Pretentii. Decizia nr. 4944/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4944/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 10817/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4944
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22 IUNIE 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. J.
JUDECĂTOR – A. P.
JUDECĂTOR – R. I. C.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, împotriva sentinței civile nr.2765 din 15.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a - IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .. și intimata-pârâtă chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții - taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că la data de 02.06.2014, prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus concluzii scrise, precum și faptul că, părțile au solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă (1865).
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2. Cod procedură civilă (1865), în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CERERILE
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – secția a IX-a sub nr._ / 2012, reclamanta . a chemat in judecata pe pârâta Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
1.Obligarea paratei la restituirea sumei de 2142 lei reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda legala de la data plătii pana la data restituirii;
2.Obligarea paratei la cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta arată că, a dobândit proprietatea asupra autoturismului second hand marca Iveco tip Daily nr.sasiu ZCFC50A_, fabricat in 2008, pe care a înmatriculat-o in România. Pentru înmatricularea mașinii a fost obligat sa achite taxa de poluare .Prin Decizia de calcul a taxei de poluare nr. _/28.12.2011 pentru autovehicule i s-a stabilit o suma totala in valoare de 2142 lei. A achitat taxa de poluare respectiva, conform OP nr. 4992/28.12.2011. Obligația de plata a taxei de poluare pentru autovehicule a fost instituita prin OUG nr. 50/2008.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (I) intră sub incidența taxei autovehiculele din categoriile standard prevăzute de lege, iar potrivit art. 4 lit. a) obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de Concurență; în acest sens art.110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferita de cea din dreptul intern, desemnând in jurisprudența Curții Europene de Justiție un sistem general de taxe interne aplicabil in mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor, (a se vedea hotărârile date in cauzele Haar Petroleum, și Weigel).
Este evident ca taxa de poluare ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări in baza OG nr. 50/2008 se circumscrie acestor definiții. Dispozițiile OG nr. 50/2008 contravin dispozițiilor articolului 110TFUE, prin instituirea unei masuri discriminatorii.
In speța de fata, taxa de poluare se aplica in cazul autoturismelor noi, autohtone si importate, precum si autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare autoturismele second-hand înmatriculate deja in România. Se realizează astfel, in mod indirect, o discriminare intre autoturismele second-hand importate din statele comunitare si cele deja înmatriculate in România, împrejurare fata de care exista incompatibilitate intre normele interne incidente in speța si art. 110TFUE.
In acest sens, urmează a se avea in vedere si Hotărârea preliminară din data de 07.04.2011 pronunțata de Curtea Europeana de Justiție in cauza T. (C-402/09) care a statuat încălcarea art. 110 TFUE (ex-articolul 90 TCE), ce constituie dreptul Uniunii Europene, recomandând Guvernului sa aducă modificări Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008.Ori, in aceasta situație, este aplicabil principiul supremației dreptului Uniunii Europene enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene in cauza C./Enel C-6/64 si confirmat in mod constant de jurisprudența ulterioara a instanței comunitare.
Pârâta Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată afirmând că taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate in România, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, întrucât aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate in România. In acest caz, legislația arătata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima înregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului și nu pentru ca acesta tranzitează o frontiera.
Adoptarea O.U.G. nr. 50/2008 a avut ca scop asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, necesitatea adoptării acestor masuri asigurând respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Cele de mai sus au fost reținute și de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 802 din 19.05.2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în ansamblu, și, în special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgență.
Mai arată că, dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente întrucât pe de o parte nu suntem în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezenta unui regim fiscal discriminatoriu întrucât obligația plății taxei pe poluare pentru autovehicule există pentru toate autoturismele indiferent de țara de proveniență a acestora.
Totodată, parata a chemat in garanție pe Administrația F. pentru Mediu, solicitând instanței, ca in cazul admiterii acțiunii, chematul in garanție sa fie obligat la plata sumelor către parata, deoarece acestea au fost virate in contul său.
Chemata in garanție nu a depus întâmpinare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civila nr2675/15.05.2013, tribunalul a admis acțiunea, a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 2142 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legala de la data plătii pana la dat restituirii efective, a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâtă a sumei de 2142 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legala de la data plătii pana la dat restituirii efective.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut urmatoarele:
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului, tribunalul reține că reclamanta . a achiziționat din Bulgaria auto second-hand marca Iveco tip Daily nr.sasiu ZCFC50A_, fabricat in 2008. Pentru înmatricularea acestuia reclamanta a plătit taxă de poluare în cuantum de 2142lei, conform ordinului de plata nr. 4992/28.12.2011. Autovehiculul a fost încadrat la categoria N3 norme poluare R4.
Reclamanta s-a adresat Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili care a emis decizia de calcul a taxei de poluare prin cerere pentru restituirea acestei taxe, dar pârâta nu a răspuns notificării reclamantei.
Tribunalul consideră că refuzul de restituire a taxei către reclamant este nejustificat.
Astfel, potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003. Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prev. de art.3 alin.2 si art.9 alin.1.
Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România conform art.4 lit.a, fara ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece actul normativ menționat a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara. Așadar, se creează o diferența de tratament fiscal intre autovehiculele înmatriculate in România înainte și după . OUG nr.50/2008.
In expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 este menționat ca scopul instituirii acestei taxe este diminuarea introducerii in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție„ Statul român se obligă să îndeplinea-scă întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Art. 148 al. 2 și 4 din Cons-tituție statuează „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europe-ne, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare … Par-lamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Trata-tului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comuni-tară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel, precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a.
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 110 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 110 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008, rezulta ca pentru un autoturism produs in Ro-mânia sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la auto pro-dus in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România . Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze intro-ducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
OUG nr.50/2008 este deci contrara art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Tribunalul mai remarca un alt tip de discriminare - intre persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care înmatriculează auto ulterior, doar aceste din urma persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident ca poluează si autoturismele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr.50/2008 rezulta ca s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului `poluatorul plătește`.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că refuzul pârâtei Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamanta să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, tribunalul va admite acțiunea, si va obliga pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 2142 lei, s cu dobânda legala de la data plății efective pana la data restituirii acesteia având in vedere art.18 din legea 554/2004, impunându-se repararea integrală a prejudiciului produs reclamantei prin pretinderea taxei, după cum a statuat și CJUE prin hotărârea pronunțată în cauza I..
Cu privire la cererea de chemare in garanție formulata de parata Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili pentru parata AFM, instanța retine ca potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008 „Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.”, iar art. 5 alin. 1 din același act normativ prevede că „(1) Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă.”, alin. 4 stabilind că „Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.”
De asemenea, art. 3 din HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 „(1) Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală…(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, …. (6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul … deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4).".
Prin urmare, instanța retine ca că destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă pe poluare este bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, pârâtă Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili având doar competența de a calcula cuantumul taxei, plata fiind efectuată la unitățile Trezoreriei Statului direct pe numele Administrației F. pentru Mediu.
În raport de aceste considerente, instanța apreciază că se impune admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, iar Administrația F. pentru Mediu va fi obligată la plata către Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili a sumei de 2142 lei reprezentând taxa de poluare.
RECURSUL
Parata Agenția Națională de Administrare Fiscală, (A.N.A.F.) a introdus recurs împotriva sentintei de mai sus, afirmand:
In mod greșit, instanța de fond a predat ca, normele interne ce reglementează obligația de plata a taxei de prima inmatriculare in România, pentru autoturismele second- hand contravin dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, art.90 paragraf 1, "normele interne dispunând cu privire la o taxa discriminatorie si care incalca principiul liberei circulației a mărfurilor, aceeași taxa nefiind perceputa pentru autoturisamele second-hand autohtone".
Discriminarea invocata, prin asimilarea taxei prevăzute de art.214A1 Cod fiscal unei taxe cu efect echivalent taxelor vamale nu exista si nu poate fi reținuta de către instanța.
In acest sens, textul național nu instituie o discriminare in sensul dispozițiilor art.90 paragr.1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, conform cărora "niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
In fapt, taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei in vigoare abrogandu-se art.214A1- 214A3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind inmatricularea autoturismelor potrivit cărora pana la 31 decembrie 2006 nu se inmatriculau in România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situație a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in România, tara noastră urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148, invocate de intimata-reclamanta, precizeazaurmătoarele:
Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lasand in același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor".
Totodată, art. 148 alin. (2) din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de Instituire a Comunității Europene, precizeaza:
Incidența in cauza a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, este inexistenta intrucat taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008. cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in România si la repunerea in circulație a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
In același sens, potrivit jurisprudentei Comunității Europene, art. 90 (1) din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite.
Astfel, atat tratatul menționat mai sus, cat si alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
n susținerea acestui punct de vedere invoca si prevederile art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată- baza unitară de stabilire, care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afacerî".
Aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunităților Europene având in vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social.
De asemenea, principiul " poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei pe poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Mai mult decât atat, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
In ceea ce privește susținerea intimatei-reclamante, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, invedereaza următoarele:
In literatura de specialitate s-a arătat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind " orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict". (O. M. - D. comunitar, E.. ALL ediția a 3-a, pag. 212).
Rezulta din aceasta interpretare a Curții ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima inmatriculare a autovehiculului in România aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta.
Așadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in România, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior inmatriculate in România. In acest caz, legislația arătata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima înregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranzitează o frontiera.
In aceeași ordine de idei, invedereaza ca la data de 26.06.2009, Comisia Europeana a emis o scrisoare de punere in "întârziere prin care insista ca România sa modifice aceste prevederi controversate.
La data de 28.09.2009, autoritățile romane au răspuns printr-o scrisoare in care isi exprimau poziția fata de chestiunea in discuții si, la data de 12.01.2010, au informat comisia cu privire la existenta OUG nr.117/2009 de abrogare, cu incepere de la 01.01.2010, a scutirii acordate in temeiul OUG nr.218/2008.
In acest context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de parare ca autoritățile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare si, in momentul de fata, legislația romana privind taxa de inmatriculare a autovehiculelor este conforma cu art.110 din TFUE.
Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei clasarea cazului, ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al U.E. nr.C29/8 din 05.02.2010.
Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Mai mult, in ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a D.G.A.M.C. la restituirea taxei de poluare invedereaza instanței de judecata prevederile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Astfel, potrivit art.1 din actul normativ menționat anterior :"(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului."
De asemenea, potrivit art.8 alin. 5 din H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a H.G. nr. 50/2008: "... restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru Mediu."
2. Referitor la obligarea la plata dobânzii legale de la data plații, pana la data restituirii efective, critica sentința, si in susținerea criticii, invedereaza următoarele:
Având in vedere prevederile actului normativ care stabilește nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, respectiv O.G. nr. 13/2011, este inadmisibila.
Acesta ordonanța stabilește in mod imperativ, la art. 9, faptul ca: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice."
Potrivit art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Menționeaza instanței de recurs, faptul ca, in dosarul nr._/3/2009, Curtea de Apel București - Secția a Vlll-a C. Administrativ si Fiscal, a reținut, in mod irevocabil, prin decizia civila nr. 1026/22.04.2010, ca este neintemeiat capătul de cerere privind dobânda legala.
Astfel, solicitarea de acordare a dobânzii legale pe calea prezentei acțiuni este inadmisibila.
Intimata-reclamanta .. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
CURTEA
Asa cum in mod corect a retinut prima instanta, restituirea taxelor speciale de prima inmatriculare/taxelor pe poluare/taxelor pe emisiile poluante provenite de la autovehicule reprezinta o modalitate de reparare a incalcarii principiului egalitatii de tratament fiscal intre produsele nationale si produsele comunitare, ca expresie a uniunii vamale urmarite de Tratatul de functionare a Uniunii Europene.
Ca atare, trebuie cercetat daca legislatia nationala sub imperiul careia s-a achitat taxa in discutie, in speta OUG nr.50/2008, a avut efectul discriminatoriu de mai sus.
Compatibilitatea OUG nr.50/2008 cu art.110 TFUE a fost amplu analizata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza I. T. contra Romaniei.
Se impune a preciza ca instanta europeana a facut distinctie intre situatia autovehiculelor rulate inmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior anului datei de 01.07.2008 si cele inmatriculate ulterior.
Astfel, in paragraful 38 al hotararii, Curtea a precizat ca „pentru a verifica daca o taxa precum cea in cauza in actiunea principala creeaza o discriminare indirecta intre autovehiculele de ocazie importate si autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul national, este necesar sa se examineze mai intai daca aceasta taxa este neutra fata de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008. In continuare, va fi necesar sa se examineze neutralitatea aceleiasi taxe intre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008”.
Analizand separat cele doua situatii, Curtea retine ca OUG este susceptibila sa incalce art.110 TFUE numai in una din cele doua ipoteze, respectiv numai in cazul vehiculelor de ocazie importate si vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, mai exact numai in cazul autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE anterior datei de 01.07.2008.
In privinta autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE ulterior datei de 01.07.2008, asa cum este autovehiculul reclamantei, inmatriculat in data de 31.10.2008, Curtea a retinut ca legislatia nationala nu afecteaza libera concurenta a produselor, prezentand urmatorul rationament:
“40.In aceasta privinta, Curtea a precizat ca, din momentul achitarii unei taxe de inmatriculare ., valoarea acestei taxe se incorporeaza in valoarea vehiculului. Astfel, atunci cand un vehicul inmatriculat in statul membru in cauza este, ulterior, vandut ca vehicul de ocazie in acelasi stat membru, valoarea sa de piata, care include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare, va fi egala cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa initiala (Hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat retinuta ca baza de impozitare trebuie sa reflecte valoarea unui vehicul similar deja inmatriculat pe teritoriul national (Hotararea Weigel, citata anterior, punctul 71, si Hotararea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C-74/06, Rep., p.I-7585, punctul 28).
41.Pentru a obtine acest rezultat, deprecierea reala a vehiculelor de ocazie importate trebuie luata in considerare la calcularea valorii taxei. Aceasta luare in considerare nu trebuie in mod necesar sa dea nastere la o evaluare sau la o expertiza a fiecarui vehicul. Astfel, evitand dificultatile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generala, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regula generala, ar fi foarte apropiata de valoarea lor reala (Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, si Comisia/G., punctul 29).
42.Aceste criterii obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de Curte . (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie in mod necesar sa fie aplicate cumulativ. Cu toate acestea, aplicarea unui barem intemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garanteaza ca baremul reflecta deprecierea reala a acestor vehicule (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctele 28 si 29, precum si Comisia/G., punctele 38-42). In special, in lipsa luarii in considerare a rulajului, baremul retinut de legislatia in cauza nu conduce, ca regula generala, la o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculelor de ocazie importate (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43).
43.In actiunea principala, din dosarul prezentat Curtii reiese fara echivoc ca valoarea taxei este stabilita, pe de o parte, in functie de parametri care reflecta . poluarea cauzata de vehicul, precum capacitatea cilindrica a acestuia si norma Euro careia ii corespunde, si, pe de alta parte, tinand seama de deprecierea vehiculului mentionat. Aceasta depreciere, care conduce la reducerea valorii obtinute pe baza parametrilor de mediu, este determinata nu numai in functie de vechimea vehiculului [elementul E in formulele prevazute la articolul 6 alineatul (1) din OUG nr.50/2008], ci si, astfel cum rezulta din articolul 6 alineatul (3) din OUG nr.50/2008 si din articolele 4 si 5 din normele metodologice, de rulajul mediu anual real al acestuia din urma, cu conditia ca o declaratie care sa ateste acest rulaj sa fi fost depusa de contribuabil. Pe de alta parte, in cazul in care apreciaza ca vechimea si rulajul mediu anual real nu reflecta, in mod corect si suficient, deprecierea reala a vehiculului, contribuabilul poate, in temeiul articolului 10 din OUG nr.50/2008, sa ceara ca aceasta sa fie determinata printr-o expertiza ale carei costuri, suportate de contribuabil, nu pot depasi costul operatiunilor aferente expertizei.
44.Prin introducerea, in calculul taxei, a vechimii vehiculului si a rulajului mediu anual real al acestuia si prin adaugarea, la aplicarea acestor criterii, a luarii in considerare facultative, cu costuri neexcesive, a starii acestui vehicul si a dotarilor sale prin intermediul unei expertize obtinute din partea autoritatilor competente in materie de inregistrare a autovehiculelor, o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala garanteaza ca valoarea taxei este redusa in functie de o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculului.
45.Aceasta concluzie este confirmata de imprejurarea ca, in baremele forfetare care figureaza in anexa nr.4 la OUG nr.50/2008, s-a tinut seama in mod corespunzator de faptul ca diminuarea anuala a valorii autovehiculelor este in general mai mare de 5% si ca aceasta depreciere nu este lineara, in special in primii ani, in care se dovedeste mult mai pronuntata decat ulterior (a se vedea Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43 si jurisprudenta citata).
46.De altfel, guvernul roman a apreciat in mod intemeiat ca criteriile de depreciere referitoare la starea vehiculului si a dotarilor sale nu pot fi aplicate corespunzator decat prin recurgerea la o verificare individuala a acestui vehicul de catre un expert si ca, pentru ca expertizele sa nu aiba loc prea frecvent si sa nu ingreuneze astfel, atat din punct de vedere administrativ, cat si financiar, sistemul instituit, contribuabilului i se cere sa suporte costurile expertizei.
47.Din consideratiile de mai sus rezulta ca un sistem precum cel instituit prin OUG nr.50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de inmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adauga, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului mentionat si a dotarilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci cand este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depaseste valoarea reziduala a taxei mentionate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008”.
Ca atare, trebuie analizat daca taxa achitata de reclamant depaseste valoarea taxei reziduale incorporata in pretul de vanzare a unui vehicul second-hand similar existent pe piata interna.
Mai exact, trebuie stabilita valoarea taxei reziduale pentru un autovehicul care ar fi fost inmatriculat pentru prima data in Romania in data de 03.11.2008 si scos din parcul national auto in data de 28.12.2011.
Potrivit art.8, alin.1 din OUG nr.50/2008, atunci cand un autovehicul pentru care s-a platit taxa in Romania este ulterior scos din parcul auto national se restituie valoarea reziduala a taxei, calculata in raport cu prevederile legale in vigoare la momentul inmatricularii autovehiculului in Romania, potrivit prevederilor alin.2, alineat care precizeaza ca valoarea reziduala a taxei reprezinta taxa care ar fi platita pentru respectivul autovehicul daca acesta ar fi inmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto national.
Prevederile legale in vigoare la data de 03.11.2008 erau OUG nr.50/2008, potrivit carora taxa pe poluare se calcula dupa formula:
Suma de plată = C x D x (100 - E),
─── ─── ────────
100
unde:
C = cilindree (capacitatea cilindrică);
D = taxa specifică pe cilindree, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 2;
E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4;
Tinand seama ca autovehiculul reclamantului era de tip N2, cu norma de poluare R4 (E4), capacitatea cilindrica a motorului de 2.998 cmc, precum și de faptul ca in data de 28.12.2011 acesta ar fi avut o vechime de 3-4 ani, ceea ce ar fi generat o reducere a taxei cu 33%, curtea constata ca taxa pe poluare ce s-ar fi platit pentru autovehiculul reclamantului, potrivit legislatiei in vigoare la data de 03.11.2008, tinand seama de vechimea avuta la data de 28.12.2011, deci in concluzie taxa reziduala, ar fi fost urmatoarea:
- 2998 cmc x 0,1 euro =299,8 euro
- 299,8 euro x 67/100 =200,86 euro
- 200,86 euro x 3,3565 lei (curs euro publicat in JOUE C 230/03 02.10.2007)=674 lei.
Se observa deci ca reclamantul a platit o taxa pe poluare de 2.142 lei, mai mare deci decat valoarea taxei reziduale de 674 lei, astfel incat este indreptatit numai la restituirea diferentei de 1.468 lei.
In consecinta, fata de cele de mai sus, curtea va admite recursul, va modifica in parte sentinta atacata si va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 1.468 lei, la care se adaugă dobânda fiscală, calculată conform art.124 Cp fiscală.
Pe cale de consecinta, va fi modificata și soluția asupra cererii de chemare în garantie, în sensul diminuarii sumei la care va fi obligata chemata în garantie.
Curtea va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, împotriva sentinței civile nr.2765 din 15.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a - IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ..
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta la restituirea sumei de 1468 lei, actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data plății.
Admite cererea de chemare în garanție, în parte.
Obligă chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 1468 lei, actualizată cu dobânda fiscală.
Respinge în rest cererea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER
G. P.
Red A.J. – 2 ex./2014
Tribunalul București - Secția a-IX-a – jud. L. P.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 5201/2014.... | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 3085/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
