Pretentii. Decizia nr. 6608/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6608/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 310/122/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.6608
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.09.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M.-C. I.
JUDECĂTOR A. J.
JUDECĂTOR I. R.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE B. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr.672/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă . SRL prin avocat V. E. M. în baza împuternicirii avocațiale ._/2014 pe care o depune la dosar, lipsind recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE B. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că intimații cu fost citați cu un exemplar al motivelor de recurs și că la data de 05.09.2014 s-a depus din partea intimatei reclamante întâmpinare, în 3 exemplare.
Interpelat, apărătorul intimatei reclamante învederează că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Apărătorul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 800 lei și în acest sens depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CERERILE
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 13.02.2013 sub nr._ reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Public B. V. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea actului administrativ fiscal nr._/16.07.2008 prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare în valoare de 10.681 lei și de asemenea restituirea sumei de 10.681 lei, sumă încasată nelegal, precum și plata dobânzilor legale de la data plății și până la achitarea efectivă.
În fapt, a arătat reclamanta că a achiziționat la data de 24.06.2008 un autoturism marca Mercedes Benz, număr de identificare WDC1631131A497099 și pentru a-l putea înmatricula i-a fost emisă decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/16.07.2008, impunându-i-se plata sumei de 10.681 lei iar pentru a putea înmatricula autoturismul a fost nevoit să achit suma respectivă conform chitanței . nr._ emisă de Trezoreria B. V..
A mai arătat reclamanta că autoturismul a fost achiziționat din Germania, iar în 2008 a fost înmatriculat în România. Reclamanta consideră că taxa stabilită și achitată de aceasta deja este nedatorată, având în vedere că dispozițiile OUG 50/2008 sunt contrare dispozițiilor din dreptul comunitar, dispoziții ce au prioritate celor din dreptul național.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1341 (1), art. 1345 cod civil – plata nedatorată, iar în subsidiar a invocat ca temei al cererii, îmbogățirea fără justă cauză.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus în copie înscrisuri cuprinse la filele 8 – 21 din dosarul cauzei.
Reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice G. a formulat la data de 26.03.2013 cerere de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu arătând că sumele încasate conform disp. art. 5 din OUG nr. 50/208 sunt virate la bugetul fondului pentru mediu administrat de către pârâta chemată în garanție și în consecință, în eventualitatea admiterii acțiunii reclamantului solicită obligarea pârâtei chemată în garanție la plata sumei de 10.681 lei reprezentând taxă de poluare și dobânda legală aferentă sumei respective.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.672/14.11.2013, tribunalul a respins excepția tardivității introducerii în termen a cererii de chemare în judecată invocată din oficiu de către instanță, a admis acțiunea si cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice B. V. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. suma de 10.681 lei reprezentând taxa de poluare, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice B. V. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. să-i restituie reclamantului suma de 10.681 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată, plus dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală conform art. 124 C.p.fisc. începând de la data expirării unui termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii reclamantului la pârâta Administrația Finanțelor Publice B. V. și până la data restituirii efective a sumei si a respins capătul de cerere prin acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
La data de 16.07.2008 reclamanta . SRL a achitat suma de 10.681 lei reprezentând taxă de poluare achitată pentru auto marca Mercedes Benz, achiziționat din Uniunea Europeană, cu chitanța . nr._, din aceeași dată.
Tribunalul, pe excepția de tardivitate a formulării acțiunii invocată din oficiu de către instanță, constată că procedura de contestare prevăzută de art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare, deoarece, în lipsa unei intervenții legislative în sensul restituirii din oficiu a taxei prelevate ilicit, în această perioadă, particularii au la dispoziție calea contenciosului fiscal pentru a solicita instanțelor judecătorești ca în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituția României să asigure aplicarea cu prioritate a dreptului european, așa cum a fost acesta interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea T.. Cu alte cuvinte, instanțele judecătorești vor fi în măsură să cenzureze un eventual refuz al organelor fiscale de a restitui din oficiu taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, dispunând restituirea taxei și eventual repararea prejudiciului cauzat contribuabilului prin obligarea fiscului la plata unor despăgubiri conform art. 117, 120 și 124 Cod procedură fiscală. Pentru această ipoteză, la fel ca și pentru orice situație în care se solicită restituirea taxei de poluare achitate în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, trebuie apreciat că cererea de restituire este formulată în temeiul art. 117 alin. (1) lit. d Cod procedură fiscală (taxa de poluare a fost prelevată “ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale“). Astfel, din moment ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că, de la 1 iulie 2008, O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, este evident faptul că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale (s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, deși art. 110 TFUE interzicea acest lucru). Sub acest aspect, este de reținut că reclamantul a contestat și actul administrativ fiscal emis anterior încasării taxei (decizia de calcul a taxei de poluare) și că excepția tardivității acestei contestări nu poate fi primită, deoarece, în absența unei reglementări comunitare cu privire la restituirea taxelor naționale percepute, deși nedatorate, este de competența ordinii juridice interne a fiecărui stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească normele procedurale pentru acțiunile în instanță destinate să protejeze drepturile pe care ordinea juridică comunitară le conferă, respectând principiile echivalenței (normele astfel stabilite să nu fie mai puțin favorabile decât cele referitoare la acțiuni similare interne) și efectivității (normele respective nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul european) – cauza C- 231/96 Edis. Din analiza practicii Curții de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor. Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european. Termenul în care contribuabilii pot să-și exercite dreptul la rambursarea taxei de poluare trebuie să fie unul rezonabil și întotdeauna ulterior datei la care se constată incompatibilitatea reglementării fiscale naționale cu dreptul european. În mod evident însă, atunci când judecătorul național soluționează el însuși conflictul dintre dreptul național și dreptul european – constatând incompatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu art. 110 TFUE, în cazul nostru – termenul rezonabil se determină în funcție de momentul în care jurisprudența instanței naționale a devenit previzibilă. În această ambianță, trebuie observat din nou faptul că nu se poate pretinde faptul că termenul rezonabil pentru formularea cererii de anulare a deciziei de calcul și deci de rambursare a taxei ar fi termenul de 30 de zile rezervat de legiuitor pentru contestarea deciziei de calcul care curge de la data comunicării deciziei, ci de la pronunțarea și publicarea hotărârii în cauza T., prin care Curtea de Justiție a Uniunii Europene recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european.
În ce privește cererea de rambursare sunt aplicabile prevederile art. 135 Cod procedură fiscală, conform cărora dreptul la restituire se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
Pentru aceste considerente, va respinge ca nefondată excepția.
Examinând acțiunea, cererea de chemare în garanție și apărările pârâtei, tribunalul constată următoarele:
Conform art. 4 din Legea nr. 9/2012:
1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul auto național a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
La momentul plății taxei de către reclamant, alineatul (2) era suspendat prin OUG nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012 și până la 01.01.2013.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene (actualul art. 110 din TFUE) conform cărora ,,niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.”
În opinia literaturii de specialitate, dispozițiile art. 90 din Tratat este acela de împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice. Astfel, dacă art. 23 interzice în relațiile dintre statele membre taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 interzice taxarea internă discriminatorie.
Astfel, deși prin dispozițiile Legii nr. 9/2012 forma inițială, România, stat membru al Comunității Europene, nu mai supunea direct sau indirect autovehiculele produse ale altor țări membre ale comunității unor impozite interne superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, taxa pentru emisii poluante fiind datorată și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme si autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule, iar nu numai pentru înmatricularea unor autovehicule rulate importate, în fapt, prin efectul suspendării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din lege, taxa pentru emisii poluante a fost datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate și care sunt deja în circulație, de vreme ce art. 4 alin. 2 a fost suspendat până la 1.01.2013.
În consecință, Tribunalul reține că Legea nr. 9/2012 – forma în vigoare la data plății taxei de către reclamant – este contrară art. 11 TFUE, fiind de natură să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, așa cum este cazul de față.
Interpretarea instanței europene privind compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 este aplicabilă în cauză, prin analogie, prin această hotărâre Curtea stabilind cu valoare de principiu că o reglementare națională care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un alt stat membru trebuie: 1) să nu depășească valoarea reziduală a aceleiași taxe incorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare și 2) să nu aibă o valoare atât de mare, astfel încât, raportat la reglementările anterioare reglementării evaluate în dosar, să descurajeze importurile fără a descuraja și achizițiile de vehicule de ocazie existente pe piața națională.
Astfel, răspunzând întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea s-a pronunțat astfel:``Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără insa a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională.``
Tribunalul, aplicând deci norma comunitară ținând cont de interpretarea dată de Curte art. 110 TFUE și ignorând legislația națională contrară, în speță, Legea nr. 9/2012, constată că taxa percepută reclamantului cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului second hand cumpărat din Germania încalcă dispozițiile art. 110 TFUE iar din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în astfel de situații, Curtea de Justiție decizând că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
În raport de cele reținute tribunalul, în baza art. 1, art. 2 alin. 2, art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 117 lit. d Cod procedură fiscală va admite acțiunea reclamantului și va obliga pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. și Administrația F. pentru Mediu, în solidar, să restituie acestuia suma reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată.
Cu privire la dobânda aplicabilă, tribunalul apreciază că se impune plata către reclamantă a dobânzii legale în materie fiscală, și anume la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de art. 124 (contribuabilii au dreptul pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat la dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de acest cod și care se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz) raportat la art. 120 Cod procedură fiscală. În speță se aplică termenul prevăzut la art. 70 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia cererile depuse de contribuabili potrivit prezentului cod se soluționează în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Va admite în fond cererea de chemare în garanție a Administrația F. pentru Mediu și va obliga chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. G. suma de 10.681 lei reprezentând taxa de poluare.
Instanța va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei care să fi determinat efectuarea cheltuielilor de judecată pretinse de către reclamantă.
Astfel, pârâta nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile legii, aceasta neavând posibilitatea de opțiune, fiind obligată să aplice legea în vigoare, nefiind un act care să emane de la aceasta în virtutea unei posibilități de apreciere, în condițiile în care actul normativ îi impune obligația de a calcula și percepe taxa de poluare pentru autovehiculele vizate de actul normativ.
RECURSUL
Parata a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca reclamanta a plătit o taxa legala, obligatorie cu ocazia primei înmatriculări in România, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG 50/2008, dispoziții legale in vigoare la acel moment.
Nu se poate considera ca instituția este in culpa că urmare a emiterii deciziei de plata a taxei de poluare, intrucat aceasta taxa a fost stabilita printr-un act administrativ in vigoare la acea data, astfel ca organul fiscal nu a făcut altceva decât sa respecte legea.
In mod greșit instanța de fond a obligat instituția la plata dobânzii legale, deoarece aceasta nu are nicio culpa in încasarea taxei de poluare deoarece reclamantul s-a prezentat de buna voie la AFP B. V. in vederea achitării taxei de poluare.
Intimata-reclamanta a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
CURTEA
Autovehiculul achizitionat de reclamanta a fost inmatriculat pentru prima data in Uniunea Europeana in 16.03.2004.
Ulterior, la inmatricularea acestuia in Romania, reclamanta a fost nevoita sa plateasca taxa de poluare prevazuta de OUG nr.50/2008, in cuantum de 10.681 lei, astfel cum a fost stabilita de parata prin decizia din 16.07.2008.
Instanta constata ca taxa speciala prevazuta de OUG nr.50/2008 aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.110 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene, deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare/taxei pe poluare/taxei pe emisiile poluante provenite de la autovehicule si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura si vechime cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Sustinerea in sensul daca taxa platita de reclamant este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamanta a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului, este adevarata, insa in speta autovehiculul reclamantei trebuie comparat cu un autoturism second hand identic ca vechime, adica inmatriculat in Romania in data de 16.03.2004 cand a avut loc prima inmatriculare in Uniunea Europeana a masinii reclamantei si care circula deja pe piata interna la data inmatricularii in Romania adica 16.07.2008.
Or, in data de 16.03.2004, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal, de OUG nr.50/2008 sau de Legea nr.9/2012, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Aceasta inseamna ca autovehiculul second-hand aflat deja pe piata interna din Romania la data de 16.07.2008, desi avea aceeasi vechime cu cea a masinii reclamantei (prin ipoteza, ambele fiind inmatriculate in aceeasi zi, 16.03.2004-unul in Romania, iar celalalt in Uniunea Europeana) beneficiaza de un avantaj la o eventuala vanzare, in sensul ca se va vinde mai usor, cu un cost final mai mic (deoarece inmatricularea lui s-a realizat pentru o taxa modica, astfel incat vanzatorul nu a inclus aceasta taxa in pretul de vanzare), in timp ce autovehiculul second-hand adus din Uniunea Europeana se va vinde mai greu, deoarece pe langa pretul lui de vanzare care ar putea fi identic cu cel al vehiculului din Romania, cumparatorul va trebui sa plateasca suplimentar si o taxa semnificativa de inmatriculare/poluare/emisii poluante, ceea ce face ca in final costul total al achizitiei sa fie mai mare.
Rezulta deci ca finalitatea acestei taxe consta in protejarea vanzarii masinilor second-hand aflate deja in circulatie in Romania, in detrimentul celor de aceeasi vechime si tip aflate in circulatie in alte tari UE.
Cum taxa de inmatriculare platibila in Romania in data de 16.03.2004, este evident mai mica decat taxa de 10.681 lei platita de reclamanta, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea art.214 1 C.Fiscal/OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Ramanand lipsita de temei legal, taxa speciala de mai sus este susceptibila de restituire catre reclamanta in baza art.117, alin.1, lit.d C.pr.fiscala, astfel incat in mod legal prima instanta a obligat parata, in baza art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, la restituirea efectiva catre reclamanta a sumei de 10.681 lei achitata cu titlu de taxa.
Facand aplicarea art.124, alin.1 C.pr.fiscala, in mod corect prima instanta a obligat parata la plata catre reclamanta a dobanzilor prevazute de C.pr.fiscala.
F. de aceste motive, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE B. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr.672/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. A. J. I. R.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. Tribunalul G.
M. C.
The.red.A.J
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 8855/2014.... → |
|---|
