Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24 Legea nr.554/2004. Decizia nr. 2253/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2253/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 2058/87/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2253
Ședința publică de la 21.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. I.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. M. M. – DIRECTOR EXECUTIV LA DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1174/9.09.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă C. M. M. reprezentată de avocat M. C. C. cu împuternicire avocațială aflată la fila 7 dosar, lipsind intimatul-reclamant S. N..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Recurenta-pârâtă, prin avocat, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului pe cererea de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, arătând că s-au încălcat prevederile art. 25 din Legea nr. 554/2004, teza a doua.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alineat 1 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1174/09.09.2013 Tribunalul Teleorman Secția C. a admis acțiunea formulată de reclamantul S. N. în contradictoriu cu pârâta C. M. M. în calitate de director executiv al Direcția de Sănătate Publică Teleorman și a aplicat pârâtei amenda de 20% din salariu minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, în favoarea bugetului statului, începând cu data de 22.04.2013 până la data punerii în executare a sentinței civile nr.980/24.07.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ - sentință irevocabilă prin Decizia civilă nr.1218/20.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C. M. M. în calitate de director executiv al Direcția de Sănătate Publică Teleorman, solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare.
A arătat că instanței de fond este nelegală din următoarele motive:
Art. 488, alin. 1 pct. 5 NCPC "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".
Art. 488, alin. 1, pct. 6 NCPC "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".
- Conform art. 25 din Legea 554/2004, teza a doua - "Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților"
Sentința recurată a fost pronunțată în ședință publică.
Norma legală enunțata are caracter imperativ, derogatoriu de la dreptul comun, astfel că hotărârea pronunțată în alte condiții decât cele expres stabilite de legiuitor atrage sancțiunea nulității hotărârii, în condițiile art. 176, alin. 5, C. proc. civ.
Fiind o nulitate de ordine publică, rezultată din nerespectarea unei norme imperative, aceasta poate fi ridicată și de judecător în orice stare a pricinii.
2.La data de 05.09.2013 a formulat cerere de amânare în vederea angajării unui apărător. Instanța față de această cerere, fără vreo motivare, dispune "respinge cererea de amânare apreciind că este neîntemeiată".
Consideră că, pe de o parte, instanța trebuia sa se pronunțe pe această cerere motivat și să expună considerentele pentru care a ajuns la concluzia că cererea de amânare este neîntemeiată.
Pe de altă parte, principiul garantării dreptului la apărare este de ordin constituțional, fiind consacrat prin art. 24 al Legii fundamentale, și depășește interesul părților întrucât respectarea sa tinde la aflarea adevărului în procesul civil, încălcarea lui atrăgând casarea hotărârii.
In același sens, in jurisprudența CEDO s-a stabilit ca "Dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6.1 din Convenție, include printre altele, dreptul pârtilor de a prezenta observațiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor.
Pe cale de consecință a fost încălcat și principiul contradictorialității ce constă în posibilitatea conferită de lege părților de a discuta și combate orice element de fapt sau de drept al procesului civil, iar nerespectarea principiului contradictorialității și al garantării dreptului la apărare este sancționată cu nulitatea hotărârii.
3. Pe fond, instanța nu s-a pronunțat față de apărările formulate, luând în considerare numai susținerile reclamantului.
Astfel, întârzierea cu 8 zile de punere în aplicare a hotărârii judecătorești, nu a avut la bază reaua credință, ci a fost justificată de imposibilitatea prezenței sale în instituție în această perioadă, datorată deplasărilor la Instituția Prefectului Teleorman, Consiliul Județean Teleorman și Ministerul Sănătății.
Mai arată faptul că plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului se vor face pentru perioada 01.05._13, adică inclusiv pentru intervalul de 8 zile reclamat, conform Fișei din data de 22.05.2013 privind recalcularea drepturilor salariale cuvenite actualizate cu inflația pentru perioada 01.05._13 și a adresei nr. 6843/27.06.2013.
În drept, a invocat art. 25 alin 3 din legea nr. 554/2004; art. 488, alin. 1 pct. 5 și 6 NCPC.
A anexat fișa din data de 22.05.2013 și adresa nr. 6843/27.06.2013, în copii certificate.
Intimatul-reclamant a depus întimpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive:
Aprecierea piritei recurente ca soluția instanței de fond este nelegala din motivul art. 488, alin. 1, pct. 5 NCPN, este pur formala, deplin arbitrara si total nefondata, prin hotarirea data instanța de judecata nu a încălcat nici o regula de procedura, cererea de chemare in judecata adresata instanței a fost judecata conform art. 17 alin. 1 din Legea 554/2004r, hotarirea fiind luata in camera de consiliu si pronunțata conform legii, in baza art. 25, alin. 1 al Legii contenciosului administrativ, nefiind incident art. 176 alin. 5, C. proc. civ.
Motivul art. 488, alin. 1, pct. 6 NCPN invocat de către recurent pirit este de asemenea formal, arbitrar, nefondat, formulat doar în încercarea de inducere in eroare a instanței de judecata, hotarirea pronunțata cuprinzind integral conform legii motivele pe care se întemeiază, avind in vedere următoarele considerente:
1-cererea de chemare in judecata a fost înregistrata la data de 25.04.2013,
2-pirita recurenta in mod personal a depus intimpinare in data de 07.06.2013,
3-in data de 05.09.2013, dupa trecerea a aproape 5 (cinci) luni de zile de la înregistrarea cererii si dupa trecerea a 3 (trei) luni de la depunerea intimpinarii, pirita recurenta a "formulat cerere de amânare in vederea angajării unui apărător", in sfidarea si disprețul legii, neprezentind nici un motiv temeinic si care sa nu-i fie imputabil, instanța de judecata putând dispune la cerere amânarea judecații pentru lipsa de apărare, numai in mod excepțional, instanța procedind astfel întocmai conform art. 222 si art. 223 din Codul de procedura civila.
4-in sfidarea legii pirita recurenta considera ca instanța trebuia sa se pronunțe pe aceasta cerere motivat si sa expună considerentele pentru care a ajuns la concluzia ca cererea de aminare este neîntemeiata, in situația clara, evidenta, neechivoca, de formulare fara nici un motiv legal, dimpotrivă, cu rea intenție, din culpa, a cererii de aminare a judecării cauzei, doar si numai fara nici un dubiu, in vederea tergiversării procesului,
5-in disprețul legii pirita recurenta "considera" ca instanța de judecata este obligata sa motiveze respingerea unei cereri absolut nemotivata, vădit abuziva si nelegala.
Principiul de ordin constituțional al garantării dreptului la aparare a fost respectat, principiul contradictorialitatii a fost respectat, pirita recurenta in mod clar, neechivoc, a formulat fara nici un motiv legal, dimpotrivă, cu rea intenție, din culpa, cererea NEMOTIVATA de aminare a judecării cauzei, doar si numai, in mod evident, fara nici un dubiu, in vederea tergiversării procesului.
Pe fondul cauzei, instanța de judecata s-a pronunțat fata de toate apărările si susținerile formulate de parți, luând in considerație toate probele, dovezi, înscrisuri legale prezentate, din care rezulta adevărul clar, evident si neechivoc privind faptul ca pirita a refuzat din motive imputabile executarea hotaririi judecătorești definitivași irevocabila, pronunțata in Dosarul nr. 3221/87/ 17.06.2012, prin Sentința nr. 680/24.07.2012, a Tribunalului Teleorman si Decizia nr. 1218/ 20.03.2013, a Curții de Apel București.
In drept, a invocat art. 493 alin.5 C., art. 1, alin. 1, art. 8, alin. 1, art. 17, alin. 1, art. 20 si art. 22 - 25 din Legea 554/2004, Codul civil, Legea 188/1999 r2, art. 16, art. 21, art. 24, art.52 din Constituția României.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Cu referire la primul motiv, Curtea reține că într-adevăr judecarea cererii s-a făcut în ședință publică, însă la termenul de judecată din 09.09.2013 nicio parte nu s-a prezentat, astfel că nu s-a pricinuit vreo vătămare. Pârâta putea invoca existența unei vătămări doar în situația în care se prezenta și datorită acestui cadru procedural, nu putea să își expună argumentele. În plus, soluționarea recursului se face în ședință publică, art. 25 din Legea nr. 554/2004 nemaiprevăzând vreo derogare de la principiul publicității. Mai este de menționat faptul că art. 176 pct. 5 C. sancționează cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor legale referitoare la publicitatea ședinței de judecată (nu și cele ce vizează excepțiile de la acest principiu), or ceea ce invocă recurentul drept neregularitate este faptul că sentința recurată a fost pronunțată în ședință publică. Procedând în acest fel, judecătorul fondului s-a conformat dispozițiilor art. 402 C. care dispune că „sub rezerva dispozițiilor art. 396 alin. 2, hotărârea se va pronunța în ședință publică, la locul unde s-au desfășurat dezbaterile, de către președinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând și calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii”.
Sub aspectul celui de-al doilea motiv, Curtea reține că în mod corect prima instanță a respins cererea de amânare, în condițiile în care pârâta avea cunoștință de proces încă din data de 14.05.2013 și chiar a depus întâmpinare, iar faptul că nu și-a angajat apărător până la termen îi este imputabil. Faptul că apărătorul pe care dorea să îl angajeze nu se afla în țară nu reprezintă un motiv de amânare, întrucât nu s-a arătat numele apărătorului, nu s-au depus dovezi privind o imposibilitate de prezentare. Pe de altă parte, din 14.05.2013 până la 09.09.2013 avea timp suficient să angajeze apărătorul pe care îl dorea, iar dacă acesta nu se putea prezenta, era obligat să își asigure substituirea.
Pe fond, Curtea constată că intimatul beneficia de o sentință irevocabilă prin care se dispusese anularea rapoartelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale reclamantului S. N. întocmite pentru perioadele 17.03.2011 – 31.12.2011 și 01.01.2011 – 16.03.2011; obligarea pârâtei să efectueze un nou raport de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale reclamantului S. N. pentru perioada 01.01. – 31.12.2011; anularea Dispoziției nr.26/29.03.2012 emisă de DSP Teleorman privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului S. N. în calitate de funcționar public; repunerea reclamantului în situația anterioară emiteri dispoziției nr.26/29.07.2012 și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând drepturilor salariale actualizate cu inflația de la data 01.05.2012 la data reîncadrării pe postul deținut anterior (sentința nr.680/24 iulie 2012 Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal).
Împotriva acestei sentințe pârâta Direcția de Sănătate Publică Teleorman a declarat recurs iar prin decizia pronunțată în dosarul nr._ Curtea de Apel București respinge recursul ca nefondat, decizie pronunțată la data de 20.03.2013, irevocabilă.
În mod corect a observat judecătorul fondului că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru executarea sentinței irevocabile nu a fost respectat, astfel că a aplicat pârâtei amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 22.04.2013 – data la care expirau cele 30 de zile prevăzute de lege pentru executarea sentinței.
Recurenta a arătat că are o întârziere de 8 zile de punere în aplicare a hotărârii judecătorești, întrucât plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului se vor face pentru perioada 01.05._13. Recurenta confundă perioada pentru care trebuie achitate drepturile salariale cu momentul acordării efective a acestor drepturi, prin plata acestora. Or, la acest moment nu rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligațiile, iar plata despăgubirilor reprezentând drepturilor salariale actualizate cu inflația nu reprezintă singura obligație ce îi incumbă în baza sentinței nr.680/24 iulie 2012 a Tribunalului Teleorman, pârâta nefăcând vreo referire la efectuarea unui nou raport de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale reclamantului pentru perioada 01.01-31.12.2011.
Față de aceste considerente, apreciind că sentința recurată este temeinic motivată și că nu subzistă niciun motiv de nulitate, Curtea în temeiul art. 496 alin. 1 C. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. M. M. – Director Executiv la Direcția de Sănătate Publică Teleorman, cu sediul în A., ., nr. 79, jud. Teleorman prin avocat M. C. C., cu sediul în A., ., nr. 57, . împotriva sentinței civile nr. 1174/9.09.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. N., domiciliat în A., . 13, ., jud. Teleorman, CNP_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. S. V. R. M.
GREFIER
S. I.
Red./tehnored. Jud. SP/18.04.2014/4 ex.
Jud. fond Z. L. - Tribunalul Teleorman – SCMASCAF
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Încheierea nr.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2349/2014. Curtea de... → |
|---|
