Pretentii. Decizia nr. 4688/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4688/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 1099/98/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4688
Ședința publică din data de 05 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, împotriva Sentinței civile nr. 2217F/14.08.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. R., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2217/14.08.2013, Tribunalul Ialomița a admis cererea formulată de reclamantul C. R. împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA.
A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 2.478,6 lei, contravaloare prejudiciu reprezentând dobânda legală.
A obligat pârâta către reclamant și la plata sumei de 339,3 lei contravaloare cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița (în favoarea căreia s-a transmis calitatea procesuală a A.F.P. Slobozia), prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești.
A solicitat admiterea recursului si pe cale de consecința casarea sentinței civile nr,2217F/l 4,08.2013, in sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul C. R..
În recurs, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a, sub nr._ .
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că, prin sentința civila nr.l664F/l 8.06.2012, Tribunalul Ialomița a dispus restituirea sumei in cuantum de 6.708 lei reprezentând taxa de poluare, suma ce a fost efectiv restituita de instituție către reclamant, la data de 21.03.2013 prin dispoziția de plata nr.2890.
A precizat că, prin acțiunea inițiala formulata de reclamant, si a cărei finalitate s-a concretizat prin restituirea taxei de poluare, nu a fost solicitata aceasta dobânda, ci acest lucru este cerut prin prezenta speța, solicitare ce a fost admisa de instanța de fond, pe care însa o considera eronata.
Referitor la solicitarea de dobânzi aferente sumei de 6.708 lei reprezentând taxa de poluare, a arătat ca nu are suport legal, deoarece potrivit art.124 din OQ nr.92/2003, se acorda dobânzi pentru cererile de restituire in cazul in care se depășește termenul de 45 de zile pentru acordarea unui răspuns pozitiv/negativ de la data depunerii cererii.
Instituția a formulat si transmis răspuns, prin adresa nr._/29.03.2013, la cererea formulata de numitul C. R., precizând faptul ca termenul de 45 de zile nefiind depășit, iar dispozițiile art.124 nefiind incidente in acest caz, motiv pentru care solicitarea reclamantului de acordare a dobânzilor aferente taxei de poluare, a avut răspuns negativ.
Întreaga activitate a instituției se desfășoară după prevederile OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, care la art.124 prevede in mod explicit modalitatea de acordarea de dobânzi fiscale, motiv pentru care considera ca solicitarea reclamantului apare ca neîntemeiata, in acest sens fiind ii practica recenta a Curții Europene.
Prin Hotărârea Litlewoods Retail, Curtea a stabilit ca principiul echivalentei nu implica obligația statelor sa extindă regimul sau intern cel mai favorabil la toate acțiunile introduse . de drept.
Singura condiție vizează aplicarea pentru acțiunile întemeiate pe incalcari ale dreptului comunitar a unui regim identic sau mai favorabil cu cel al acțiunilor similare întemeiate pe incalcari ale dreptului intern.
Impunând condiția similarității acțiunilor, Curtea admite implicit ca pentru un anumit tip de incalcari ale dreptului comunitar, acțiunile interne reparatorii pot avea condiții mai puțin favorabile decât in alte acțiuni care vizează un alt domeniu de drept, daca aceste condiții sunt insa identice sau mai favorabile decât cele ale acțiunilor interne similare.
Cu alte cuvinte, aplicând cele de mai sus la speța, se admite ca dobânzile acordate pentru taxele percepute prin incalcarea dreptului comunitar (care sunt in cazul de fata identice cu cele acordate pentru taxele perceputa prin incalcarea dreptului intern) sa fie mai mici decât cele acordate in dreptul comun.
Astfel fiind, statul nu poate fi obligat sa acorde mai mult decât dobânda fiscala, chiar daca in alte domenii se aplica dobânda legală ce poate fi mai mare.
In drept, a invocat art.486 și urm., art. 488 alin. (1) pct.8 din Legea nr. 134/2010 privind noul Cod de Procedura Civila coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 privind Legea Contenciosului Administrativ, precum si dispozițiile art. 124 din OG nr.92/2003.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a invocat excepția nulității recursului.
A arătat că, potrivit dispozițiilor art.489 alin.(2) C.proc.civ. (Legea nr. 134/2010), raportat la art.489 alin.(l) din același cod, in cazul in care motivele evocate de recurent (mai exact, criticile propriu zise la adresa hotărârii recurate, expuse si „dezvoltate" prin cererea de recurs) nu se încadrează in motívele de casare invocate in drept (in speța, unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de dispozițiile art.488 alin.l C.proc.civ.) ori, dupa caz, in motivele de casare de ordine publică (dacă astfel de motive sunt ridicate, din oficiu, de către instanța de recurs), sancțiunea aplicabila, ope legis, este aceea a „nulității" recursului.
A arătat că, în opinia sa, motivele (criticile) evocate de recurentă prin cererea sa de recurs nu se încadrează in motivul de casare pe care aceasta si-a întemeiat explicit (in drept) calea de atac promovata (in speța, motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 C.proc.civ.).
In situația in care instanța va trece, totuși, peste excepția invocata, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția nulității recursului pentru nemotivare:
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., casarea unor hotărâri se poate cere „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.
Instanța de fond a făcut, în cauză, aplicarea dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală și a jurisprudenței în materie a C.J.U.E.
Recurenta-pârâtă a criticat modul de aplicare a dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală de către instanța de fond, invocând și hotărârea din 19 iulie 2012 a C.J.U.E., Littlewoods Retail (cauza C-591/10).
Curtea apreciază că susținerile recurentei-pârâte se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., urmând să respingă excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare.
În ceea ce privește recursul declarat:
Prin sentința civilă nr. 1664/18.06.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ *, irevocabilă ca urmare a respingerii recursului, Tribunalul Ialomița a admis cererea formulată de reclamantul C. R. în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Slobozia și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 6.708 lei încasată cu titlu de taxă pe poluare.
În cuprinsul hotărârii sus-menționate, instanța a reținut încălcarea art. 110 T.F.U.E.
Ulterior pronunțării hotărârii, intimatul-reclamant s-a adresat cu o cerere către A.F.P. Slobozia, prin care a solicitat plata dobânzii legale cuvenite pentru restituirea cu întârziere a sumei reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, invocând dispozițiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003.
Cenzurarea refuzului exprimat de A.F.P. Slobozia de a plăti această sumă, face obiectul prezentei cauze.
Curtea reține că, potrivit jurisprudenței constante a C.J.U.E., atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C‑397/98 și C‑410/98, R.., p. I‑1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C‑446/04, R.., p. I‑_, punctul 205).
Prin urmare, întrucât prin sentința civilă nr. 1664/18.06.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița, s-a constatat că încasarea taxei pe poluare a avut loc cu încălcarea art. 110 T.F.U.E., în mod legal și temeinic instanța de fond a obligat pârâta la plata dobânzii aferente sumei a cărei restituire a fost dispusă anterior, prin hotărâre irevocabilă.
Prin hotărârea din 18.04.2013, pronunțată în cauza C-565/11, M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu, C.J.U.E. a statuat că, în ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într‑o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 29).
Prin aceeași hotărâre, a stabilit că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Acest regim este tocmai cel reglementat de dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală.
În consecință, susținerile recurentei-pârâte în sensul că nu a fost depășit termenul de 45 de zile prevăzut de art. 124 Cod procedură fiscală și drept urmare, solicitarea reclamantului apare ca neîntemeiată, nu pot fi reținute.
Admițând acțiunea, instant de fond a obligat pârâta la plata unei despăgubiri adecvate pentru pierderea suferită de reclamant prin plata nedatorată a taxei.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art. 483 alin. (4) și art. 496 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, cu sediul în Slobozia, ..14, județul Ialomița, împotriva Sentinței civile nr. 2217F/14.08.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. R., cu domiciliu Slobozia, ., jud. Ialomița, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER,
P. B. B.
Red: CRI/2 ex. 11.07.2014
Tehnored: CRI/BPB
Tribunalul Ialomița – Secția Civilă
Judecător: D. R.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4358/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8403/2014.... → |
|---|
