Vânzări spaţii comerciale. Legea Nr.550/2002. Decizia nr. 2869/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2869/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 4242/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2869
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.04.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: R. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror A. B..
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea S.C. G&M .. împotriva Deciziei civile nr. 1709 din data de 15.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2012, în contradictoriu cu intimata C. pentru Vânzarea Spațiilor Comerciale și de Prestări Servicii Sector 3 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea S.C. G&M .., prin avocat S. V., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 3, lipsă fiind intimata C. pentru Vânzarea Spațiilor Comerciale și de Prestări Servicii Sector 3 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că a fost atașat prezentei cauze dosarul nr._/3/2012.
Contestatoarea S.C. G&M .., prin avocat, arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea acordă cuvântul contestatoarei asupra admisibilității contestației în anulare și pe fondul acesteia.
Contestatoarea S.C. G&M .., prin avocat, apreciază că este admisibilă contestația în anulare, este întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I din Codul de procedură civilă, este formulată în termen legal. De asemenea, solicită a se avea în vedere că motivele invocate în sprijinul contestației privesc greșeli materiale involuntare ale instanței care a dezlegat prezenta cauză în recurs și confuzii în ceea ce privește instituțiile la care s-a făcut trimitere în hotărârea contestată.
Pe fond, solicită să se aibă în vedere că a formulat, în principal, contestația în anulare din prezenta cauză, motivat, așa cum a făcut trimitere în contestația formulată în scris, mai pe larg în considerentele arătate acolo, referitor la faptul că apreciază că dezlegarea dată de către instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale în ceea ce privește adresa aflată la dosarul de fond, fila 16, și, de asemenea, apreciază că instanța de recurs a făcut o gravă confuzie în ceea ce privește instituțiile abilitate în domeniul vânzării spațiilor comerciale. Solicită a se avea în vedere în acest sens, considerentele expuse pe larg în contestația în anulare și să se aprecieze că se impune, în temeiul art. 318 alin. (1) teza I din Codul de procedură civilă, admiterea contestației sale, motivat de cele consemnate și de cele arătate pe larg în contestația formulată, să se anuleze decizia contestată și, procedând la rejudecarea recursului, să se pronunțe o hotărâre neviciată, fără cheltuieli de judecată.
Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public asupra admisibilității contestației în anulare și pe fondul acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, din analiza motivelor contestației în anulare, contestatorul a invocat erori materiale în sensul că instanța de recurs a reținut în motivare un număr greșit de adresă a Agenției Fondului Imobiliar sau a arătat în mod imprecis conținutul acesteia, aspecte care în mod evident nu ar influența soluția pronunțată. Apreciază că se tinde la schimbarea soluției dată de către instanța de recurs, aducându-se critici cu privire la modalitatea de interpretare a probatoriului. Față de acestea, solicită, în temeiul art. 318 din Codul de procedură civilă, respingerea contestației ca nefondată.
Contestatoarea S.C. G&M .., prin avocat, în replică, solicită să se aibă în vedere că motivele sale nu țin de modul de interpretare a instanței de recurs, ci de o modificare a adresei la care făcea trimitere, aflată la fila 16 din dosarul de fond.
Curtea rămâne în pronunțare asupra admisibilității contestației în anulare și pe fondul cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1709/15.04.2013 a Curții de Apel București a fost respins recursul promovat de recurenta-reclamantă . SRL cu sediul în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3990/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/2012, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. pentru Vânzarea Spațiilor Comerciale și de Prestări Servicii – Sector 3 București.
Contestatoarea .. SRL, care a avut calitatea de recurentă- reclamantă, a formulat prezenta contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1709/15.04.2013, invocând incidența dispozițiilor art. 318 C., respectiv faptul că decizia a fost pronunțată ca urmare a unei erori materiale intervenită în fața instanței de recurs.
În acest sens, arată contestatoarea că prin decizia civilă contestată, instanța de recurs a reținut într-o primă analiză drept argument în susținerea hotărârii faptul că Administrația Fondului Imobiliar, prin adresa sa nr._/26.04.2012, a confirmat că s-a depus cerere pentru cumpărarea spațiului comercial din București, ., sector 3, cerere înregistrată sub nr._/20.11.2002, reținând totodată că prin intermediul acesteia i s-a solicitat că urmează să se adreseze instituțiilor abilitate în vânzarea spațiilor cu altă destinație, respectiv Primăria Municipiului București și Primăria Sectorului 3, pentru continuarea formalităților de vânzare a spațiului în cauză.
Deși instanța de recurs a reținut aceste aspecte, ulterior la pagina 7 a hotărârii a revenit și a arătat că de fapt, din cuprinsul adresei CGMB-AFI rezultă că această instituție a îndrumat-o să facă cererea în fața instituției competente, cu arătarea acesteia pentru continuarea formalităților de vânzare a spațiului cu altă destinație, respectiv Primăria Municpiului București și Primăria Sectorului 3.
Mai arată contestatoarea că instanța în mod eronat a arătat că ar fi invocat de fapt un aspect de cutumă, respectiv că toate contractele de vânzare cumpărare perfectate în condițiile Legii nr. 550/2002 de toate comisiile de la nivelul sectoarelor municipiului București, se încheie în numele vânzătorului spațiului, respectiv Consiliul General al Municipiului București.
În continuare, instanța de recurs a susținut că aspectul prezentat nu are legătură cu faptul că potrivit normei juridice clare si exprese, trebuia să depună cererea la PMB sau la Primăria Sectorului 3 după cum i s-a transmis în răspunsul CGMB-AFI și că nu se putea eschiva de la obligația de a urma o prevedere expresă a legii.
Arată contestatoarea că toate aceste considerente ale instanței, care au stat la baza întregii hotărâri, pleacă de la greșeli involuntare ale acesteia, făcând confuzii grave între instituțiile abilitate în domeniu de la nivelul Municipiului București.
Prin adresa la care a făcut referire instanța de recurs CGMB-AFI a transmis în mod evident să se adreseze instituțiilor abilitate în vânzarea spațiilor cu altă destinație, enumerând cele două Primării, pentru continuarea formalităților de vânzare a spațiului și nu pentru a o îndruma să facă cererea în fața instituției competente, aspect care a fost reținut de către instanță în mod total greșit în plus față de ceea ce prevede adresa respectivă, adăugând practic la adresa respectivă o astfel de îndrumare care nu a existat.
Mai mult, CGMB-AFI a transmis prin această adresă să se adreseze pentru continuarea formalităților ulterioare instituțiilor abilitate în domeniu, arătând cele două primării, însă niciuna dintre acestea nu au atribuții stabilite de dispozițiile Legii nr. 550/2002, aspect care a fost omis de către instanța de recurs, iar singura abilitată în acest fel împuternicită la nivelul Sectorului 3 de către CGMB ca vânzător al spațiului este intimata C. pentru vânzarea spațiilor comerciale și de prestări servicii, comisie aflată în subordinea Consiliului Local al Sectorului 3.
Astfel instanța de recurs face și o gravă confuzie între instituțiile cu atribuții în domeniu respectiv între comisia pârâtă și cele două Primării arătate în cuprinsul adresei CGMB-AFI, care nu au niciun fel de atribuții .
Arată contestatoarea că instanța a mai comis o greșeală de fapt involuntară și atunci când a arătat că cele susținute de reclamantă ar fi împrejurări de cutumă administrativă.
Concluzionează contestatoarea că toate acestea reprezintă de fapt erori grave ale instanței de recurs, ce pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare.
Analizând cererea de contestație în anulare, cu prioritate prin prisma îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 318 C., Curtea urmează a o respinge ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 318 C., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Contestatoarea a invocat drept motiv al contestației incidența primei teze a textului invocat, respectiv existența unei greșeli materiale.
În privința acestui motiv de contestație în anulare Curtea va reține că, astfel cum în mod constant s-a constatat și în practică și doctrină, noțiunea de „greșeala materială” se referă la greșeli cu caracter procedural, care sunt săvârșite de instanța de recurs, greșeli evidente și în legătură cu aspectele formale ale judecății, iar nu la stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor sau interpretării faptelor, întrucât acest lucru echivalează cu o greșeală de judecată, ce nu poate fi cenzurată pe calea contestației în anulare.
De asemenea, greșeala nu poate fi rezultatul interpretării eronate a unui text de lege, pentru că s-ar ajunge practic la rejudecarea recursului.
Din analiza motivelor invocate de contestatoare, cu privire la greșita interpretare, de către instanța de recurs, a trimiterilor din cuprinsul adresei nr._/02.05.2012, respectiv cu privire la greșita stabilire a situației de fapt.
Ori, astfel cum s-a expus anterior, astfel de erori nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare, neputând reprezenta greșeli materiale în sensul art. 318 C..
De asemenea, aspectele referitoare al concluziile instanței de recurs cu privire la cutuma administrativă se referă tot la greșita apreciere a materialului probator și, într-o mai mică măsură, privesc și eventuale erori de judecată ale instanței, care nu pot face obiectul cenzurii pe calea contestației în anulare.
Constatând așadar că prin prezentul demers contestatoarea – reclamantă încearcă de fapt să declanșeze o nouă apreciere a materialului probator, respectiv rejudecarea căii de atac a recursului, Curtea urmează a constata că cererea acesteia nu este admisibilă în raport de dispozițiile art. 318 C., astfel că o va respinge în consecință.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. G&M .., cu sediul în București, ., ., ., sector 2, împotriva Deciziei civile nr. 1709 din data de 15.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2012, în contradictoriu cu intimata C. pentru Vânzarea Spațiilor Comerciale și de Prestări Servicii Sector 3 București, cu sediul în București, .-4, sector 3, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
R. I. C. A. J. A. P. R. B.
Red./Tehnored. A.P./2 ex./26.05.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 2460/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
