Pretentii. Decizia nr. 9270/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9270/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 3898/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 9270
Ședința publică de la 11.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr. 3712/03.12.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant G. D. și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul G. D., personal, identificat prin CI . nr._ eliberat de SPCEEP Țăndărei la data de 13.09.2012, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta a comunicat la dosarul cauzei relațiile solicitate prin adresa emisă de instanță, după care:
Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul G. D. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA ,
Prin sentința civilă nr. 3712/3.12.2012, Tribunalul Ialomița – Secția Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul G. D., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA .
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 10.741 lei, contravaloare taxă de poluare achitată necuvenit și a respins capătul de cerere privind actualizarea sumei cu indicele de inflație.
A admis ca întemeiată cererea formulată de pârâtă privind chemarea în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție către pârâtă să-i aloce fondurile necesare acoperirii obligațiilor pe care aceasta le are față de reclamant potrivit prezentei hotărâri.
A obligat pârâta către reclamant și la plata sumei de 659 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat un autovehicul marca BMW, tip X5, cu nr. de identificare WBAFF41050L130012, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv Germania.
Pentru ca acest autoturism să fie înmatriculat în România, i s-a perceput o taxă de poluare în sumă de 10.741 lei, achitată cu chitanța nr._/08.08.2012, sumă ce s-a făcut venit la bugetul statului, respectiv fondul pentru mediu.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru vehicule, se datorează această taxă pentru cele din categoriile M(1) – M3 și N(1)-N (3), cel deținut de reclamant fiind de categoria M1 și neîncadrându-se în excepțiile prevăzute de art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1.
Art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate.
Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România.
Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare .
Pe de altă parte, potrivit art.110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”.
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Referitor la capătul de cerere privind actualizarea sumei solicitate cu indicele de inflație, tribunalul îl respinge ca neîntemeiat, întrucât această actualizare se face către creditorul îndreptățit, numai la cererea acestuia .
Or, din probele administrate în cauză, nu rezultă că odată cu solicitarea restituirii taxei s-a solicitat și actualizarea cu indicele de inflație, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru actualizare.
Întemeiată însă apare cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.F.P. Slobozia împotriva A.F.M., în cauză fiind îndeplinite condițiile art.60 alin.1 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea sa se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții.
Potrivit O.U.G. nr.50/2008 și art.1 alin.2 din Legea nr.9/2012, taxa încasată se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Mai mult decât atât, potrivit art.13 din Legea nr.9/2012, cheltuielile bănești stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile în sarcina statului, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită se suportă din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa virată la bugetul F. pentru mediu, după caz.
În această situație, pârâta, cazând în pretenții, ea poate să se îndrepte împotriva chematei în garanție, astfel încât urmează a admite ca întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.F.P. Slobozia, față de chemata în garanție A.F.M. și a o obliga pe aceasta din urmă să achite pârâtei sumele la care a fost obligată către reclamantă.
La cerere, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta către reclamant și la plata sumei de 659 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurspârâta invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.p.c.
În motivarea cererii de recurs a arătat că din jurisprudența CJUE a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra în regimul intern de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre.
În relație cu art. 90 din Tratatul CE, se observă că un stat membru are voie să perceapă o taxă de primă înmatriculare a unui autovehicul în statul respectiv, cu condiția ca taxa să fie conformă cu art. 90 din tratat, ceea ce înseamnă că prin taxa respectivă să nu fie defavorizate produse din alte state membre.
De asemenea, din H.G. nr. 686/2008 rezultă că nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului poluatorul plătește, principiu unanim acceptat la nivelul U.E.
Mai mult decât atât, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform căruia: „interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege”.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este fondat, față de următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat în luna iulie 2012 un autovehicul marca BMW înmatriculat pentru prima dată la 22.10.2008, iar pentru înmatricularea în România a achitat suma de 10.741 lei, conform deciziei privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr._/8.08.2012.
Această taxă a fost introdusă prin Legea 9/2012, iar ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 pentru anul 2012, prin O.U.G. 1/212, taxa în discuție are aceeași reglementare ca și taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008.
Compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu art. 110 TFUE a fost amplu analizata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza I. T. C-402/09 și N. C263/10.
În ambele hotărâri pronunțate în procedura hotărârilor preliminare s-a apreciat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Chiar din dispozitivul acestor două hotărâri, menite să ghideze instanțele naționale în interpretarea lor conformă a normelor interne cu cele comunitare, se subliniază ideea conform căreia OUG 50/2008 nu poate fi considerată de plano contrară normelor comunitare, verificarea caracterului discriminatoriu al aplicării acestei norme urmând a se efectua de la caz la caz.
Prin urmare, problema dedusa judecății constă în a stabili, in concreto, dacă prin taxa de poluare instituita prin prevederile OUG 50/2008 și imputată reclamantului s-a produs o încălcare a art. 110 paragraful 1 din T.F.U.E. (ex-art. 90 TCE), respectiv dacă s-a creat o discriminare a acestuia contrară dreptului comunitar.
Curtea subliniază faptul că dispozitivul acestor hotărâri trebuie analizat prin prisma considerentelor care explicitează limitele în care o normă internă care statuează asupra unei taxe poate avea caracter discriminatoriu.
Se reține astfel în cauza T. faptul că instanța europeana a facut o clară distinctie intre situatia autovehiculelor rulate inmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior datei de 01.07.2008 (data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008) si cele inmatriculate în statele membre UE ulterior acestei date (par. 38).
Analizand separat cele doua situatii, CJUE a retinut ca O.U.G. nr. 50/2008 este susceptibila sa incalce art. 110 TFUE numai . doua ipoteze anterior prezentate, respectiv numai in cazul vehiculelor de ocazie importate si vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008.
In privinta autovehiculelor care au fost înmatriculate pentru prima data in UE ulterior datei de 01.07.2008, CJUE a retinut ca legislatia naționala nu afecteaza libera concurenta a produselor.
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C 345/93, R.., p. I 479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C 393/98, R.., p. I 1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C 101/00, R.., p. I 7487, punctul 55).
Raționamentul CJUE este următorul: din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului, așa încât, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială.
Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C 74/06, Rep., p. I 7585, punctul 28).
Asa fiind, in principiu, nu se poate retine existenta vreunei distorsionări a concurentei in privinta, pe de o parte a autovehiculelor înmatriculate pentru prima data in UE in perioada ulterioară 01.07.2008 (categorie din care face parte si autovehiculul reclamantului, conform celor aratate anterior) si reînmatriculate in Romania si, pe de altă parte a autovehiculelor similare înmatriculate pentru prima data in Romania in aceeasi perioada.
In concret, reclamantul din prezenta cauza era pus in fata urmatoarei opțiuni: fie sa cumpere autovehiculul inmatriculat pentru prima data in UE in data de 1.07.2008, fie sa cumpere un autovehicul similar, inmatriculat deja, pentru prima data pe teritoriul Romaniei in data de 1.07.2008.
In primul caz, reclamantul a suportat valoarea de circulație a autovehiculului, la care s-a adăugat valoarea taxei pentru emisii poluante imputate de autorități în baza deciziei de calcul depusă la fila 14. In al doilea caz, care reprezintă ipoteticul termen al comparației conform hotărârii T., reclamantul ar fi suportat valoarea de circulație a autovehiculului similar, valoare in care, insa, era incorporata deja si valoarea reziduala a taxei pe poluare platita de vânzător la prima înmatriculare in Romania, in data de 1.07.2008, conform prevederilor O.U.G. nr. 50/2008.
Conform acestui raționament se poate concluziona faptul că în ambele cazuri, pretul final al autovehicului include valoarea reziduala a taxei pe poluare prevazuta de O.U.G. nr. 50/2008. Asadar, in ambele situatii, reclamantul ar fi suportat sarcina fiscala in discutie.
Cu privire la situatia concreta, instanta reține ca autovehicului importat de reclamant a fost inmatriculat pentru prima data in UE în 22.10.2008 si ca la aceeași data in Romania era deja instituita taxa pe poluare, astfel incat autoturismele second-hand de același tip si aceeași vechime cu cel al reclamantului, aflate deja in Romania la data stabilirii taxei in august 2012 au fost supuse si ele taxei. Prin urmare, ceea ce trebuie analizat este daca taxa plătita efectiv de reclamant este mai mare decât valoarea reziduala a taxei (art.8 din OUG nr.50/2008) plătite deja in intervalul 2008-2012, pentru autovehiculele second hand înmatriculate pentru prima data direct in Romania la data de 1.07.2008 si aflate in circulatie in Romania la data de 8.08.2012 de acelasi tip si de aceeasi vechime cu cel al reclamantului, valoare incorporata in valoarea de piata a acestora din urma.
Însuși textul art. 8 alineat 2 din OUG 50/2008 reliefează această identitate de valoare între valoarea reziduală a taxei și taxa de poluare aferentă valorii autoturismului la momentul august 2011: „Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.”
În speță nu poate fi reținută ca sursă a discriminării faptul că ulterior datei de 1 iulie 2008 autoturismele au fost supuse acestei taxe de poluare pe când cele înmatriculate anterior acestei date, nu era supuse acestei sarcini financiare, în ciuda faptului că poluau la fel. Cu privire la această pretinsă discriminare jurisprudența CJUE este foarte clară: articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente. Atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior, împrejurarea aceasta nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme (par. 51 hotărârea T.).
In concluzie, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule stabilita in sarcina reclamantului are caracter neutru, înscriindu-se in limitele autonomiei statului roman in materia impozitării interne. O asemenea taxa nu este contrara prevederilor art. 110 par. 1 din T.F.U.E. (ex-art. 90 TCE).
Conform relațiilor comunicate instanței de recurs de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism similar cu cel al reclamantului, dacă acesta ar fi fost înmatriculat la data de 9.09.2008 ca autoturism nou, este în cuantum de 6488 lei.
Față de aceste considerente, se constată că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.c.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C.p.c., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 4253 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante încasată necuvenit.
Va obliga chemata în garanție A.F.M. la plata către reclamant a sumei de 4253 lei, va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, față de dispozițiile art. 276 C.p.c. și va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr. 3712/03.12.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant G. D. și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRUMEDIU.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 4253 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante încasată necuvenit.
Obligă chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâtă a sumei de 4253 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. G. O. D. P. C. M. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.C.C.M.
Tehnored.R.O./2 ex./5.01.2015
Jud.fond: B. A., Tribunalul Ialomița
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 6552/2014. Curtea de Apel... | Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului.... → |
|---|
