Obligaţia de a face. Decizia nr. 4358/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4358/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 18217/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4358
Ședința publică de la 29.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. Ș.
JUDECĂTOR: L. E. F.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 5781/22.11.2013, pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. V., în cauza având ca obiect obligația de a face - despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns intimatul-reclamant A. V. personal, lipsind recurentul-pârât M. București prin Primar General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, deși a fost citat cu această mențiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepția netimbrării și, în subsidiar, pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului formulat, dat fiind faptul că la vremea respectivă a depus toată documentația și consideră că dosarul este complet.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția netimbrării și, în subsidiar, pe cererea de recurs.
Referat: După reținerea în pronunțare a dosarului s-a prezentat avocat M. A. A. pentru recurentul-pârât care a depus la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamantul A. V. a chemat în judecată Primarul Municipiului București pentru ca în baza prevederilor Lg.341/2004 să-i atribuie un spațiu comercial sau de prestări servicii cu o suprafață utilă de până la 100 mp din fondul de stat, fie prin cumpărare, fie prin închiriere, fără licitație, precum și obligarea pârâtului la plata unor penalități pentru fiecare zi de întârziere, către reclamant, în cuantum de 900 lei pe zi, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației.
Prin sentința civilă nr. 5781/22.11.2013, Tribunalul București a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul M. București prin Primar General să atribuie reclamantului un spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp din fondul de stat, fie prin cumpărare, fie prin închiriere, fără licitație sub sancțiunea unei penalități de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărâri și până la îndeplinirea efectivă a obligației.
În considerente, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat, în temeiul art.5 alin.1 lit. c din Lg.341/2004, atribuirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii cu o suprafață utilă de până la 100 mp din fondul de stat, fie prin cumpărare, fie prin închiriere, fără licitație, precum și obligarea pârâtului la plata unor penalități pentru fiecare zi de întârziere, către reclamant, în cuantum de 900 lei pe zi, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației.
Din înscrisul de la fila 6 din dosar, rezulta ca reclamantul are calitatea de “Luptător pentru victoria Revoluției Romane din decembrie 1989 - luptător remarcat prin fapte deosebite”, beneficiind astfel de prevederile Legii nr.341/2004.
Potrivit art.5 alin.1 lit. c din Legea nr.341/2004, destinatarii legii au dreptul la închirierea sau cumpărarea cu prioritate și fără licitație a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător din fondul de stat.
Potrivit art.29 din HG nr.1412/2004, la acordarea acestui drept nu se solicita beneficiarilor îndeplinirea de condiții suplimentare, cu excepția celei referitoare la dovada calității de revoluționar.
Potrivit anexei nr.4 la HCGMB nr.242/2005, procedura de închiriere a acestor spatii presupune depunerea unor dosare care cuprind o . înscrisuri suplimentare celor prevăzute de HG nr.1412/2004, acordarea unui punctaj pentru fiecare solicitant in parte de către o comisie înființată în acest scop, stabilirea unei liste anuale cu ordinea de prioritate a solicitanților si aprobarea acesteia din urma de către Consiliul General al Municipiului București.
Din înscrisul de la fila 8-9 din dosar rezulta ca prin cererea înregistrata sub nr._/20.01.2012 la Primăria Municipiului București, reclamantul a solicitat atribuirea unui spațiu comercial în temeiul prevederilor Legii 341/2004.
În cazul persoanelor beneficiare ale prevederilor art.5 lit. c din Lg. nr. 341/2004, acestea nu trebuie să dovedească îndeplinirea unor condiții suplimentare, în afara celei referitoare la dovada calității de revoluționar, pentru că în acest sens stipulează dispozițiile art. 239 din HG nr.1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004 - La acordarea drepturilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 341/2004 nu se solicită beneficiarilor îndeplinirea de condiții suplimentare, cu excepția celor referitoare la dovada, potrivit prezentelor norme metodologice, a calității deținute în baza Legii nr. 341/2004.”
Cum dreptul reclamantului este, potrivit acestor dispoziții legale, născut și actual, o neexecutare a obligației corelative acestui drept de către administrație, nedând curs cererii de închiriere sau concesiune a spațiului solicitat, transformă dreptul patrimonial al reclamantului, a cărui existență este recunoscută, într-unul vidat de substanța sa, lipsit, practic, de orice valoare, iar normele legale care ii consacra existența dobândesc un simplu caracter formal, lipsit de orice finalitate practica.
S-ar ajunge, astfel, în situația ca un drept prevăzut de lege să aibă o obligație corelativă lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui.
Ori, edictarea de acte normative neurmată de aplicarea lor reprezintă un “non-sens” al statului de drept, a cărui esență este tocmai reglementarea relațiilor sociale prin norme de aplicabilitate imediată.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi opriți de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Având în vedere aceste argumente, faptul că reclamantul a făcut demersuri în vederea materializării dreptului său, recunoscut de lege, iar autoritatea publică locală nu și-a îndeplinit obligația corelativă acestui drept, instanța a apreciat refuzul implicit de soluționare a cererii reclamantului, în ceea ce privește dreptul reglementat de art.5 alin.1 lit. c din Lg. nr.341/2004 ca fiind nejustificat, în raport cu prevederile art.2 lit. h din Lg. nr.554/2004 și, pe cale de consecință, va admite acțiunea reclamantului în ceea ce privește această solicitare, obligând pârâtul să-i atribuie reclamantului un spațiu comercial sau de prestări servicii cu o suprafață utilă de până la 100 mp, fie prin cumpărare, fie prin închiriere, fără licitație, conform art. 5 lit. c din legea nr. 341/2004, sub sancțiunea plății unei penalități de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe pana la data executării acesteia.
In ceea ce privește modalitatea concreta in care se va realiza dreptul de mai sus, respectiv vânzare sau închiriere, instanța constata ca reclamantul nu si-a manifestat opțiunea în vreun sens, solicitându-se atribuirea în orice modalitate.
Împotriva sentinței civile nr. 5781/22.11.2013 pronunțată de Tribunalul București a formulat recurs pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 21.03.2014, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Arată recurentul-pârât faptul că critică hotărârea atacată întrucât instanța nu a ținut cont de apărările făcute în fond de autoritatea publică locală.
Astfel, potrivit adresei nr. SRSCAS/ga/3297/30.08.2013 Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București confirmă existența dosarului în evidențele instituției ca figurând INCOMPET, conform prevederilor HCGMB nr. 242/2005.
Potrivit dispozițiilor art. 5 art. 1 lit. c din Legea nr. 341/2004 "Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum și la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art. 4, și de următoarele drepturi: cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări de servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până Ia 100 m2. inclusiv în indiviziune. sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație, a unei suprafețe de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări de servicii”.
Pe de altă parte, art. 29 din H.G. nr. 1412/2004 (pentru aprobarea normelor metodologice a Legii nr. 341/2004) menționează că la acordarea drepturilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 341/2004 nu se solicită beneficiarilor îndeplinirea de condiții suplimentare, cu excepția celor referitoare la dovada, potrivit prezentelor norme metodologice, a calității deținute în baza Legii nr. 341/2004.
Din coroborarea celor doua texte (art. 5 alin. 1 lit. c din Legea nr. 341/2004 și art. 29 din HG nr. 1412/2004) rezultă că intenția legiuitorului a fost de acordare pentru persoanele care au calitatea de luptător la Revoluția română din decembrie 1989 a dreptului prevăzut de art. 5 alin. 1 lit. c din Legea nr. 341/2004 exclusiv în baza dovezii calității deținute în baza Legii nr. 341/2004.
Art. 5 alin. 1 lit. c și art. 29 din HG nr. 1412/2004 stabilesc însă numai condiția de fond pentru ca o persoană să aibă vocație la dreptul de cumpărare sau închiriere cu prioritate, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 m2, inclusiv în indiviziune, respectiv îndeplinirea calității de luptător la Revoluția română din decembrie 1989, nu și normele procedurale a acestui drept.
Astfel, aceste doua texte stabilesc numai dreptul, respectiv dreptul la cumpărare sau închiriere a unui spațiu comercial, cu prioritate, fără licitație din fondul de stat, și obligația corelativă (respectiv, obligația la dovada calității de revoluționar) a beneficiarului Legii nr. 341/2004, dar nu și obligația corelativă organului competent cu punerea în aplicare a acestor prevederi legale( a se vedea HCGMB nr. 242/2004). De altfel, scopul legii (Legea nr. 341/2004 și HG nr. 1412/2004) a fost acela de a conferi numai drepturile luptătorilor în revoluție si nu de a reglementa întreaga procedură de valorificare a acestora, urmând ca acest aspect să se facă obiectul altor dispoziții normative.
În consecință, în lipsa adoptării unei legi sau ordonanțe de guvern care să permită punerea în aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. c din Legea nr. 341/2004, este firesc ca autoritatea publică locală, în cauză Consiliul General al Municipiului București să emite acte de reglementare a cadrului de valorificare a drepturilor conferite revoluționarilor, acest rol avându-l HCGMB nr. 161/2010 privind aprobarea listelor cu ordinea de atribuire a spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință a beneficiarilor Legii nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Romane in decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 și HCGMB nr. 242/2005 privind aprobarea documentelor obligatorii, procedurilor și criteriilor de întocmire a listei privind atribuirea de spații cu altă destinație decât aceea de locuință beneficiarilor prevederilor legii recunoștinței față de eroii martiri și luptători care au contribuit la victoria revoluției române din decembrie 1989.
Contrar susținerilor reclamantului, HCGMB nr. 161/2004 și HCGMB 242/2005 nu stabilesc condiții suplimentare pentru recunoașterea dreptului prevăzut de art. 5 alin. 1 lit. c din Legea nr. 341/2004, ci stabilesc procedura de urmat pentru recunoașterea acestui drept atât pentru beneficiar (titularul dreptului), cât si de către autoritatea cu atribuții în punerea în aplicare a dreptului. Simpla consacrare în art. 5 alin. 1 lit. c din Legea nr. 341/2004 a dreptului revoluționarului la cumpărare sau închiriere cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață de 100 m2, inclusiv in indiviziune, pe de o parte, nu împiedică instituțiile statului sa stabilească contextual, etapele care trebuie parcurse pentru punerea în aplicare a Legii nr. 341/2004. iar pe de altă parte, nu conferă prerogativa absolută a titularului de valorificare fără respectarea unei proceduri care se aplica tuturor beneficiarilor Legii nr. 341/2004.
Conform Anexei nr. 4 la HCGMB nr. 242/2005, procedura de repartizare a acestor spații presupune depunerea unor dosare care cuprind o . înscrisuri suplimentare celor prevăzute de HG nr. 1412/2004, acordarea unui punctaj pentru fiecare solicitant în parte către o comisie înființată în acest scop, stabilirea unei liste anule cu ordinea de prioritate a solicitanților și aprobarea acesteia din urmă de către Consiliul General al Municipiului București.
Ca urmare s-a instituit astfel posibilitatea autorităților publice locale de a reglementa repartizarea spațiilor pe baza unor criterii obiective, pentru soluționarea echitabilă a tuturor cererilor în limita spațiilor disponibile, pe baza unei proceduri instituite de HCGMB nr. 242/2005.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 - "Orice persoana care se considera vătămata . sau ori ., de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atât privat, cat si public."
Art. 8 alin. 1 teza a doua din Legea contenciosului administrativ prevede, de asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel care se considera vătămat . sau, recunoscut de lege, prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
Potrivit art. 2 alin 1 lit. I din Legea 554/2004 - refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
Or, în prezenta cauză nu poate fi vorba de un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului atât timp cât autoritatea publică locală a solicitat petentului prin adresa nr. SRSCAS/ati/587/02.03.2012 prezentarea documentelor obligatorii în vederea conformității. În lipsa unui dosar complet, autoritatea nu poate sa înainteze dosarul Comisei pentru a fi analizat si înaintat Consiliului General al Municipiului București în vederea aprobării listei cu solicitanții legii nr. 341/2004.
Reclamantul nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de HCGMB nr. 242/2005, astfel ca acesta este în culpă față de acest aspect- a se vedea adresa nr. SRSCAS/ga/3297/30.08.2013).
În condițiile în care spațiile disponibile se atribuie conform HCGMB nr. 161/2010 privind aprobarea listelor cu ordinea de atribuire a spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință beneficiarilor Legii nr. 341/2004, iar reclamantul nu a dovedit ca ar fi urmat procedura administrativa prevăzută de HCGMB nr. 242/2005, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea contenciosului administrativ.
De asemenea, reclamantul nu a dovedit că este îndreptățit să fie clasat pe o poziție superioară sau că există spații disponibile pentru atribuire, iar pârâtul nu i-a refuzat nejustificat un drept prevăzut de legea n.r. 341/2004, fiind în imposibilitate de obiectivă de aplicare a acestor dispoziții legale atât timp cât reclamantul nu își îndeplinește obligațiile corelative dreptului, apoi în raport de cererile ce trebuie soluționate înaintea reclamantului și de spațiile disponibile.
Este adevărat că reclamantul în virtutea legii și calității de revoluționar pe care o deține are vocația la un spațiu din fondul locativ de stat, în virtutea art. 5 lit. C din Legea nr. 341/2004, însă acest drept este afectat de o condiție, aceea de a exista asemenea spații libere în fondul locativ de stat. O altă condiție este aceea ca reclamantul să se numere printre acele persoane care ocupă primele poziții pe listă persoanelor îndreptățite la atribuirea unor asemenea spații.
Însă potrivit adresa nr._/28.11.2012 emisă de Administrația Fondului Imobiliar, Serviciul întocmire, Urmărire Contracte închiriere - Spații cu Altă Destinație, comunicată Municipiului București și Cabinetului de avocat M. A. A., rezultă că imobilele cu altă destinație decât cea de locuință se află în proces de inventariere anuală si ca majoritatea spațiilor disponibilizate sunt situate în imobile care fac obiectul Legii nr. 10/2001 și a proceselor pe rolul instanțelor de judecată, situație care face imposibil de repartizat beneficiarilor Legii nr. 341/2004 actualizată, a spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință.
Având în vedere aceste argumente, consideră că nu se poate aprecia că autoritatea publică locală nu și-a îndeplinit obligația corelativă dreptului reclamantului, neexistând un refuz nejustificat de soluționare a cererii.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că peste 700 de revoluționari au parcurs o astfel de procedură și sunt în așteptare de spații cu altă destinație decât cea de locuință, libere pentru a fi închiriate.
De asemenea, cu privire la plata penalităților pe zi de întârziere stabilit de instanța de fond de la rămânerea definitivă și irevocabilă arată că aceasta nu ar avea cum la acest moment să stabilească cuantumul penalităților și dacă acesta este datorat, întrucât textul de lege, art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 este foarte clar, în sensul că, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată sa încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii coroborat cu art. 24 alin. 2 din lege, în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Astfel, cuantumul penalităților nu poate fi stabilit decât după ce hotărârea a rămas definitiva si irevocabila, iar autoritatea administrației publice locale nu și-a îndeplinit obligația în termen de cel mult 30 de zile, pe cale de consecință cât privește capătul de cerere vizând obligarea autorității la plata de penalități pe zi de întârziere, apreciază că incidența dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 devin aplicabile în procedura de executare silită, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
Mai mult, dacă instanța ar respinge recursul s-ar ajunge în situația în care:
• Cele doua hotărâri de consiliu amintite, HCGMB nr. 161/2010 privind aprobarea listelor cu ordinea de atribuire a spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință a beneficiarilor Legii nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Romane in decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 și HCGMB nr. 242/2005 privind aprobarea documentelor obligatorii, procedurilor și criteriilor de întocmire a listei privind atribuirea de spații cu altă destinație decât aceea de locuință beneficiarilor prevederilor legii recunoștinței față de eroii martiri și luptători care au contribuit la victoria revoluției române din decembrie 1989 să fie lipsite de orice valoare juridică, ajungând să dobândească un caracter formal, lipsit de orice finalitate practică, în condițiile în care acestea sunt in vigoare.
• Persoanele beneficiare a legii nr. 341/2010, care se afla pe listele de priorități înaintea reclamantului să suporte modificarea priorităților datorită existenței unei hotărâri definitive și irevocabile.
• Nesocotirea unei imposibilități obiective de repartizare a unor spații cu altă destinație.
În drept, recurentul-pârât a invocat dispozițiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 342/2004, Legea nr. 42/1990, HCGMB nr. 242/2005, HCGMB nr. 161/2010 și Legea nr. 554/2004.
Pe excepția netimbrării, Curtea constată că, potrivit referatului întocmit la 29.05.2014, după reținerea în pronunțare a dosarului, a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, excepția urmând a fi respinsă.
Analizând motivele de recurs, probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat.
Conform art. 5 alin. 1 lit. c din Legea nr. 341/2004, „(1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum și la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art. 4, și de următoarele drepturi: c) cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări de servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp, inclusiv în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație, a unei suprafețe de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări de servicii”.
Conform art. 29 din HG nr. 1412/2004, “La acordarea drepturilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 341/2004 nu se solicită beneficiarilor îndeplinirea de condiții suplimentare, cu excepția celor referitoare la dovada, potrivit prezentelor norme metodologice, a calității deținute în baza Legii nr. 314/2004”.
În aplicarea dispozițiilor legale ce conferă persoanelor cărora le-a fost conferit titlul de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989 dreptul de a cumpăra/închiria cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, un spațiu comercial, a fost adoptată Hotărârea CGMB nr. 242/2005.
Prin această hotărâre a fost stabilită procedura administrativă de soluționare a cererilor formulate de persoanele îndreptățite conform art. 5 alin. 1 lit. c din Legea 341/2004, fiind aprobate documentele obligatorii pentru constituirea dosarelor, criteriile și punctajele aferente acestora în baza cărora se va întocmi lista și se va stabili ordinea de atribuire a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință.
Dreptul reclamantului de a beneficia de cumpărarea/închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial, nu este contestat.
Însă în condițiile în care pentru aplicarea dispozițiilor legale sus menționate sunt formulate cereri care depășesc numărul spațiilor comerciale, se impune stabilirea unor criterii obiective pentru stabilirea ordinii de soluționare a cererilor.
În ce privește actele solicitate pentru completarea dosarului, Curtea constată că în speță acestea constau în declarația reclamantului privind faptul că nu a beneficiat până în prezent de drepturile care i se cuvin în baza Legii nr. 42/1990.
Obligația depunerii aceste declarații în original, autentificată sau atestată de avocat, impusă de art. 2 din Anexa 1 la HCGMB nr. 242/2005, nu constituie o cerință suplimentară dispozițiilor legale, ci este emisă în aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. 3 din Legea nr. 341/2004, dispoziții care se coroborează cu prevederile art. art. 5 alin. 1 lit. c din Legea nr. 341/2004:
„Persoanele beneficiare ale prezentei legi, care au deținut drepturi prin atribuire de proprietate, concesionare sau închiriere, în conformitate cu prevederile Legii nr. 42/1990, nu vor mai beneficia de aceleași drepturi conform prezentei legi”.
În speță, având în vedere că declarația, în original, a fost solicitată reclamantului prin adresa nr. 959/09.03.2012 (fila 56 dosar fond), pârâtul recurent are obligația de a soluționa cererea formulată, în funcție de îndeplinirea sau nu a condițiilor legale de către reclamant.
Având în vedere că cererea de obligare a pârâtului la soluționarea favorabilă prin atribuirea spațiului comercial implică în mod logic voința reclamantului de a obține soluționarea cererii formulate, în conformitate cu disp. Art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul obligării Municipiului București să soluționeze cererea reclamantului.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge celelalte solicitări ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția netimbrării.
Admite recursul formulat de către recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 5781/22.11.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. V..
Modifică în tot sentința în sensul obligării Municipiului București să soluționeze cererea reclamantului.
Respinge celelalte solicitări ca neîntemeiate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A. Ș. L. E. F. G. D.
GREFIER,
ANIȘOARA N.
Red. A.Ș./A.N.
2 ex./21.07.2014
Jud. fond T.B.: C. M. V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4154/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 4688/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
