Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 7250/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7250/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 13248/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.7250
Ședința publică de la 09.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR G. M. E.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „ PRO LEX” – în calitate de reprezentant legal al membrilor de Sindicat – reclamanții A. G. C., B. F., B. E., C. V., D. M., E. M., E. A. V., G. A. G., M. N., M. V., M. D. Lilian, N. L., R. D., S. L., T. M., Z. I., M. D. C., G. E. C., R. S. C., V. L. C. împotriva Sentinței civile nr.3082 / 24.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II –a C. Administrativ și Fiscal ( fostă Secția a IX-a) în dosarul nr._ /CA/2013, în contradictoriu cu intimații – pârâți M. A. INTERNE și I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 21.07.2014, respectiv 09.10.2014 ( chiar în ziua ședinței de judecată), întâmpinări formulate de intimații - pârâți împotriva recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății; întâmpinarea depusă de I. G. al Poliției Române, încă din 21.07.2014, fiind comunicată recurentului la sediul său, conform citativului și a dovezii de îndeplinire a procedurii de citare atașate la filele 37, 39 dosar.
Curtea studiind actele și lucrările dosarului constată că, atât prin cererea de recurs cât și prin întâmpinarea depusă la dosar din partea intimatului – pârât M. A. Interne s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 1 pct.2 C.pr.civ., astfel că, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 3082 / 24.04.2014 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. A. INTERNE și a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta. Totodată a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul IGPR față de reclamantul S. L..
De asemenea, instanța a dispus respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamanții A. G. C., B. F., B. E., C. V., D. M., E. M., E. A. V., G. A. G., M. N., M. V., M. D. LILIAN, N. L., R. D., S. L., T. M., Z. I., M. D. C., G. E. C., R. S. C., V. L. C., toți prin S. Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE.
Pentru a adopta această soluție prima instanță a reținut căpotrivit art. 5 alin. 1 lit. c din legea nr. 284/2010, realizarea ierarhiei salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, atât între domeniile de activitate, cât și în cadrul aceluiași domeniu, are la bază evaluarea posturilor, diferențierea făcându-se în funcție mai multe criterii, printre care cunoștințele și experiența.
În anexa VII a legii nr. 284/2010, poz. 19 și 20, s-a prevăzut o diferențiere de încadrare pentru funcția de agent-agent șef principal de poliție, în raport de nivelul studiilor- medii sau superioare.
Însă la pct. 8 al anexei se prevede că numirea agenților de poliție/penitenciare în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare se face conform metodologiei aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite, iar până la data pronunțării prezentei hotărâri nu s-a făcut dovada că ar fi fost emis un astfel de ordin, în baza căruia să fie numiți agenții în funcții prevăzute pentru studii superioare, astfel că nu există cadrul normativ pentru transformarea posturilor agenților de poliție.
De asemenea, tribunalul a constatat că potrivit art. 12 alin. 2 și 3 din OUG nr. 30/2007, structura organizatorică și efectivele Ministerului Internelor și Reformei Administrative se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar încadrarea unităților pe categorii, organizarea, funcționarea și dotarea acestora se aprobă prin ordin al ministrului. Totodată, art. 5 din OMAI nr. 65/2011 prevede că numărul total de posturi pe tipuri și categorii de funcții se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne, iar art. 13 alin. 2 din același ordin că statele de organizare se aprobă prin dispoziție a ordonatorului secundar de credite-I. G. al Poliției Române.
În concluzie, pentru a proceda la încadrarea agenților de poliție în funcții corespunzătoare pentru studii superioare nu este suficientă voința pârâtului IGPR, ci este necesară emiterea în prealabil a unor ordine MAI și, ulterior, a unei dispoziții IGPR, care să prevadă statele de organizare corespunzătoare, respectiv metodologia de numire.
În statul de organizare al IGPR, aplicabil la acest moment, pentru funcția de agent de poliție nu sunt prevăzute posturi la nivelul studiilor superioare, iar pct.8 al anexei VII a legii nr.284/2010 stabilește că numirea agenților de poliție se face în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare.
În lipsa acestor acte normative, și deci în lipsa unor posturi corespunzătoare care să existe în statul de organizare al IGPR, refuzul pârâtului de încadrare a agenților de poliție în posturi prevăzute pentru funcții superioare este justificat, și nu poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ în conformitate cu disp. art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. i) din legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR Șl VAMEȘILOR „PRO LEX" criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, s-a susținut că reclamanții isi desfășoară activitatea ca agenți de politie in cadrul paratelor, fiindu-i recunoscute studiile superioare absolvite.
Instanța de fond, in analizarea fondului cauzei, a dat o interpretare greșita dreptului pretins si a normelor legale invocate, sens in care a reținut ca, in considerarea prevederilor Legii nr. 284/2010, raportat la obiectul cererii de chemare in judecata. In mod cu totul neîntemeiat, instanța a reținut ca, „... in lipsa unor posturi corespunzătoare care sa existe in statul de organizare al IGPR, refuzul paratului de încadrare a agenților de politie in posturi prevăzute pentru funcții superioare este justificat".
Prin nerecunoasterea dreptului pretins, diferențierea dată de lege cu privire la drepturile polițiștilor cu studii superioare rămâne lipsită de conținut și este discriminatorie față de ceilalți funcționari publici care dobândesc o diplomă de nivel superior.
Mai mult decât atat, instanța de fond a omis sa observe ca, până la . Legii nr. 284/2010 nu a existat acest sistem de încadrare salaríala și nici nu au existat state de funcții de agenți de poliție a căror ocupare necesita deținerea unei diplome de licență. Pe de altă parte, este vorba de încadrarea salaríala, nefiind necesară modificarea funcțiilor publice sau a gradelor profesionale.
Prin Legea 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, in vigoare de la data de 01.01.2011, s-a implementat un nou sistem de încadrare a personalului bugetar in vederea stabilirii remunerației, inclusiv a polițiștilor, consacrandu-se principiul supremației legii, în sensul că drepturile de natură salaríala se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
Totodată, prin art. 5 din Lege s-a statuat ca realizarea ierarhiei salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, atât între domeniile de activitate, cât și în cadrul aceluiași domeniu, are la bază evaluarea posturilor, diferențierea făcându-se si în funcție de criteriul cunoștințelor și experienței.
Urmare a aplicării acestui principiu, in Anexa VII din Lege s-a stabilit ca soldele de funcție și salariile de funcție pentru personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din cadrul instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională sa se diferențieze sub aspectul coeficienților si a claselor in raport si de nivelul studiilor funcțiilor in cauza.
Astfel, in tabelul din Anexa VII, la pozițiile 19 si 20 se regăsesc funcțiile corespunzătoare gradelor de agent - agent șef principal de poliție (șef formațiune) si funcțiilor corespunzătoare gradelor de agent - agent șef principal de politie diferențiate sub aspectul încadrării in clasa de salarizare si coeficient de ierarhizare in funcție de nivelul studiilor medii sau superioare.
Desi legea salarizării unitare a intrat in vigoare la data de 01.01.2011, nici pana la acest moment, reclamanții ce au studii superioare, recunoscute in cadrul activității desfășurate, nu au fost încadrați in funcțiile corespunzătoare clasei de salarizare.
Trebuie avut in vedere ca in baza OG 38/2004 privind salarizarea polițiștilor prevedea doar un adaos de 25% la salariul de baza, pentru agenții cu studii superioare. Reclamanții au beneficiat de acest spor, fiindu-le recunoscute diplomele de studii superioare.
Ulterior, ca urmare a legii 330/2009 si a celorlalte reglementari privind salarizarea funcționarilor publici, pentru anul 2010 si 2011, acest spor a fost inclus in salariu, întrucât reclamanții au continuat sa desfășoare aceeași activitate. Si in prezent reclamanții beneficiază de acest spor, care face parte din salariul de baza.
Referitor la aplicabilitatea legii 284/2010, este adevărat ca pentru moment nu se aplica coeficienții prevăzuți de lege, respectiv cei din Anexa VII, polițiștii alături de ceilalți funcționari publici beneficiind de vechiul sistem de salarizare.
Cu toate acestea, recurentul apreciază ca parații trebuiau sa dispuna pana la acest moment incadarea in funcțiile prevăzute de lege, urmând ca ulterior sa aplice si coeficienții aferenți. Refuzul paraților de a efectua încadrarea in noile funcții, lipsește practic de conținut prevederile legii. Singurul motiv invocat de catre parați este acela ca in prezent nu se aplica coeficienții de salarizare aferenți acestor funcții.
Consideră recurenta ca acesta nu poate fi un temei plauzibil, intrucat activitatea prestata de catre reclamanți nu are ca singur conținut doar salariul ci si funcția corespunzătoare postului. Pe de alta parte, in viitor limitarea adusa pentru anii 2011 si 2012 privind salarizarea, va fi indepartata, astfel incat parații trebuie sa se raporteze la noile funcții si bineinteles la coeficienții ce corespund acestora. Desi argumentele prezentate mai sus conduc la admiterea acțiunii, instanța fondului a considerat-o neintemeiata, invocând lipsa unui cadru normativ in baza căruia sa fie făcuta aceasta transformare a postului.
Considerentele instanței sunt insa nelegale si netemeinice, in cauza nefiind vorba de o veritabila transformare a postului sau de lipsa unor state de organizare care sa prevadă noile denumiri ale postului. Noua reglementare prevede doar o denumire expresa a funcțiilor pe care reclamanții deja le exercita in cadrul paratei DGPMB - AGENȚI DE POLITIE CU STUDII SUPERIOARE.
Asa cum s-a arătat reclamanții exercita practic aceste funcții, in salariul lor de baza fiind inclus si sporul de 25% prevăzut de vechea reglemenatare OG 38/2004. In aceste condiții, postul nu trebuie sa fie transformat sau creat special in statele de organizare, întrucât material el exista sub o alta denumire. Legea 284/2010 denumește doar activitatea deja exercitata de reclamanți, si impune ca aceasta activitate sa fie aferenta funcției de agenți de politie cu studii superioare.
Faptul ca pana in prezent - adică dupa 2 ani si jumătate - M. A. Interne nu a emis un ordin prin care sa reglementeze metodologia de punere efectiva in aplicare a legii, nu poate reprezenta un argument in respingerea acțiunii.
Instanța de fond a omis insa sa observe ca, prin acțiunea formulata a vizat recunoașterea unui drept dat de lege, urmând ca in etapa executării paratul sa aducă la indeplinire acest drept, respingând acțiunea pentru lipsa actelor normative pentru care sunt in culpa insasi parații.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, dar și sub toate aspectele conform art. 3041 cod proc. civilă, Curtea a reținut următoarele:
Este neîntemeiată și critica recurenților-reclamanți, în sensul că instanța de fond ar fi pronunțat o soluție nelegală și netemeinică pe fondul cauzei.
Contrar celor susținute de recurenții-reclamanți, Curtea constată că tribunalul a reținut în mod corect că refuzul intimatei-pârâte DGPMB de încadrare a reclamanților în clasa de salarizare și coeficienții de ierarhizare aferenți funcției corespunzătoare gradului de agent șef de poliție cu studii superioare nu este unul nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Astfel, este corectă concluzia primei instanțe, potrivit căreia, pentru a proceda la încadrarea agenților de poliție în funcții corespunzătoare pentru studii superioare, nu este suficientă doar voința intimatei-pârâte DGPMB, întrucât este necesară în prealabil aprobarea unei metodologii și emiterea unor ordine de către MAI, precum și a unei dispoziții de către IGPR, care să prevadă statele de organizare corespunzătoare și metodologia de numire.
Pentru a ajunge la această concluzie, tribunalul a reținut corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 284/2010, potrivit cărora realizarea ierarhiei salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, atât între domeniile de activitate, cât și în cadrul aceluiași domeniu, are la bază evaluarea posturilor, diferențierea făcându-se în funcție mai multe criterii, printre care cunoștințele și experiența. În Anexa VII a legii, la pozițiile 19 și 20, s-a prevăzut o diferențiere de încadrare pentru funcția de agent/agent șef principal de poliție, în raport de nivelul studiilor (medii sau superioare).
Însă, la pct. 8 al Anexei respective se prevede că numirea agenților de poliție în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare se face conform metodologiei aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite. Prin raportare la aceste prevederi legale, tribunalul a constatat că până la data pronunțării sentinței, nu a fost emis un astfel de ordin, în baza căruia să fie numiți agenții în funcții prevăzute pentru studii superioare, astfel că nu există cadrul normativ pentru transformarea posturilor agenților de poliție.
Mai mult, potrivit art. 12 alin. 2 și 3 din OUG nr. 30/2007, structura organizatorică și efectivele Ministerului Internelor și Reformei Administrative se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar încadrarea unităților pe categorii, organizarea, funcționarea și dotarea acestora se aprobă prin ordin al ministrului. Totodată, art. 5 din ordinul MAI nr. 65/2011 prevede că numărul total de posturi pe tipuri și categorii de funcții se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne, iar art. 13 alin. 2 din același ordin prevede că statele de organizare se aprobă prin dispoziție a ordonatorului secundar de credite, și anume I. G. al Poliției Române.
Prin raportare la aceste dispoziții legale, constatând lipsa metodologiei, ordinelor și dispozițiilor necesare și având în vedere modalitatea de formulate a petitului acțiunii, tribunalul a reținut corect că, dată fiind lipsa unor posturi corespunzătoare care să existe în statul de organizare al DGPMB, refuzul acesteia de încadrare a agenților de poliție în posturi prevăzute pentru funcții superioare nu este nejustificat, astfel încât acțiunea a fost respinsă în mod legal și temeinic ca neîntemeiată.
În concluzie, Curtea reține că numirea agenților de poliție în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare se face conform metodologiei aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite, metodologie care nu a fost elaborată. Prin acțiunea de față, reclamanții nu au solicitat obligarea ministrului la aprobarea metodologiei, iar instanța de fond nu putea soluționa un asemenea pretenție, întrucât nu a fost învestită în acest sens.
Totodată, Curtea subliniază că numirea în astfel de funcții se face în măsura în care sunt prevăzute în statele de organizare ale unităților. Or, atâta timp cât nu sunt astfel de funcții prevăzute în statul de organizare al DGPMB, nu se poate reține refuzul nejustificat al acestei intimate. Chiar și în cazul în care ar fi prevăzute aceste funcții în statele de organizare ale unității, ele nu sunt destinate a fi ocupate de polițiști desemnați din oficiu, ci de către cei care ar îndeplini condițiile de ocupare, pe baza analizei prevederilor legale și a situației de fapt efectuată de către șeful unității.
Față de aceste considerente, constatând că motivul de recurs invocat, astfel cum a fost argumentat, este neîntemeiat și că sentința recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurentul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „ PRO LEX” – în calitate de reprezentant legal al membrilor de Sindicat – reclamanții A. G. C., B. F., B. E., C. V., D. M., E. M., E. A. V., G. A. G., M. N., M. V., M. D. Lilian, N. L., R. D., S. L., T. M., Z. I., M. D. C., G. E. C., R. S. C., V. L. C. împotriva Sentinței civile nr.3082 / 24.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II –a C. Administrativ și Fiscal ( fostă Secția a IX-a) în dosarul nr._ /CA/2013, în contradictoriu cu intimații – pârâți M. A. INTERNE și I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. S. V. R. M. G. M. E.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – G.M.
JUD. FOND D. S. - Tribunalul București – Secția a II –a C. Administrativ și Fiscal ( fostă Secția a IX-a)
DOSAR nr._ /C./2013
| ← Vânzări spaţii comerciale. Legea Nr.550/2002. Decizia nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7589/2014.... → |
|---|
