Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8403/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 8403/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 65823/3/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 8403 R

Ședința publică din data de 13.11. 2014

Completul constituit din:

Președinte - O. D. P.

Judecător - C.-M. C.

Judecător - G. G.

Grefier - C. I. Ș.

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurentul-pârât M. F. PUBLICE, AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA, DIRECTIA GENERALA REGIONALĂ A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI și de recurentul-reclamant K. G. UND SERVICE GMBH & CO KG împotriva sentinței civile nr. 6060/04.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX- a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cererii prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul părților asupra cererilor de recurs.

Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea propriului recurs și respingerea recursului declarat de pârât, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată, reține dosarul în pronunțare.

CU R T E A,

Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6060/04.12.2014 Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ Și Fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta K. G. UND SERVICE GMBH & CO KG, a anulat în parte decizia nr. 188/19.05.2011 a DGFP-MB și a deciziei de rambursare a TVA nr._/05.05.2010 emisă de DGFP-MB și a obligat pârâta la rambursarea către reclamantă a sumei de 8726,90 lei, valoarea TVA aferentă facturii nr. 1675/11.02.2008 și la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele hotărârii pronunțate, tribunalul a reținut, în esență că reclamanta a solicitat anularea deciziei nr.188/2011 prin care i s-a respins contestația în procedura administrativă, precum și anularea în parte a deciziei de rambursare a TVA pentru persoanele impozabile neînregistrate și care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, cu consecința obligării pârâtei la rambursarea sumei de_ lei cu titlu de TVA.

Instanța a reținut că prin decizia de rambursare a TVA nr.27096D/05.05.2010 s-a stabilit că din suma totală de_ lei solicitată, s-a aprobat la rambursare suma de_ lei, respingându-se suma de_ lei.

Prin decizia nr.188/19.05.2011 a fost respinsă contestația formulată împotriva acestei decizii.

Astfel, cu privire la sumele solicitate și respinse la rambursare, tribunalul a constatat că suma de 407, 26 lei reprezentând TVA aferent facturilor emise de doi furnizori ai reclamantei, contrar celor afirmate de reclamantă, aceasta nu a făcut dovada achitării efective a taxei.

Conform art.147 ind.2 din codul fiscal și al art.49 privind normele metodologice pentru aplicarea acestuia, se poate solicita rambursarea taxei facturată de alte persoane impozabile și achitată de aceasta pentru bunuri mobile livrate sau servicii prestate.

Așadar, o condiție absolut necesară este ca societatea să facă dovada că a achitat această taxă, lucru pe care reclamanta nu l-a realizat nici în faza administrativă și nici în fața instanței.

Suma de 1059, 26 lei, susține reclamanta că ar trebui returnată, având în vedere că nu are nicio vină pentru emiterea eronată a facturilor, iar sumele au fost achitate la bugetul de stat.

Instanța a reținut că societatea reclamantă a achiziționat de la Dasimpex GSM, Euromobil SRL, Fonomat SRl și altele, servicii de telecomunicații.

Potrivit art.126 alin1 și art.133 alin1 și 2 din Lg.571/2003, în sfera de aplicare a TVA datorată în România intră operațiunile care îndeplinesc cumulativ patru condiții impuse de lege, respectiv, reprezintă o livrare de bunuri sau o prestare de servicii cu plată, livrarea sau prestarea se efectuează în România, de o persoană impozabilă, iar livrările de bunuri și prestările de servicii rezultă dintr-o activitate economică.

În speță, serviciilor de telecomunicații achiziționate de reclamantă, societate nerezidentă, li se vor aplica dispozițiile art.133 alin.2 lit. g pct.10 din Lg.571/2003, respectiv “servicii intangibile.”

Potrivit acestor dispoziții legale, locul prestării se va considera ca fiind statul membru în care este stabilit clientul, în speță, Austria, motiv pentru care, societatea din România trebuia să factureze fără TVA facturile și să înscrie mențiunea “neimpozabilă în România”.

Chiar reclamanta susține că nu este vina a că facturile au fost întocmite greșit, dar, în același timp, nu este în niciun caz, vina pârâtei pentru acest fapt, astfel că nu i se poate imputa că a acționat în mod nelegal.

Cu privire la suma de 1429,86 lei și 2503,16 lei, tribunalul a constatat că în mod corect au fost respinse de la rambursare.

Suma de 1429,80 lei reprezintă TVA din bonuri de casă emise de case de marcat ce nu constituie document justificativ .

Potrivit art.146 din Lg.571/2003, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Să dețină o factură pentru taxa datorată sau achitată, factură ce trebuie să cuprindă informațiile prevăzute la art.155 alin.5 din același act normative.

În concluzie, în mod justificat a respins de la rambursare organul fiscal respective sumă.

Suma de 2503,16 lei reprezintă TVA din bonuri fiscale de benzină care nu conțin denumirea beneficiarului și numărul de înmatriculare al autovehiculului.

Conform art.155 din codul fiscal, în materie de carburanți, documentele pot fi și bonuri fiscale emise conform legislației în materie, însă trebuie să poarte ștampila emitentului și să aibă înscrisă denumirea și numărul de înmatriculare al autovehiculului.

Referitor la suma de_,67 lei reprezentând TVA aferent facturilor fiscale emise eronat cu TVA, de asemenea, instanța apreciază că organul fiscal a procedat în mod corect.

Potrivit art.155 alin.5 lit. n din Codul fiscal, este obligatorie înscrierea în lei a taxei colectate, cerință care este în concordanță cu dispozițiile Directivei 2006/112/CE, art.230, conform căruia sumele indicate în factură se pot exprima în orice monedă, cu condiția ca valoarea TVA de plată să fie exprimată în moneda națională a statului membru în care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.

Faptul că aceste facturi, așa cum arată și reclamanta, au fost exprimate în euro și nu în lei, moneda națională a României, nu o îndreptățește pe aceasta să solicite rambursarea TVA deoarece numai taxa exprimată în lei și înscrisă în factură poate fi solicitată la rambursare, existând certitudinea cu privire la cuantumul taxei datorate.

Cu privire la suma de 8726,90 lei, contrar celor susținute de pârâtă, instanța a apreciat că reclamanta era îndreptățită la rambursare.

Potrivit art.134 alin.2 din Lg.571/2003, eligibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.

Instanța a reținut că la data de 03.12.2007 când a fost întocmită factura nr.1652, . nu a facturat, nu a încasat TVA, iar reclamanta nu a plătit TVA și nici nu avea o valoare a TVA pe care să o solicite, astfel că nu de atunci a început să curgă termenul de 6 luni de la încheierea termenului calendaristic în care trebuia cerută, conform pct.49 din Normele metodologice care arată că cererea de rambursare se face în termen de maxim 6 luni de la încheierea anului calendaristic în care taxa devine exigibilă.

La data de 11.02.2008, valoarea TVA aferentă facturii 1675 devine exigibilă,astfel că de atunci curge termenul de 6 luni, iar reclamanta se află în termen pentru a solicita rambursarea.

Cu privire la suma de 2942,24 lei reprezentând TVA corectat din factura nr._ din 03.04.2008 emisă de ., Tribunalul a constatat că nu au fost respectate dispozițiile art.159 alin.1 punctele a și b din codul fiscal care precizează modul de corectare a informațiilor înscrise în facturi, reclamanta neprocedând de maniera respectivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs K. G. UND SERVICE GMBH & CO KG și pârâtului M. F. PUBLICE, AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA, DIRECTIA GENERALA REGIONALĂ A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREST înregistrat pe rolul Curții la data de 09.07.2014 solicitând admiterea recursului.

În motivare, recurenta M. F. PUBLICE, AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA, DIRECTIA GENERALA REGIONALĂ A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREST, a arătat că, sunt aplicabile-dispozițiile prevăzute de art. 1472 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare si pct. 49 (1) - (8) din Normele metodologice de aplicare aprobate prin HG nr. 44/2004 (in vigoare la momentul soluționării contestației):

Codul fiscal:

"Art. 1472. - (1) In condițiile stabilite prin norme:

a) persoana impozabila neînregistrata si care nu este obligata sa se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilita în alt stat membru, poate solicita rambursarea taxei achitate. (...)"

Norme metodologice:

"49. (1) In condițiile prezentate si în conformitate cu procedurile de la alin. (4)-(14), persoana impozabila prevăzuta la alin. (3) poate solicita rambursarea taxei facturata de alte persoane impozabile si achitata de aceasta pentru bunuri mobile ce i-au fost livrate sau serviciile care i-au fost prestate în beneficiul sau în România, precum si a taxei achitate pentru importul bunurilor în România pe o perioada de minimum trei luni sau maxim un an calendaristic- sau pe o perioada mai mica de trei luni rămasa din anul calendaristic. Prezentele norme transpun Directiva a 8-a -79/1072/EEC din data de 6 decembrie 1979. (...)

(2) Prin exceptare de la prevederile alin. (1) nu se acorda rambursarea taxei datorate sau achitate de persoana impozabila prevăzuta la alin. (3) pentru:

achizițiile de bunuri a căror livrare este scutita sau care poate fi scutita conform art. 143 alin. (2) din Codul fiscal;

- achiziții de bunuri, altele decât cele prevăzute la Ut. a), sau prestări de servicii a căror livrare/prestare este său poate fi scutita de taxa conform art. 141-1441 din Codul fiscal;

- achiziții de bunuri/servicii pentru a căror livrare/prestare nu se acorda deducerea taxei în România în condițiile art. 145 alin. (2) sau (5) din Codul fiscal.

(3) Persoana impozabila prevăzuta la art. 1472 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal este o persoana impozabila care în perioada prevăzuta la alin. (1) nu este înregistrata si nici nu este obligata sa se înregistreze în scopuri de taxa în România conform art. 153 din Codul fiscal, nu este. stabilita, si nici nu are un sediu fix în România de la care sunt efectuate activități economiceTsi care în acea perioada, nu a efectuat livrări de bunuri si prestări de servicii in România, cu excepția următoarelor:

a) servicii de transport si servicii accesorii transportului, scutite conform art 143 alin. (1) lit. c) sau art. 144 alin. (1) din Codul fiscal, precum si art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, în măsura în care valoarea acestora din urma este inclusa în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art~rfS9 din Codul fiscal

b) livrările de bunuri si/sau prestările de servicii, în cazul în care taxa aferenta este achitata de persoanele în beneficiul cărora bunurile sunt livrate si/sau serviciile sunt prestate, conform art. 150 alin. (1) lit. b)-d), f) si g) din Codul fiscal.

(4) Rambursarea taxei prevăzute la alin. (1) se acorda persoanei impozabile prevăzute la alin. (3) în măsura în care bunurile si serviciile achiziționate sau importate în România, pentru care s-a achitat taxa, sunt utilizate de către persoana impozabila pentru:

a)operațiuni aferente activității sale economice pentru care persoana impozabila ar fi fost îndreptățită sa deducă taxa daca aceste operațiuni ar fi fost efectuate în România sau operațiuni scutite conform art. 143 alin. (1) si 144 alin. (1) lit. a)-c) din Codul fiscal;

b)operațiuni prevăzute la alin. (3) lit. b). "

"(5) Pentru a îndeplini condițiile pentru rambursare, orice persoana impozabila prevăzuta la alin. (3) trebuie sa îndeplinească următoarele obligații:

- sa depună la organele fiscale competente din România o cerere pe formularul al cărui model este stabilit de Ministerul Finanțelor Publice, anexând toate facturile si/sau documentele de import în original, care sa evidențieze taxa a cărei rambursare se solicita;

- sa faca dovada ca este o persoana impozabila înregistrata în scopuri de TVA într-un stat membru, sub forma unui certificat emis de autoritatea competenta din statul membru în care aceasta este stabilita. Totuși, atunci când autoritatea fiscala competenta româna poseda deja o astfel de dovada, nu este obligatoriu ca persoana impozabila sa aducă noi dovezi pe o perioada de un an de la data emiterii primului certificat de către autoritatea competenta a statului în care este stabilita;

- sa confirme prin declarație scrisa ca în perioada la care se refera cererea sa de rambursare nu a efectuat livrări de bunuri sau prestări de servicii ce au avut loc sau au fost considerate ca având loc în România, cu excepția, dupa caz, a serviciilor prevăzute la alin. (3) lit. a) si b);

d)sa se angajeze sa înapoieze orice suma ce i-ar putea fi rambursata din greșeala."

"(8) Cererea de rambursare prevăzuta la alin. (5) lit. a) trebuie depusa la organele fiscale competente în termen de maximum 6 luni de la încheierea anului calendaristic în care taxa devine exigibila."

Din normele legale sus-citate rezulta ca, in cadrul sistemului comun de TVA, legiuitorul comunitar a stabilit o procedura specifica prin care persoanele impozabile stabilite . pot solicita rambursarea TVA achitata pentru livrările de bunurile, prestările de servicii sau importul de bunuri efectuate in beneficiul lor pe teritoriul unui alt stat membru, solicitare supusa unor condiționalități specifice acestui tip de rambursare, si anume:

- persoanele in cauza-sa nu fie înregistrate sau sa nu aiba obligația înregistrării in scopuri de TVA in statul căruia i se solicita rambursarea sa nu efectueze livrări de bunuri sau prestări de servicii in perioada pentru care solicita rambursarea pentru care locul livrării sau prestării este in statul membru căruia i se solicita rambursarea;

- sa depună cererea de rambursare in termen de maxim 6 luni de la încheierea anului calendaristic si sa îndeplinească anumite formalități specifice (depunerea cererii pe un format cu un anumit conținut, la care sa anexeze toate

documentele aferente in original, sa prezinte dovada înregistrării in scopuri de taxa in statul membru de care aparțin etc).

Astfel ca, firmele străine care solicita rambursarea TVA in temeiul Directivei a 8-a trebuie sa îndeplinească condițiile cumulative, specifice si peremptorii acestui tip special de rambursare, asa cum rezulta din pct. 49 din Normele metodologice care transpun fidel Directiva comunitara in materie.

Referitor la TVA in suma de 8.726.90 lei:

Potrivit dispozițiilor art 134 si art. 1341 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, in vigoare la momentul emiterii deciziei de soluționare contestații:

"Art. 134. - (1) Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei.

(2) Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscala devine îndreptățită, în baza legii, sa solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar daca plata acestei taxe poate fi amânata."

"Art. 1341. (1) Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute în prezentul capitol."

Din factura fiscala nr. 1675/11.02.2008 emisa de . anexata in copie la dosarul cauzei, rezulta ca exigibilitatea taxei pe valoarea adăugata in suma de 8.726,90 lei este in anul 2007 si nu in anul 2008 când a fost ceruta la rambursare, asa cum in mod eronat a reținut instanța de fond.

Mai mult, conform prevederilor pct. 49 alin. (5) lit. a) si alin. (8) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI Taxa pe valoarea adăugata din Codul fiscal, pentru a îndeplini condițiile de rambursare, orice persoana impozabila trebuie sa depună la organele fiscale competente din România o cerere de rambursare pe formularul al cărui model este stabilit de Ministerul Finanțelor Publice, în termen de maximum 6 luni de la încheierea anului calendaristic în care taxa devine exigibila, in speța de la încheierea anului 2007.

Or, in speța, factura fiscala nr. 1675/11.02.2008 a făcut obiectul cererii de rambursare nr._/03.06.2009, termenul legal in care societatea avea dreptul de a solicita rambursarea acestei sumei fiind depășit.

Prin urmare rezulta ca in mod corect D.G.R.F.P.B. a respins contestația formulata de către reclamanta K. G. und Service GMBH &CO in ceea ce privește suma de 8.726,90 lei.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea instituției recurente la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecata, s-a solicitat admiterea recursului si respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecata ca neîntemeiata, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Codul de Procedură Civilă.

Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.

O alta condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu ne încadram in aceasta categorie.

De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina sa pentru ca sa fie obligați la plata cheltuielilor de judecata.

Or, in cazul de fata, nu este îndeplinita nici una din aceste condiții.

In drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 9 si urma. Cod proc. civ; Legea nr. 554/2004; OG nr. 92/2003, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

De asemenea, recurenta K. G. UND SERVICE GMBH & CO KG prin recursul declarat la data de 14.07.2014 a arătat că analizând punctual sumele de bani respinse la rambursare si motivațiile paratei, rezultă următoarele:

1.Suma de 407,26 lei reprezintă TVA aferent facturilor emise de furnizorii . ( 58,61 lei ) si . SRL ( 348,65 lei) pentru bunuri achiziționate de la aceștia.

Taxa pe valoare adăugata aferenta acestor facturi a fost achitata de catre subscrisa societății beneficiare, fiind colectata si vărsata integral la bugetul de stat de către furnizoare. Având in vedere ca beneficiara are dreptul de deducere a TVA aferent acestor facturi emise, se intelege ca si reclamanta are dreptul la rambursarea acestei taxe.

Aceste aspecte se pot dovedi printr-o verificare încrucișată la societatea furnizoare de bunuri.

2.Suma de 1.059,26 lei se susține ca reprezintă TVA din facturi emise de furnizori in mod eronat cu TVA. A arătat că nu are nicio vina pentru emiterea acestor facturi cu TVA, dar sumele ce reprezintă taxa pe valoare adăugata au fost plătite de beneficiarului emitent si ulterior virate de către furnizor la bugetul de stat.

Prin urmare, având in vedere ca este scutită de la plata TVA, potrivit art. 145 C.Fiscal are dreptul să-i rambursate aceste sume, pentru evitarea dublei impuneri.

3.Suma de 1.429,86 lei, reprezintă TVA din bonuri de casa care s-au considerat ca nu reprezintă document justificativ.

Potrivit art.6, al.(l) din Legea contabilității nr.82/1991 republicata, „orice operațiune economico-financiara efectuata se consemnează in momentul efectuării ei . sta la baza înregistrărilor in contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ".

Aceasta suma de TVA a fost achitata de către reclamantă furnizorilor, fiind ulterior declarata si virata bugetului de stat de către aceștia.

4.Suma de 2.503,16 lei, reprezintă TVA din bonurile fiscale de benzina care nu conțin denumirea beneficiarului si numărul de înmatriculare al autovehiculului.

Aceste lipsuri se pot suplini oricând. De asemenea reclamanta beneficiara a plătit TVA aferent acestor produse, iar societatea furnizoare a colectat si plătit la bugetul de stat sumele in discuție. O verificare încrucișata la societatea furnizoare poate evidenția aceasta plata. Prin urmare beneficiarul are dreptul la deducerea taxe pe valoare adăugata.

5. Suma de 57.816,32 lei, reprezintă TVA exprimata in Euro, fara a fi exprimata in lei de către furnizori pe facturile emise.

Aceste facturi au fost înregistrate in jurnalele de vânzări ale vânzătorului si in jurnalul de cumpărări ale cumpărătorului, exista in deconturile de TVA, deci a fost colectata si plătită la bugetul de stat, in lei.

Prin urmare, și reclamanta avea drept la rambursarea acestei sume.

6.Suma de 8.726,90 lei, reprezintă TVA exigibila in 2007 si ceruta la rambursare in 2008, apreciindu-se ca aceasta suma trebuia solicitata la rambursare in anul 2007.

Potrivit art. 1471 alin (2) din Codul Fiscal: „In situația in care nu sunt îndeplinite condițiile si formalitățile de exercitare a dreptului de deducere in perioada fiscala de declarare sau in cazul in care nu s-au primit documentele de justificare a taxei prevăzute la art. 146 persoana impozabila isi poate exercita dreptul de deducere prin decontul perioadei fiscale in care sunt îndeplinite aceste condiții si formalități sau printr-un decont ulterior, dar nu pentru mai mult de 5 ani consecutivi, începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmează celui in care a luat naștere dreptul de deducere."

Dreptul subscrisei de a solicita rambursarea TVA in anul 2008 pentru documente aferente anului 2007 este întemeiat, drept pentru care motivele respingerii acestei sume la rambursare, de către DGFP - MB nu poate fi primit.

7.Suma de 2.942,24 lei, reprezintă TVA evidențiata ..

In condițiile in care aceasta suma ceruta la rambursare a fost virata de către furnizor in mod corect bugetului de stat, suma intra in sfera TVA-ului deductibil, altfel s-ar aplica o dubla impunere.

Întrucât O.M.E.F. nr.702/2007 obliga contribuabilii sa declare semestrial organelor fiscale toate livrările si achizițiile interne prin depunerea declarației 394, se va putea verifica, aceste aspect in actele contabile ale furnizorului.

Având in vedere toate acestea, recurenta, consideră ca in mod abuziv a fost respinsa contestația împotriva Deciziei de rambursare a TVA nr. 27.096/05.05.2010.

Decizia nr. 188/19.05.2011 excesiv de formalista, soluția de respingere la rambursare a TVA cu drept de deducere, încălcând atat principiul neutralității fiscale cat si cel al evitării dublei impuneri in materie de TVA.

Încălcarea principiului neutralității fiscale in materie de TVA a fost sancționată si in cadrul Uniunii Europene prin practica Curții Europene de Justiție, in mai multe cazuri.

Scopul principal urmărit de legiuitor este acela de a elimina fraudele in materie de TVA prin solicitarea rambursării unor sume la care contribuabilul nu are dreptul sau obținerea lor de către persoane care nu au calitatea de persoane impozabile. Ceea ce reclamanta este ca societatea a înregistrat, declarat si plătit TVA aferent operațiunilor economice efectuate, subscrisa având prin urmare drept de deducere pentru aceste sume.

In urma administrării probatoriului încuviințat, prima instanța a admis doar in parte acțiunea si anume doar in privința sumei de 8.726,90 lei, valoarea TVA aferenta facturii nr. 1675/11.02.2008 si a dispus acordarea cheltuielilor de judecata doar in parte, reducându-le considerabil in mod nejustificat.

Din punctul său de vedere prima instanța a ajuns la o concluzie greșita in privința sumei de 57.715,85 lei.

Prima instanța retine următoarele:

"Potrivit art. 155 alin. 5 din codul fiscal, este obligatorie înscrierea in lei a taxei colectate, cerința care este in concordanta cu dispozițiile Directivei 2006/112/CE, art. 230, conform căruia sumele indicate in factura se pot exprima in orice moneda, cu condiția ca valoarea TVA de plata sa fie exprimata in moneda naționala a statului membru in care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.

Faptul ca aceste facturi, asa cum arata si reclamanta, au fost exprimate in euro si nu in lei, moneda naționala a României, nu o îndreptățește pe aceasta sa solicite rambursarea TVA deoarece numai taxa exprimata in lei si înscrisa in factura poate fi solicitata la rambursarea, existând certitudinea cu privire la cuantumul taxei datorate"

Acest raționament in consideram greșit si excesiv, din categoria deliberare tip șablon.

F. a contrazice cele reținute de instanța, aceasta, in mod nejustificat a omis sa observe prevederile art. 159 din Codul Fiscal coroborate cu art.81 ind.2 al. 2 si 3 din Normele Metodologice, care reglementează maniera de corectare a documentelor.

Astfel conform acestor prevederi legale organele de inspecție fiscala vor permite deducerea taxei pe valoare adăugata in cazul in care documentele controlate nu conțin toate informațiile prevăzute de art. 155 alin. 19 din Codul fiscal sau/si acestea sunt incorecte daca acestea vor fi corectate, cu condiția ca baza de impozitare sa nu fie modificata.

F. de acest text de lege raportat la împrejurările de fapt ale spetei se poate deduce cu ușurința faptul ca se află in aceasta situație, de corectura corespunzătoare a documentelor fiscale.

Corectura care nu este de natura a conduce la modificarea bazei de impozitare si nici alte elemente esențiale de raporturi fiscale.

In fapt s-a efectuat simplul raport al monedei naționale la moneda europeana, raport care poate fi oricând verificat pentru corectitudine.

La aceeași concluzie a ajuns si expertul desemnat in cauza care îi aduce la cunoștința ca nici nu era obligatorie exprimarea in lei a TVA la facturile in valuta, aceasta putându-se stabili printr-un simplu raport la cursul BNR sau la cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările.

Asupra recursului formulat în cauză de către K. G. UND SERVICE GMBH & CO KG, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate, reține următoarele:

Recursul este nefondat.

Prin decizia de rambursare a TVA nr. 27096D/05.05.2010 s-a aprobat rambursarea către reclamantă a sumei de_ lei, respingându-se suma de_ lei, iar prin decizia nr.188/19.05.2011 a fost respinsă contestația formulată împotriva acestei decizii.

Prima instanță a admis cererea recurentei-reclamante în privința sumei de 8.726, 90 lei reprezentând TVA aferent documentelor cu TVA exigibil în 2007 și a respins cererea în privința celorlalte sume, soluția de respingere a cererii fiind criticată prin prezentul recurs.

În sumei de 407,26 lei reprezentând TVA aferent facturilor emise de doi furnizori ai reclamantei, recurenta-reclamantă a susținut că taxa a fost achitată societății beneficiare și că acest aspect poate fi dovedit printr-o verificare încrucișată la societatea furnizoare de bunuri.

La fel ca și prima instanță, Curtea reține că în conformitate cu prevederile art. 1472 din Codul fiscal și ale art. 49 din Normele metodologice pentru aplicarea Codului fiscal, se poate solicita rambursarea taxei facturată de alte persoane impozabile și achitată de societatea solicitantă pentru bunuri mobile livrate sau servicii prestate. Or, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei, iar prevederile legale incidente nu stabilesc obligația organului fiscal de a efectua o verificare încrucișată pentru verificarea acestui aspect.

În privința sumei de 1059,26 lei reprezentând TVA aferent facturilor emise în mod eronat de furnizori cu TVA, recurenta a susținut că nu are nicio vină pentru emiterea acestor facturi cu TVA.

Astfel cum s-a reținut și de către prima instanță, Curtea reține că în cazul facturilor în sumă de 1059,26 lei aferente achiziționării unor servicii de telecomunicații, față de prevederile art. 155 alin.(5) lit. n) pct. 1 din Codul fiscal, factura trebuia să conțină mențiunea “neimpozabilă în România”.

Cât timp facturile fiscale nu au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale, nu se poate aproba rambursarea TVA, fiind lipsită de relevanță existența sau nu a culpei recurentei cu privire la acest aspect.

În privința sumei de 1429, 86 lei, reprezentând TVA din bonuri de casă, recurenta a arătat că bonurile de casă sunt documente justificative în temeiul art. 6 alin. 1 din Lege contabilității nr. 82/1991.

Acest argument al recurentei nu poate fi reținut, întrucât potrivit art.146 din Legea nr.571/2003, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să dețină o factură pentru taxa datorată sau achitată, factură ce trebuie să cuprindă informațiile prevăzute la art.155 alin.5 din același act normativ.

Prin urmare, exercitarea dreptului de deducere nu se poate face în baza bonurilor fiscale, ci doar a facturilor fiscale, iar în cauză recurenta-reclamantă nu a îndeplinit condiția deținerii facturilor fiscale.

Cât privește suma de 2503,16 lei TVA aferentă bonurilor de casă de benzină, conform art. 46 alin.(2) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, pentru carburanții auto achiziționați, deducerea taxei poate fi justificată cu bonuri fiscale, însă acestea trebuie să fie ștampilate și să aibă înscrisă denumirea cumpărătorului și numărul de înmatriculare a autovehiculului.

Cum în cauză, bonurile fiscale prezentate de recurenta-reclamantă nu îndeplinesc condițiile legale mai sus menționat, în mod corect organul fiscal a respins cererea reclamantei de rambursare TVA.

Nu pot fi reținute nici susținerile recurentei cu privire la suma de 57.816, 32 lei reprezentând TVA aferent facturilor fiscale emise de furnizori fără ca TVA să fie exprimată în lei.

Conform prevederilor art. 155 alin.(5) lit. n) din Codul fiscal, este obligatorie înscrierea în lei a taxei colectate, scopul fiind acela al colectării corecte a taxei la bugetul statului.

Critica recurentei în sensul că prima instanță a omis să observe prevederile art. 159 din Codul fiscal coroborate cu prevederile art. 812 alin. 2 și 3 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal privind maniera de corectare a documentelor nu poate fi reținută. Este adevărat că recurenta-reclamantă avea posibilitatea corectării informațiilor înscrise în facturi, însă în cauză nu a făcut dovada că a procedat la corectarea facturilor fiscale în conformitate cu prevederile legale incidente.

La fel, în ceea ce privește suma de 2942,24 lei reprezentând TVA aferent unei facturi corectate, Curtea reține că recurenta – reclamantă nu a prezentat o factură fiscală în care corecțiile să fi fost făcute corespunzător prevederilor legale, respectiv conform celor prevăzute la art. 159 Cod fiscal. Simpla tăiere a sumelor corectate și menționarea sumelor corecte nu respectă exigențele art. 159 Cod fiscal, care presupune în principal emiterea unui nou document.

Față de cele expuse, constatând că sunt nefondate criticile recurentei, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă (1865), va respinge recursul ca nefondat.

Asupra recursului formulat în cauză de către M. F. PUBLICE, AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA, DIRECTIA GENERALA REGIONALĂ A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate, reține următoarele:

Recursul este fondat, Curtea constatând că în mod corect organul fiscal a respins la rambursare și suma de 8726,90 lei reprezentând TVA exigibil în anul 2007.

Factura fiscală nr. 1675/11.02.2008 emisă de . reprezintă de fapt, astfel cum rezultă din cuprinsul acesteia, o corectare a facturii nr. 1652/03.12.2007, TVA-ul în cuantum de 8726,90 lei fiind astfel aferent livrării efectuate la 03.12.2007, pentru care a fost emisă factura fiscală nr. 1652/03.12.2007.

Conform prevederilor art. 49 alin. (5) lit. a) și alin.(8) din Normele metodologice de aplicarea a Codului fiscal, cererea de rambursare a taxei se depune în maxim de 6 luni de la încheierea anului calendaristic în care taxa devine exigibilă. Față de prevederile art. 134 și art. 1341 Codul fiscal, în cauză taxa a devenit exigibilă în anul 2007, iar cererea de rambursare a fost făcută prin cererea nr._/03.06.2009, cu depășirea termenului prevăzut de lege în acest sens.

Față de cele expuse, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă (1865) constată ca fiind întemeiate criticile recurentei, motiv pentru care va admite recursul, va modifică sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul reclamantului K. G. UND SERVICE GMBH & CO KG.

Admite recursul pârâtului M. F. PUBLICE, AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA, DIRECTIA GENERALA REGIONALĂ A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI împotriva sentinței civile nr. 6060/04.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX- a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 13.11.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

O. D. P. C.-M. C. G. G.

GREFIER,

C. I. Ș.

Red./tehnored./ 2 ex./ ODP./19.01.2015

Tehnored. CIȘ

Tribunalul București – Secția a IX- a C. Administrativ și Fiscal

Judecător de fond: C. M. V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8403/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI