diminuare de patrimoniu reprezintă un prejudiciu, pagubă e atunci când prejudiciul este ilicit și nu atunci când diminuarea survine în urma executării legale.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 12.06.2014 reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în locul căreia s-a subrogat pe parcursul procesului Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, potrivit OUG nr. 41/2014) suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare întocmit de APDRP – CPDRP 3 Sud Muntenia la data de 05.05.2014, având număr de ieșire_/08.05.2014 privind proiectul "Achiziție de utilaje la .", ., contract C312M_/15.07.2010, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a acțiunii in fond aferenta contestației împotriva sumelor si masurilor stabilite prin acest proces-verbal, contestație pe care Reclamanta . a formulat-o împotriva A.P.D.R.P. si care a fost înregistrata la acesta sub nr. 18.914 din data de 06.06.2014.
Totodată, a solicitat instanței să dispună încetarea oricărei forme de executare demarate in temeiul actului administrativ - titlu de creanța - titlu executoriu - Procesul - verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare întocmit de APDRP - CRPDRP 3 SUD MUNTENIA, la data de 05.05.2014, având număr de ieșire_ din 08.05.2014, privind proiectul "Achiziție de utilaje la .", ., contract C312M_/15.07.2010, beneficiar .", pana la expirarea duratei suspendării executării acestui act administrativ.
În motivarea cererii reclamanta arată următoarele:
I. ÎN FAPT:
In anul 2010, autoritatea statului a aprobat si selectat Cererea de finanțare depusa de Reclamanta S.C. A. E. S.R.L. pentru realizarea unei investiții prin Programul N. de Dezvoltare Rurala finanțat de Uniunea Europeana si de Guvernul României - Măsura 312 „Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de micro-intreprinderi" si reclamanta a devenit beneficiar al finanțării, încheind cu A.P.D.R.P. - C.R.P.D.R.P. 3 SUD MUNTENIA Contractul de finanțare nr. C 312M_Q60/15.08.2010 aferent Proiectului „Achiziție de utilaje agricole la ., .".
Ulterior, reclamanta si-a îndeplinit întocmai toate obligațiile contractuale asumate, a implementant Proiectul si a realizat toate obiectivele stabilite, fara sa aducă modificări contractului respectiv, cu excepția celor aprobate de către autoritatea statului si care se regăsesc in actele adiționale încheiate cu privire la acest contract, iar aceste aspecte au fost confirmate, recunoscute expres si de către autoritate prin procese-verbale încheiate la locul de realizare a investiției si anume prin Procesul-verbal 85/10.12.2013 si din Procesul-verbal 66 din 13.11.2012.
Cu toate acestea, dupa mai bine de trei ani si jumătate de la momentul aprobării cererii de finanțare, si dupa implementarea cu succes a Proiectului prin realizarea investiției si atingerea obiectivelor propuse, la data de 14.05.2014, Reclamanta primește Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanței bugetare întocmit de A.P.D.R.P. - C.R.P.D.R.P. 3 SUD MUNTENIA, la data de 05.05.2014, având număr de ieșire_ din 08.05.2014, privind proiectul "Achiziție de utilaje la .", ..
Prin acest proces-verbal echipa de control presupune in mod nejustificat si contrar tuturor considerațiilor sale anterioare că reclamanta, ar fi creat condiții artificiale de eligibilitate si ca beneficiarul real al finanțării ar fi o societate terța - AZOCHIM SRL care ar coordona activitatea reclamantei prin simplul fapt ca aceasta societate, terța si independenta, are printre asociați membri ai familiei A., familie din care face parte si asociatul reclamantei si pentru ca respectiva societate este unul dintre clienții reclamantei.
Precizează ca echipa de control apreciază (in mod eronat) ca aceasta situație de fapt generează automat o neregula, desi, inca de la depunerea cererii de finanțare, reclamanta precizase in mod expres autorității faptul ca printre clienții săi urma sa fie si AZOCHIM SRL si prezentase autorității si structura acționariatului său.
Așadar, A.P.D.R.P. a cunoscut inca din anul 2010 întreaga situație de fapt si toate detaliile investiției si, timp de mai bine de trei ani si jumătate, a considerat si a confirmat ca acestea sunt pe deplin legale, oportune si eligibile, insa acum, dupa implementarea cu succes a proiectului finanțat si atingerea obiectivelor finanțării, revine in mod inexplicabil, si radical asupra opiniei sale si, pe baza unor simple speculații si considerații neîntemeiate in fapt si în drept, considera ca investiția este neeligibila si sancționează reclamanta in mod abuziv si nelegal obligând-o sa restituie finanțarea si sa plătească o presupusa creanța bugetara rezultata din nereguli in cuantum de 690.669,00 lei si dispunând rezilierea contractului de finanțare.
Luând in considerare dispozițiile OUG 66/2011 privind prevenirea si sancționarea neregulilor la obținerea si utilizarea fondurilor europene - art. 21 (20) art. 43 lit. a), dar si conținutul procesului-verbal sus-mentionat, arată ca procesul-verbal reprezintă titlu de creanța pentru suma de 690.669,00 lei si constituie titlu executoriu in cazul in care reclamanta (considerata nejustificat debitoare) nu respecta termenul limita pentru achitarea sumei, neplata sumei atrăgând curgerea dobânzilor si a majorărilor de întârziere in defavoarea reclamantei.
II. ÎN D.:
In cauza de fata, sunt îndeplinite toate condițiile legale de admitere a cererii de suspendare, dupa cum arata in cele ce urmează:
A. Exista motive temeinice de anulare a procesului-verbal - titlului executoriu - pentru încălcarea unor dispoziții legale imperative si a unor principii de drept esențiale consacrate de C.J.U.E., procesul-verbal fiind deja atacat de reclamanta printr-o contestație inregistrata la autoritatea publica emitenta, conform OUG 66/2011.
F. a relua exhaustiv motivele de anulare a titlului executoriu (procesul-verbal) analizate pe larg in contestația anexata prezentei cereri, redă, in esența, principalele argumente, motive de nelegalitate ale actului atacat, care sunt suficiente pentru a justifica o serioasa si întemeiata suspiciune de nelegalitate a titlului executoriu.
Astfel, prin acest act se produc grave si flagrante încălcări ale dispozițiilor legale si ale principiilor de drept fundamentale si se nesocotesc drepturi recunoscute de lege si prevederi ale contractului de finanțare având in vedere cel puțin următoarele:
1. Prin acest proces-verbal, A.P.D.R.P. nu menționează in concret fapta prin care reclamanta A. E. SRL ar fi săvârșit o neregula si nici care ar fi aceasta neregula, iar masurile si sumele stabilite drept creanța bugetara au la baza simple indicii, speculații si considerații eronate ale echipei de control, care, in mare parte, se refera la activitatea unei societăți care este tert fata de contractul de finanțare.
In acest sens, precizează ca:
Masurile dispuse prin acest proces-verbal si anume recuperarea unei asa-zise creante bugetare de 690.669,00 lei si rezilierea contractului de finanțare au la baza simple scenarii ale echipei de control, iar faptele si situațiile reținute de echipa de control ca temei de fapt al neregulii sunt perfect legale, dupa cum recunoaște chiar si echipa de control la Capitolul I litera b) din procesul-verbal.
Sancțiunea restituirii finanțării in valoare de 690.669,00 lei este abuziva si ilegala cata vreme prin procesul-verbal nu se indica in concret care este fapta prin care reclamanta ar fi săvârșit o neregula si nici care este aceasta neregula, echipa de control susținând doar ca investiția ar fi devenit neeligibila.
Prin acest proces-verbal, A.P.R.D.P. reia mot a mot cele cuprinse in proiectul procesului-verbal, menținând concluziile si masurile propuse prin proiectul procesului-verbal, bazandu-se pe simple speculații, fara sa aiba in vedere cele prezentate de noi in cuprinsul punctului de vedere transmis cu privire la proiectul procesului-verbal prin care și-au manifestat opinia si au oferit explicații cu privire la toate elementele de fapt si de drept si cu privire la speculațiile A.P.D.R.P. cuprinse in acest proiect al procesului-verbal. Prin acest proces-verbal se incalca: dreptul constituțional la apărare al A. E. SRL, si principii esențiale consacrate de C.J.U.E. precum:
-principiul legalității;
-principiul potrivit căruia o sancțiune nu poate fi aplicata in lipsa unui temei legal clar si indubitabil si orice eventuala sancțiune trebuie sa fie corespunzătoare faptei;
-principiul potrivit căruia adresanții unor decizii care le afectează in mod semnificativ interesele trebuie sa fie pusi in ipoteza de a-si putea face cunoscut punctul de vedere in mod efectiv, iar motivele pe care se întemeiază o asemenea măsura trebuie sa fie prezentate de către autoritate clar si fara urma de echivoc pentru a putea permite celui vizat de sancțiune sa inteleaga motivele luării măsurii de sancționare si sa ii permită astfel sa isi apere drepturile;
-principiul securității juridice care presupune ca reglementările legale trebuie sa permită celor interesați sa cunoască cu exactitate intinderea obligațiilor care le sunt impuse, iar efectele legale pe care acestea le produc sa fie previzibile.
2.Prin acest proces-verbal, A.P.D.R.P. menționează ca temei de drept al sancționării doar prevederi cu titlu general (Capitolul 7) inaplicabile sau pe care reclamanta nu le-a incalcat.
Acesta deoarece reclamanta a respectat Cererea de finanțare, Contractul de finanțare si toate prevederile legale incidente si nu a operat nicio modificare a contractului cu excepția celor aprobate de A.P.R.D.P. si cu privire la care au fost încheiate acte adiționale; astfel, nu s-a produs nicio neregula in sensul specific al acestui termen prevăzut de contract si de Regulamentul UE nr. 1083/2006.
3. In cuprinsul procesului-verbal se susține in mod eronat ca reclamanta nu a atins obiectivele propuse in cadrul finanțării prin Programul N. de Dezvoltare Rurala - Măsura 312 „Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de micro-intreprinderi".
-Obiectivele propuse si declarate de reclamanta si aprobate si confirmate de parata au fost atinse, echipamentele achiziționate au fost utilizate conform scopului menționat in cererea de finanțare - prestarea de servicii de recoltare cereale pentru boabe si plante tehnice. Astfel, reclamanta nu a modificat destinația investiției, iar acest aspect este recunoscut si de către autoritate prin procese-verbale încheiate la locul de realizare a investiției si anume - Procesul-verbal 85/10.12.2013 si din Procesul-verbal 66 din 13.11.2012; mai mult, prin aceasta investiție a crescut numărul de locuri de munca din spațiul rural.
-Așadar, echipa de control a reținut in mod eronat ca reclamanta nu a atins obiectivele propuse sau ca reclamanta nu ar fi beneficiarul real al finanțării, stabilind sancțiuni ilegale.
4.Prin acest proces-verbal, reclamanta, in calitatea sa de beneficiar al finanțării, cat si investiția sa si cheltuielile efectuate, au îndeplinit toate condițiile de eligibilitate prevăzute de legislația in vigoare, iar acest aspect a fost verificat si constatat in nenumărate rânduri chiar de către autoritatea statului care acum revine cu aplicarea unei sancțiuni.
Amintește ca reclamanta a depus toate documentele si informațiile solicitate de autoritatea statului, care a analizat eligibilitatea sa si a investiției atat in faza de pre-contractare cat si pe întregul parcurs al executării contractului, confirmând aceasta eligibiliate in nenumărate rânduri (de exemplu prin Procesul-verbal nr. 85 din 10.12.2013 si prin Procesul-verbal 66 din 13.11.2012)
A.P.D.R.P. aplica sancțiunea restituirii finanțării si rezilierii contractului sugerând ca reclamanta, in calitatea sa de solicitant - iar nu autoritățile statului care aveau atribuția si obligația de verifica eligibilitatea solicitanților - ar fi trebuit sa considere ca investiția sa nu este eligibila sau „va deveni neeligibila", desi investiția sa fusese considerata eligibila si confirmata întotdeauna drept eligibila către autoritățile statului si desi in cuprinsul cadrului normativ specific aplicabil obținerii fondurilor europene nu exista o prevedere care sa permită aplicarea de sancțiuni doar pe baza unor simple speculații.
Câtă vreme informațiile si criteriile avute in vedere la încheierea contractului au rămas nemodificate pe parcursul executării contractului, este ilegala, abuziva si chiar absurda reconsiderarea poziției autorității statale, care acum susține ca investiția "a devenit neeligibila" si pretinde restituirea sumelor utilizate exclusiv pentru implementarea proiectului. Chiar daca ar considera ca reclamanta A. E. SRL si/sau investitia nu erau eligibile, având in vedere modul de derulare a Programului N. de Dezvoltare Rurala 2007 - 2013, dar si prevederile Regulamentului CE 1083/2006, pe care le invocă in procesul-verbal -Capitolul 2 - Baza legala a verificării, este indubitabil ca nu reclamanta eram cea care isi stabilea si decidea eligibilitatea, ci verificarea si decizia finala privind eligibilitatea Reclamantei aparțineau in totalitate autorității statului.
Precizează ca obligația de verificare a indeplinirii condițiilor de eligibilitate a solicitanților de finanțări nerambursabile incumba autorității publice cu atribuții in gestionarea fondurilor, care nu se poate prevala acum de propria culpa pentru a justifica o eventuala incalcare a acestei obligații si/sau o eventuala neregula si nu poate cere rezilierea pentru propria sa culpa sau eroare la încheierea contractului - Potrivit OUG 66/2011 la art. 2 (1) lit. a) neregula si art. 60 (2) din Regulamentul 1083/2006, dar si potrivit hotărârilor CJUE, eventuala responsabilitate pentru afectarea fondurilor europene prin pretinsa neregula aparține statului, prin structurile responsabile, iar nicidecum reclamantei, astfel ca sumele reținute drept creanța bugetara prin procesul - verbal nu pot fi solicitate de la reclamanta, iar instituția rezilierii contractului, propusa de echipa de control, nu este incidentă.
5. Instituția „rezilierii contractului" nu este incidentă cauzei pentru ca nu exista vreo dispoziție legala naționala sau comunitara care sa impună rezilierea de drept a contractului, si pentru ca reclamanta nu este in culpa cu privire la neexecutarea obligațiilor asumate prin contract, nici instituția rezilierii contractului nu este incidentă spetei, iar orice propunere de rezilere din procesul-verbal întocmit de APDRP nesocotește dispozițiile legale si contractuale si creează serioase prejudicii materiale si morale pentru reclamanta (e.g. valoarea finanțării, reducerea clientelei, reducerea cifrei de afaceri etc.)
Așadar, in condițiile in care autoritățile de control manifesta o schimbare de opinie radicala si intempestiva si decid la mult timp dupa incheierea contractului si implementarea proiectului ca si/sau investiția nu îndeplinește condițiile de eligibilitate, atunci este evident ca încetarea contractului nu se mai impune, fiind deja acoperita prin executare.
Având in vedere cele expuse mai sus, este fara îndoiala ca actul administrativ cu privire la care solicită suspendarea executării - procesul-verbal - reprezintă concretizarea unui abuz si unei ilegalități a autorității de control, autoritate care dupa mai bine de 3 ani si jumătate de la data aprobării cererii de finanțare si incheierea contractului, fara a se modifica situația de fapt avuta in vedere la incheierea contractului, 1) constata ca investiția reclamantei este neeligibila si 2) dispune in mod nelegal, absurd si inoportun ca reclamanta sa restituie sumele utilizate pentru implementarea cu succes a proiectului, supunând-o pe reclamanta riscului executării silite si falimentului pentru simplul fapt ca i-a fost aprobata finanțarea.
B.Eventuala punere în executare a Procesului-verbal va produce o paguba serioasa si iminenta reclamantei, atragand o stare de insolvabilitate a reclamantei si putând conduce la însăși insolventa si radierea persoanei juridice reclamante.
Paguba iminenta pe care Reclamanta o va suferi consta in:
-suma in valoare de 690.669,00 lei stabilita drept creanța bugetara prin Procesul - verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare, intocmit de A.P.D.R.P. -C.R.P.D.R.P. 3 SUD MUNTENIA la data de 05.05.2014, având număr de ieșire_ din 08.05.2014, privind proiectul "Achizițiile de utilaje la . Calugareni, județ G., contract C312M_/15.07.2010, beneficiar ." si eventualele penalități de intarziere ce vor curge, pe care reclamanta este obligata sa le achite, dupa cum se menționează si in Notificarea privind constituirea unui debit transmisa de APDRP nr._/15.05.2014 ;
-contribuția privata a reclamantei, in calitate de beneficiar al fondurilor, in valoare totala de 296.001, 00 lei, pentru ca parata a dispus si rezilierea întregului contract de finanțare;
-daune morale si cheltuieli ocazionate de soluționarea tuturor acțiunilor demarate pentru evitarea suportării sancțiunii pentru o neregula care nu exista sau in cazul in care se va considera ca exista, pentru o fapta care nu aparțin reclamantei, ci exclusiv autorității statului.
Totodată, in legătura cu prejudiciile create reclamantei, mai arată că in condițiile in care reclamanta prestează doar servicii de recoltare cereale pentru boabe si plante tehnice, iar activitatea sa se bazează in totalitate pe utilajele achiziționate in cadrul proiectului (combina); potrivit calendarului agricol, se apropie perioada de recoltare, moment la care reclamanta trebuie sa fie pe deplin funcționala si sa aiba capacitatea si resursele de a presta serviciile de recoltare;
Reclamanta a înregistrat un rezultat reportat al anului 2013 - C. 121 Sold creditor - de doar 10.427, 37 lei, dupa cum se poate observa din balanțele analitice anexate prezentei înregistrările de Profit sau pierdere din activitățile de exploatare ale Reclamantei pentru lunile februarie 2014, martie 2014, aprilie 2014 respectiv: - 31.423, 48 lei, - 46.161, 63 lei, - 74.754, 01 lei, sunt negative si nu pot acoperi un astfel de debit.
Reclamanta nu are in perspectiva si nici nu dispune de alte surse de finanțare pentru derularea activităților sale, astfel că începerea si continuarea executării silite pentru suma de 690.669,00 lei, eventual si pentru dobânzi si majorări de intarziere vor conduce indubitabil la pierderea tuturor contractelor in care reclamanta ar avea calitatea de prestator, la pierderea tuturor clienților reclamantei si ar fi ruinătoare pentru reclamanta, creând efecte dezastruoase in ceea ce o privește pe aceasta, astfel reclamanta va fi privata de dreptul de a-si mai desfășura activitatea, starea de insolvabilitate a reclamantei fiind inevitabila, culminând cu insolventa si falimentul reclamantei ..
Așadar, eventuala executare silita va conduce la blocarea totala a activității si societății reclamante, facand inutila investiția - achiziția echipamentelor pentru care reclamanta a primit finanțare. Chiar in cazul unei o eventuale decizii favorabile a instanțelor cu privire la fondul cauzei prin care instanța ar anula procesul-verbal, aceasta va ramane doar declarativa, reclamanta nemaiavand atunci posibilitatea reala de a continua prestarea serviciilor aferente obiectivelor propuse prin cerere de finanțare.
Astfel, pentru a evita pagubirea iminenta a reclamantei prin crearea de dificultăți financiare severe si iremediabile si, in special, pentru a evita situația absurda de a desființa o societate comerciala in urma emiterii unor acte administrative nelegale si abuzive se impune suspendarea executării actului administrativ - titlul de creanța - Procesul- verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanței bugetare întocmit de APDRP - CRPDRP 3 SUD MUNTENIA la data de 05.05.2014, având număr de ieșire_ din 08.05.2014, privind proiectul "Achizițiile de utilaje la . Calugareni, județ G., contract C312M_/15.07.2010, beneficiar .".
Prin întâmpinarea depusă de pârâtă s-a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Pârâta susține că nu sunt îndeplinite condițiile de suspendare prev. de art. 14 din legea 554/2004 pentru următoarele motive:
Referitor la existența cazului bine justificat arată că în literatura de specialitate, se precizează că pentru a se dovedi existența unui caz bine justificat reclamantul trebuie să înfățișeze instanței împrejurări legate de starea de fapt, de diligentele depuse, de atitudinea autorității, de posibile efecte asupra instituției/autorității publice sau asupra altor persoane.
În plus, după cum este general admis în dreptul administrativ, suspendarea unui act administrativ se impune atunci când prezumția de legalitate care îl caracterizează ,,pălește" sau nu poate fi nici măcar percepută, când actul nu se bucură de credibilitate și forță, datorată unei nelegalități evidente.
De altfel, această optică s-a concretizat prin inserarea în cuprinsul Legii nr. 554/2004 a definiției „cazurilor bine justificate": „împrejurări legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;".
Raportat la această condiție de admisibilitate, susține că reclamanta, în cuprinsul cererii de suspendare, nu indică nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat.
Or, așa cum se poate observa din cuprinsul procesului verbal de constatare contestat, acesta cuprinde toate elementele prevăzute de modelul cadrul reglementat de HG nr. 875/2011, atât sub aspectul motivelor de fapt cât si al motivelor de drept care au condus la emiterea titlului de creanță, care este temeinic motivat, cu indicarea în detaliu a clauzelor contractuale și dispozițiilor legale incidente încălcate de beneficiar.
Aspectele invocate de reclamantă în susținerea cazului bine justificat nu pot fi încadrate în categoria acelor circumstanțe de fapt sau de drept care se circumscriu acestei noțiuni si care, astfel cum s-a reținut într-o jurisprundență constantă, se pot referi la necompetenta autorității care a încheiat actul administrativ a cărui suspendare se solicită, lipsa totală a unui temei juridic care să fundamenteze actul ori alte astfel de situații care să nu echivaleze cu judecarea fondului cauzei.
Or, în mod evident, în cauză a analiza temeinicia susținerilor reclamantei, în sensul „argumentelor prezentate în susținerea fondului", echivalează cu soluționarea pe fond a cauzei, în sensul constatării legalității sau dimpotrivă a nelegalității actului administrativ.
Legalitatea actului administrativ poate fi afectată total sau parțial, în funcție de încălcarea condițiilor prevăzute de lege pentru ca actul să fie valid.
Există situații în care însuși actul normativ care prevede condițiile de legalitate pe care trebuie să le îndeplinească actul administrativ, să stabilească inexistența sau încălcarea unor atare condiții afectează în așa măsură actul încât sancțiunea nu poate decât anularea în întregime a actului.
În celelalte situații, se apreciază dacă viciul de legalitate conduce la o invalidare totală sau parțială a actului administrativ.
Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și pe prezumția de veridicitate. De aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el insuși titlu executoriu.
Astfel, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea.
În acest sens, o condiție impusă de legiuitor pentru a se dispune măsura suspendării actelor administrative este aceea a existenței unui caz bine justificat.
Potrivit art. 2 alin 1 lit t) din Legea nr. 554/2004 modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat, este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În cazul actelor administrative, legalitatea înseamnă recunoașterea caracterului valabil al actelor și efectelor lor până în momentul anulării, în baza prezumției de legalitate.
În speța de față, reclamanta nu prezintă argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat. Susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, în mod evident, nu au nicio relevanță juridică.
Pe de altă parte, în cazul soluționării proceselor civile, care au ca obiect măsuri vremelnice, una din condițiile necesare în vederea admiterii unei astfel de măsuri, este aparența dreptului.
În cazul de față, este evident faptul că aparența dreptului este în favoarea pârâtei, emiterea actelor administrative a căror suspendare se solicită fiind consecința nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor legale și contractuale asumate, astfel cum a arătat anterior.
Așadar, prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu, astfel că formularea de către Reclamantă, a acțiunii de anulare a Procesului verbal de constatare în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu o exonerează pe acesta de obligația de plată instituită prin actul administrativ menționat.
A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu respecta legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituite, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele si condițiile pe care aceasta le reglementează.
Referitor la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, pârâta arată că potrivit art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, paguba iminentă reprezintă „prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public".
De asemenea, din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.
Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Or, executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.
În acest context, paguba iminentă o poate invoca pârâta, care în calitate de Autoritate coordonatoare a implementării FEADR în România este responsabilă de derularea acestui program în condiții de legalitate.
Paguba iminentă trebuie să fie rezultatul executării actului administrativ atacat, astfel cum dispune art. 2 lit s din Legea nr. 554/2004, unde aceasta este definită ca fiind un prejudiciu material, viitor dar previzibil care ar produce preturbarea gravă a funcționării unei societăți.
Paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ trebuie să fie indicată și probată în concret, nu doar afirmată de reclamantă.
Pe de altă parte, nu este relevantă întrunirea cerinței pagubei iminente, întrucât art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, întrunirea cumulativă a doua condiții: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Recuperarea prejudiciului produs din culpa reclamantei este obligatorie pentru derularea FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.
Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar și furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenției de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 05.05.2014 de APDRP – CRPDRP 3 Sud Muntenia și înregistrat la APDRP sub nr._/08.05.2014 s-a stabilit în sarcina reclamantei . o creanță bugetară în cuantum de_ lei ca urmare a constării unor nereguli în derularea contractului nr. C312M_/15.07.2010 privind acordarea unui ajutor financiar nerambursabil pentru realizarea proiectului „Achiziție de utilaje la ., .”.
La stabilirea acestei creanțe, pârâta a reținut că . a creat condiții artificiale de eligibilitate în cadrul măsurii 312 pentru depășirea plafonului maxim al ajutorului financiar nerambursabil de maximum 200.000 euro, respectiv a creat artificial trei societăți beneficiare ale finanțării FEADR și anume ., SC A. E. SRL și SCX Azo Garden G. SRL, ai căror acționari unici și administratori aparțin aceleiași familii, numiți formal în cadrul societăților, singurul beneficiar real al proiectelor fiind de fapt ., care coordonează activitatea desfășurată de cele trei societăți, poziție prin care și-a propus să realizeze investiții complementare prin fracționarea investiției totale, astfel încât la finalizarea investițiilor, acestea pot funcționa eficient numai ca o singură entitate.
Cu privire la cerere de suspendare a executării procesului verbal de mai sus, Curtea reține că potrivit art. 50 a lin. 7, 8 și 9 din OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora „Introducerea contestației pe calea administrativă nu suspendă executarea titlului de creanță. Prevederile alin. (7) nu aduc atingere dreptului contestatarului sau al împuternicitului acestuia de a cere suspendarea executării titlului de creanță, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate”.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.”
Rezultă din cele de mai sus, că pentru a se dispune suspendarea executării unor acte administrative, prin care se stabilesc creanțe bugetare ca urmare a constatării unor nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene nerambursabile, trebuie îndeplinite următoarele condiții:
- să se fi achitat o cauțiune stabilită de instanță de până la 20% din cuantumul sumelor contestate,
- să se fi formulat contestație administrativă împotriva procesului verbal,
- să existe un caz bine justificat,
- măsura să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Condiția depunerii cauțiunii este îndeplinită în cauză, având în vedere că reclamanta a consemnat cauțiunea stabilită de instanță în cuantum de 7000 lei, depunând recipisa de consemnare nr._/1 din 18.07.2014 eliberată de CEC Bank SA - Sucursala G..
De asemenea, este îndeplinită și condiția formulării contestație administrative, având în vedere contestația înregistrată la pârâtă sub nr._/06.06.2014.
În ceea ce privește condițiile existenței unui caz bine justificat și necesității prevenirii unei pagube iminente, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 noțiunea de „cazuri bine justificate” este definită ca „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Un prim motiv de nelegalitate invocat de reclamantă se referă la faptul că în procesul verbal nu se menționează în concret fapta săvârșită de petentă și în ce a constat neregula, susținându-se că măsurile dispuse au la bază simple indici, speculații și considerații eronate ale echipei de control, care în mare parte, se referă la activitatea unei societăți care este terț față de contractul de finanțare.
Cu privire la acest aspect, Curtea constată că în cuprinsul procesului verbal a cărei suspendare se solicită, se precizează fapta pentru care a fost sancționată reclamanta, și anume pentru că societatea reclamantă împreună cu alte două societăți ar fi fost create și controlate de ., prin această operațiune ajungându-se la eludarea plafonului maxim al ajutorului financiar nerambursabil de maximum 200.000 euro.
De asemenea, se precizează în mod detaliat motivele pentru care echipa de control a considerat că cele trei societăți, între care și societatea reclamantă, sunt create și controlate de ., și anume faptul că acționarii și administratorii fac parte din membrii aceleiași familii, sediile sociale sunt apropiate și situate în aceeași localitate, proiectele au amplasamente apropiate, există același furnizor al utilajelor achiziționate, proprietarii cu care s-au încheiat contracte de împrumut de folosință pentru amplasamentul investiției aparțin aceleiași familii, există mai multe persoane care sunt încadrate la toate sau cel puțin două din societățile respective, clienții preponderenți sunt aceiași, două dintre cererile de finanțare și contractele de finanțare au aceiași dată, ajutoarele acordate au valori apropiate.
Prin urmare, Curtea constată că procesul verbal cuprinde motivele pentru care a fost sancționată reclamanta iar echipa de control a prezentat argumente aparent solide și întemeiate pe probe, astfel că susținerile reclamantei nu creează o îndoială serioasă în privința legalității actului contestat, iar verificarea temeiniciei lor presupune o analiză detaliată ce este specifică analizei fondului cauzei și care nu se poate face în procedura suspendării executării actului administrativ.
În ceea ce privește motivele invocate de reclamantă referitoare la temeiul de drept al sancționării, Curtea reține că nu sunt întemeiate susținerile reclamantei referitoare la faptul că i s-a reținut doar prevederile cu titlu general din Capitolul 7, inaplicabile reclamantei, întrucât motivul sancționării l-a reprezentat încălcarea reglementărilor europene privind „ajutorul de minimis”, în cuprinsul procesului verbal contestat, făcându-se referire expresă la depășirea plafonului de 200.000 lei, dar și la Regulamentul UE nr. 65/2011 și Regulamentul CE nr. 1698/2005.
De asemenea, nu creează o îndoială serioasă în privința legalității procesului verbal contestat, nici argumentele reclamantei referitoare la îndeplinirea obiectivelor propuse în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală – Măsura 312, atâta timp cât motivele sancționării nu se referă la implementarea proiectului, ci la modul în care reclamanta a obținut finanțarea, prin crearea unor condiții artificiale pentru obținerea sprijinului, fără de care sprijinul nu ar fi fost acordat.
În ceea ce privește argumentele reclamantei referitoare la faptul că eligibilitatea proiectului a mai făcut obiectul verificării pârâtei și la culpa pârâtei, Curtea, le apreciază, de asemenea, ca neavând o aparență de temeinicie, întrucât în cuprinsul procesului verbal contestat, echipa de control invocă multe aspecte constatate în urma controlului, și care nu puteau fi stabilite doar în baza actelor prezentate de reclamantă la momentul acordării finanțării.
Referitor la susținerea reclamantei că instituția rezilierii contractului nu era incidentă cauzei, Curtea reține că această susținere este contrazisă de art. 11 din contractul de finanțare, care prevede dreptul autorității contractante de a înceta valabilitatea contractului în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea contractului, încetarea ce se dispune, de plin drept, printr-o notificarea scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nici o altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești.
Față de toate cele arătate mai sus, Curtea apreciază că motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat, astfel că nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulative prev. de art. 14 din legea 554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ.
Prin urmare, chiar dacă în cauză reclamanta a făcut dovada îndeplinirii celeilalte condiții referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente (din înscrisurile prezentate de aceasta rezultând că o eventuală executare silită a debitului va duce la imposibilitatea desfășurării activității reclamantei), nefiind îndeplinită condiția cazului bine justificat, Curtea va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta ., ca nefondată.
Față de soluția respingerii cererii de suspendare, în baza art. 1063 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea va dispune, din oficiu, restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 7.000 lei, consemnată cu recipisa nr._/1 din 18.07.2014 eliberată de CEC Bank SA - Sucursala G., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. E. S.R.L., cu sediul ales la S.P.R.L. "Portnoi, T. si Asociații", cu sediul în București, ., Clădirea Victory Business Center, etaj 3, sector 3, București, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE (fostă AGENȚIA P. DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT), cu sediul în București, .. 43, sectorul 1, ca nefondată.
Dispune restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 7.000 lei, consemnată cu recipisa nr._/1 din 18.07.2014 eliberată de CEC Bank SA - Sucursala G., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23.07.2014.
PREȘEDINTE,
I. C. G. GREFIER,
C. M.
RED. G.I.C.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 9474/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 4151/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
