Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24 Legea nr.554/2004. Decizia nr. 6194/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6194/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 6702/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6194
Ședința publică din data de 11 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă P. M. împotriva sentinței civile nr. 4819/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a– C. Administrativ Și Fiscal, în dosarul nr. _ /CA/2013, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. BUCUREȘTI, prin PRIMAR GENERAL, C. L. SECTOR 2 BUCUREȘTI, prin PRIMAR, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, B. M., C. V., S. C. și S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-pârâtă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin consilier juridic C. A., cu delegație la dosar la fila 17, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, recurenta-reclamantă avea obligația să depună cererea de chemare în judecată prin care a învestit Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, după care:
Având în vedere că recurenta-reclamantă a susținut posibilitatea formulării unei cereri de suspendare a judecării prezentei cauze, motiv pentru care instanța i-a pus în vedere să depună cererea de chemare în judecată prin care a învestit Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, obligația căreia recurenta-reclamantă nu s-a conformat și nu a menționat expres că solicită suspendarea prezentei cauze, Curtea, constată că nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare de către intimata-pârâtă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară .
Reprezentantul intimatei-pârâte Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară solicită admiterea excepției tardivității, având în vedere că sentința a fost comunicată prin afișare la adresa indicată de recurenta-reclamantă în cererea de chemare în judecată, iar recurenta-reclamantă a solicitat schimbarea domiciliului în dosarul disjuns.
Pe fond, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Pe fondul cererii de recurs, arată că lasă la aprecierea instanței, având în vedere că intimata-pârâtă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are raporturi juridice cu recurenta-reclamantă.
Curtea reține cauza spre deliberare asupra cererii de recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4819/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a– C. Administrativ și Fiscal, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI, prin PRIMAR GENERAL, C. L. SECTOR 2 BUCUREȘTI, prin PRIMAR, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, B. M., C. V., S. C. și S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, acțiune prin care reclamanta solicitase anularea HCGMB nr. 4/2004.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 9/22.01.2004 a fost aprobată transmiterea în administrarea Consiliului L. al Sectorului 2 al municipiului București a unor terenuri situate pe raza Sectorului 2 în vederea efectuării unui schimb cu proprietarii suprafețelor de teren afectate de artera de circulație Doamna G. și Parcul L. Florilor.
Prin art.1 din această hotărâre s-a menționat că se transmite din administrarea CGMB în administrarea CL Sector 2, terenul în suprafață de 13.500 mp situat între .. Peisajului și . în art.2 s-a stipulat că „Terenul transmis în administrarea Consiliului L. sector 2 urmează a face obiectul unui contract de schimb cu proprietarii suprafețelor de teren afectate de "Artera de circulație între . . public "L. Florilor".
În același articol 2 s-a menționat și că „Schimbul de terenuri se va efectua în condițiile legii pe bază de expertiză de specialitate însușită de C. L. Sector 2.”
Prin HCL Sector 2 nr.2/02.02.2009, C. L. Sector a pus în aplicare dispozițiile art.2 alin.2 din HCGMB nr.9/2004, însușindu-și rapoartele de evaluare întocmite de un evaluator arhitect cu privire la stabilirea valorii de circulație a două terenuri de pe raza administrativă a Sectorului 2 și s-a aprobat schimbul de terenuri între C. L. al sectorului 2 al Municipiului București pentru terenul în suprafață de 478,85 mp situat în ..3, Sector 2 și pârâții persoane fizice din prezenta acțiune, C. C. V. și B. C. M., proprietarii terenului în suprafață de 518 mp situat în ., Sector 2.
În art.4 din HCL Sector 2 București s-a menționat că schimbul terenurilor prevăzut la art.2 se va face prin înscris autentic, conform dispozițiilor legale în vigoare și, în acest sens, s-a încheiat Contractul de schimb imobiliar nr.4769 din 14.12.2009 la BNP N. B. și D. B., prin care B. M. și C. V. au transmis în deplină proprietate și posesie către S. R. prin administrator C. L. al Sectorului 2 București imobilul teren cu număr cadastral_ și număr carte funciară_ situat în București, ..315 A (fostă .), Sector 2 în suprafață de 518 mp în schimbul imobilului teren cu numărul cadastral_ și numărul de carte funciară_, situat în București, ..3, Sector 2, în suprafață de 478,85 mp.
Prin Sentința civilă nr.6438/22.06.1994 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă, pronunțată în dosarul nr._/1993, a fost admisă acțiunea precizată formulată de către reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâta S. P. și . s-a constatat că reclamanta este proprietara imobilului compus din teren în suprafață de 300 mp situat în . Fundenii Doamnei – C.), fără număr, Sector 2, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani împlinită prin joncțiunea posesiilor.
Reclamanta apreciază că HCGMB nr.9/2004, ca și actele subsecvente acesteia, prin care s-a realizat schimbul de terenuri menționat, sunt nule, pentru că îi încalcă dreptul de proprietate asupra terenului menționat de Sentința civilă nr.6438/22.06.1994 a Judecătoriei Sectorului 2 București, critică pe care prezenta instanță o apreciază ca neîntemeiată.
În primul rând, trebuie observat că Sentința civilă nr.6438/22.06.1994 a Judecătoriei Sectorului 2 București nu a menționat alte elemente de identificare a terenului proprietatea reclamantei în afară de cele privind situarea pe . trimitere la o denumire anterioară a acesteia, de Fundenii Doamnei C..
Nu există nici o identificare cu ajutorul numărului poștal – se menționează în dispozitivul hotărârii că este . număr, și, cu atât mai mult, nu există nici o identificare printr-o expertiză topo-cadastrală care, în mod obligatoriu, să aibă în vedere sistematizările succesive ce au avut loc în zona în care se află acest teren.
În fapt, aceasta pare că este problema esențială, astfel cum rezultă din toate actele dosarului (dosarelor) de față, ce constituie și motivul pentru care autoritățile s-au aflat în imposibilitate de a o pune în posesie pe reclamantă.
Din momentul încheierii „actului de vindere-cumpărare” din 23 ianuarie 1951 între P. I S. și A. S. I., autoarea reclamantei P. M., prin care A. S. I. a cumpărat cei 300 mp situată în . cu vecinătățile menționate, configurația topo-cadastrală a zonei s-a modificat, se observă că și statutul administrativ-teritorial al ariei în care s-a aflat această suprafață de teren de 300 mp s-a modificat, în prezent zona C. Fundenii Doamnei fiind zonă intra-urbană, metropolitană, în interiorul municipiului București.
Cu atât mai mult s-au modificat caracteristicile urbanistice ale zonei, se menționează foarte clar în chiar actele aflate în prezenta cauză, atunci când se justifică schimbul efectuat cu cei doi frați, C. V. și B. M. că și terenul acestora a fost afectat de sistematizarea zonei, fiind încadrat în prezent exact în mijlocul arterei de circulație – artera de circulație între . .> Neexistând, deci, o identificare cu exactitate a amplasării terenului proprietatea reclamantei, nu se poate constata peremptoriu că prin HCGMB nr.9/2004 a fost încălcat dreptul acesteia de proprietate, în lipsa stabilirii încadrării terenului reclamantei în perimetrul avut în vedere de această hotărâre de consiliu general și cu atât mai mult, cu terenul transmis prin contractul de schimb nr.4796/14.12.2009.
Acest aspect este conjugat și cu faptul că, prin natura și efectele sale, raportate strict la dispozițiile pe care le conține, HCGMB nr.9/2004 nu poate încălca dreptul de proprietate al vreunei persoane fizice, atunci când transmite din administrarea Consiliului General al Municipiului București în administrarea Consiliului L. al Sectorului 2, terenul de 13.500 mp situat între .. Peisajului și Râul C..
Se observă, din descrierea terenului ce face obiectul HCGMB nr.9/2004, că acesta este în proprietatea statului și este administrat de C. General al Municipiului București și, prin transmitere, de C. L. al Sectorului 2 București și, mai mult, nu există nici o situație cel puțin dovedită în prezentul dosar, în care reclamanta să-și fi opus titlul său titlului statului, pentru a se analiza care dintre acestea este prioritar (mai caracterizat) ca forță juridică.
Cu atât mai mult, nu se poate stabili în prezenta cauză că prin adoptarea HCL Sector 2 nr.2/2009 și contractul de schimb imobiliar nr.4769 din 14.12.2009 încheiat la BNP N. B. și D. B. a fost încălcat dreptul de proprietate al reclamantei, din două motive: primul este procedural și privește faptul că instanța nu este învestită cu judecarea legalității acestor acte, prin hotărârea de declinare fiind trimisă spre judecata în contencios administrativ doar analiza legalității HCGMB nr.9/2004, iar contractul de schimb imobiliar nr.4796/14.12.2009 a fost păstrat spre soluționare, potrivit competenței materiale, de Judecătoria Sectorului 2 București, iar cel de-al doilea privește chiar aspectul referitor la eventuala suprapunere a terenului de 518 mp din ..3 Sector 2, cedat prin schimb către C. V. și B. M., cu terenul în suprafață de 300 mp recunoscut reclamantei, în lipsa identificării amplasamentului acestui teren.
Și în situația în care s-ar lua, ca ipoteză, deși absolut teoretică, în lipsa stabilirii, până în acest moment, a locației terenului reclamantei, a eventualei ingerințe a statului, prin HCGMB nr.9/2004, în exercitarea dreptului de proprietate privată al unei persoane (fizice, în cazul de față), nu se poate stabili nelegalitatea actului consiliului general.
Această situație corespunde deciziei administrative în care în care se pune în balanță interesul privat cu cel public și se analizează caracteristicile acestei ingerințe în lumina principiilor Convenției Europene a Drepturilor și Libertăților Fundamentale și a art.1 din Protocolul nr.1 la această Convenție.
Or, chiar și dacă ar exista (s-a menționat că se analizează strict ipotetic) o astfel de restrângere a dreptului de proprietate, nici din perspectiva legislației comunitare - art.1 par.2 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, HCGMB nr.9/2004 nu este emisă cu încălcarea legii, pentru că se încadrează în limitele exercitării folosinței bunurilor în conformitate cu existența unui interes general care trebuie satisfăcut și cu respectarea măsurii proporționalității.
În jurisprudența constantă a Curții Europene s-a reținut că marja de apreciere a statului este mult mai largă în cazul privării de proprietate, ea rezultând din însăși textul legal „dreptul statelor de a adopta măsurile legale necesare”, fără a fi, desigur, absolută, ci supusă controlului de proporționalitate (cauza Gorraiz Lizarraga și alții c. Spaniei, nr._/00, par. 70; mutatis mutandis, James și alții c. Regatului Unit, 21 februarie 1986, par 46; Mellacher și alții c. Austriei, 19 decembrie 1989, par. 55; Chapman c. the Regatului Unit [MC], nr._/95, par. 104).
Or, HCGMB nr.9/2004 a afirmat, înainte de toate, scopul său legitim, privitor la faptul că terenul transmis din administrarea Consiliului General către C. L. Sector 2 este necesar pentru un schimb cu proprietarii de terenuri preluate de stat pentru a face sistematizarea zonei, respectiv a arterelor de circulație, care în mod cert deservesc un interes public.
În aceste condiții, ingerința este și afectată unui scop legitim, este legală și previzibilă, fiind prevăzută de un act administrativ public, producându-și efectele în mod previzibil pentru toți subiecții de drept ce intră sub incidența sa, stabilind în mod egal o conduită către acești subiecți – autorități și persoane fizice, existând, deci o procedura legală - efectivă, clară și previzibilă privitoare la intenția statului, prin administrația publică locală, de a face acest schimb pentru despăgubirea persoanelor ce le-a fost în primul rând afectat dreptul de proprietate prin preluarea terenului acestora în vederea utilizării pentru lucrări de interes public.
Ingerința este și proporțională, pentru că în cazul de față, pe de-o parte, se pune problema prevalenței interesului public în raport cu cel privat, primul fiind prioritar față de cel de-al doilea în spațiul comunitar, iar, pe de altă parte, reclamanta are ca remedii împotriva acestei ingerințe, din nou subliniat, ipotetică, fie posibilitatea obținerii, prin același procedeu al schimbului de terenuri, un teren în echivalent, pe alt amplasament, fie obținerea unor avantaje materiale, prin solicitarea de despăgubiri pentru imposibilitatea intrării în posesie asupra terenului.
Cert este că, în lipsa indicării amplasamentului terenului proprietatea reclamantei P. M., aceasta depunând la autorități doar Sentința civilă nr.6438/22.06.1994 a Judecătoriei Sectorului 2 București, fără un act care să permită identificarea fără dubii, a locației acestui teren, respectiv acte topo-cadastrale, nu se poate stabili că prin HCGMB nr.9/2004 a fost încălcat dreptul de proprietate al acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. M., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului său, reclamanta recurentă a arătat că, desi a depus la dosarul cauzei inca din faza de fond (13.09.2011), cerere prin care solicita comunicarea tuturor actelor de procedura, respectiv comunicarea deciziilor pronunțate in acest dosar sa fie făcute la adresa din București, ., ., ., (întrucât nu mai locuiește la adresa indicata in acțiunea introductiva),Tribunalului București Secția a-IX-a C. Administrativ si Fiscal, prin serviciul registratura mi-a comunicat copia Hotărârii Civile nr. 4819/2013 la adresa din București, ., nr.2, ., sector 6.
Instanța de fond a dat o hotărâre cu aplicarea greșita a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct 9 din C.pr.civ.
A arătat in motivele privitoare la anularea HCGMB Nr. 9/2004, ca înțelege sa critice aceasta hotărâre prin prisma incalcarii dreptului său de proprietate.
Desi hotărârea judecatoresca nr. 6438/22.06.1994 definitiva si irevocabila „depusa la dosarul care a stat la baza emiterii hotărârii nr. 9/2004, prin care s-a stabilit dreptul meu de proprietate asupra imobilului situat in . 2, se afla in momentul emiterii Hotărârii 9/2004 a HCGMB depusa atat la Oficiul de Cadastru cat si la Primăria Municipiului București, cele doua instituții, au ignorat cu desăvârșire, creând o vătămare a dreptului meu de proprietate.
C. General al Municipiului București prin transmiterea proprietății sale către C. L. al Sectorului 2 București, nu a ținut cont de aceasta hotărâre judecătoreasca, emițând o Hotărâre de Consiliu prin care practic a dispus si asupra terenului proprietatea sa, incalcandu-i astfel dreptul de proprietate asupra terenului.
Dupa rămânerea definitiva a sentinței civile sus menționate, a depus cereri pentru punerea sa in posesie terenului, insa autoritățile au ignorat-o in mod permanent.
In mod incorect instanța de fond a apreciat ca nu a reușit sa identifice terenul in litigiu, in condițiile in care a arătat ca, . soluționării dosarului Judecătoriei sector 2 București, nu s-a făcut o expertiza de identificare a terenului, insa, ulterior pe baza vecinătăților trecute in actele vechi de proprietate (pe o latura . 3 laturi parcelele 73,78 si 80 ) s-a reușit identificarea adresei poștale a proprietății, ca fiind P. Roșie nr. 3, sector 2. La acesta identificare s-a ținut cont si de expresia "face parte in fata cu M. A. "acest vecin regasindu-se la adresa din P. Roșie nr. 1.
Ca atare exista o identificare a amplasării terenului proprietatea sa, iar eventuala modificare a caracteristicilor urbanistice ale zonei nu pot conduce instanța de judecata ca nu exista o identificare exacta a amplasării terenului indicat in sentinta civila nr. 6438/22.06.1994.
Mai mult, Primarul General al Municipiului București a recunoscut ca reclamanta este proprietar in baza hotărârii definitive si irevocabile 6438/22.06.1994, prin răspunsul dat in dosarul administrativ nr._/05.11.2002, prin care considera notificarea depusa de subsemnata in baza Legii 10/2001 ca fiind fara obiect, intrucat este deja proprietar in baza hotărârii definitive si irevocabile.
In mod incorect instanța de fond interpretează decizia administrativa ca o balanța a interesului privat cu cel public analizind caracteristicile acestei ingerințe in lumina principiilor CEDO si art 1 din Protocolul nr. l la acesta Convenție, in condițiile in care M. București prin Comisia de aplicare a Legii10/2001 a acordat măsurii reparatorii pentru acest teren unei persoane ce nu deține acte de proprietate. Acest lucru s-a petrecut . prin soluționarea dosarului administrativ nr. 3784/2001. Astfel cu prilejul soluționării notificării formulate de către o persoana care nu deținea nici o dovada a vreunui titlu de proprietate pentru adresa in litigiu, acorda măsurii reparatorii, in condițiile in care s-ar fi putut constata ca, pentru aceeași adresa, exista si notificarea sa, notificare insotita de acte reale de proprietate.
De altfel, nelegalitatea HCGMB nr. 9/2004 rezulta si din faptul ca se retine "din acte numitul S. C. este proprietar din anul 1984", in condițiile in care in anul 1984 a fost emis Decretul de expropriere nr. 463/1984.
Prin urmare, nu putea fi proprietar asa cum se retine din acte din anul 1984 .Membrii Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului București au dat dovada de rea credința, ignorind actele depuse de reclamantă si dand prioritate unei persoane care nu face dovada dreptului sau de proprietate si care nu deține acte pentru imobilul in litigiu.
Nu poate fi reținut scopul legitim al HCGMB NR.9/2004, deoarece transmiterea terenului din administrarea Consiliului General către C. L. Sector 2 București s-a făcut cu încălcarea dreptului său de proprietate. Necesitatea unui schimb de teren cu proprietarii de terenuri preluate de stat pentru sistematizarea unei anumite zone, respectiv a arterelor de circulație, care in mod cert deservesc un interes public, nu se poate face cu încălcarea dreptului meu de proprietate, ci doar ca urmare a analizării atente a tuturor caracteristicilor unui schimb.
Nu se poate retine prelevanta interesului public in cauza de fata deoarece nu rezulta din actele dosarelor administrative ale Primăriilor ca au fost făcute verificării in cauza cu privire la schimbul de terenuri.
Considera ca o eventuala posibilitate a sa de a urma același procedeu privind un eventual schimb, sau o eventuala solicitare din partea sa de despăgubiri pentru imposibilitatea intrării in posesie asupra terenului, ar reprezenta o ingradire a dreptului său de proprietate obținut printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila.
Stabilirea identificarii terenului in litigiu nu poate sa aiba vreo relevanta cu privire la anularea unui act administrativ asa cum este HCGMB nr. 9/2004, in condițiile in care prin răspunsul primarul general al municipiului București, i-a fost recunoscut dreptul de proprietate, iar schimbul de terenuri a fost efectuat prin fraudarea intereselor legitime ale subsemnatei.
Prin acest schimb de terenuri si prin emiterea hotărârii HCGMB nr. 9/2004, terenul său a fost atribuit către terțe persoane care nu au avut nici o legătura cu acest teren, netinand cont de faptul ca deține hotărâre de proprietate ( sentința civila nr.6438/1994 ), hotărâre care a fost depusa la toate autoritățile, aceasta hotărâre fiind opozabila acestora.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
1. În ce privește excepția tardivității recursului, invocată de intimata ANCPI, instanța o apreciază ca neîntemeiată.
Astfel, potrivit disp. art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ”(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
Sentința tribunalul a fost comunicată reclamantei în data de 20 ianuarie 2014 (f. 105 dosar tribunal) însă la o altă adresă decât cea comunicată pe parcursul procesului (f. 6), astfel că nu se poate considera că această comunicare a fost făcută conform rigorilor legale.
Prin urmare, în lipsa unei alte dovezi de comunicare a sentinței la adresa indicată de reclamantă, instanța de recurs apreciază că termenului de recurs nu a început să curgă, recursul declarat în data de 6 martie 2014 (data poștei) fiind declarat în termen.
2. Trecând la analiza fondului cauzei, primul aspect care se impune a fi subliniat este faptul că, în mod cu totul paradoxal, deși reclamanta a susținut în 1993 că a uzucapat terenul de 300 mp prin posesie continuă și neîntreruptă de 30 de ani, aceasta nici măcar nu știe unde se află terenul pe care, afirmativ, l-a posedat în tot acest interval.
Astfel, acțiunea din dosarul pornit la judecătorie are ca obiect tocmai obligarea unor instituții și autorități (nu se știe în ce calitate, cât timp nu în contradictoriu cu acestea s-a judecat pentru constatarea uzucapiunii) la identificarea ”terenului de 300 mp situat în . Fundenii Doamnei - C., fără număr), sector 2, București”, teren pe care l-a obținut prin uzucapiune, precum și ”obligarea pârâților la punerea efectivă în posesie a subsemnatei asupra acestui teren”, fără preciza cum a pierdut posesia pretins deținută și cine anume i-a încălcat-o.
Cu toate că terenul nu este identificat, reclamanta susține că acesta s-ar subsuma suprafeței vizată de HCGMB nr. 9/2004.
Or, o atare dovadă nu s-a făcut în cauză, cu atât mai mult cu cât sentința civilă nr. 6438/22.06.1994 a Judecătoriei sector 2 București nu cuprinde absolut nici un element de identificare a terenului, astfel că orice pretenții ale reclamantei, de raportare la alte înscrisuri în identificarea acestui teren, exced celor statuate de instanță.
În al doilea rând, hotărârea judecătorească invocată este opozabilă exclusiv pârâților cu care aceasta s-a judecat în contradictoriu, printre care nu se află și instituția emitentă a HCGMB, nici vreunul copermutanții din schimbul invocat.
Susținerea reclamantei recurente că însuși Primarul mun. București i-ar fi recunoscut dreptul de proprietate nu prezintă absolut nicio relevanță în prezenta cauză.
3. În altă ordine de idei, Curtea observă că reclamanta nu invocă niciun motiv de nelegalitate a HCGMB care să cadă sub incidența jurisdicției administrative, nici din perspectiva procedurii de emitere urmate, nici a eventualei documentații incomplete.
Invocatul drept de proprietate al reclamantei nu îi conferă acesteia decât interes în contestarea HCGMB, neconstituind nicidecum un motiv de nelegalitate a hotărârii.
Instanța de contencios nu este chemată a analiza dreptul de proprietate al statului sau al unității administrativ teritoriale sau al reclamantei, ci doar aspectele care țin de adoptarea actelor administrative, eventualul drept de proprietate privată urmând a fi analizat de instanța civilă în căderea căreia se află eventuala comparație între titluri afirmate de părți.
În altă ordine de idei, simpla trecere a unui teren din administrarea unei autorității locale în administrarea acesteia, după cum dispune HCGMB contestată, nu produce reclamantei absolut nicio vătămare.
Reținând considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, curtea apreciază prezentul recurs ca vădit nefondat, astfel că - în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. – îl va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității recursului invocată de intimata-pârâtă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă P. M. împotriva sentinței civile nr. 4819/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a– C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ /CA/2013, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. BUCUREȘTI, prin PRIMAR GENERAL, C. L. SECTOR 2 BUCUREȘTI, prin PRIMAR, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, B. M., C. V., S. C. și S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
Red. MN/2 ex
Jud. fond D. M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 9417/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1487/2014. Curtea de... → |
|---|
