Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5566/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5566/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 1907/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5566
Ședința publică de la 27.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. I.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI împotriva deciziei civile nr. 5789/16.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatul C. G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.06.2014, pronunțând următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține:
Prin decizia civilă nr. 5789/16.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ în dosarul nr._ *, s-a respins recursul formulat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI împotriva sentinței civile nr. 2639/17.04.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G., ca nefondat. A fost obligată recurenta la plata către intimat a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Această decizie a fost atacată de AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI cu prezenta contestație în anulare, motivul invocat reprezentându-l art. 318 Cod pr. Civ., constând în omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra motivelor de nelegalitate invocate prin pct.2 al cererii de recurs formulată de A.N.F.P. împotriva Sentinței Civile nr .2639/17.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ *, respectiv omisiunea instanței de recurs de a analiza motivele de nelegalitate referitoare la aplicarea prioritară a normelor juridice speciale privind înalții funcționari publici cuprinse în H.G. nr. 341/2007 privind . funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, art.93 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, alin.(7) al art.104 din același act normativ.
Astfel, a menționat contestatoarea că, deși intimatul-reclamant a solicitat "redistribuirea" pe o funcție corespunzătoare înalților funcționari publici, instanța, din eroare, nu a reținut că înaltului funcționar public i se aplică normele juridice cu caracter special prevăzute în art.27 - art.43 din H.G. nr. 341/2007 privind . funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici privitoare la mobilitatea în categoria înalților funcționari publici.
Chiar dacă intimatul-reclamant a solicitat redistribuirea într-o funcție de aceeași categorie, respectiv tot de înalt funcționar public această operațiune administrativă este calificată prin norma juridică specială conținută de art.35 din H.G.nr.341/2007 ca fiind "mobilitate în interesul înaltului funcționar public".
Potrivit acestei dispoziții legale "Mobilitatea în interesul funcționarului public poate fi realizată numai în cazul în care cererea înaltului funcționar public se face pentru o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici vacantă sau temporar vacantă, pentru care îndeplinește condițiile stabilite. "
Iar art.32 din același act normativ dispune că mobilitatea în interesul funcționarului public poate fi aprobată de persoana care are competența numirii în funcția publică la cererea înaltului funcționar public formulată în scris și motivat, în speță prin decizie emisă de primul ministru (art.ll din același act normativ coroborat cu art.12 și art.19 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici).
Potrivit art.12 din Legea nr.188/1999 (r2) cu modificările și completările ulterioare "Categoria înalților funcționari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcții publice:
a)secretar general al Guvernului și secretar general adjunct al Guvernului;
b)secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice
centrale;
c)prefect;
d)secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administrației
publice centrale;
e)subprefect;
f) inspector guvernamental".
Iar potrivit art.19 din același act normative "Numirea, modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu, precum și sancționarea disciplinară a înalților funcționari publici se fac, în condițiile legii, de către: Guvern, pentru funcțiile publice prevăzute la art. 12 lit. a), c) și e); primul-ministru, pentru funcțiile publice prevăzute la art. 12 lit. b), d) și f).
In raport de cele menționate solicită să se rețină că funcția de secretar general adjunct (pe care intimatul-reclamant a solicitat redistribuirea) face parte din categoria înalților funcționari publici potrivit art.12 lit.d) din actul normativ sus menționat și nu putea face obiectul redistribuirii în temeiul art.104 alin.(5) invocat de intimatul-reclamant (aplicabilă în general funcționarilor publici care solicită redistribuirea pe o funcție publică aflată în corpul de rezervă al A.N.F.P pentru care competența redistribuirii aparține președintelui A.N.F.P.).
In concluzie, în raport de obiectul acțiunii reclamantului, nu poate fi reținută răspunderea civilă delictuală a A.N.F.P. ca temei pentru acordarea unor despăgubiri intimatului-reclamant.
In drept, au fost invocate prevederile art. 318 C. proc. civ., ale H.G.nr. 341/2007 privind . funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, art. 93 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, alin. (7) al art. 104 din același act normativ.
Față de cele menționate s-a solicitat admiterea contestației în anulare, casarea Deciziei Civile nr.5789/16.12.2013 pronunțaă în dosarul nr._ *, reluarea judecății recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.F.P. și modificarea sentinței civile nr.2639/17.04.2012 în sensul respingerii capătului principal al acțiunii astfel cum a fost precizată, ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, respectiv A.N.F.P. și a capătului de cerere subsecvent privind acordarea despăgubirilor ca fiind neîntemeiat.
Analizând decizia prin prisma motivului invocat, Curtea constată:
Potrivit art. 318 C. proc. civ., ”hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul, a omis din greșeala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare”.
În cauză, instanța de recurs nu a omis să analizeze motivul de recurs invocat de către contestatoare.
Dimpotrivă, în cuprinsul deciziei se arată că:”În această ordine de idei este lipsită de relevanță și în orice caz neimputabilă reclamantului împrejurarea că Guvernul României nu a dat curs obligațiilor legale privind mobilitatea înalților funcționari publici, respectiv numirea reclamantului într-o altă funcție din cele prevăzute de art. 12 din Legea nr. 188/1999, căci așa cum a reținut instanța fondului, analiza legalității ordinului de eliberare din funcție excede analizei prezentei cauze, iar, odată eliberat din funcție, cu sau fără respectarea dispozițiilor art. 93 din lege, reclamantul intră în corpul de rezervă al funcționarilor publici și în această calitate este îndreptățit la redistribuire, în condițiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 188/1999”.
Se observă, așadar, că instanța a luat în considerare și acest motiv, însă l-a respins, ca neîntemeiat.
Faptul că instanța, prin decizia respectivă, nu ar fi răspuns tuturor argumentelor în susținerea motivului nu deschide calea contestației în anulare.
De asemenea, Curtea reamintește că pe această cale nu este posibil să se examineze justețea soluției pronunțate.
Pentru aceste motive, se va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI împotriva deciziei civile nr. 5789/16.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatul C. G., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. S. V. R. M.
GREFIER
S. I.
Red. RV/2 ex./14.07.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2801/2014. Curtea de... | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
