Anulare act administrativ. Decizia nr. 6552/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6552/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 2421/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.6552
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.09.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul reclamant P. M. BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.1609/05.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II–a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. G. AL M. BUCUREȘTI, P. I. V., D. A. I. ȘI B. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, au răspuns intimatul pârât P. G. al M. București, reprezentat de avocat din cadrul SPRL „Boștință și Asociații”, P. I. V., personal, care se legitimează cu C.I. . nr._, eliberată de Secția 18 la data de 09.05.2005 și valabilă până la data de 11.03.2015 și reprezentant de avocat F. C. care depune împuternicire avocațială de reprezentare la dosar și intimata pârâtă D. A. I., personal, lipsind recurentul reclamant și intimata pârâtă B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că la data de 12.09.2014 intimatul pârât P. G. al M. București, a depus întâmpinare, prin intermediul Serviciului registratură al secției, după care:
La interpelarea instanței, toate părțile prezente, atât personal cât și prin reprezentanți, luând cuvântul, pe rând, învederează că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul intimatului pârât P. G. al M. București, luând cuvântul, solicită instanței, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil și în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele detaliate pe larg în cuprinsul întâmpinării. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Se depune la dosar concluzii scrise.
Intimații pârâți P. I. V., personal și D. A. I., personal, luând cuvântul, pe rând, solicită instanței respingerea recursului așa cum a fost formulat.
Curtea în temeiul art. 150 Cod de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 10.10.2011 reclamantul P. M. București a solicitat în contradictoriu cu P. G. al M. București, P. I. V., D. A. I. și B. M. anularea dispozițiilor nr.4842/27.12.2005,_/10.06.2008, 4843/27.12.2005.
Aspectele de nelegalitate ar fi fost aduse la cunoștința primarului, până la data sesizării instanței dar aceste dispoziții nu au fost revocate.
Pârâtul P. I. V. a formulat întâmpinare (fila 63) prin care a invocat excepția tardivității, excepția prescripției, excepția autorității de lucru judecat iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Apărări similare au fost formulate și de către P. M. București (fila 105).
În replică față de excepțiile tardivității și prescripției, reclamanta a indicat faptul că a respectat termenul de 1 an pentru promovarea acțiunii, precizând faptul că inițial documentația a fost restituită primarului pentru a se rectifica erorile identificate în cuprinsul celor dispozițiilor emise.
La termenul din data de 05.03.2014 Tribunalul a pus în discuție excepția prescripției și a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.
Prin sentinta civila nr. 1609/5.03.2014, Tribunalul Bucuresti a admis excepția prescripției, a respins ca prescrisă acțiunea si a obligat pe reclamantă la plata către pârâtul P. I. V. a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judecată.
In motivare, prima instanta a aratat ca in baza art. 11 din Legea 554/2004 cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni. Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Termenul de 6 luni este valabil și în cazul acțiunilor formulate de prefect ca urmare a controlului de legalitate efectuat conform Legii 340/2004, textul art. 11 din Legea 554/2004 menționând expres faptul că acesta curge de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal.
Termenele indicate anterior se calculează conform art. 101 cpc.
În speță, conform vizei de primire aplicate pe dispozițiile contestate – fila 12, coroborat cu propriile afirmații ale reclamantului (fila 4), la data de 18.03.2011 au fost aduse la cunoștința Prefectului atât cele trei dispoziții cât și documentația aferentă, pentru a-i permite efectuarea controlului de legalitate.
Această dată trebuie fi luată în considerare ca fiind momentul începerii termenului de 6 luni de sesizare a instanței de contencios administrativ.
În fapt, o astfel de sesizare a instanței nu a avut loc decât la data de 07.10.2011(data poștei de pe plic –fila 9), la peste o jumătate de lună de la expirarea termenului prevăzut de art. 11 alineat 1 din Legea 554/2004.
Apărarea reclamantei în sensul că în cauză ar fi aplicabil termenul de 1 an, prevăzut de art. 11 alineat 2 din Legea 554/2004, nu poate fi primită având în vedere că legiuitorul condiționează aplicabilitatea acestuia de prezentarea unor „motive temeinice” iar, în cauză, nu s-a făcut dovada incidenței acestora. Mai mult, reclamanta nici nu a invocat vreun astfel de motiv, limitându-se la a invoca termenul de 1 an și de a expune derularea cronologică a evenimentelor.
Termenul de 6 luni de introducere a acțiunii în contencios administrativ reprezintă regula iar termenul de 1 an, de decădere, reprezintă excepția, astfel încât aplicabilitatea acestuia din urmă trebuie temeinic justificată. În absența unei definiții legale, motivele temeinice prevăzute de art. 11 alineat 2 din Legea 554/2004 pot fi apreciate prin analogie cu cele prevăzute de art. 103 cpc, respectiv împrejurări mai presus de voința părții, forță majoră și caz fortuit.
Simplul fapt că prefectul a ales să se adreseze mai întâi primarului pentru ca acesta să remedieze nelegalitățile, nu justifică, per se, depășirea termenului de 6 luni. Nimic nu împiedica reclamanta la promovarea unei acțiuni în instanță chiar și după sesizarea autorității emitente, cu respectarea astfel a termenului de 6 luni cu atât mai mult cu cât P. nu era condiționat de îndeplinirea procedurii prealabile (art.7 alin.5 din Legea nr.554/2004 precizând expres acest fapt)
În temeiul art. 274 cpc față de chitanțele depusă la fila 18 și urm. dosar secția IV, instanța a admis în parte cererea pârâtului P. I. V. de obligare a reclamantei, de plată a cheltuielilor de judecată, onorariu avocat în cuantum de 3000 lei. La reducerea onorariului au fost avut în principal în vedere modalitatea de soluționare a cauzei (admiterea excepției prescripției) și complexitatea probatoriului administrat.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, solicitand casarea acesteia ca fiind netemeinică și nelegală și reținerea cauzei spre rejudecare.
In motivare, recurentul reclamant a aratat ca in mod greșit instanța de fond a dispus respingerea ca prescrisă a acțiunii formulată de către P. M. București privind anularea dispoziției nr.4842/27.12.2005 modificată prin dispoziția nr._/10.06.2008 și a dispoziției nr.4843/27.12.2005 emise de primarul general al municipiului București.
Cererea de chemare în judecată a fost promovată de prefectul municipiului București ca urmare a exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative adoptate sau emise de autoritățile administrației publice locale, atribuție conferită prefectului de prevederile art.19, alin.1, litera e din Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, precum și a dreptului de control al aplicării fazei administrative a Legii nr. 10/2001, în temeiul art.5 al Titlului II din OUG nr. 184/2002, aprobată și modificată prin Legea nr.84/2004, punctul 2.2. din Capitolul III - „Măsuri instituționale" din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr.250/2007.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni (...)" Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea POATE fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.(1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Exercitarea recursului administrativ presupune formularea unei cereri adresate unei autorități administrative prin care se solicită luarea unor măsuri administrative cu privire la actul vătămător respectiv anularea, modificarea sau emiterea unui act atunci cand acest lucru a fost refuzat de administrație.
Astfel, prefectul, acționând în temeiul și interesul legitim public conferit de art.3 alin.(1) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, are posibilitatea atunci când constată că autoritatea publică a emis un act nelegal care prin dispozițiile sale contravine interesului public, să solicite acesteia, printr-o petiție, îndeplinirea atribuțiilor legale, iar în cazul tăcerii sau a refuzului acesta poate duce conflictul în fața instanței de judecată, care, pentru motive temeinice poate obliga autoritatea publică să revină asupra actului astfel atacat în vederea aplicării întocmai a dispozițiilor legale incidente în vederea protejării interesului public.
Deși prefectul poate ataca direct actele autorităților locale în contencios, exercitarea procedurii prealabile fiind facultativă (dar nu interzisă), acesta a uzat totuși de această procedură pentru a da posibilitatea autorităților locale să revoce pe cale administrativă actele considerate nelegale, încercând astfel să manifeste bună credință, încercând evitarea unui litigiu și, pe cale de consecință, tergiversarea aplicării dispozițiilor Legii nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la nivelul autorităților locale, fără însă a pierde din vedere principala sa atribuție, respectiv protejarea interesului public.
Instituirea procedurii prealabile administrative are un dublu scop dând posibilitatea emitentului sau organului ierarhic superior acestuia să restabileasca legalitatea fară antrenarea unei proceduri judiciare și pe de altă parte are ca scop asigurarea unei căi eficiente de reparare a prejudiciului presupus ca fiind produs prin actul sau faptul administrativ.
Dispozițiile art. 11 din Legea nr.554/2004 statuează că cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data luării la cunoștintă a existenței actului nelegal, primirii răspunsurilor la plângerea prealabilă sau după caz, data comunicării refuzului considerat nejustificat de soluționare a cererii ori data expirării termenului legal de soluționare a cererii fară a depăși termenul de 1 an de la data emiterii actului.
Se poate observa că prefectul municipiului București a solicitat primarului general al municipiului București completarea și modificarea dispozițiilor atacate în speță la data de 22.08.2011, iar în lipsa vreunui răspuns, acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București în data de 10.10.2011 (purtând data poștei 07.10.2011).
Dispozițiile atacate prin prezenta acțiune i-au fost comunicate în vederea exercitării controlului de legalitate prevăzut în sarcina prefectului, în data de 18.03.2011, însoțite de documentația doveditoare în condițiile OUG nr.81/2007.
Cu adresa nr. CB/2807,6223/P/22.08.2011, primarul general al municipiului București a fost înștiințat cu privire la motivele de nelegalitate sesizate, pentru a fi astfel evitată acțiunea la instanța de judecată.
Conform dispozițiilor legale, în cazul în care, în urma exercitării controlului de legalitate de către prefect, se apreciază că dispoziția emisă este nelegală, aceasta va fi contestată pe calea contenciosului administrativ, în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 544/2004, cu modificările și completările ulterioare, ,,P. poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale; acțiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect și în condițiile prevăzute de prezenta lege."
Conform art. 11 alin. 3, în cazul acțiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenția Națională a Funcționarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. 2.
Astfel, ținând cont de faptul că potrivit art. 11 alin.3 din Legea nr.554/2004 dreptul la acțiunea în contencios administrativ curge de la data la care prefectul a avut cunoștință despre actul nelegal, altfel spus, despre nelegalitatea unui act al autorității publice locale, iar, în cazul de față, reclamantul a luat cunoștință de nelegalitatea dispozițiilor doar la data de 22.08.2011, când a fost efectuat controlul de legalitate cu privire la acestea, apreciaza că prezenta acțiune este formulată în termenul legal.
De asemenea, este excesivă obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 de lei.
Astfel, în aprecierea cuantumului onorariului acordat cu titlul de cheltuieli de judecată, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Raportat la volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, având în vedere că în cauză a fost administrată doar proba cu înscrisuri și a fost admisă o singură excepție procesuală invocată de către pârât, dar fară a necesita diligente profesionale speciale din partea apărătorului pârâtului, se vor aplica dispozițiile art. 274 alin.(3) Cod procedură civilă, în sensul reducerii corespunzătoare a onorariului achitat de pârât, din cuantumul obligațiilor de plată a cheltuielilor de judecată.
Aplicarea art. 274 alin.(3) C. pr. civ., care permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menită să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
Pe cale de consecință, în baza aceluiași raționament, partea aflată în culpă procesuală nu poate fi obligată la acoperirea integrală a cheltuielilor efectuate de pârât cu onorariul de avocat, în măsura în care acest onorariu depășește prin cuantum valoarea muncii efective desfășurate pentru apărarea acestuia.
În concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reiterată și în jurisprudența Curții Constituționale a României, prerogativa instanței de judecată de a cenzura cuantumului onorariului avocațial achitat de reclamant, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară, cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, aflată în culpă procesuală - terț față de convenția de prestare a serviciilor avocațiale - ceea ce presupune ca acest onorariu să-i fie opozabil, or opozabilitatea sa este consecința însușirii sale de către instanță prin hotărârea judecătorească, ce va avea, astfel, ca efect, inclusiv dobândirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței constând în cheltuielile de judecată. Ca atare, acest onorariu urmează a fi recuperat în măsura în care constituie cheltuieli necesare, efectuate în mod real în limita unui cuantum rezonabil.
In drept: art. 304 și următoarele, art.3041 din codul de procedură civilă și pe prevederile Legii nr. 10/2001, republicată, ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată și ale Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii, Curtea observa ca recurentul reclamant a invocat in cererea de recurs aspecte de nelegalitate care tin de problema prescriptiei si de plata cheltuielilor de judecata care se incadreaza in cazul prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pe de alta parte, potrivit art. 3041 C. proc. civ., cand o hotarare nu poate fi atacata cu apel (cum este cazul hotararii recurata in speta), recursul nu este limitat la motivele prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele.
De aceea, Curtea va respinge exceptia inadmisibilitatii recursului ca nefondata.
Examinand cererea de recurs, Curtea observa ca, in baza art. 11 din Legea 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni. Numai pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Termenul de 6 luni este valabil și în cazul acțiunilor formulate de prefect ca urmare a controlului de legalitate efectuat conform Legii 340/2004, textul art. 11 din Legea 554/2004 menționând expres faptul că acesta curge de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal.
Conform vizei de primire aplicate pe dispozițiile contestate – fila 12, coroborat cu afirmațiile reclamantului (fila 4), la data de 18.03.2011 au fost aduse la cunoștința reclamantului atât cele trei dispoziții cât și documentația aferentă, pentru a-i permite efectuarea controlului de legalitate.
De la aceasta data a inceput sa curga termenul de 6 luni de sesizare a instanței de contencios administrativ, termen care s-a implinit la 18.09.2011.
În fapt, reclamantul a sesizat instanta la 07.10.2011(data poștei de pe plic - fila 9), cu depasirea termenului de 6 luni.
Nu este aplicabil termenul de 1 an deoarece reclamantul nu a facut dovada unor motive temeinice care l-a impiedicat sa introduca cererea in 6 luni.
Faptul ca reclamantul s-a adresat mai întâi primarului nu este un motiv temeinic pentru depășirea termenului de 6 luni.
Pe de alta parte, art.11 alin. 3 care stabileste ca in cazul actiunii introduse de prefect termenul de 6 luni curge de la data la care acesta a cunoscut existenta actului nelegal, nu distinge dupa cum prefectul a urmat sau nu, de buna voie, procedura prealabila. In ambele cazuri, termenul de 6 luni va curge de la data la care prefectul a cunoscut existenta actului nelegal.
Cu privire la cheltuielile de judecata, in mod temeinic instanta a admis in parte cererea de plata cheltuielilor de judecata, obligandu-l pe reclamant la plata către pârâtul P. I. V. a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judecată, tinand seama de munca depusa de avocatul paratului.
Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, a art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității recursului ca nefondată.
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant P. M. BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.1609/05.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II–a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. G. AL M. BUCUREȘTI, P. I. V., D. A. I. ȘI B. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Tribunalul București
Secția a II-a C.
Administrativ și Fiscal
Jud. fond P. Gherghesanu
Red. jud. B.V./2 ex./8.10.2014
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Pretentii. Decizia nr. 9270/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
