Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 4328/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4328/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 37957/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Decizia civilă nr. 4328/2014
Ședința publică din data de 29 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant I. D. A. împotriva sentinței civile nr. 5742 din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția A Ix-A C. Administrativ Și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. M., Familiei și Protecției Sociale-Comisia pentru Aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de judecată în recurs, recurentul avea obligația de a motiva cererea de recurs, intimatul a depus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. 1 C.pr.civ., reține recursului spre deliberare și pronunțare asupra nulității recursului pentru nemotivare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 5742 din 21 noiembrie 2013, Tribunalul București-Secția a IX-A C. Administrativ Și Fiscal a respins excepția inadmisibilității invocata de pârât. A respins acțiunea formulată de reclamantul I. D. A. în contradictoriu cu pârâtul M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE- Comisia pentru Aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției inadmisibilității, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată deoarece din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată, fila 2 dosar C., rezultă că reclamantul a înțeles să conteste decizia nr. 2293/21.06.2011, emisă de pârâtă, respectând astfel dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin decizia nr. 2293/21.06.2011, emisă de pârâta Comisiei pentru aplicarea D.L. nr. 118/1990, fila 55, dosar C., s-a dispus respingerea cererii reclamantului I. D. A., în considerarea împrejurării că acesta nu face dovada că a fost persecutat pe criterii politice, din actele dosarului rezultând numai existența persecuțiilor politice la care a fost suspus tatăl său.
Potrivit disp. art. 1 alin. 1 și 2 din Decretul Legea nr. 118/1990 „(1) Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice; b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; c) a fost internată în spitale de psihiatrie; d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu; e) a fost strămutată într-o altă localitate. (2) De aceleași drepturi beneficiază și persoana care: a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944; b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului. ”
Verificând actele dosarului cauzei tribunalul a constatat că nu rezultă că reclamantul I. D. A. ar fi fost privat de libertate în sensul precizat la lit. a) sau b) a art. 1 din Decretul-Lege nr.118/1990, că ar fi avut domiciliu forțat sau că ar fost strămutat într-o altă localitate, în sensul cerut la lit. d) sau e).
Împrejurările că tatăl reclamantului a fost deținut politic, că mama sa nu a putut să se angajeze, astfel că întreaga viață și-a dedicat-o creșterii și educării celor doi copii, iar odată cu detenția tatălui și recunoașterea stării acestuia, timp de 2 ani s-a îmbolnăvit de mai multe boli incurabile care i-au marcat viața, dar și că reclamantul și fratele său, împreună cu părinții, au suferit cele mai josnice represiuni, au suferit de foame, au muncit de mici pentru întreținerenecontestate de altfel, nu pot conduce la concluzia că acesta a fost privat de libertate sau strămutat, în sensul cerut de prevederile legale mai sus citate, pentru că, în prima situație, privarea de libertate trebuie să fie personală, iar în ce-a de-a doua situație, strămutarea trebuie să fi fost într-o altă localitate din România, situație nedovedită.
De asemenea, tribunalul a reținut că este de necontestat faptul că tatăl reclamantului a fost persecutat politic și că aceste persecuții s-au răsfrânt și asupra reclamantului, însă aceasta este o situație de fapt, care nu se suprapune cerinței legale, pentru că, pentru a fi beneficiarul drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr.188/1990, trebuie ca situația de fapt suferită de reclamant să se încadreze în unul din cazurile mai sus amintite.
Cum acesta nu se încadrează în niciunul din acele cazuri, în mod concret, tribunalul a apreciat că în mod legal pârâta Comisia pentru aplicarea Decretului-Lege nr.118/1990 a respins cererea reclamantului, pentru că acesta nu avea temei legal, astfel că și acțiunea de față a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. D. A. învederând că va depune motivele de nelegalitate printr-un memoriu separat.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat.
Analizând recursul, Curtea îl constată nul, pentru următoarele motive:
În sedinta publica din data de 29.05.2014,instanta a invocat din oficiu excepția nulitatii recursului,fata de nemotivarea acestuia
Avand a se pronunta cu prioritate asupra excepției invocate ,în temeiul art.137 C.proc.civ ,Curtea retine urmatoarele:
Potrivit art.301 C.proc.civ ,termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii,iar art-303 alin.1 din acelasi act normativ prevede ca recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
În speta, se constata ca hotararea recurata a fost comunicata reclamantului la data de 18.02.2014(fila 12 din dosarul de fond),insa acesta nu a inteles sa-si motive calea de atac promovata.
În conformitate cu art.306 alin.1 C.proc.civ,recursul este nul daca nu a fost motivat în termenul legal.
În raport de argumentele de fapt si de drept ,Curtea va constata nul recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant I. D. A., cu domiciliul în București, .. 106, ., ., sector 3 împotriva sentinței civile nr. 5742 din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția A Ix-A C. Administrativ Și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. M., Familiei și Protecției Sociale-Comisia pentru Aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990, cu sediul în București, .. 20, . ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
Red. BLP/2 ex
Judecător fond D. S./ Tribunalul București-Secția A IX-A C. Administrativ Și Fiscal
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 8338/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 4330/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
