Pretentii. Decizia nr. 5087/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5087/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 17304/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5087
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentinței civile nr. 4968/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul București– Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /CA/2012, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .., intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect “contestație act administrativ fiscal - taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă prin avocat B. B. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și, prin serviciul registratură, în data de 28.04.2014 a depus dovada comunicării motivelor de recurs și un exemplar de pe motivele de recurs pentru comunicare, iar în data de 05.06.2014, intimata-reclamantă a depus întâmpinare în 2 exemplare.
Curtea ia act de faptul că, urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor OUG nr. 74/2013, a intervenit o modificare în ceea ce privește denumirea intimatei-pârâte, aceasta denumindu-se în prezent Administrația S. 3 a Finanțelor Publice, iar nu Administrația Finanțelor Publice Sector 3, precum și faptul că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București s-a subrogat în drepturile și obligațiile Direcției Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, urmând a se face modificările cuvenite în sistem ECRIS.
Nefiind cereri de formulat sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală. În baza legislației naționale, a prevederilor europene care au prevalență și a deciziilor pronunțate de Curtea de Justiție enumerate și de instanța de fond, consideră că soluția pronunțată de instanța de fond este corectă. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului din prezenta cauză, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4968/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 3 și Agenția Națională de Administrare Fiscală, și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta ANAF – DGAMC, a fost anulată decizia nr._/15.09.2009 emisă de ANAF – DGAM, pârâta și chemata în garanție au fost obligate la restituirea către reclamantă a sumei de 26.967 lei, indexată cu dobânda fiscală începând cu 15.09.2009 până la data restituirii efective, iar pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 43,6 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat în sistem de leasing financiar un autoturism folosit, achitând la data de 15.09.2009 suma de 26.967 lei, reprezentând taxă pe poluare.
De asemenea, a reținut că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pe poluare în România pentru autoturismele second-hand înmatriculate anterior în Uniunea Europeană contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal pârâta prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, că textele legale care reglementează taxa pe poluare nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, iar argumentele prezentate în susținerea caracterului discriminatoriu al taxei pe poluare nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autovehicule în România. S-a menționat că în cazul acelorași specificații tehnice taxa de înmatriculare în România are același cuantum, indiferent dacă este vorba despre autovehicule din producția internă sau cele produse în spațiul comunitar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, confrom art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate și în conformitate cu prev. art. 3041 C.p.c., Curtea apreciază că recursul declarat este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele motive.
Potrivit art. 4 lit. a) din OUG nr. 50/2008 „Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;”.
Așadar, taxa pe poluare pentru autovehiculele care nu au fost anterior înmatriculate într-un stat membru UE nu este solicitată în considerarea trecerii graniței, ci se aplică tuturor autovehiculelor indiferent de proveniență cu ocazia primei înmatriculări.
Este adevărat că, prin modul de redactare, există o diferențiere în ceea ce privește autovehiculele second-hand achiziționate de pe piața internă față de autovehiculele second-hand achiziționate din comunitate în sensul că doar pentru cele din urmă se percepe această taxă, cele achiziționate de pe piața internă fiind deja înmatriculate.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare (fostă taxă de primă înmatriculare) în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
Pe de altă parte, se observă că, pentru aceleași specificații tehnice, legislația română prevedea plata unei taxe pe poluare în același cuantum indiferent dacă este vorba de autoturisme/autovehicule din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar, deci nu există un tratament discriminatoriu al autovehiculelor noi, în funcție de originea acestora.
Argumentul intimatei-reclamante referitor la contradicția dintre prevederile legale interne ce reglementează obligativitatea taxei pe poluare și legislația comunitară este valabil numai în ceea ce privește automobilele ce au fost deja înmatriculate pe teritoriul oricărei țări din Uniunea Europeană și pentru care s-a achitat, cu ocazia primei înmatriculări, taxa de primă înmatriculare, dar această contradicție, decurgând din discriminarea între produsele interne și cele de import, nu există în cazul autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, pentru acestea, fie din producția internă, fie din import, datorându-se, în perioada vizată, taxă pe poluare potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 50/2008. În speță însă, intimata-reclamantă nu a achiziționat un autovehicul second-hand, ci unul nou, iar pentru astfel de autovehicule taxa este identică indiferent dacă autovehiculul este achiziționat de pe piața internă sau de pe piața comunitară.
În aceste condiții, taxa pe poluare nu poate fi considerată o taxă cu efect echivalent unor taxe vamale și nici nu se poate susține caracterul discriminatoriu al ei. În acest context, Curtea reține că, prin hotărârea pronunțată în cauza Brzezinski, C-313/05, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit că o acciză care se aplică tuturor autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, iar nu în temeiul faptului că trec frontiera, nu constituie o taxă vamală la import și nici taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25 TCE, ci intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie, ca urmare, analizată în raport cu art. 90 TCE.
De asemenea, Curtea reține că intervenția unei prevederi legislative care reglementează plata unei taxe pe poluare a unui autoturism nou pe teritoriul României nu ar putea fi considerată ca instituind o discriminare între persoanele care au înmatriculat un astfel de autovehicul anterior adoptării actului normativ și cele care le-au înmatriculat ulterior acestei date întrucât obligațiile existente la data înmatriculării au fost stabilite în baza unor acte normative diferite, în cauză fiind pe deplin aplicabil principiului „tempus regit actum”. Așadar, fiecare caz particular trebuie analizat în raport de dispozițiile legale aplicabile la momentul înmatriculării autovehiculului, legalitatea și temeinicia stabilirii obligațiilor corelative fiind raportate la normele în vigoare la momentul exercitării dreptului.
Totodată, Curtea reține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că principiul egalității presupune identitate de soluții numai pentru situații identice.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., Curtea urmează a admite recursul formulat de recurenta-pârâtă și va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, iar pe cale de consecință va respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, soluția ce se impune este aceea a respingerii ca rămasă fără obiect având în vedere că din dispozițiile art. 60 alin. 1 C.pr.civ. rezultă că soluția ce se dă asupra acesteia depinde de soluția ce se va pronunța cu privire la cererea principală. Față de împrejurarea că cererea de chemare în judecată este apreciată ca fiind neîntemeiată, rezultă că pârâtul nu va cădea în pretenții, motiv pentru care cererea de chemare în garanție formulată de acesta rămâne fără obiect.
Nu în ultimul rând, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, respectiv cele vizând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice și de respingere a acțiunii față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, precum și de respingere a excepțiilor lipsei calității procesuale active și excepției lipsei calității de reprezentant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 4968/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul București– Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /CA/2012, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .. cu sediul ales în București, ., ., ., intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 3 A FINANȚELOR PUBLICE reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 13, sector 2, și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Respinge cererea principală ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. A. V.
GREFIER
A. M. C.
Red./thred. MD - 2 ex./10.07.2014
Tribunalul București – Secția a IX-a C.
Jud. fond M. D.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3179/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 6692/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
