Pretentii. Decizia nr. 1301/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1301/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 617/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1301
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.02.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant M. M. C., împotriva sentinței civile nr.2136/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 5 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București și intimate chemată în garanție Administrația Fondulu pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant M. M. C. prin avocat H. M. în baza împuternicirii avocațiale ._/2014, lipsind intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 5 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București și intimate chemată în garanție Administrația Fondulu pentru Mediu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul reclamant prin apărător depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, chitanță în cuantum de 39 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, învederând instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act că recurentul reclamant a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul reclamant M. M. C. prin apărător solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În mod nelegal instanța de fond a respins cererea reclamantului, apreciind că actele normative OUG nr.50/2008 și Legea nr.9/2012 și modalitatea lor de aplicare nu au intrat în conflict cu normele comunitare. Soluția este criticabilă întrucât instanța de fond a omis că impozitul este perceput doar pentru persoanele care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, menținându-se de fapt taxa de primă înmatriculare percepută înainte de 01.01.2007 sub o altă denumire. Mai mult, depășindu-și atribuțiile și făcând o expertiză de specialitate prin comparație și prin ipoteză, concluzionează instanța că prețul final al achiziționării vehiculului de pe piața internă, ar fi același cu costul final suportat de recurrent pentru achiziționarea vehiculului dintr-un stat membru al Uniunii Europene. Ceea ce a omis instanța de fond, este tocmai interpretarea corectă a Legii nr.157/2005.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.110 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă efecte discriminatorii. Prin instituirea taxei de poluare, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Pentru motivele arătate și cele expuse în cererea de recurs, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul admiteriiacțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea intimatei pârâte la restituirea sumelor în cuantum de 3.305 Ron și 9859 Ron și dobânda aferentă, percepute în temiul unor dispoziții contrare dreptului comunitar. Depune note scrise și practică judiciară.
Cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru de și onorariul de avocat.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – sectia a IX-a, in data de 08.01.2013, astfel cum a fost precizata la termenul din 27.02.2013 (f.13), reclamantul M. M.-C. a chemat in judecata pe parata A. F. Publice Sector 5, solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna:
1. Obligarea paratei la restituirea sumei de 3.305 lei achitata cu titlu de taxa pe poluare.
2.Obligarea paratei la restituirea sumei de 9.859 lei achitata cu titlu de taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
3. Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamantul a afirmat ca a achizitonat un autovehicul second hand, marca Audi A4, cu nr.de identificare . WAUZZZ8E77A200179, inmatriculat pentru prima data in Belgia in data de 14.03.2007.
Reclamantul a mai afirmat ca la inmatricularea masinii in Romania a fost obligat sa achite taxa prevazuta de OUG nr.50/2008 in cuantum de 3.305 lei, conform deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/03.06.2010 emisa de parata si chitantei sria TS2A nr._/10.06.2010 emise de Trezoreria Sectorului 5 Bucuresti.
Reclamantul a mai afirmat ca a achizitionat si un autovehicul marca BMW X5, cu nr.de identificare . WBAFF41040L102640, inmatriculat pentru prima data in U.E. in data de 09.01.2008.
Reclamantul a mai afirmat ca la inmatricularea masinii in Romania a fost obligat sa achite taxa prevazuta de Legea nr.9/2012 in cuantum de 9.859 lei, conform deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/11.04.2012 emisa de parata si chitantei . nr._/18.04.2012 emisa de Trezoreria Sectorului 5 Bucuresti.
Reclamantul a afirmat ca prin cererea inregistrata sub nr._/22.11.2012 a solicitat paratei restituirea taxelor, cererea fiind insa respinsa prin adresa nr._/12.12.2012.
Reclamantul a afirmat ca taxa de mai sus incalca legislatia europeana, instituind discriminari intre autorivehicule.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe Legea nr.554/2004, Constitutia Romaniei si pe art.90, par.1 T.C.E.
Parata A. F. Publice sector 5 Bucuresti a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa, afirmand ca raportul juridic de drept fiscal este legat intre reclamant si institutia in contul careia se varsa taxa, respectiv A. F. pentru Mediu si ca in acest raport parata nu face decat sa calculeze si sa incaseze taxa urmand sa o vireze ulterior in contul titlurarului ei.
Exceptia a fost respinsa ca neintemeiata in sedinta de judecata din data de 10.04.2013.
Pe fond, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata afirmand ca plata taxei a fost efectuata potrivit reglementarilor in vigoare, ca la nivelul Uniunii Europene exista 16 state memebre care practica taxa depuluare . alta, fie prin plata unui impozit anual, fie sub forma taxei de poluare, ca taxa se plateste si pentru autoturismele second-hand autohtone.
Parata a depus cerere de chemare in garantie vizand pe A. F. pentru Mediu, solicitand instantei, ca in cazul admiterii actiunii, chematul in garantie sa fie obligat la plata taxelor catre parata, deoarece acestea au fost virate in contul sau.
Chematul in garantie nu a depus intampinare.
In dovedirea actiunii si in aparare, s-au depus la dosar, in copie xerox, inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 2136/17.04.2013, Tribunalul Bucuresti a respins actiunea si a respins cererea pârâtei de chemare in garantie a Administrației F. pentru Mediu Bucuresti, ca lipsita de obiect.
In motivare, prima instanta a aratat ca reclamantul a achizitonat un autovehicul second hand, marca Audi A4, cu nr.de identificare . WAUZZZ8E77A200179, inmatriculat pentru prima data in Belgia in data de 14.03.2007.
La inmatricularea masinii in Romania, reclamantul a fost obligat sa achite taxa prevazuta de OUG nr.50/2008 in cuantum de 3.305 lei, conform deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/03.06.2010 emisa de parata si chitantei sria TS2A nr._/10.06.2010 emise de Trezoreria Sectorului 5 Bucuresti.
Reclamantul a achizitionat si un autovehicul marca BMW X5, cu nr.de identificare . WBAFF41040L102640, inmatriculat pentru prima data in U.E. in data de 09.01.2008.
La inmatricularea masinii in Romania, reclamantul a fost obligat sa achite taxa prevazuta de Legea nr.9/2012 in cuantum de 9.859 lei, conform deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/11.04.2012 emisa de parata si chitantei . nr._/18.04.2012 emisa de Trezoreria Sectorului 5 Bucuresti.
Prin cererea inregistrata sub nr._/22.11.2012, reclamantul a solicitat paratei restituirea taxelor, cererea fiind insa respinsa prin adresa nr._/12.12.2012.
Analizand legalitatea taxei, instanta constata:
Retinand ca cele doua taxe au fost percepute in baza OUG nr.50/2008, respectiv in baza Legii nr.9/2012, instanta constata ca in cazul autovehiculului reclamantului, nici unul din cele doua acte normative si modul lor de aplicare nu au intrat in conflict cu normele comunitare.
Taxa prevazuta de OUG nr.50/2008 si de Legea nr.9/2012 a vizat toate autoturismele și autovehiculele, indiferent daca acestea era noi sau rulate si indiferent daca erau produse in Romania sau in alta tara a Uniunii Europene.
In ceea ce priveste dreptul Romaniei de a impune o taxa la inmatricularea masinilor provenite din alte state, instanta retine ca taxa se prezinta sub forma unui impozit lato-sensu.
Or, dupa cum rezulta din concluziile C.J.U.E. din cauza Nadasdi, statele sunt libere sa stabileasca nivelul impozitelor, scopul art.90 din TCE (actualul art.110 TFUE) nefiind acela de a impiedica statele sa introduca noi impozite.
Singurul aspect care poate fi invocat de reclamant pentru a beneficia de scutirea de plata taxei ar fi un eventual efect discriminatoriu pe care l-ar produce fata el aplicarea OUG nr.50/2008 si a Legii nr.9/_.
Compatibilitatea OUG nr.50/2008 cu art.110 TFUE a fost amplu analizata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza I. T. contra Romaniei.
In primul rand se impune a preciza ca instanta europeana a facut distinctie intre situatia autovehiculelor rulate, inmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior datei de 01.07.2008 (data intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008) si cele inmatriculate ulterior.
Astfel, in paragraful 38 al hotararii, Curtea a precizat ca „pentru a verifica daca o taxa precum cea in cauza in actiunea principala creeaza o discriminare indirecta intre autovehiculele de ocazie importate si autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul national, este necesar sa se examineze mai intai daca aceasta taxa este neutra fata de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008. In continuare, va fi necesar sa se examineze neutralitatea aceleiasi taxe intre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008”.
Analizand separat cele doua situatii, Curtea retine ca OUG este susceptibila sa incalce art.110 TFUE numai in una din cele doua ipoteze, respectiv numai in cazul vehiculelor de ocazie importate si vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate in UE (in primul caz) si pe teritoriul national (in al doilea caz) anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, mai exact numai in cazul autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE anterior datei de 01.07.2008.
In privinta autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE ulterior datei de 01.07.2008, Curtea a retinut ca legislatia nationala nu afecteaza libera concurenta a produselor, prezentand urmatorul rationament:
“40.In aceasta privinta, Curtea a precizat ca, din momentul achitarii unei taxe de inmatriculare ., valoarea acestei taxe se incorporeaza in valoarea vehiculului. Astfel, atunci cand un vehicul inmatriculat in statul membru in cauza este, ulterior, vandut ca vehicul de ocazie in acelasi stat membru, valoarea sa de piata, care include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare, va fi egala cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa initiala (Hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat retinuta ca baza de impozitare trebuie sa reflecte valoarea unui vehicul similar deja inmatriculat pe teritoriul national (Hotararea Weigel, citata anterior, punctul 71, si Hotararea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C-74/06, Rep., p.I-7585, punctul 28).
41.Pentru a obtine acest rezultat, deprecierea reala a vehiculelor de ocazie importate trebuie luata in considerare la calcularea valorii taxei. Aceasta luare in considerare nu trebuie in mod necesar sa dea nastere la o evaluare sau la o expertiza a fiecarui vehicul. Astfel, evitand dificultatile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generala, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regula generala, ar fi foarte apropiata de valoarea lor reala (Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, si Comisia/G., punctul 29).
42.Aceste criterii obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de Curte . (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie in mod necesar sa fie aplicate cumulativ. Cu toate acestea, aplicarea unui barem intemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garanteaza ca baremul reflecta deprecierea reala a acestor vehicule (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctele 28 si 29, precum si Comisia/G., punctele 38-42). In special, in lipsa luarii in considerare a rulajului, baremul retinut de legislatia in cauza nu conduce, ca regula generala, la o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculelor de ocazie importate (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43).
43.In actiunea principala, din dosarul prezentat Curtii reiese fara echivoc ca valoarea taxei este stabilita, pe de o parte, in functie de parametri care reflecta . poluarea cauzata de vehicul, precum capacitatea cilindrica a acestuia si norma Euro careia ii corespunde, si, pe de alta parte, tinand seama de deprecierea vehiculului mentionat. Aceasta depreciere, care conduce la reducerea valorii obtinute pe baza parametrilor de mediu, este determinata nu numai in functie de vechimea vehiculului [elementul E in formulele prevazute la articolul 6 alineatul (1) din OUG nr.50/2008], ci si, astfel cum rezulta din articolul 6 alineatul (3) din OUG nr.50/2008 si din articolele 4 si 5 din normele metodologice, de rulajul mediu anual real al acestuia din urma, cu conditia ca o declaratie care sa ateste acest rulaj sa fi fost depusa de contribuabil. Pe de alta parte, in cazul in care apreciaza ca vechimea si rulajul mediu anual real nu reflecta, in mod corect si suficient, deprecierea reala a vehiculului, contribuabilul poate, in temeiul articolului 10 din OUG nr.50/2008, sa ceara ca aceasta sa fie determinata printr-o expertiza ale carei costuri, suportate de contribuabil, nu pot depasi costul operatiunilor aferente expertizei.
44.Prin introducerea, in calculul taxei, a vechimii vehiculului si a rulajului mediu anual real al acestuia si prin adaugarea, la aplicarea acestor criterii, a luarii in considerare facultative, cu costuri neexcesive, a starii acestui vehicul si a dotarilor sale prin intermediul unei expertize obtinute din partea autoritatilor competente in materie de inregistrare a autovehiculelor, o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala garanteaza ca valoarea taxei este redusa in functie de o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculului.
45.Aceasta concluzie este confirmata de imprejurarea ca, in baremele forfetare care figureaza in anexa nr.4 la OUG nr.50/2008, s-a tinut seama in mod corespunzator de faptul ca diminuarea anuala a valorii autovehiculelor este in general mai mare de 5% si ca aceasta depreciere nu este lineara, in special in primii ani, in care se dovedeste mult mai pronuntata decat ulterior (a se vedea Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43 si jurisprudenta citata).
46.De altfel, guvernul roman a apreciat in mod intemeiat ca criteriile de depreciere referitoare la starea vehiculului si a dotarilor sale nu pot fi aplicate corespunzator decat prin recurgerea la o verificare individuala a acestui vehicul de catre un expert si ca, pentru ca expertizele sa nu aiba loc prea frecvent si sa nu ingreuneze astfel, atat din punct de vedere administrativ, cat si financiar, sistemul instituit, contribuabilului i se cere sa suporte costurile expertizei.
47.Din consideratiile de mai sus rezulta ca un sistem precum cel instituit prin OUG nr.50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de inmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adauga, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului mentionat si a dotarilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci cand este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depaseste valoarea reziduala a taxei mentionate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008”.
Desigur, in hotararea de mai sus, Curtea a analizat numai OUG nr.50/2008, deoarece numai acest act normativ era incident in cauza principala care a generat intrebarea preliminara.
Instanta retine insa ca argumentele Curtii sunt perfect valabile si in cazul taxei speciale de prima inmatriculare aplicata in baza C.fiscal, in perioada 01.01._08, precum si in cazul taxei pe emisiile poluante aplicate in baza Legii nr.9/2012, deoarece ambele acte normative au prevazut aceleasi criterii de determinare a taxei ca si OUG nr.50/2008.
Ca atare, instanta va retine ca, in principiu, nu va exista nicio alterare a concurentei in privinta autovehiculelor inmatriculate pentru prima data in UE in perioada 01.01.2007-zi, in comparatie cu autovehiculele similare inmatriculate pentru prima data in Romania in aceeasi perioada, in ambele situatii, taxa speciala de prima inmatriculare/taxa pe poluare/taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule regasindu-se in valoarea finala a produsului.
In concret, in speta, trebuie analizat daca reclamantul putea sa cumpere in data de 11.04.2012 de pe piata interna din Romania, un autovehicul BMW X5, cu aceleasi caracteristici tehnice si cu aceeasi vechime (in sensul ca fusese inmatriculat deja in Romania in acelasi moment in care a fost inmatriculata in UE masina reclamantului, respectiv 09.01.2008) la un pret mai mic decat cel pe care l-a platit pentru masina cumparata din UE si daca aceasta diferenta de pret a fost cauzata de taxa pe poluare.
Or, prin ipoteza, fiind inmatriculat pentru prima data in Romania, in data de 09.01.2008, autovehiculul aflat in circulatie pe piata interna, cu care se face comparatia, a fost si el supus la acea data taxei pe poluare prevazute de OUG nr.50/2008, astfel incat pretul cu care s-ar vinde ar include si aceasta taxa.
In consecinta, costul final al achizitionarii vehiculului similar de piata interna (pret real de circulatie + taxa pe poluare prevazuta de OUG nr.50/2008) ar fi comparabil cu costul final suportat de reclamant pentru achizitionarea vehiculului din Germania (pret real de circulatie + taxa pe emisiile poluante prevazuta de Legea nr.9/2012).
Rezulta deci ca discriminarea ar fi determinata numai de o eventuala diferenta intre taxa stabilita pe Legea nr.9/2012 si taxa stabilita pe OUG nr.50/2008, astfel incat ceea ce s-ar putea eventual restitui reclamantului ar fi numai diferenta de taxa sportata in plus.
Acelasi rationament este valabil si in privinta celui de-al doilea autorvehicul, respectiv Audi A4, cu precizarea ca, fiind inmatriculat pentru prima data in 14.03.2007, comparatia s-ar face intre taxa speciala de prima inmatriculare prevazuta de C.fiscal in acea perioada, care ar fi incorporata in pretul de vanzare a unui autovehicul de acelasi tip aflat pe piata interna din Romania si taxa pe poluare platita de reclamant in baza OUG nr.50/2008 pentru autovehiculul similar adus din UE.
Reclamantul nu a invocat insa un astfel de motiv de nulitate a deciziilor si nici nu a prezentat vreo nota de calcul relevanta in acest sens, astfel incat instanta nu va analiza aspectele de mai sus.
In consecinta, instanta a respins actiunea ca neintemeiata
Pe cale de consecinta, instanta a respins cererea de chemare in garantie ca lipsita de obiect.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, aratnd ca soluția pronunțata este criticabila din perspectiva următoarelor motive:
>retine instanța de fond,ca taxa perceputa se prezintă sub forma unui impozit lato-sensu, drept pentru care statele sunt libere sa stabilească nivelul impozitelor, scopul art.90 (actualmente 110 din TFUE) neflind acela de a împiedica statele sa introducă noi impozite;
-ceea ce omite instanța de fond prin aceasta susținere, este aceea ca acest impozit este perceput D. pentru persoanele care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeana, mentinandu-se in acest fel, de fapt taxa de prima inmatriculare perceputa înainte de 01.01.2007, sub o alta denumire;
-culmea, chiar instanța de fond nu se silește sa recunoască in motivare, ca aceste taxe prevăzute în OUG 50/2008 si L.9/_ reprezintă de fapt taxa de prima înmatriculare perceputa pana la data de 01,07.2008, unde argumentează chiar necesitaea perceperii acestor taxe indiferent de denumire «taxa speciala de prima înmatriculare/taxa poluare/ taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicole au prevăzut aceleași criterii de determinare a taxei, aceste taxe regasindu-se in valoarea finala a produsului», fiind chiar o obligație de plata a celui care achiziționează un autovehicol dintr-un alt stat membru al UE, având in vedere deprecierea autovehicolului raportat la vechime si la rulaj;
>mai mult decât atât depasindu-si atribuțiile, si facand o «expertiza de specialitate prin comparație si prin ipoteza» concluzionează instanța ca prețul final al achiziționării vehiculului similar BMW X5 de pe piața interna « ar fi același cu costul final suportat de recurentul pentru achiziționarea vehicolului dintr-un stat membru al UE:
-astfel, aspectul omis de către instanța din «expertiza de specialitate» efectuata in cauza, este tocmai interpretarea si aplicabilitatea corecta a legii, respectiv a Legii nr. 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul, prin aderarea Republicii Bulgaria si României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementata de art.148 alin.2 si alin.4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicata, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare;
> irelevanta este si susținerea potrivit căreia indiferent de data la care s-ar fi înmatriculat autovehicolul in România, 09.01.2008 sau 11.04.2012, obligativitatea taxei perceputa in baza OUG nr.50/2008 tot ar fi subzistat, taxa regasindu-se ulterior in prețul revanzarii pe piața interna, încercând instanța prin aceasta susținere sa implementeze ideea ca achitarea taxei se efectuează ori de cate ori are loc o vânzare a autovehicolului pe piața interna;
-cu aceasta susținere, instanța de fond pierde din vedere faptul ca din contra pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, intrucat nu se mai emite o noua decizie de calcul a taxei de poluare/taxa emisii poluante, prețul (taxa «inclusa») este negociabil, cumpărătorul având opțiunea de a nu achiziționa autoturismul, opțiune pe care cumpărătorul autoturismului dintr-un alt stat membru al UE decât România nu o are, dreptul de folosința al autovehicolului depinzând de achitarea acestei taxe, pe care nu o poate recupera prin revanzare, taxa reprezentând echivalentul a 30% din valoarea autovehicolului;
-rezulta astfel, ca aceasta taxa de poluare se aplica doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxa cu echivalent taxelor vamale la import, care indiferent de motivarea si interpretarea instanței trebuie sa tina cont de normele comunitare care prevăd ca: art.25 CE „ între statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdicție se aplica, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal" si art.28 CE „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent", art. 110 (fost 90) din TFUE (niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de alta natura mai mari decât cele ce se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare ";
Potrivit jurisprudentei Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxa cu echivalent consta în orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art.110 (fost 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale si sa nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 si clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxa similara taxei de prima înmatriculare stabilite din art.214 alin. 1-3 din Codul fiscal, singura diferența fiind denumirea, modificata din taxa speciala de prima înmatriculare în taxa de mediu, taxa de prima înmatriculare pe care instanța o recunoaște ca s-a transformat in aceasta taxa de mediu, si pe care, culmea, o găsește legala, desi aderarea si transpunerea normelor comunitare in pian național presupune tocmai înlăturarea acestor diferente fiscale pentru bunuri provenind din stat membru UE si cele naționale.
Este de reținut ca prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeana a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto (deprima înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeana, ulterior Comisia Europeana a solicitat în iunie 2009 României informații în legătura cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând ca actuala legislație româneasca (OUG nr.50/2008, L.9/2012) are efecte protectioniste asupra industriei auto naționale. Aceasta solicitare a fost transmisa sub forma unei „scrisori de somare", prima etapa a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul CE.
. intepretarea doar a unei parti din cauza loan T. contra României, este o soluție timida a instanței de a acoperi lacunele legislației interne, fara a avea in vedere întreaga motivare a Curții Europene, respectiv:
« 56 Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor si să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale si descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
57In acțiunea principală, în pofida prezentei necontestate a unor date statistice care demonstrează o scădere foarte considerabilă a înmatriculărilor de vehicule de ocazie importate în România de la . OUG nr. 50/2008, guvernul român a subliniat în fata Curții că obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului.
58Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a tine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață. în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că. în aceste condiții. OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării si punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
59In această privință, trebuie precizat. în lumina principiilor amintite la punctele 50-53 din prezenta hotărâre, că. desi statele membre păstrează, în materie fiscală, competente extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE.
61 Având în vedere toate cele de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație. în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceea si uzură de pe piața națională".
In drept: disp. art 304 ind 1 C..
Examinand recursul formulat de reclamant, Curtea retine ca reclamantul a achizitonat un autovehicul second hand, marca Audi A4, cu nr.de identificare . WAUZZZ8E77A200179, inmatriculat pentru prima data in Belgia in data de 14.03.2007.
La inmatricularea masinii in Romania, reclamantul a fost obligat sa achite taxa prevazuta de OUG nr.50/2008 in cuantum de 3.305 lei, conform deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/03.06.2010 emisa de parata si chitantei sria TS2A nr._/10.06.2010 emise de Trezoreria Sectorului 5 Bucuresti.
Reclamantul a achizitionat si un autovehicul marca BMW X5, cu nr.de identificare . WBAFF41040L102640, inmatriculat pentru prima data in U.E. in data de 09.01.2008.
La inmatricularea masinii in Romania, reclamantul a fost obligat sa achite taxa prevazuta de Legea nr.9/2012 in cuantum de 9.859 lei, conform deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/11.04.2012 emisa de parata si chitantei . nr._/18.04.2012 emisa de Trezoreria Sectorului 5 Bucuresti.
Prin cererea inregistrata sub nr._/22.11.2012, reclamantul a solicitat paratei restituirea taxelor, cererea fiind insa respinsa prin adresa nr._/12.12.2012.
Art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Potrivit art. 110, paragraful I din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România .
Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare .
Pe de altă parte, potrivit art.90, par. I din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”.
Scopul general al art.110 din Tratat este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
Prin hotărârea preliminară pronuntata de C.J.U.E. în cauza C-402/09, T., taxa reglementata de O.U.G. nr. 50/2008, in versiunea initiala, a fost declarata indirect discriminatorie si deci contrara prevederilor art. 110 T.F.U.E., in masura in care are ca efect descurajarea importului unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, iar prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis, analizand variantele taxei pe poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Pe de alta parte, Legea nr. 9/2012, astfel cum a fost modificata prin OUG nr. 1/2012, mentine acesta discriminare, de vreme ce taxa de poluare este platita doar cu ocazia inmatricularii unui autoturism second-hand inmatriculat . in Romania, nu si autoturismelor inmatriculate deja in Romania, carora nu li se aplicase aceasta taxa, pana in momentul primei vanzari.
De altfel, prin Ordonanta Marii Camere a CJUE din 3 februarie 2014, s-a constatat ca Legea nr. 9/2012 incalca art. 110 TFUE, aceasta hotarare fiind obligatorie pentru instantele romane.
Din aceste motive, in baza art. 1 si 18 din Legea nr. 554/2004, art. 3041 si 312 C. proc. Civ., Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința civilă recurată în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată si va obliga pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 la restituirea sumelor de 3305 lei și 9859 lei reprezentând taxa de poluare.
Pe de alta parte, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Dar, reclamantul nu a facut dovada ca a solicitat paratei, alaturi de restituirea sumei platite cu titlu de taxa si plata dobanzii aferente.
De aceea, Curtea va respinge cererea privind plata dobânzii legale aferente ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de chemare in garantie, solutia primei instante este nelegala.
Conform art.60 C.pr.civ., ,,partea poate sa cheme in garanție o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul cand ar cădea in pretentiuni cu o cerere in garanție sau in despăgubire."
Potrivit legii, taxa de poluare încasată se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
In condițiile în care textele de lege prevăd că taxa de poluare se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu. Pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei de poluare încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei de poluare încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu.
Din aceste motive, in baza art.60 C. proc. civ., Curtea va admite cererea de chemare în garanție si va obliga pe chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 5 sumele de 3305 lei și 9859 lei reprezentând taxă de poluare.
In baza art. 274 C. proc. civ., Curtea va obliga pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 la 1317,45 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant M. M. C., împotriva sentinței civile nr.2136/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 5 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București și intimate chemată în garanție Administrația Fondulu pentru Mediu.
Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată.
Obligă pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 la restituirea sumelor de 3305 lei și 9859 lei reprezentând taxa de poluare.
Respinge cererea privind plata dobânzii legale aferente ca neîntemeiată.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă pe chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 5 sumele de 3305 lei și 9859 lei reprezentând taxă de poluare.
Obligă pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 Sector 5 la 1317,45 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Tribunalul București - Secția a IX-a
C. Administrativ și Fiscal
Jud.fond.A. J.
Red. jud. V.B./2 ex./7.03.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 8140/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... → |
|---|
