Pretentii. Decizia nr. 8140/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8140/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 4323/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.8140
Ședința publică din data de 06 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorii C. D. G. și C. C. V. împotriva deciziei civile nr.3582/08.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata--pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică de la 23.10.2014, desfășurarea ședinței fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la datele de 30.10.2014 și 06.11.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei secții la data de 01.07.2014, contestatorii C. D. G. și C. C. V. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3582/08.05.2014 pronunțată in dosarul nr._, prin care Curtea de Apel București a admis recursul declarat de către DGFP București si astfel a casat sentința de fond pronunțata de către Tribunalul București.
În motivarea contestației s-au arătat următoarele:
„Instanța nu a făcut o atentă analiză a cererilor si probatoriului depuse de către subsemnatul, stabilind astfel o situație de fapt care nu corespunde realității. Taxa de poluare a fost achitată in conformitate cu dispozițiile Legii 9/2012 in data de 08.04.2009 si nu ale OG 9/2013 care a intrat in vigoare la data de 15.03.2013 dându-se astfel o dezlegare bazată pe o eroare materială așa cum menționează art. 503 alin 2 punctul 2 din Codul de Procedură Civilă. Această Ordonanță încurajează discriminarea, atât pe plan național cât si pe planul Uniunii Europene, din următoarele considerente: Tranzacțiile cu autovehicule interne înmatriculate in România după data de 2007 sunt favorizate față de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxă pe poluare pot ocoli cu ușurință transferul „oficial de proprietate astfel că si taxa să fie ocolită, in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal sau a acelora pentru care prezenta lege stabilește plata taxei de poluare după aproximativ 7 ani de la primul transfer de proprietate in România. Astfel un cetățean al României care știa că nu a achitat taxa de poluare deoarece la momentul respectiv nu era necesar, acum întâmpină mari dificultăți la vânzarea autoturismului din cauză că noul compărător va fi obligat să achite această taxă. Mai mult decât atât, dacă același compărător accepta transferul de proprietate acum aproximativ 2 luni (Anterior datei de 15.03.2013 când a suferit modificări legea 9/2012) acesta nu mai era nevoit să plătească. Se observă astfel o discriminare clară intre cetățenii romani, cetățenii aceluiași stat European - cei care au cumpărat autovehicule înmatriculate prima dată in România anterior anului 2007 dar transferul s-a efectuat anterior datei de 15.03.2013, si intre cetățenii romani care cumpără acum același autoturism si pentru care Statul R. ii obliga la plata taxei de poluare; pentru un autoturism care polua la fel si acum 2 luni. De asemenea există discriminare intre cei ce cumpără in prezent aceeași marca de mașină cu aceleași dotări fabricată spre exemplu in Germania care isi pot recupera taxa de poluare foarte ușor prin intermediul instanței de judecata (întrucât jurisprudența este foarte vastă) si cei care cumpără aceeași mașină din România care pe lângă faptul că sunt obligați la plata taxei de poluare (bani de care statul se folosește efectiv) această sumă nu numai că este blocată si folosită abuziv de stat ci nu se restituie întrucât OG 9/2013 a suferit modificări si nu se mai poate vorbi despre principiul dublei impuneri.
Se încalcă si principiul dublei impuneri prin această ordonanță întrucât taxa plătită sub diferite denumiri in alte state membre UE pentru gradul de poluare al unui autoturism este iarăși impusă in România la înmatricularea autoturismului. Așa cum si legea 9/2012 încalcă acest principiu al Tratatului Uniunii Europene si Ordonanța 9/2013 încalcă de asemenea interdicția de a impune de doua ori intre state membre ale Uniunii Europene aceeași taxă. Subsemnatul am depus la dosar actele de proveniență ale autoturismului din care reiese faptul că autoturismul a fost înmatriculat anterior . UE.
In fapt, numitul C. D.-G. am solicitat restituirea taxei de poluare iar cererea a fost admisă pe fond iar in recursul formulat de DGFP București instanța a dat câștig de cauza recurentei.
S-a efectuat procedura antejudiciară prin depunere la AFP Sector 6 a plângerii prealabile, însă răspunsul nu a fost favorabil.
Contractul de vânzare-cumpărare este dovada suficientă a faptului că mașina a fost cumpărată dintr-un stat aparținând Uniunii Europene iar toate actele solicitate de instanța de recurs se aflau deja la dosarul de fond plus ca au fost trimise pe mail către instanța.
In drept, dispozițiile art. 503-508 Cod Procedura Civila, art. 7 din Legea 554/2004, art. 148 alin. 2 si alin 4 din Constituția României, art. 110 paragraf 1 din Tratat DE Funcționare a Uniunii Europene, Legea 157/2005; art. 1082, art. 1084, art. 1092 si art. 992-997 Cod Civil.”
Intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 599/05.02.2013 a Tribunalului București, secția C. a fost admisă acțiunea reclamantului C. D. G. în contradictoriu cu pârâtele AFP Sector 6 și Administrația Fondului pentru Mediu, a fost anulată Decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/08.04.2009, fiind obligate pârâtele la restituirea taxei plătite, în cuantum de 2544 lei și a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AFP Sector 6 în contradictoriu cu chemata în garanție AFM.
Totodată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP București și a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu aceasta pentru lipsa calității procesuale.
Prin decizia ce face obiectul contestației în anulare, a fost admis recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței sus menționate, care a fost modificată în parte, în sensul că a fost respinsă cererea principală formulată în contradictoriu cu pârâtele Administrația S. 6 a Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Administrația Fondului pentru Mediu, ca inadmisibilă, și cererea de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că reclamantul nu a formulat anterior introducerii acțiunii o cerere de restituire a taxei pe poluare, întemeiată pe dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală, cererea depusă ca efect al solicitării instanței datând din 16.01.2014, după formularea cererii de chemare în judecată.
Este adevărat că prin decizia ÎCCJ nr. 24 din 14.11.2011 s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d CPF, însă această soluție nu este aplicabilă în prezentul litigiu, întrucât reclamantul nu a formulat o cerere de restituire a taxei, în baza art. 117 din Codul de procedură fiscală, adresându-se direct instanței de contencios administrativ, ceea ce este inadmisibil, întrucât aceasta poate fi învestită doar a cenzura legalitatea unui act administrativ tipic sau asimilat (tardivitatea, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri).
Or, neadresând în prealabil o cerere de restituire organului fiscal competent, care să fi fost respinsă, reclamantul nu poate învesti în mod legal instanța de contencios administrativ, nefiind vorba în cauză despre existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de restituire, care să poată fi analizat, din prisma excesului de putere, prin raportare la compatibilitatea legislației naționale cu prevederile art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene.
Curtea apreciază contestația în anulare ca nefondată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea reține că, în cauză, nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 318 alin. 1 c.p.c. ca decizia contestată să fie rezultatul unei greșeli materiale. Aceasta în condițiile în care, deși contestatorul susține că a depus dovada cererii de restituire a taxei auto adresată administrației financiare pârâte, la dosar se regăsește o simplă confirmare de primire (fila 18) ce nu face dovada depunerii cererii menționate.
Cât privește motivele contestației referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei de emisii poluante, Curtea constată că acestea nu sunt relevante în raport de soluția dată în recurs cererii de chemare în judecată – cererea de restituire a taxei auto a fost respinsă pentru lipsa sesizării administrative prealabile și nu pentru că s-a reținut conformitatea taxei cu dispozițiile dreptului comunitar.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii - C. C. V. și C. D. G. împotriva deciziei civile nr.3582/08.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata--pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ca nefondată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi 06.11.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. C. V. D. G. S. I. R.
GREFIER,
E. Chirănuș
Red.D.V./2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1604/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 1301/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
