Pretentii. Decizia nr. 4330/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4330/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 40216/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 4330/2014
Ședința publică din data de 29 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRATIA SECTORULUI 6 A FINANTELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 6040 din 04 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția A Ix-A C. Administrativ Și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. F., având ca obiect pretenții-taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de judecată în recurs, părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, prin departamentul registratură la data de 13 mai 2014, intimatul a depus întâmpinare, după care:
Curtea reține cauza spre deliberare și pronunțare asupra cererii de recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6040 din 04 decembrie 2013, Tribunalul București-Secția a IX-a C. Administrativ Și Fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP S. 6 București, a admis cererea formulată de reclamantul B. F., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice S. 6 București, a obligat pârâta AFP sector 6 București să restituie reclamantului suma de 6864 lei reprezentând taxă de emisii poluante, cu dobânda fiscală de la data plății, până la data restituirii efective și a obligat pârâta la plata sumei de 343 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul B. F. a achiziționat un autoturism MERCEDES-BENZ, tip 211/ Voolko/_, categoria M1- norme de poluare E4, . WDB2110071B276124 înmatriculat anterior în Germania – fila 26 din 6.12.2007. Pentru înmatricularea aceluiași vehicul în România a plătit taxă specială în cuantum de 6.864 lei, potrivit chitanței de la fila 19, calculată prin decizia nr. _/27.01.2012 a AFPS6 .
Tribunalul a considerat că sunt nelegale pretinderea și refuzul de restituire a taxei de către pârâta AFPS6, cea care a calculat și a încasat suma de la reclamant.
Astfel, potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin OMLPTL nr. 211/2003. Aceste dispoziții au fost preluate și de art.3 din legea nr.9/2012, lege care a abrogat OUG nr.50/2008, dar nu a înlăturat și perceperea discriminatorie a taxei.
Astfel, în temeiul art.4 alin.1 lit.a din legea nr.9/2012, obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Este adevărat că în alin.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Însă alin.2 a fost suspendat prin art.1 din OUG nr.1/2012, începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013.
Așadar, obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România conform art.4 lit.a, fara ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece dispozițiile alin.2 din art.4 din legea nr.9/2012 au fost suspendate, rezulta ca la momentul achitării taxei de către reclamant, taxa pentru emisiile poluante era datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara. Așadar, se creează o diferența de tratament fiscal intre autovehiculele înmatriculate in România înainte și după . legii nr.9/2012, astfel cum s-a creat și prin OUG nr.50/2008.
Însă, în conformitate cu art. 110 par. 1 din Tratatul de Instituire a CE, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din art. 11 al. 1 și 2 Art. 148 al. 2 și 4 din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Euro-pene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român. Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel, precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a .
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 de-cembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile legii nr.9/2012, a rezultat ca, pe parcursul anului 2012, pentru un auto produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua înmatriculare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in Ro-mânia a unor auto second-hand deja înmatriculate . membru, cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
Legea nr.9/2012 este contrara art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor auto second-hand deja înmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si vânzarea auto noi produse in România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Tribunalul a mai remarcat un alt tip de discriminare - intre persoanele care au solicitat înmatri-cularea autoturismelor anterior datei de 13.01.2012 si cele care înmatriculează autoturisme ulterior, doar aceste din urma persoane plătesc taxa pentru emisiile poluante, deși este evident ca poluează si auto primei categorii de persoane. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat pla-ta taxei speciale de faptul înmatriculării, deși s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin reali-zarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului poluatorul plătește.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că taxa a fost în mod nelegal pretinsă de organele fiscale reclamantului, astfel că sunt îndeplinite cerințele art.1 al.1, 2 al.2 și 8 al.1 din legea nr.554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art.18 al.1 din legea nr. 554/2004, tribunalul a admis acțiunea, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice S. 6 să restituie reclamantului suma de 6.864 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda fiscal aferentă de la data plății taxei și până la data restituirii efective, impunându-se repararea integrală a prejudiciului produs reclamantului prin pretinderea taxei, după cum a statuat și CJUE prin hotărârea pronunțată în cauza I..
Conform art.274 C.proc.civ constatând ca parata AFP sector 6 este in culpa procesuala a obligat si la plata cheltuielilor de judecată către reclamant compuse din taxa de timbru,timbru judiciar si onorar avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AS6 a Finanțelor Publice prin DGRFP București, solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii ca neîntemeiate.
În motivare arată că taxa pentru emisiile poluante a fost achitată de reclamant în baza Legii nr. 9/2012, așa încât suma nu poate fi restituită.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii, prima instanță a încălcat prevederile art. 124 alin. 1 din OG nr. 50/2008, conform cărora dobânda se poate acorda numai dacă a fost solicitată pe calea cererii administrative.
Recurenta se referă și la greșita acordare a cheltuielilor de judecată, arătând că nu se poate reține în sarcina sa comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ.
Prin întâmpinare intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca fondat.
În motivare, arată că hotărârea primei instanțe este conformă jurisprudenței CJUE în cauza T. și în cauzele reunite C. și C., iar dobânda a fost acordată în conformitate cu cele statuate de CJUE în cauza I.. Cât privește cheltuielile de judecată, acestea au fost acordate în conformitate cu prevederile art. 274 C.pr.civ.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a procedat la o corectă analiză a compatibilității dispozițiilor din Legea nr. 9/2012 care au instituit taxa pentru emisiile poluante cu dispoz. art. 110 TFUE (fost art. 90 alin. 1 TCE).
În conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Reglementarea națională a taxei în cauză, reprezentată de Legea nr. 9/2012, a instituit un regim discriminatoriu pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, taxa nu s-a perceput, deși a fost reglementată prin același act normativ, întrucât dispozițiile legale care prevedeau plata taxei și pentru autovehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național ( art. 2 lit. i) coroborat cu art. 4 alin 2) au fost suspendate de la aplicare prin OUG nr. 1/2012, perpetuându-se astfel situația de discriminare generată de vechea reglementare - OUG nr. 50/2008 și constatată de CJUE în cauzele T. și N.. Astfel, potrivit art. 1 din OUG nr. 1/2012, Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013, iarpotrivit art. 2 din același act normativ, (1) Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia.
Reglementată în acest mod, taxa a fost destinată, în continuare, să diminueze introducerea în România a unor vehicule de ocazie deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze vehicule de ocazie similare deja înmatriculate în România.
Prin urmare, Legea nr. 9/2012 coroborată cu prevederile OUG nr. 1/2012 este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, astfel că refuzul autorității pârâte de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă pentru înmatricularea autovehiculului este un refuz nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Este esențială în cauză Hotărârea Curții de Justiție pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., prin care, pe calea procedurii întrebării preliminare, Curtea de decis că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Jurisprudența CJUE creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Autoritățile statului, ca și instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate să respecte interpretarea Curții.
Prin Ordonanțele din 3 februarie 2014 în cauzele conexate C‑97/13, C. și C‑214/13, C., CJUE, analizând regimul de impozitare instituit prin Legea nr. 9/2012, a reiterat soluția consacrată în hotărârile C-402/09, T. și C-263/10, N. referitoare la incompatibilitatea cu articolul 110 TFUE a unui regim de impozitare prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pe de altă parte, instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24), în speță Legea nr. 9/2012, care a perpetuat aceeași situație discriminatorie constatată în raport cu reglementarea națională anterioară.
Cât privește dobânda, hotărârea primei instanțe concordă cu principiile rezultate din hotărârea CJUE în cauza 565/11, I., par. 20 și urm., din care rezultă că justițiabilul are dreptul nu numai la restituirea taxei percepută de statul membru cu încălcarea dreptului UE, dar și la acoperirea pierderilor reprezentate de indisponibilizarea sumei, ca o completare a drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului UE care interzic astfel de taxe. În aceste condiții, este nerelevant că dobânda nu a fost solicitată prin cererea administrativă adresată pentru restituirea taxei, dacă aceasta este solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Cât privește critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată aceasta este nefondată, în raport de admiterea pretențiilor reclamantei, prima instanță procedând la o corectă aplicare a dispoz. art. 274 alin. 1 C.proc.civ.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRATIA SECTORULUI 6 A FINANTELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în sector 2, București, .. 13 împotriva sentinței civile nr. 6040 din 04 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția A Ix-A C. Administrativ Și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. F., cu domiciliu în București, sector 6, Bdl. Precieziei, nr. 14, ., . și cu dom. ales la C.. Av. Tirdei C. - sector 3, București, Calea Călărașilor nr. 57, .,având ca obiect pretenții-taxă poluare .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2014
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
Red. VEC/tehnored. B./2 ex
Judecător fond L. P. / Tribunalul București-Secția A Ix-A C. Administrativ Și Fiscal
| ← Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 4328/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2574/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
