Contestaţie act administrativ fiscal. Hotărâre din 23-01-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 1724/116/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. .., cu sediul în comuna Stelnica, . Z 29, apartament 1-6, jud. Ialomița, prin reprezentant convențional avocat C. V. M., împotriva sentinței civile nr. 1913/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ-CENTRUL JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI, cu sediul în .. 26, ., prin reprezentant legal Director Executiv M. D. și intimata-intervenientă S.C. A. P. S.A. cu sediul ales în București, ., sector 1, la Cabinet de avocat A. L., prin reprezentant convențional avocat A. L., având ca obiect „contestație act administrativ-fiscal”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă S.C. A. .., prin reprezentant convențional avocat V. M. C. C. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013 (depusă la fila 23 dosar), intimata-pârâtă APIA-Centrul Județean Călărași, prin reprezentant convențional consilier juridic A. Sencu, în baza delegației de reprezentare nr._/08.10.2013 (depusă la fila 27 dosar) și intimata-intervenientă S.C. A. P. S.A., prin reprezentant convențional avocat A. L., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/26.06.2013 (depusă la fila 24 dosar).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la al patrulea termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-prin încheierea de ședință de termenul de judecată anterior, Curtea a pus în vedere recurentei-reclamante să depună la dosarul cauzei extrasele de cont în original, obligații neîndeplinite.
Recurenta-reclamantă prin avocat arată că nu a depus la dosarul cauzei extrasele de cont despre care s-a făcut vorbire la termenul de judecată precedent întrucât nu se află în posesia lor și menționează că originalele respectivelor înscrisuri se regăsesc la primărie, urmând ca ele să fie puse la dispoziția instanței prin emiterea unei adrese oficiale în acest sens. Copiile pe care le-a depus la dosarul cauzei la termenul de judecată anterior sunt singurele pe care le are. Pentru a explica semnificația termenului suprasolvire care nu există în DEX, să se lectureze decontul și factura în sensul că societatea avea o creanță către Primărie care urma să fie compensată cu eventualele datorii pe anul viitor și arată că a comunicat și celorlate părți acest înscris.
Reprezentații celorlalte părți confirmă că au primit în ședință publică de la recurentă acest înscris și nu solicită termen pentru a lua la cunoștință conținutul acestuia.
Curtea reține că recurentul nu a transmis celorlalte părți copii lizibile de pe extrasele depuse la termenul de judecată anterior, motivat de susținerea acestuia că nu are alte copii decât cele pe care le-a transmis și părților, astfel că nu avea ce să comunice acestora.
Intimata-intervenientă prin avocat arată că este vorba despre a șasea adresă către Primăria Fetești și urmează ca instanța să aprecieze în ce măsură raportat la exigențele art. 305 C.pr.civ. aceste adrese mai sunt utile cauzei la acest moment în condițiile în care la momentul pronunțării instanței de fond aceste înscrisuri nu existau, fiind procurate ulterior. Totodată arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acestor înscrisuri dar dorește lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a le studia.
Intimata-pârâtă prin consilier juridic arată că nu se impune efectuarea unei adrese către primărie întrucât toate înscrisurile procurate de recurenta-reclamantă pentru acest dosar se referă strict la anul 2006, chiar și acest ultim înscris depus la prezentul termen. Perioda aferentă anului 2006 nu interesează, primăria oferind un răspuns privind soldurile la 31 decembrie 2006. De asemenea arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, depune la dosarul cauzei în copie un proces-verbal prin care au fost ridicate înscrisuri de la sediul societății comerciale de către organele de cercetare penală.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Recurenta-reclamantă prin avocat având cuvântul asupra recursului relevă primul motiv de recurs invocat anume modalitatea ilegală a intimatei în ceea ce privește procedura de emitere a actelor administrative. Aceasta arată că intimata-pârâtă a efectuat anumite controale la societatea subscrisă prin care a constatat anumite nereguli în sensul că potrivit legislației în materie la data la care s-au făcut declarațiile pentru subvenții existau anumite datorii la bugetul local. În acest sens au fost emise acte administrative, în speță procese-verbale de constatare care au fost comunicate subscrisei și care a formulat în termenul legal și în mod legal contestație împotriva acestora. În urma contestației, intimata a emis o decizie care reprezintă act administrativ respectiv Decizia nr. 043 din 6.01.2012 prin care a admis contestația formulată de reclamantă, a anulat actele administrative printr-o decizie definitivă în sistemul administrativ. Ulterior, s-a refăcut un anumit control, s-au efectuat verificări privind anumite acte, s-a prezentat documentația după care intimata observă că ar exista anumite debite iar decizia emisă anterior este nelegală. Potrivit Legii contenciosului administrativ, actele administrative nu pot fi revocate decât în anumite condiții, or singura acțiune pe care intimata o avea era să promoveze o acțiune în revocarea actului administrativ emis și instanța urma să decidă care e soarta actului. Intimata a emis o nouă Decizie prin care și-a revocat propria Decizie, act administrativ care deja și-a produs efectele iar ulterior a emis o nouă Decizie prin care s-au constat anumite debite. Consideră recurenta-reclamantă că această procedură este nelegală, actele administrative nu se revocă decât în anumite condiții, având în vedere că sunt și titluri de creanță bugetară acestea se supun și Codului de procedură fiscală care conține reglementări clare conform cărora actele se modifică unilateral de către autoritatea emitentă numai în situația în care conțin anumite erori materiale și în niciun caz nu se modifică cu totul actul emis. Odată încasate subvenții, parte din aceste subvenții, actul administrativ și-a produs pe deplin efectele și a intrat în circuitul civil, iar doctrina în această materie este unanimă în sensul că nu se mai poate revoca un act administrativ de acest gen, singura cale de înlăturare a unei neregularități fiind acțiunea în anulare promovată în condițiile legii.
În continuare susține recurenta-reclamantă că din adresele emise de Primăria Fetești, reiese că la un moment dat aceasta avea datorii, ulterior dintr-o altă adresă emisă reiese că nu avea datorii, pentru ca în ultima adresă să se menționeze faptul că este vorba despre suprasolviri. Din interpretarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei la prezentul termen reiese că existau anumite credite pe care societatea le avea față de primărie, conform facturii și decontului de lucrări într-un anumit cuantum și de aici, conform extraselor de cont apare această creanță la începutul anului 2007. Dacă ar fi fost compensată-deși nu există un înscris în acest sens, măsura compensării ar fi acoperit pe deplin această datorie presupusă, în condițiile Codului de procedură fiscală. Recurenta-reclamantă prin avocat apreciază că nu avea datorii la momentul la care s-a făcut declarația, urmând ca instanța să interpreteze aceste adrese emise de către primărie.
Cu privire la al doilea motiv de recurs întemeiat exclusiv pe art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ. prin raportare la art. 6 CEDO, recurenta-reclamantă prin avocat solicită observarea cererii introductive de instanță astfel cum a fost formulată și aspectele deduse judecății la instanța de fond. Instanța de fond a analizat două adrese emise de Primăria Ferești, ce descriu situații diferite și a respins contestația formulată. Or, în lumina dispozițiilor procedurale invocate, magistratul fondului trebuia să se pronunțe cu privire la toate aspectele învedereate de reclamantă în contestație, dar în considerente și în întreaga hotărâre nu se face referire nici la nelegalitatea procedurii emiterii actelor administrative, nici la modul în care o unitate își revocă actul emis în această procedură. Neexistând niciun fel de motivare, apreciază aceasta că nu se află în fața unui recurs efectiv deoarece practic a fost lipsită de un grad de jurisdicție, deși l-a parcurs, în condițiile în care magistratul fondului nu s-a pronunțat asupra motivelor de fapt și de drept invocate prin contestația inițială.
În concluzie, solicită admiterea recursului, în principal casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu indicația expresă a instanței de fond de a analiza toate motivele de nelegalitate indicate prin contestație, iar în subsidiar, admiterea recursului, analizarea înscrisurilor depuse și a probelor administrate. Solicită instanței să aibă în vedere aplicarea echitabilă în sensul că societatea nu avea datorii precumși legislația europeană care este prioritară și care consacră principiul proporționalității în sensul că nu pot fi impuse datorii împovărătoare excesive pentru a îngreuna un beneficiu dat de U.E., amintind și raportul efectuat de Avocatul Poporului cu privire la textul din Ordin privind plata datoriilor către administrația locală. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă prin consilier juridic având cuvântul raportat la motivul indicat de recurentă privind nelegalitatea actului administrativ datorită faptului că acesta a fost modificat, Decizia 043 a fost emisă urmare a prezentării de către recurentă a unei adrese de la Primăria Municipiului Fetești din care reieșea ambiguu că nu există datorii. Urmare a demersurilor făcute de pârâtă ulterior, Primăria a răspuns și există și la dosarul cauzei adresa potrivit căreia neexistența datoriilor se referea la data de 31.12.2006. Pârâta a solicitat Primăriei care este situația datoriilor la data de 24.05.2007 data formulării cererii de plată conform actului normativ, neavând relevanță data de 31.12. 2006. Pârâta, constatând că există totuși datorii, fiind indusă în eroare de reclamanta care își cunoștea situația, a luat toate măsurile pentru modificarea actului administrativ respectiv revocarea acestuia. Ulterior a fost emisă Decizia nr. 146. Referitor la existența datoriilor, din întreg probatoriul, chiar și din ultimele înscrisuri depuse la dosar rezultă că reclamanta nu avea datorii la data de 31.12.2006. Inclusiv suprasolivirea se referă la data de 31.12.2006. Spre exemplu, la capitolul 24-4 J apar majorări de întârziere, care nu aveau cum să existe dacă reclamanta nu avea datorii la bugetul local și face trimitere la concluziile scrise pe care le depune la dosarul cauzei. Cu privire la ultimul înscris prezentat la acest termen, cum că ar exista o factură, respectiv că existau anumite datorii, art. 112 alin. 7 din Codul de procedură fiscală prevede care este procedura compensării. Organul competent va înștiința în scris debitorul despre măsura compensării luate potrivit alin. 3 în termen de 7 zile de la efectuarea operațiunii. Practica Curții de Apel este constantă în această privință, au mai fost cauze în care s-a invocat compensarea și atât timp cât nu există procesul-verbal de compensare, aceasta nu poate fi luată în discuție. Recurenta nu a solicitat compensarea printr-un înscris astfel că nu poate fi reținută această ipoteză. În concluzie solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Intimata-intervenientă prin avocat având cuvântul solicită respingerea recursului ca vădit nefondat, sub ambele aspecte anume casarea și modificare. În măsura în care hotărârea instanței de fond este mai mult sau mai puțin lacunară, raportat la probatoriul administrat în cauză atât la instanța de fond cât și la instanța de recurs, recursul fiind devolutiv Curtea se poate apleca asupra întregului probatoriu din cauză și nu se impune casarea. În ceea ce privește modicarea sentinței se pune problema în ce măsură poate fi admis acest recurs întrucât sunt două aspecte: dacă putea instituția emitentă să-și revoce propriul act date fiind datele concrete ale speței și dacă într-adevăr existau sau nu datorii la bugetul de stat din partea reclamantei. Referindu-se la actul administrativ, Decizia 043 este produsul inducerii în eroare culpabile. A achiesa la teza conform căreia art. 210 Cod de procedură fiscală prevede că o instituție poate să își revoce propriul act doar în cazul unei erori materiale, aceasta apreciază că este o scăpare a legii, instituția a procedat corect revocând actul întrucât a fost indusă în eroare. Din prima adresă a Primăriei Fetești reieșea că reclamanta nu figura cu datorii la bugetul de stat, în urma controlului de la Curtea de Conturi s-a stabilit că existau datorii la bugetul de stat, s-a emis o altă adresă în aprilie 2011 că există datorii la buget, iar în data de 23 decembrie 2011 s-a emis o altă adresă de la Primăria Fetești care relevă că nu figura cu datorii la bugetul de stat. În aprilie 2012 se revine la adresa din 23 aprilie 2011 și se precizează că pentru anul 2006 nu existau datorii la bugetul de stat. Raportat la aceste adrese este evident că existau datorii la bugetul de stat. Din adresele depuse în recurs reiese din conținutul uneia că ar exista suprasolvire, adică sume în plus plătite la primărie de 90.000 lei la nivelul anului 2006, iar din cea de-a doua reiese că la data de 31.12.2006 figura tot cu suprasolvire, deci tot cu sume de bani în plus, de aproximativ 6000 lei. Din conținutul niciunui act nu reiese că în luna mai 2007 această societate nu avea datorii. Ceea ce interesează este momentul declarației pe propria răspundere a administratorului societății. De asemenea prin Decizia nr. 15/2011 a Curții de Conturi s-a reținut că societatea avea datorii la bugetul de stat, după care s-a emis Decizia de către APIA. Solicită instanței să aibă în vedere la soluționarea recursului prevederile art. 205 Cod procedură fiscală și adresele. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea la data de 23 ianuarie 2014.
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 23 ianuarie 2014.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 434
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. .., cu sediul în comuna Stelnica, . Z 29, apartament 1-6, jud. Ialomița, prin reprezentant convențional avocat C. V. M., împotriva sentinței civile nr. 1913/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ-CENTRUL JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI, cu sediul în .. 26, ., prin reprezentant legal Director Executiv M. D. și intimata-intervenientă S.C. A. P. S.A. cu sediul ales în București, ., sector 1, la Cabinet de avocat A. L., prin reprezentant convențional avocat A. L., având ca obiect „contestație act administrativ-fiscal”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 16.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta Decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 23.01.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentinta civila nr.1913/08.11.2012 pronuntata de Tribunalul calacarsi a fost respinsa acțiunea formulată de reclamanta . Fetești în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Călărași și intervenienta .,dispunandu-se ,totodata,admiterea cererii de intervenție în interesul pârâtei A.P.I.A Centrul Județean Călărași,formulată de intervenienta ..
Pentru a pronunta aceasta solutie ,tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin procesele-verbale nr._/2011 și nr._/2011, ambele întocmite la data de 25.11.2011 s-a constatat că plățile directe acordate reclamantei în sumă de 43 120 lei și 140 035 lei sub formă de sprijin la cererea de plată bovine nr. 579/373/ 24.05.2007 și respectiv la cererea de plată ovine/caprine, nr. 578/206/24._, sunt sume necuvenite deoarece la data depunerii cererilor de sprijin reclamanta avea datorii la bugetul local în valoare de 77 841 lei, aspect confirmat de adresa nr. 6854/29.04.2011 (fila 71) emisă de Primăria Fetești, astfel că reclamanta datorează suma de 183 155 lei la care se adaugă penalități conform prevederilor legale în vigoare.
Împotriva acestor procese-verbale de constatare reclamanta a formulat contestații administrative care au fost respinse de pârâtă prin decizia nr. 147/07.06. 2012 cu aceeași motivare.
Sub acest aspect actele administrative emise de pârâtă sunt legale, deoarece la data de 24.05.2007 reclamanta avea datorii aferente anului 2007 la bugetul local.
Astfel prin adresa nr. 6854/ 29.04.2011 (fila 71) emisă de Primăria Fetești rezultă faptul că la data de 24.05.2007 reclamanta figura cu datorii la bugetul local în valoare de 77 841 lei, ceea ce vine în contradicție cu declarația pe proprie răspundere dată de reclamantă că nu are datorii la bugetul local.
Cum reclamanta nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte că nu avea datorii aferente anului 2007 și prin care autoritatea locală care a emis actul să revină asupra adreselor emise și să recunoască lipsa datoriilor reclamantei, tribunalul constată că măsura dispusă de pârâtă este legală.
Potrivit art.2 alin.(1) lit.d și alin.(2) lit.h din Ordinul MADR nr.295/03.04.2007 pot beneficia de prima de exploatație producătorii agricoli care nu au datorii la bugetul de stat și la bugetul local.
Întrucât în speță nu s-au respectat de către reclamantă condițiile de eligibilitate prevăzute de ordinul menționat respectiv inexistența de datorii la bugetul local, rezultă că plățile directe acordate sub formă de sprijin sunt sume necuvenite și urmează a fi recuperate conform dispozițiilor art.121 alin.(1) din OUG nr.125/2006.
Reținând în speță încălcarea dispozițiilor art.2 alin.( 1) lit.d din Ordinul MADR nr.295/2007 de către reclamantă, tribunalul constată că măsura dispusă de pârâtă este legală, neexistând motive pentru anularea actelor administrative atacate.
Împotriva sentintei tribunalului a formulat recurs reclamanta .,in temeiul art.304 ind.1 C.proc.civ.,aceasta invocand nelegalitatea si netemeinicia hotararii pentru urmatoarele motive:
1.Legea nr. 554/2004 stabileste ca autoritatea emitenta a unui act administrative poate solicita instantei de judecata anularea actului in situatia in care considera ca actul este nelegal si acesta nu mai poate fi revocat deoarece a intrat in circuitul civil.
Sentinta atacata a fost data cu incalcarea flagranta a legii procedurale pendinte la emiterea si solutionarea contestatiilor in materia dedusa judecatii, inclusiv a Legii nr. 554/2004. Astfel, judecatorul fondului a ignorant urmatoarele texte de lege: OUG nr. 14/2010, O.G. nr. 92/2003, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004
Prin O.G. nr. 14/2010 sunt stabilite măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010. Cap. III "dispoziții finale", la art. 13-17 conține norme de procedură.
Dispozițiile din Cap. III fac trimitere la prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în ceea ce privește procedura de recuperare a sumelor reprezentând ajutor necuvenit, conținutul actului / documentului de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din ajutorul necuvenit, comunicarea titlului de creanță debitorului, termenele de plată a creanțelor bugetare, modul de formulare a contestației, procedura de executare silită, inclusiv compensarea.
Intimata - pârâta, prin cele două procese-verbale de constatare a stabilit sume reprezentând ajutor necuvenit.
Cele două procese-verbale de constatare, întocmite în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) din O.G. nr. 14/2010 întrunesc cerințele prevăzute la art. 43 din Codul de procedură fiscală privind conținutul și motivarea actului administrativ fiscal.
Cele două procese-verbale de constatare constituie și titlu de creanță în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (3) din G.G. nr. 14/2010.
Cele două contestații formulate împotriva celor două procese-verbale de constatare, întemeiate pe dispozițiile art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 14/2010, întrunesc condițiile prevăzute în Titlul IX "Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale", fiind respectate cerințele legale atât sub aspectul conținutului, cât și al termenului de depunere.
Deciziile pe care le pronunță pârâta în soluționarea contestațiilor, trebuie să respecte prevederile din Codul de procedură fiscală privitoare la competența de soluționare, forma și conținutul deciziei de soluționare, precum și comunicarea deciziei și calea de atac.
Potrivit art. 210 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
Pct. 6.3. din Normele de aplicare a Codului de procedură fiscală privind art. 210, prevede că "Decizia emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac, în sensul că asupra ei organul de soluționare competent nu mai poate reveni, cu excepția situațiilor privind îndreptarea erorilor materiale, potrivit legii".
Decizia nr. 146/07.06.2012, prin care se revocă Decizia nr. 043/06.01.2012 este nelegală deoarece se încalcă prevederile art. 210 din Codul de procedură fiscală.
Decizia nr. 043/06.01.2012, o dată emisă, în conformitate cu prevederile legale, nu mai putea fi desființată, chiar și prin revocare, de către pârâtă.
Decizia nr. 147/07.06.2012, prin care se soluționează, în sensul respingerii, cele două contestații în legătură cu care s-a constatat temeinicia lor prin Decizia nr. 043/06.01.2012, este nelegală, în condițiile în care Decizia nr. 043/06.01.2012 nu a fost desființată printr-o hotărâre judecătorească de instanța competentă.
Decizia nr. 147/07.06.2012 este produsul încălcării de către pârâtă a normelor prevăzute în Codul de procedură fiscală privind soluționarea contestațiilor, în sensul soluționării de două ori a acelorași contestații, prima dată în sensul admiterii și a doua oară în sensul respingerii, situație inadmisibilă conform codului de procedură fiscală.
Fiind conștientă de încălcarea legii, în cazul în care ar fi reluat, după emiterea Deciziei nr. 043/06.01.2012, soluționarea celor două contestații, pârâta a recurs la o "inginerie juridică", în sensul mai întâi al revocării Deciziei nr. 043/06.01.2012 prin Decizia nr. 146/07.06.2012, măsură nelegală, pentru ca aparent cele două contestații să redevină nesoluționate pentru a putea fi respinse.
2.Pe de alta parte, judecatorul fondului a incalcat si dispozitiile art. 261 alin. (1) pct. 5 c.pr.civ. potrivit cu care hotararea judecatoreasca trebuie sa cuprinda si motivele de fapt si de drept pentru care s-au inlaturat cererile partilor. Se observa cu usurinta ca judecatorul fondului nu a facut nicio argumentare cu privire la aspectele procedurale invocate in cuprinsul cererii de chemare in judecata. De altfel, nici cu privire la pozitia nestatornica a Primariei Municipiului Fetesti care printr-o adresa ne comunica ca nu avem datorii (adresa oficiala) - neluata in seama de catre magistratul fondului - si cu alta ocazie comunica ca societatea avea datorii.
3.Referitor la incidenta dispozitiilor legale referitoare la modul de analiza a cereriilor formulate de catre reclamanta, judecatorul fondului a incalcat astfel si dispozitiile art. 6 alin. 1 din CEDO care a dezvolat o practica a Curtii Europene potrivit cu care instantele de judecata sunt obligate sa procedeze la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba ale partilor. F. a argumenta de ce se resping anumite probatorii sau fara a argumenta si respingerea cererilor formulate de partea care a cazut in pretentii, face (si in opinia Curtii Europene) ineficienta caii de atac pusa la dispozitia partii nemultumite, care nu poate ataca hotararea pronuntata atata timp cat judecatorul nu a argumentat de ce a respins cererile acesteia. (a se vedea Cauza Perez impotriva Frantei, GC, Cererea nr._/1999, parg. 80, CEDH 2004-1, Hotararea V. der Hurk impotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, ., nr. 288, p. 19, parg. 59). Avand in vedere calificarea caii de atac a recursului ca fiind extraordinara, observam ca judecatorul fondului nu a motivat respingerea apararilor efectuate de catre reclamanta la instanta de fond, iar prezenta cale de atac apare ca fiind facuta impotriva unei hotarari care nu a analizat practic apararile si sustinerile subscrisei, parte cazuta in pretentii, lipsindu-ne astfel de parcurgerea unei jurisdictii in care sa ne putem formula apararile.
4.În mod gresit instanta de fond a admis in principiu cererea de interventie in interesul paratei APIA atata timp cat aceasta nu indeplineste conditiile de admisibilitate ale unei cereri de chemare in judecata, respectiv interesul. Motivarea potrivit cu care aceasta sustine interesele APIA pentru ca este crescator de animale, interventia . creante bugetare, si admiterea acestei cereri, ne scuteste de orice comentariu juridic.
Intimata -parata si intimata- intervenienta au formulat intampinari prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand recursul prin prisma motivelor formulate ,Curtea il apreciaza ca intemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Prin procesul-verbal de constatare întocmit de pârâtă sub nr._/25.11.2011, ca urmare a verificărilor privind cererea de plată bovine nr. 579/373/24.05.2007, s-a retinut nerespectarea criteriului de eligibilitate impus de Ordinul M.A.D.R. nr. 295/03.04.2007, respectiv să nu existe datorii la bugetul de stat și la bugetul local ,în baza adresei nr. 6854/29.04.2011 emisă de Primăria Fetești în care se menționează că reclamanta înregistrează datorii restante la bugetul local.In consecinta, au fost declarate plățile directe acordate sub formă de sprijin ca sume necuvenite, suma totală neeligibilă plătită fiind de 43.120 lei.
Prin procesul-verbal de constatare întocmit de pârâtă sub nr._/25.11.2011, ca urmare a verificărilor privind cererea de plată ovine/caprine nr. 578/206/24.05.2007, s-a constatat nerespectarea criteriului de eligibilitate impus de Ordinul M.A.D.R. nr. 295/03.04.2007, respectiv să nu existe datorii la bugetul de stat și la bugetul local, în baza adresei nr. 6854/29.04.2011 emisă de Primăria Fetești în care se menționează că reclamanta înregistrează datorii restante la bugetul local.Prin urmare, au fost declarate plățile directe acordate sub formă de sprijin ca sume necuvenite, suma totală neeligibilă plătită fiind de 140.035 lei.
Recurenta- reclamanta a formulat contestații împotriva proceselor-verbale de constatare nr._/25.11.2011 și nr._/25.11.2011,in sustinerea carora a depus adresa nr._/23.12.2011 emisă de Municipiul Fetești, în care se arată că reclamanta nu figura cu datorii restante la data de 24.05.2007 și adresa nr._/29.12.2011 emisă de A.F.P.C.M. - D.G.F.P. Ialomița, în care se menționează că în perioada 24.05._07 reclamanta nu figura cu sume restante la bugetul general consolidat al statului.
Prin Decizia nr. 043/06.01.2012, APIA –CJ Calarasi a admis cele doua contestatii ,cu motivarea ca beneficiarul nu avea datorii la bugetul local si bugetul consolidat al statului ,conform inscrisurilor prezentate de contestatoare.
Ulterior, prin Decizia nr. 146/07.06.2012 ,intimata- parata APIA-CJ Calarasi a revocat Decizia nr. 043/06.01.2012, motivat de faptul că ,în urma verificărilor efectuate la Primăria Fetești de către comisia numită prin nota de serviciu nr. 5952/31.05.2012 ,s-a constatat că există o contradicție între documentele prezentate de reclamantă în susținerea contestației și situația de fapt.
Asa fiind ,prin Decizia nr. 147/07.06.2012,APIA –CJ Călărași a soluționat contestațiile reclamantei nr._/30.12.2011 și_/30.12.2011 in sensul respingerii acestora ,cu motivarea ca ,potrivit adresei nr._/06.06.2012 eliberată de Primăria Municipiului Fetești, la data de 24.05.2007 ,reclamanta figura cu datorii la bugetul local.
1.Una din criticile aduse de recurenta sentintei de fond a fost aceea ca hotararea nu a fost motivata ,fiind incident motivul de recurs prevazut de art. art.304 pct.7 C.proc.civ -„cand hotararea data nu cuprinde motivele pe care se sprijina”.
Un atare punct de vedere nu poate fi primit ,din expunerea rezumativa a actelor dosarului rezultand cu evidenta ca instanța de fond a argumentat solutia de respingere a acțiunii reclamantei.
Faptul ca recurenta este nemultumita de rationamentul instanței nu indreptateste concluzia incidentei motivului de recurs anterior mentionat ,care ,astfel cum s-a arătat ,vizeaza ipoteza in care hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina.
2.Pe de alta parte ,în acord cu cele sustinute de catre recurenta –reclamanta ,instanta de control judiciar apreciaza ca revocarea deciziei nr. 043/06.01.2012 -prin care s-a admis contestatia acesteia impotriva celor doua titluri de creanta anterior mentionate - este lipsita de suport legal.
In acest sens, Curtea retine ca ,dispozitiile art. 13 din OG 14/2010 prevad ca:
(1) Se consideră ajutor necuvenit sumele acordate în temeiul prezentei ordonanțe și utilizate pentru alte scopuri decât cele pentru care au fost solicitate, sumele acordate prin înscrierea sau atestarea de către beneficiari a unor date ori situații nereale pe documentele de decontare aferente ajutorului prevăzut în prezenta ordonanță sau cu încălcarea în orice mod a prevederilor prezentei ordonanțe.
(2) Sumele reprezentând ajutor necuvenit, prevăzut la alin. (1), se recuperează de la beneficiarii ajutoarelor de stat, conform procedurii reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și se virează la bugetul de stat.
In continuare ,la art.14-15 se reglementeaza procedura de contestare a titlurilor de creanta ,facându-se in mod explicit trimitere la procedura prevazuta de OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
ART. 14
(1) Constatarea ajutorului necuvenit, calculul și individualizarea acestuia se efectuează de către organele competente ale instituției responsabile pentru implementarea ajutoarelor de stat prevăzute la art. 2 alin. (2) și (3) și la art. 8 alin. (2).
(2) Actul/Documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din ajutorul necuvenit cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și elemente specifice, dacă este cazul, și reprezintă titlu de creanță.
(3) Titlul de creanță se comunică debitorului de către instituția responsabilă conform alin. (1), în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Creanțele bugetare prevăzute la alin. (2) sunt asimilate creanțelor fiscale în privința drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor și debitorilor.
ART. 15
(1) Termenul de plată pentru creanțele bugetare prevăzute la art. 14 alin. (2) se stabilește în funcție de data comunicării titlului de creanță, potrivit legii, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 al lunii, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 al lunii, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
(2) Pentru neachitarea la termen a obligațiilor de plată înscrise în titlul de creanță, debitorul datorează majorări de întârziere, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Împotriva titlului de creanță prevăzut la art. 15 alin. (1) debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 210 din OG 92/2003 ,cu denumirea marginala Decizia sau dispoziția de soluționare,s-a statuat ca :
(1) În soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz.
(2) Decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
Tot astfel ,art. 218 din OG 92/2003,intitulat Comunicarea deciziei și calea de atac,prevede ca:
(1) Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilorpot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
(3) În situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desființarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluției de desființare emise în procedura de soluționare a contestației se face după ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă și irevocabilă.
In aplicarea acestor dispozitii legale, conform art. 228 alin. (2^1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003,președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală a emis Ordinul 2137/2011.
Potrivit pct.6.2. din ordinul anterior mentionat,astfel cum acesta se afla in vigoare la momentul emiterii deciziilor atacate in cauza, Decizia emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac, în sensul că asupra ei organul de soluționare competent nu mai poate reveni, cu excepția situațiilor privind îndreptarea erorilor materiale, potrivit legii, și este obligatorie pentru organele fiscale emitente ale actelor administrative fiscale contestate.
Rezulta ,in raport de disozitiile legale anterior mentionate ,ca decizia nr.146/07.06.2012 prin care s-a dispus revocarea deciziei nr.043/06.01.2012 este nelegala.
Contrar celor sustinute de catre intimata parata APIA-CJ Calarasi ,in septa nu este incidenta situatia de exceptie reglementata de textul anterior citat ,nefiind vorba de indreptarea unor erori materiale .
In acest sens ,Curtea subliniaza ca potrivit aceluiasi ordin,la pct.15.3 ,s-a statuat ca: Erorile materiale reprezintă greșelile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților din raportul juridic fiscal, erorile de calcul, inversările de cifre sau preluările eronate ale unor sume din documente sau situații.
Or ,in cauza ,nu a fost identificata niciuna din ipotezele normei redate anterior, ci practic s-a constatat o eronata retinere a situatiei de fapt referitoare la datoriile pe care recurenta-reclamanta le-ar inregistra la bugetul consolidat al statului ,context in care organul de solutionare a contestatiei nu mai putea reveni asupra solutiei pronuntate anterior.
Asa fiind ,Curtea constata ca in cauza se impunea admiterea cererii reclamantei de anulare a deciziei nr.146/07.06.2012 ,precum si a actului subsecvent ,recte decizia nr.147/07.06.2012 ,prin care au fost respinse contestatiile recurentei-reclamante impotriva celor doua procese-verbale de constatare nr._/25.11.2011 si nr._/25.11.2011.
In egala masura ,solutia instantei de fond de admitere a cererii de interventie in interesul paratei APIA-CJ Calarasi formulata de ., este apreciata ca nelegala ,cat timp intervenienta nu a fost in masura a justifica interesul formularii unei atare cereri de interventie . carei obiect priveste exclusiv acte administrative prin care s-au stabilit creante fiscale in sarcina reclamantei.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse ,in temeiul art.312 alin.3C.proc.civ, Curtea,retinand incidenta motivului de recurs reglementat de art.304 pct.9 C.proc.civ, va admite recursul si va modifica sentinta recurata in sensul admiterii actiunii ,anularii deciziilor nr.146/07.06.2012 si nr.147/07.06.2012 emise de APIA –CJ Călărași ,urmand a respinge cererea de interventie accesorie formulata de ..
F. de solutia data cererii de recurs ,Curtea constata culpa procesuala a intimatei-parate APIA –CJ Călărași si ,in temeiul art.274 Cproc.civ ,va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2004,3 ,reprezentand onorariu avocatial ,taxa de timbru si timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. .., cu sediul în comuna Stelnica, . Z 29, apartament 1-6, jud. Ialomița, prin reprezentant convențional avocat C. V. M., împotriva sentinței civile nr. 1913/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ-CENTRUL JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI, cu sediul în .. 26, ., prin reprezentant legal Director Executiv M. D. și intimata-intervenientă S.C. A. P. S.A. cu sediul ales în București, ., sector 1, la Cabinet de avocat A. L., prin reprezentant convențional avocat A. L., având ca obiect „contestație act administrativ-fiscal”.
Modifică sentința recurată în sensul admiterii acțiunii, astfel:
Anulează Decizia nr. 146/07.06.2012 și Decizia nr. 147/07.06.2012 emise de APIA - Centrul Județean Călărași.
Respinge cererea de intervenție în interesul pârâtei APIA - Centrul Județean Călărași, formulată de intervenienta ..
Obligă pârâta intimată să achite recurentei reclamante suma de 2004,3 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. B.L.P./2 ex.
Jud. Fond E. T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2349/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
