Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 2946/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2946/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 59/45/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2946
Ședința publică de la 03.11.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află repunerea pe rol, din oficiu, privind acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamanta A. L., în contradictoriu cu pârâții I. G. al Poliției de Frontieră și I. Județean al Poliției de Frontieră Iași, având ca obiect „litigiu privind regimul străinilor – verificare măsura suspendării”
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima strigare la ordine, cât și la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că pârâții, au solicitat, prin întâmpinări, judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea constatând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, părțile solicitând proba cu înscrisuri în dovedirea și combaterea acțiunii, urmează a încuviința această probă, în temeiul art.167 C.pr.civ. atât pentru reclamantă, cât și pentru pârâți. Constată administrată această probă și apreciind cauza în stare de judecată o reține în pronunțare, în temeiul art.150 C.pr.civ., atât pe repunerea pe rol cât și pe fondul cauzei.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel Iași, SCAF, reclamanta Andrusca L. a formulat contestație impotriva Adresei nr._/07.01.2012 emisa de I. G. al Politiei de Frontiera prin I. Județean al Politiei de Frontiera Iasi, prin care s-a dispuns impotriva reclamantei măsura interzicerii intrării pe teritoriul României pentru o perioada de 5 ani, solicitând suspendarea efectelor Adresei nr._/07.01.2012 si implicit măsurii interzicerii intrării pe teritoriul României dispusa, pana la soluționarea pe fond a cauzei.
Totodată a solicitat și anularea Adresei nr._ din 07.01.2012 emisa de I. G. al Politiei de Frontiera prin I. Județean al Politiei de Frontiera Iasi, precum și obligarea Ia plata cheltuielilor de judecata.
În motivare a arătat următoarele:
In fapt, in data de 05.01.2012 reclamanta a fost sancționată contravențional cu aplicarea unei sancțiuni cu avertisment conform Adeverinței de reținere a bunurilor nr. 4/ 05.01.2011 pentru încălcarea prevederilor art. 66 alin 1 din Legea 86/2006 in sensul in care i se imputa faptul ca la momentul efectuării controlului vamal in trenul 401 Chișinău București au fost depistate in bagajul de mana al subsemnatului un număr de 43 pachete tigari.
Odată cu sancțiunea avertismentului aplicata de către organul vamal, politia de frontiera a inteles sa aplice împotriva sa măsura interzicerii de a mai intra pe teritoriul României pentru o perioada de 5 ani, măsura comunicata prin Adresa nr._ din 07.01.2012.
Consideră ca măsura este nelegala si netemeinica pentru următoarele considerente.
Opinează ca raportat la situația de fapt concreta nu se impunea aplicarea acestei masuri impotriva sa cu atat mai mult cu cat a adus la cunoștința polițistului de frontiera si a organului vamal ca bunurile aparțin numitului Cilibii I., domn care la acea data se afla in aceeași cuseta cu acesta. I s-a invederat ca acest aspect nu este important din moment ce bunurile au fost retinute si sancțiunea aplicata este doar un avertisment.
A formulat o plângere contravenționala sub acest aspect aflata spre soluționare pe rolul Judecătoriei Iasi, deoarece nu vede de ce i se imputa o fapta pe care nu a savarsit-o, chiar si in condițiile in care sancțiunea este un simplu avertisment.
Mai mult decât reclamanta se afla sub imperiul unei masuri care se dovedește vădit nelegala, deoarece nu a incalcat prevederile art. 8 alin 2 lit. b1 din OUG 194/2002 care prevede ca măsura in cauza se aplica persoanelor care "b1) au incalcat anterior, in mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei sau, dupa caz, la ., au incalcat regimul vamal ori au trecut sau au incercat sa treacă ilegal frontiera de stat a României".
In primul rand cerința de a fi existat o încălcare ANTERIOARA a normelor sus indicate nu este îndeplinita. Încălcarea săvârșita in data de 05.01.2012 este unica si cu o gravitate minora astfel incat o condiție esențiala pentru a i se putea interzice . nu se întrunește in cauza.
Simpla încălcare a unor dispoziții vamale nu conduce automat si la aplicarea unor sancțiuni de aceasta natura, pentru ca si textul de lege utilizează termenul de „poate" ceea ce înseamnă ca se lasa la dispoziția autorității competente sa aprecieze dupa unele criterii daca se impune sau nu o măsura atat de drastica. Criterii ce se impun a fi avute in vedere sunt de natura faptei, modalitatea de săvârșire, pericolul social creat pentru societate si nu in ultimul rand persoana făptuitorului, toate aceste criterii nefiind luate in considerare.
In ceea ce privește cererea de suspendare a efectelor actului contestat arătam ca sunt întrunite condițiile cerute de art. 14 din Legea 554/2004 in sensul in care asupra actului administrativ planează o suspiciune de nelegalitate din moment ce prin intermediul sau s-a aplicat o măsura de interzicere de a intra pe teritoriul României in mod abuziv fara analizarea unor minime criterii fapt ce se încadrează in noțiunea de caz bine justificat.
Alăturat faptului ca evenimentele produse in data de 05.01.2012 nu prezintă un grad de pericol suficient de mare împotriva statului si societății romane pentru a necesita aplicarea unei masuri atat de drastice consideră ca se poziționează in cadrul si in limitele unui caz bine justificat.
Paguba iminenta este evidenta din moment ce conform actului contestat nu mai am dreptul de a intra pe teritoriul României pentru o perioada de 5 ani, iar pe teritoriul României se afla rude de ale mele, prieteni, si mai ales ca o parte din obținerea veniturilor sale este strâns legata de posibilitatea de a circula liber, fiind însoțitor de vagon al trenului internațional Chișinău- București, asa cum rezulta si din înscrisurile atașate prezentei.
Totodată invocă si dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului din cadrul art. 2 din Protocolul 2 care reglementează dreptul fiecărei persoane de a circula liber atat pe teritoriul statului sau cat si pe teritoriul altor state. Opinează ca parații au incalcat drepturi fundamentale ale reclamantei, depturi recunoscute si garantate de către legislația interna dar si internaționala, astfel incat măsura aplicata este vădit nelegala. Nimic nu poate justifica luarea unei masuri dintre cele mai grele si pe perioada maxima mai ales ca situația de fapt nu poate contura in persoana sa ca ar fi un eventual pericol pentru statul roman.
In drept: Legea 554/2004, OUG 194/2002, Legea 157/2011
În dovedire au fost atașate înscrisurile menționate în cuprinsul acțiunii.
Pârâtul I. G. al Poliției de Frontieră a formulat ÎNTÂMPINARE invocând EXCEPȚIA NECOMPETENTEI TERITORIALE.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat anularea măsurii de interzicere a intrării în România dispusă împotriva acesteia de către I. G. al Poliției de Frontieră.
În speță, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. 5 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare „Interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este irevocabilă".
Având în vedere faptul că, măsura de interzicere a intrării în România a fost dispusă de către I. G. al Poliției de Frontieră București și date fiind dispozițiile art. 3 pct 1 din Codul de procedură civilă, apreciază că instanța competentă a soluționa fondul cauzei este Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ și fiscal.
Pe fondul cauzei, învederează următoarele:
In fapt, cetățeana Republicii M. Andrusca L., născută la data de 29.01.1973, în loc. Vulpești. Ungheni - R. M., posesoare a pașaportului . nr._, eliberat în data de 12.01.2010 de autoritățile din Chișinău, în ziua de 05.01.2012, în trenul accelerat 401 (Chișinău-București), în bagajele personale ale acesteia au fost găsite ascunse și nedeclarate 43 de pachete de țigări, diferite mărci, cu timbru de acciză R. M., astfel încât organul vamal a luat măsura ridicării țigărilor în vederea confiscării și a sancționat persoana cu amendă în valoare de 1.500 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 652 alin. 1 lit. d din H.G. nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României, unde se prevede faptul că „Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 la 3000 lei următoarele fapte: d) neîndeplinirea de către persoanei fizice care trec frontiera a obligației de a declara și de a prezenta în vederea controlului vamal bunurile pentru care este prevăzută această obligativitate".
De asemenea, învederează faptul că însăși reclamanta, în declarația din data de 05.01.2012, a recunoscut faptul că în geanta personală a fost găsită, la controlul de frontieră, ascunsă și nedeclarată cantitatea de 47 de pachete de țigări.
Învederează faptul că, având în vedere că cetățeana R.M. a încălcat regimul vamal, fiind sancționat de către lucrătorii Biroului Vamal IAȘI – UNGHENI lucrătorul poliției de frontieră a aplicat prevederile art. 8 alin. 2 lit. b/1 din O.UG. nr.L 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, unde se prevede că „Organele poliției de frontieră pot să nu permită . statului român ... dacă au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei sau, după caz, la ., au încălcat regimul vamal ori au trecut sau au încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României".
Astfel, potrivit art. 105 alin. 2 din O.U.G. nr. 194/2002 „Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de I. G. al Poliției de Frontieră, în condițiile legii, și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) și art. 8 alin. (2) lit. a)-b)".
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 106 alin. 5 lit.b din O.U.G. nr. 194 din 2002 privind regimul străinilor în România împotriva străinilor care au încălcat regimul vamal durata interdicției de intrare în România este de 5 ani, astfel că, în aplicarea dispozițiilor legale mai sus invocate I. G. al Poliției de Frontieră a dispus fată de cetățeana R. M. luarea măsurii interzicerii intrării în România pe o perioadă de 5 ani.
În acest sens, în baza Dispoziției Inspectorului G. al Poliției de Frontieră Române nr. 525/09.03.2011 pentru aprobarea Metodologiei privind gestionarea semnalărilor la nivelul Poliției de Frontieră Române, lucrătorul poliției de frontieră a întocmit raportul nr._ din 07.01.2012, care a fost aprobat de către inspectorul general al P.F.R.
Astfel, potrivit prevederilor art. 105 alin.4 din O.U.G. nr. 194 din 2002, reclamantei i s-a comunicat, în data de 07.01.2012, de către Punctul de Trecere a Frontierei lași - feroviar, că față de aceasta I. G. al Poliției de Frontieră a luat măsura interzicerii intrării pe o perioadă de 5 ani.
Precizează, totodată, că măsura interzicerii intrării în România nu este o măsură complementară și legea nu prevede înlocuirea acesteia cu o altă sancțiune mai ușoară.
În concluzie, măsura interzicerii intrării în România dispusă împotriva reclamantei este legală și temeinică.
Așadar, în cauză, este foarte relevant faptul că reclamanta nu a înțeles să aducă nici un fel de critică de nelegalitate a actului administrativ atacat, ci a folosit argumente de ordin subiectiv pentru a dovedi că măsura instituită este una „aspră", astfel că nici unul dintre motivele invocate nu este de natură a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a măsurii instituite.
În concluzie, pentru aspectele anterior indicate, solicită instanței de judecată respingerea acțiunii formulate de către reclamantă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește solicitare de suspendare a executării măsurii interzicerii intrării în România, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2204 privind contenciosul administrativ, pentru suspendarea executării unui act administrativ sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, care astfel poate fi prevenită.
În acest sens, învederează faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis organul emitent). Din aceste considerente, suspendarea actului administrativ are caracter de excepție având în vedere trăsătura generală a actelor administrative de a fi executorii din oficiu (ex officio), ceea ce semnifică faptul că imposibilitatea executării lor trebuie să fie legitimată de situații speciale și în limitele acestor situații. O atare suspendare poate interveni de drept, ope legis, în cazurile și condițiile expres și limitative prevăzute de lege. Ea poate fi dispusă, în conformitate cu art 14 din Legea contenciosului administrativ, și de instanța de judecată, dar numai cu îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute expres în textul de lege, și anume existența cazului bine justificat si prevenirea, pe acesta cale, a producerii unei pagube iminente.
În acest context, subliniază faptul că reclamanta nu îndeplinește nici una din condițiile imperative precizate de lege, de altfel, neaducând nici un argument în susținerea acestei solicitări. Cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărei executare se solicită a fi suspendată.
În dreptul intern, situația de excepție a suspendării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, dispoziții care impun îndeplinirea cumulativă a condițiilor expres prevăzute, respectiv existența cazului bine justificat și iminența pagubei.
În sensul acestor prevederi legale, coroborate cu art. 2 alin. 1 lit. t din același act normativ, cazurile bine justificate sunt acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia acesta este executoriu din oficiu, iar paguba iminentă reprezintă, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Operațiunea de întrerupere a unui act administrativ, suspendarea executării apare ca o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi înlăturat ulterior prin hotărâre judecătorească.
Nu există împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care să creeze o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ atacat, astfel încât să se afle în prezența unui "caz bine justificat", astfel cum este definit de art. 2. alin, 1 lit. t din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările si completările ulterioare.
Cererea de suspendare a unui act administrativ se poate face numai "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente". Este în afară de orice îndoială că cele două condiții se determină reciproc, astfel că, nu se poate vorbi despre "iminența pagubei" dacă nu este dovedită existența "unui caz bine justificat".
Cele două condiții enunțate mai sus, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție a măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, fără a putea fi considerate îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată.
Așadar, în cauză, nici unul dintre pretinsele motive de nelegalitate a măsurii interzicerii intrării în România nu sunt de natură a răsturna prezumția menționată, întrucât instanța investită cu o cerere întemeiată pe art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 nu poate prejudicia fondul litigiului. Aspectele în ceea ce privește motivele de nelegalitate privind dispozițiile atacate nu sunt evidente, încât să poată fi apreciate de instanță fără a intra în judecarea fondului; aceste dispoziții întrunesc aparențele de legalitate, fiind emise de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale.
Subliniază faptul că, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei Civile nr. 4620/2006, potrivit Recomandării nr. R/89/8 a Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei privitoare la protecția jurisdicțional provizorie în materie administrativă, care prevede, ca principiu, posibilitatea celui care se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat, în prezența unor argumente juridice valabile.
Conchizând, situația supusă analizei nu circumscrie condițiilor legale imperative care să permită suspendarea actului administrativ, suspendare care, potrivit legii trebuie să reprezinte o excepție.
În concluzie, suspendarea executării actului este reglementată în mod expres în Legea nr. 554/2004 prin art. 14, acest text de lege prevăzând posibilitatea suspendării de către instanța de judecată a executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, desigur în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În consecință, consideră că nelegalitatea actului administrativ contestat nu este evidentă, motiv pentru care solicită respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Totodată pârâtul I. Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, a formulat întâmpinare, invocând de asemenea excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași.
În conformitate cu prevederile art.105 alin.2 din OUG nr. 194/2002 republicată, privind regimul străinilor în România, măsura interzicerii intrării în România poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de I. G. al Poliției de Frontieră.
„ OUG nr. 194/2002 republicată, privind regimul străinilor în România Art. 105 Interzicerea intrării pe teritoriul României Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România
(2) Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de I. G. al Poliției de Frontieră. în condițiile legii, și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) Ut. b)-d) și alin. (2) lit. a) și b). "
Potrivit prevederilor art.105 alin.5 din OUG nr.194/2002 instanța competentă să soluționeze contestația împotriva măsurii interzicerii intrării în România este cea în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus-o, iar în acest caz emitentul actului administrativ a fost I. G. al Poliției de Frontieră cu sediul în București.
Prin urmare rezultă fără echivoc că instanța competentă să soluționeze acest litigiu este Curtea de Apel București.
A fost invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a I.T.P.F. Iași.
În conformitate cu prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 104/2001 cu modificările și completările ulterioare, I. G. al Poliției de Frontieră este unitatea centrală a Poliției de Frontieră Române cu personalitate juridică.
Faptul că I. Teritorial al Poliției de Frontieră Iași este subordonat, din punct de vedere ierarhic. Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră nu are relevanță în cazul unui eventual litigiu, ambele fiind instituții cu personalitate juridică proprie, șeful fiecărei instituții răspunzând de actele emise conform competențelor. Astfel, P.T.F.Iași-feroviar din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași în baza dispoziției I.G.P.F. nr.525 din 09.03.2011 nu are decât competență de comunicare a acestei măsuri.
Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana contestatorului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății și. pe de altă parte, existența unei identități între persoana intimatului și cel obligat în același raport.
Față de considerentele expuse, urmează a fi admise excepțiile invocate și, pe cale de consecință, trimiterea dosarului, spre competentă soluționare, Curții de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal și să constate faptul că I. Teritorial al Poliției de Frontieră Iași nu are calitate procesuală pasivă în cauză și pe cale de consecință să dispună scoaterea din cauză a acestei instituții.
Referitor la solicitarea de suspendare a acestei măsuri, în temeiul art. 15 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ și fiscal, pentru suspendarea executării unui act administrativ sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiții:existența unui caz bine justificat șiiminența producerii unei pagube, care astfel poate fi prevenită.
În ceea ce privește prima condiție, consideră că aceasta poate fi reținută doar în situația în care din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ cu caracter individual.
Motivele invocate nu sunt suficiente pentru a constata îndeplinirea cerinței existenței cazului bine justificat, astfel cum este definit de art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004. respectiv împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Astfel, motivele invocate de către reclamantă în susținerea cazului bine justificat nu pot duce la o îndoială serioasă în privința legalității măsurii interzicerii intrării în România.
Măsura suspendării unui act administrativ are caracter de excepție și se dispune numai atunci când motivul de nelegalitate rezultă cu evidență, în timp ce în cauza de față s-a asigurat de către inspectorat cel puțin o aparență de legalitate cu privire la emiterea actului contestat de către reclamantă.
În fapt, în ziua de 05.01.2012, în trenul accelerat 401 (Chișinău-București), în bagajele personale ale cetățenei din R. M. A. L., au fost găsite ascunse și nedeclarate 43 de pachete țigări, diferite mărci, cu timbru de acciză R. M., iar organul vamal a luat măsura ridicării țigărilor în vederea confiscării și a sancționat persoana cu amendă în valoare de 1.500 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 652 alin.l lit.d din H.G. nr.707 din 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 500 lei la 3000 lei următoarele fapte: d) neîndeplinirea de către persoanele fizice care trec frontiera a obligației de a declara și de a prezenta în vederea controlului vamal bunurile pentru care este prevăzută această obligativitate;".
De asemenea, învederează faptul că însăși reclamanta în declarația din data de 05.01.2012 a recunoscut faptul că în geanta personală a fost găsită, la controlul de frontieră, ascunsă și nedeclarată, cantitatea de 47 de pachete de țigări.
În conformitate cu prevederile art. 106 alin.5 lit.b din O.U.G. nr.194 din 2002 privind regimul străinilor în România împotriva străinilor care au încălcat regimul vamal durata interdicției de intrare în România este de 5 ani."
Art. 8 alin.2 bAl) au încălcat anterior. în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei sau. după caz, la ., au încălcat regimul vamal ori au trecut sau au încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României
În consecință, raportat la prevederile art.105 alin.2, coroborat cu art.106 alin.5 lit.b din O.U.G.nr.194 din 2002 privind regimul străinilor în România. I. Teritorial al Poliției de Frontieră Iași a propus prin adresa nr._ din 07.01.2012, Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră luarea față de reclamantă a măsurii interzicerii intrării în România pe o perioadă de 5 ani.
Astfel, potrivit prevederilor art.105 alin.4 din O.U.G.nr.194 din 2002, coroborat cu dispoziția I.G.P.F. nr.525 din 09.03.2011, reclamantei i s-a comunicat. în data de 07.01.2012, de către Punctul de Trecere a Frontierei Iași - feroviar, din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, că față de ea I. G. al Poliției de Frontieră a luat măsura interzicerii intrării pe o perioadă de 5 ani.
Față de considerentele mai sus menționate, apreciază că măsura interzicerii intrării în România luată față de reclamantă este temeinică și legală.
În drept, următoarele prevederi legale:OUG nr. 194/2002 republicată, privind regimul străinilor în România;Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ;Cod procedură civilă.
În dovedire au fost atașate în fotocopie actele care au stat la baza actului atacat în prezenta cauză:Proces verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 06 din 05.01.2012;Adeverință de reținere a bunurilor nr. 4 din 05.01.2012;Informare reclamantei cu privire la controlul în linia a doua de control;Adresa către Biroul Vamal Iași nr.36 din 05.01.2012; pașaportul reclamantei;Declarația reclamantei din data de 05.01.2012; Nota raport către I.G.P.F. nr._ din 07.01.2012; Comunicarea măsurii interzicerii intrării împreună cu proces verbal de comunicare a acestei măsuri în prezența martorului M. V.;C. de pe CI. a martorului M. V..
Prin sentința civilă nr. 48/13.02.2012 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, SCAF.
Prin încheierea din 22.03.2012 a fost suspendată judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Iași.
Deliberând atât asupra repunerii pe rol a cauzei, cât și asupra fondului cererii, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată următoarele:
În fapt prin decizia civilă nr. 1220/07.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași-SCAF în dosarul nr._ a fost admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr._/14.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, fiind respinsă plângerea formulată de reclamanta din prezenta cauză împotriva procesului-verbal de contravenție ./20/05.01.2012 încheiat de DRAOV Iași.
Față de prevederile art. 243 din C.proc.civ. 1865, precum și față de motivul care a determinat anterior suspendarea judecății în prezenta cauză, Curtea apreciază că se impune repunerea pe rol a cauzei, fiind soluționat irevocabil dosarul care a stat la baza suspendării judecății în prezentul dosar, urmând a fi repusă cauza pe rol.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că prezenta acțiune având ca obiect atât anularea, cât și suspendarea actului prin care s-a dispus împotriva reclamantei măsura interzicerii de intrare pe teritoriul României este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
În fapt se reține că Andrusca L., cetățean al Republicii M., născută la data de 29.01.1973, în loc. Vulpești. Ungheni - R. M., posesoare a pașaportului . nr._, eliberat în data de 12.01.2010 de autoritățile din Chișinău, în ziua de 05.01.2012, în trenul accelerat 401 (Chișinău-București), a făcut obiectul unui control specific organelor pârâților, iar în bagajele personale ale acesteia au fost găsite ascunse și nedeclarate 43 de pachete de țigări, diferite mărci, cu timbru de acciză R. M., astfel încât organul vamal a luat măsura ridicării țigărilor în vederea confiscării și a sancționat persoana cu amendă în valoare de 1.500 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 652 alin. 1 lit. d din H.G. nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României, unde se prevede faptul că „Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 la 3000 lei următoarele fapte: d) neîndeplinirea de către persoanei fizice care trec frontiera a obligației de a declara și de a prezenta în vederea controlului vamal bunurile pentru care este prevăzută această obligativitate".
De asemenea, se constată că reclamanta, în declarația din data de 05.01.2012-fila 40 din dosarul Curții de Apel București, necontestată sub aspectul scrisului și semnăturii de către reclamantă-, a recunoscut faptul că în geanta personală a fost găsită, la controlul de frontieră, ascunsă și nedeclarată cantitatea de 47 de pachete de țigări.
Având în vedere că reclamanta a încălcat regimul vamal, a fost sancționată contravențional de către lucrătorii Biroului Vamal IAȘI – UNGHENI, iar lucrătorul poliției de frontieră a aplicat prevederile art. 8 alin. 2 lit. b/1 din O.UG. nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Organele poliției de frontieră pot să nu permită . statului român ... dacă au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei sau, după caz, la ., au încălcat regimul vamal ori au trecut sau au încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României".
Astfel, potrivit art. 105 alin. 2 din O.U.G. nr. 194/2002 „Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de I. G. al Poliției de Frontieră, în condițiile legii, și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) și art. 8 alin. (2) lit. a)-b)".
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 106 alin. 5 lit.b din O.U.G. nr. 194 din 2002 privind regimul străinilor în România împotriva străinilor care au încălcat regimul vamal durata interdicției de intrare în România este de 5 ani, astfel că, în aplicarea dispozițiilor legale mai sus invocate I. G. al Poliției de Frontieră a dispus fată de cetățeanul R. M.-reclamanta din prezenta cauză- măsura interzicerii intrării în România pe o perioadă de 5 ani.
În acest sens, în baza Dispoziției Inspectorului G. al Poliției de Frontieră Române nr. 525/09.03.2011 pentru aprobarea Metodologiei privind gestionarea semnalărilor la nivelul Poliției de Frontieră Române, lucrătorul poliției de frontieră a întocmit raportul nr._ din 07.01.2012, care a fost aprobat de către inspectorul general al P.F.R.
Astfel, potrivit prevederilor art. 105 alin.4 din O.U.G. nr. 194 din 2002, reclamantei i s-a comunicat, în data de 07.01.2012, de către Punctul de Trecere a Frontierei lași - feroviar, că față de aceasta I. G. al Poliției de Frontieră a luat măsura interzicerii intrării pe o perioadă de 5 ani.
Deși împotriva procesului-verbal de contravenție întocmit față de reclamantă, aceasta din urmă a formulat plângere, prin decizia civilă nr. 1220/07.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași-SCAF în dosarul nr._ a fost admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr._/14.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, fiind respinsă plângerea formulată de reclamanta din prezenta cauză împotriva procesului-verbal de contravenție ./20/05.01.2012 încheiat de DRAOV Iași.
În considerentele acestei decizii civile s-a reținut în esență că subzistă elementele constitutive ale contravenției reținută anterior în sarcina sa, astfel cum fapta a fost descrisă și de către agentul constatator, astfel încât temeiul care a stat la baza luării măsurii de interzicere a intrării reclamantei pe teritoriul României, conform prevederilor legale enunțate anterior, subzistă și în continuare, actul contestat în prezenta cauză fiind legal emis de către pârâți, neavând relevanță sub aspectul aplicării disp. art. 105 alin. 2 și 4, respectiv art. 106 alin. 5 din OUG nr. 194/2008 sancțiunea luată prin procesul-verbal față de reclamantă și gradul de pericol social al faptei reținută în sarcina acesteia, dispozițiile art. 8 alin. 2 lit. b ind. 1 din OUG nr. 194/2002 reglementând situația de încălcare a regimului vamal, căreia i se circumscrie pe deplin și situația reținută prin procesul-verbal de contravenție, a cărei existență nu a fost combătută prin probele administrate în prezenta cauză de către reclamantă.
În acest context, se constată că în mod corect pârâții au dispus o astfel de măsură în mod corect aplicând întocmai dispozițiile legale enunțate, astfel încât vor fi înlăturate ca neîntemeiate criticile de nelegalitate invocate în sens contrar de către reclamantă.
Sub aspectul proporționalității măsurii luată față de reclamantă, din perspectiva CEDO, Curtea apreciază că a fost respectat justul echilibru față de interesul public constând în necesitatea respectării regimului vamal și principiul libertății de deplasare invocat de către reclamantă, având în vedere contextul faptic reținut conform probelor menționate anterior, constatându-se că regimul vamal a fost încălcat tocmai de către personalul din cadrul trenului care se deplasa spre România, căreia îi revenea în primul rând obligația de a respecta acest vamal, constatându-se în fapt că aceasta a ascuns pachetele de țigări în geanta personală, sustrăgându-se obligațiilor de declarare a acestor bunuri în vederea taxării acestora, astfel încât măsura interzicerii reclamantei de a intra pe teritoriul României pe o durată de 5 ani apare, în absența oricăror alte împrejurări de fapt, nesusținute și nedovedite de către reclamantă, ca proporțională scopului avut în vedere la dispunerea sa, urmând pentru aceste considerente să fie respinsă atât cererea având ca obiect anularea adresei contestată, cât și a cererii având ca obiect suspendarea executării, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, în raport de considerentele expuse anterior cu privire la legalitatea măsurii dispusă în privința reclamantei.
În plus, Curtea reține că măsura respectivă vizează exclusiv teritoriul României, iar nu al altor state, astfel încât susținerile în sensul contrar ale reclamantei nu vor fi reținute ca întemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Repune cauza pe rol.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. L., cu domiciliul ales la CA „L. B.” din Iași, ..21, ..B, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții I. G. al Poliției de Frontieră cu sediul în București, ., sect.4 și I. Județean al Poliției de Frontieră Iași cu sediul în Iași, ..3-5, jud. Iași, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.11.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
G. D. C. A.
Red. GD/AC
2 ex/
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7589/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3182/2014. Curtea de... → |
|---|
