Pretentii. Decizia nr. 4154/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4154/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 7757/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4154
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.05.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 1292/13.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. G. și intimații pârâți M. FINANȚELOR PUBLICE ȘI ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că și că intimatul reclamant S. G., a depus la dosar, la data de 09.05.2014 prin intermediul Serviciului registratură al secției, întâmpinare, după care:
Curtea constatând că recurenta pârâtă, prin cererea de recurs cât și intimatul reclamant, prin întâmpinare, au solicitat judecarea în lipsă conform art.242 din Codul procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1292/13.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea privind pe reclamantul S. G., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - prin Direcția G. a Finanțelor Publice București, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a suma de 3.984 lei, percepută cu titlu de taxă de poluare, indexată cu dobânda fiscală de la data de 01.08.2008 până la data restituirii efective.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 București la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 400 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 13.03.2012 la Tribunalul București, sub nr._, reclamantul S. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 5 BUCUREȘTI, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 3984 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, cu aplicarea dobânzii legale (ulterior s-a precizat acest aspect, ca fiind vorba de dobânda legală fiscală) la suma plătită, începând cu momentul efectuării plății – 01.08.2008 și până la momentul achitării efective și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Reclamantul a arătat că a cumpărat la data de 24.06.2008 un autoturism– marca Volkswagen având număr de identificare WVWZZZ3BZ5PO26111, înmatriculat anterior în altă țară a Uniunii Europene, respectiv Germania, iar pentru a-l putea înmatricula, a fost obligat la plata taxei de poluare, fiind achitată suma de 3984 lei.
Această taxă a fost stabilită prin Decizia nr._/31.07.2008, iar cu chitanța . nr._/01.08.2008 a fost achitată taxa de poluare de 3984 lei.
Reclamantul a apreciat că această taxă trebuie restituită deoarece dispozițiile OUG nr.50/2008 contravin legislației comunitare.
Atâta timp cat în România nu se percepea la data respectivă nici o taxă de poluare pentru autoturismele deja înmatriculate în tara, ci doar pentru cele înmatriculate în alte state și reînmatriculate in România, după aducerea lor în țară, reclamanta apreciază că s-a creat astfel un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse din Comunitatea Europeană și care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru România legislația comunitară este obligatorie, se aplică in mod direct și are prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, potrivit art.148 din Constituția Românei, având in vedere că de la data de 1.01.2007 este membru al Uniunii Europene.
Reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, art.148 din Constituția României, art.8 din legea nr. 554/2004, O.G. nr.9/2000, OUG nr.50/2008 și art.214 indice 1-214 indice 3 din Codul Fiscal al României și a depus la dosar înscrisuri în legătură cu aspectele menționate în cererea de chemare în judecată.
Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 București, prin Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că taxa s-a făcut venit, potrivit art.1 din OUG nr.50/2008, la Fondul pentru Mediu gestionat de către Administrația F. pentru Mediu.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, în condițiile în care nu este vorba de un exces de putere, refuzul fiind motivat prin aplicarea actelor normative interne în vigoare, iar în ceea ce privește concordanța dreptului intern cu cel comunitar, nu autoritatea publică are competența constatării acestei stări de fapt.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere faptul că obligațiile incumbă în mod direct autorităților fiscale de la nivel local.
Instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 5 București și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, respingând acțiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
S-a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri, cele deja depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a admis acțiunea reclamantului în ceea ce privește contestarea taxei de poluare necesar a fi achitată în vederea înmatriculării automobilului în România.
Pentru a dispune astfel, instanța ia act că reclamantul a achiziționat în anul 2008 un autoturism second-hand, Volkswagen Passat, având număr de identificare WVWZZZ3BZ5PO26111, an fabricație 2005, automobil înmatriculat anterior în Germania, țară a Uniunii Europeană, achitând cu prilejul înmatriculării în România suma de 3.984 lei.
Această taxă de poluare a fost stabilită în temeiul art.1 din OUG nr.50/2008, prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/31.07.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 București, iar cu chitanța . nr._/01.08.2008 a fost achitată.
Instanța apreciază că stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, rezultă că decizia de stabilire a taxei de poluare este nelegală, urmând să se dispună și restituirea acestei taxe reclamantului, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Instanța reține că dispozițiile art.110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform acestui articol din Tratatul de instituire a Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natura similară.
Se observă că prevederile art.1 din O.U.G. nr.50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art.1 din O.U.G. nr.50/2008 încalcă art.90 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.
Comparația se face în cazul de față între autoturisme second-hand din străinătate și cele deja înmatriculate în România, pentru cele din cea de-a doua categorie nu se achită această taxă de poluare. Ori, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor, (hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Administrazione delle finanze dello Stato).
Asupra încălcării art.90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 și C-377/93, F.G. Roders BV s.a., Inspector der Invoerrechten en Accijnzen sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Germania.
În hotărârile T. (nr. C 402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C 263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr.50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr.218/2008, O.U.G. nr.7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr.117/2009. Astfel, toate versiunile de modificare a O.U.G. nr.50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, modificată, prin obligarea reclamantului la plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării autoturismului menționat, s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, constată că acțiunea reclamantului este întemeiată.
În ceea ce privește și obligarea pârâtei Administrația F. pentru Mediu la plata acestei taxe, instanța reține că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr.50/2008 și H.G. nr.686/2008, taxa de poluare încasată se constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
H.G. nr.686/2008 privind normele de aplicare a O.U.G nr.50/2008 reglementează, în cadrul art.3 alin.5-8, modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu, respectiv: Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule",codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6. sumele colectate în contul prevăzut la alin. 4. Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. 6, unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule.
Prin urmare, în condițiile în care textele de lege prevăd că taxa de poluare se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea reclamantului, cu consecința obligării pârâtelor Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București și Administrația F. pentru Mediu la restituirea sumei de 3.984 lei.
În ceea ce privește dobânda legală, instanța constată că potrivit art. 994 C.civ., când cel ce a primit plata a fost de rea-credință, este dator a restitui atât capitalul, cât și interesele sau fructele din ziua plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului București, in reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
In mod eronat, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de instituția recurentă in prima instanța, având in vedere următoarele:
In temeiul art. 1 alin (1) si (2), art. 5 alin (1) si (4) si art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, LIPSA CALITĂȚII PROCESUALE PASIVE a instituției in acest litigiu. Articolul 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, prevede ca " prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului".
Alineatul 2 al aceluiași articol, prevede ca "din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe de urgență se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului, după cum urmează:
a)programul de stimulare a înnoirii parcului auto național;
b)programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități;
c)proiecte de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală și energie eoliană;
d)proiecte privind producerea energiei din surse regenerabile: eoliană, geotermală, solară, biomasă, microhidrocentrale;
e)proiecte privind împădurirea terenurilor degradate sau defrișate;
f)proiecte de renaturare a terenurilor scoase din patrimoniul natural;
g)proiecte de realizare a pistelor pentru bicicliști."
Articolul 5 alin (1) din același act normativ prevede ca "taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă", iar alin. (4) prevede expres faptul ca, taxa se plătește ., deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
De asemenea, Administrația Finanțelor Publice Sector 5 poate proceda numai la restituirea diferenței dintre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule plătită cu respectarea art. 214 indice 1 - 214 indice 3 Cod fiscal si taxa pe poluare pentru autovehicule, in conformitate cu prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, respectiv: "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență."
Din economia prevederilor legale menționate anterior, rezulta faptul ca taxa pe, poluare pentru autovehicule, instituita prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, constituie venit la bugetul F. pentru Mediu si se administrează de Administrația F. pentru Mediu.
Faptul ca autoritățile fiscale calculează aceasta taxa si emit decizii, justifica legitimarea procesuala pasiva a autorităților fiscale doar cu privire la competenta si modalitatea de calcul a taxei de poluare.
Având in vedere aspectele învederate, solicitam instanței admiterea excepției invocate si pe cale de consecința respingerea acțiunii ca fiind indreptata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuale pasiva.
In fapt, taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei in vigoare abrogandu-se art.214 indice 1- 214indice 3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148, invocate de reclamant, s-au arătat următoarele:
Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lasand in același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor".
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, invocate de reclamant in susținerea acțiunii formulate:
Incidența in cauza a prevederilor art.110, fost art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este inexistenta întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in România si la repunerea in circulație a unui autovehicul dupa încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Totodată, in speța de fata, reclamanta nu se încadrează nici in situațiile de excepție prevăzute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
In același sens, potrivit jurisprudentei Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul menționat mai sus, cat si alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere sunt si prevederile art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată- baza unitară de stabilire, care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică niciun stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
In ceea ce privește susținerea reclamantei, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, s-au arătat următoarele:
In literatura de specialitate s-a arătat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind " orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict".
Rezulta din aceasta interpretare a Curții ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima înmatriculare a autovehiculului in România aceasta discriminare nefiind fundamentata prin niciun argument de către reclamanta.
In ceea ce privește dispoziția instanței privind restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, in completarea celor de mai sus, s-a arătat că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi încadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) -h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc).
Totodată, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite condiții, condiții reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008, astfel:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului în România, potrivit prevederilor alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.
(3)Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în baza următoarelor documente:
a)documentul care atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din parcul auto național;
b)dovada radierii din circulație a autovehiculului;
c)documentul care atestă faptul că autovehiculul a fost transferat în alt stat membru sau declarația vamală de export, după caz;
d)certificatul de distrugere a vehiculului, după caz.
(4)Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală competentă .
In ceea ce privește obligarea la plata sumei actualizata cu rata dobânzii legale:
Potrivit O.G. nr.13/2011, dobânda legala se aplica in raporturile civile si comerciale, nu si in materie fiscala, unde, potrivit art.124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acorda dobânda fiscala.
In acest sens, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor";
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, s-a solicitat instanței respingerea lui, ca neîntemeiat, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (2) Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu se incadrează in aceasta categorie.
In drept, recursul a fost întemeiat pe art. 304, alin.9 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, H.G. 109/2009 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, H.G. 34/2009 privind organizarea si funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Legal citat, intimatul S. G. a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr.civ., Curtea a reținut următoarele:
Nu este fondată critica cu privire la faptul că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 5.
Pentru a avea calitate procesuala pasiva . sa existe identitate intre persoana (autoritatea fiscala) parata si cel obligat in cadrul raport juridic fiscal dedus judecații.
Se reține ca prin acțiune intimatul reclamant a susținut ca a achitat taxa de poluare a cărei restituire o solicita, la AFPS 5, iar potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor platite ca si obligatii fiscale,
Intimatul reclamant a cumpărat la data de 24.06.2008 un autoturism– marca Volkswagen având număr de identificare WVWZZZ3BZ5PO26111, înmatriculat anterior în altă țară a Uniunii Europene, respectiv Germania, iar pentru a-l putea înmatricula, a fost obligat la plata taxei de poluare, fiind achitată suma de 3984 lei.
Această taxă a fost stabilită prin Decizia nr._/31.07.2008, iar cu chitanța . nr._/01.08.2008 a fost achitată taxa de poluare de 3984 lei.
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedura fiscala, se restituie, la cerere, debitorului sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale.
Acest text de lege permite, așadar, restituirea directa a sumelor platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, in baza unei cereri de restituire, fara a conditiona restituirea de anularea actului in baza caruia sa facut incasarea sumei.
Prin notiunea de prevederi legale trebuie intelese atat prevederile interne, cat si cele care izvorasc din tratatele ratificate de Romania, care prin ratificare sunt incorporate in dreptul intern.
Potrivit art.11 alin.(1) și (2) din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/2008, contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României, Bulgariei la Uniunea Europeana statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatului, dinainte de aderare.
Art. 90 par. l din Tratatul de Instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare". Potrivit aceluiași articol aliniat 1 deci se interzice discriminarea intre produsele importate si cele aparținând pieței interne si care sunt de aceeași natura, iar aliniatul 2 interzice regimurile de protecție împotriva produselor concurente.
Potrivit art.23 din același Tratat, comunitatea are la baza uniunea vamala, care instituie libera circulație a mărfurilor si care implica interzicerea taxelor vamale, dar si a altor taxe in comerțul dintre statele membre.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
La aceeași concluzie a ajuns si Curtea de Justiție a Comunității Europene in cauza C-402/09 T. împotriva Statului roman prin M. Finanțelor si Economiei, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, A.F.P. Sibiu, Administrația fondului pentru mediu si M. Mediului, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), care in data de 7.04.2011 a declarat ca taxa de poluare conform O.U.G.50/2008 este discriminatorie.
Nefondată este și critica din recurs cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, avându-se în vedere prevederile art. 274 Cod pr. civ., precum și faptul că au fost dovedite prin înscrisurile de la dosar, iar cuantumul onorariului avocat este rezonabil în raport de activitatea prestată și obiectul dosarului.
În ceea ce privește critica referitoare la nelegalitatea acordării dobânzii fiscale pentru suma reprezentând taxa de poluare, pâna la data plații efective, Curtea reține că este fondată, avându-se în vedere faptul că potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor". Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora, întrucât intimatul nu a făcut dovada că s-a adresat inițial cu o astfel de cerere organului fiscal.
Din aceste motive, in baza textelor de lege menționate, a art. 312 C. proc.civ., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va admite acțiunea în parte. Va respinge cererea privind plata dobânzii fiscale ca neîntemeiată.
Vor fi menținute celalalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 1292/13.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. G. și intimații pârâți M. FINANȚELOR PUBLICE ȘI ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că admite în parte cererea. Respinge capătul de cerere privind plata dobânzii fiscale ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
B. C.
Red.jud.DV
Tehnored.CB
2 ex./11.08.2014
Tribunalul București-S.IX C.
Jud.fond.D. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 6435/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4358/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
