Pretentii. Decizia nr. 2541/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2541/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 178/87/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2541
Ședința publică din data de 31 martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. împotriva sentinței civile nr. 493/26.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman–Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant J. J., având ca obiect pretenții – restituire taxa poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 31.03.2014 intimatul-reclamant a depus concluzii scrise, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea ia act de faptul că, urmare intrării în vigoare a dispozițiilor OUG nr. 74/2013, a intervenit o modificare în ceea ce privește denumirea recurentei-pârâte, aceasta denumindu-se în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, urmând a se face modificările cuvenite în sistem Ecris și citativ.
De asemenea, față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 493/26.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția C. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul J. J. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A., pârâta fiind obligată să restituie reclamantului suma de 6.251 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante, precum și la plata sumei de 139 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că, urmare suspendării alin. 2 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 prin art. 1 din OUG nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012 pana la 01.01.2013, taxa se datora numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate in România și care sunt deja in circulație.
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 rezulta că, pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe însa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România.
S-a reținut astfel că Legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata.
Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul său special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
În același sens s-a pronunțat si Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțata la 7 aprilie 2011 in cauza C-402/09 T. c. României, stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura pe piața naționala.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice A., solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat în esență că textele legale care reglementează taxa pe poluare nu contravin prevederilor art. 110 din Tratatul Comunității Europene, iar argumentele prezentate în susținerea caracterului discriminatoriu al taxei pe poluare nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autovehicule în România.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limita și în raport de motivele de recurs formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Din actele dosarului de fond rezultă faptul că taxa pentru emisii poluante a fost stabilita prin decizia emisa la data de 04.01.2013, iar achitarea acesteia s-a efectuat la data aceeași dată, conform chitanței aflate în copie la dosarul de fond.
Curtea constată, astfel, că perceperea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule s-a făcut sub incidența Legii nr. 9/2012, publicată în M.Of. nr. 17/10.01.2012.
Curtea apreciază că în mod nelegal instanța de fond a instituit în sarcina recurentei-pârâte obligația de restituire, întrucât reglementarea națională a taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, reprezentată de Legea nr. 9/2012, nu era suspendată în ceea ce privește aplicabilitatea sa, la data emiterii deciziei de stabilire a cuantumului taxei de achitat, respectiv la data plății taxei în cauză.
Astfel, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, legea stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă.
Conform art. 2 lit. i) prima transcriere a dreptului de proprietate - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . prezentei legi, în condițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. (2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Prin OUG nr. 1/2012 publicată la 31.12.2012 s-a dispus, între altele, suspendarea, până la 1 ianuarie 2013, a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012.
În ceea ce privește suspendarea aplicării prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, în cauză își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 58 din Legea nr. 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, “(1)După . unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.[...]” cât și art. 66 din același act normativ care prevede: “(1) În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată. (2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare. (3) Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.”
Este drept că suspendarea dispozițiilor art. 2 lit. i), art. 4 alin. 2 și art.5 alin. 1 prin O.U.G. nr. 1/2012 până la data de 01.01.2013 a fost constatată contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene datorită regimului discriminatoriu instituit pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării/ transferului de proprietate, întrucât în acel interval taxa pentru emisii poluante nu se percepea, fiind suspendată.
În acest sens a statuat Curtea de Justiție prin ordonanța pronunțată la 3 februarie 2014, în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13, S. G. C. împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, Administrația Fondului pentru Mediu, respectiv Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva G. C., prin care a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel, în ordonanța menționată a reținut instanța din Luxemburg faptul că Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă. Prin . OUG nr. 1/2012 (privind suspendarea aplicării articolului 4 alineatul (2) de efectele sale până la 1 ianuarie 2013), reglementarea a avut un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.”
Considerentele ordonanței CJUE susțin în mod evident concluzia efectului descurajant al taxei pentru emisii poluante instituite prin Legea nr. 9/2012, însă, coroborat cu efectul suspensiv generat de OUG nr. 1/2012, relativ la importul și punerea în circulație în România a autovehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene.
Prin urmare, la expirarea perioadei de suspendare a dispozițiilor anterior citate, nu se mai poate reține cu temei interpretarea dată de Curtea de la Luxemburg în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13.
Conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel ce se consideră vătămat într-un drept sau interes al său legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Așa fiind, ca urmare a împlinirii perioadei în care aplicarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 9/2012 a fost suspendată, începând cu 01.01.2013 taxa pentru emisii poluante a devenit o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român. Prin urmare, instituirea unei asemenea taxe nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule se plătește potrivit dispozițiilor anterior menționate, cu ocazia primei înmatriculări în România, de către o persoană fizică sau juridică al cărei autoturism este supus înmatriculării, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România.
Altfel spus, taxa se datorează atât pentru autoturismele noi, cât și pentru cele rulate, pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu fac parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existența unei diferențe de aplicare a acesteia.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în speță nu există nicio discriminare rezultată din faptul că reclamantul, care a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat să plătească taxă pentru emisiile poluante pentru autovehicule în condițiile în care taxa pentru prima înmatriculare este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în Romania.
Prin urmare, în baza art. 312 C.pr.cic. Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, cu sediul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 493/26.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman–Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant J. J., cu domiciliul în A., ., județ Teleorman.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul J. J. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Red./thred. MD - 2 ex./09.05.2014
Tribunalul Teleorman –Secția C.
Jud. Fond – M. M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2507/2014. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2669/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
