Pretentii. Decizia nr. 555/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 555/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 241/116/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA NR. 555

Ședința publică de la 27 ianuarie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: S. O.

JUDECĂTOR: N. V.

JUDECĂTOR: I. M. C.

GREFIER: F. V. M.

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr. 393/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. S..

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.

Curtea reține că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Deliberând, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._, reclamantul C. S. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Călărași pentru ca pe baza probelor ce se vor administra să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de_ ei c/val taxă de poluare cu dobânda calculată de la data achitării și până la data restituirii efective și actualizata cu rata inflației pentru aceeași perioadă. În plus s-a solicitat și obligarea pârâteiu la plata cheltuielilor de judecată .

Prin sentința civilă nr. 393/13.02.2013 tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii ridicată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Călărași, a admis cererea și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun . Călărași să restituie acestuia suma de_ ei c/val taxă de poluare la care se va calcula dobânda potrivit art .124 c.pr.fisc. de la data achitării și până la data restituirii efective și care se va actualiza cu rata inflației pentru aceeași perioadă, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:

În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că a cumparat un autoturism marca mercedes second hand din UE iar pentru înmatricularea lui în România i s-a cerut plata unei taxe de poluare .

Perceperea acestei taxe contravine dreptului comunitar (art 90 TCE) lucru statuat și de Curtea Europeana de Justiție spre exemplu în cauza T. .

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art 117 c.pr.fisc; art. 28; 90 TCE; art. 110 TFUE; art. 128 din Constitutie.

În dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri .

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata ca inadmisibila pe cale de excepție și ca neîntemeiata pe fond.

În motivarea solicitării, pârâta a arătat că partea reclamanta a formulat cerere de calcul a taxei pe poluare pentru înmatricularea autoturismului marca Mercedes an fabricație 2006, data primei înmatriculări 3.05.2006.

Cererea mai sus menționata a fost depusa de reclamant odată cu următoarele documente:

- declarație pe propria răspundere;

- copie de pe cartea de identitate a solicitantului;

- copia talonului;

- copia cărții de identitate a vehiculului;

Urmare depunerii acestei cereri au procedat la emiterea Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 2721/24.01.2013 însoțita de referatul de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, comunicate contestatorului prin remitere sub semnătura în ziua emiterii deciziei.

Împotriva deciziei partea reclamanta nu a formulat contestație administrativa, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/ 2004 și art. 205 din O.G. 92/ 2003 R privind codul de procedura fiscala, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

F. de acest aspect, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate conform disp. art. 205 si urm. din Codul de procedura fiscala coroborate cu cele ale art. 7 din Legea nr. 554/ 2004 privind legea contenciosului administrativ.

Având în vedere faptul că taxa pe poluare a fost încasata ca urmare a emiterii unei decizii de impunere, ce reprezintă titlu de creanțe, motivul restituirii invocat de către petent nu putea fi invocat decât pe calea contestației administrative.

În practica de specialitate, adresele emise de autoritățile administrative, în vederea informării solicitantului cu privire la masurile care s-au luat pentru rezolvarea cererii sale, nu constituie acte administrative, ci doar operațiuni materiale tehnice.

Astfel, potrivit Deciziei nr. 696/ 1995 a Curții Supreme de Justiție, acțiunile în anularea unor ,,adrese„ ale autorităților administrative prin care se comunica reclamantului motivele pentru care nu a primit sumele cuvenite sunt folosite de multe ori pentru a acoperi o acțiune civila în pretenții, de competenta instanțelor de drept comun.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că OUG 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în scopul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile-limita prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.

Sistemul instituit de OUG 50/ 2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si rulajul mediu anual real al vehiculului, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului și a dotărilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci când este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduala a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/ 2008.

De asemenea, art.110 TFUE nu aduce atingere autonomiei fiscale a statelor membre .

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:

1) Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, instanța urmează a o respinge întrucât aceasta nu se aplică în acest caz, așa cum s-a reținut prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recurs în interesul legii, decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești .

2) Pe fond, instanța urmează a constata că pretenția pârâtei de a percepe părții reclamante taxă de poluare contravine dreptului comunitar care are prioritate în față dreptului național astfel cum s-a reținut în cauzele T. și N. contra României .

Prin deciziile pronunțate în cauzele sus arătate CJUE a stabilit în mod neechivoc că taxa pe poluare încalcă prevederile art. 34,36 si 110 din TFUE si este, discriminatorie si ilegala.

Noua reglementare a Legii nr. 9/2012 modificata prin OUG nr. 1/2012 preia practic reglementarea anterioara;

În lumina jurisprudenței CJUE în cauza Simmenthal SPA,

paratul trebuie să accepte ca legislația naționala trebuie să se armonizeze cu cea comunitara, sens în care are obligația de a aplica direct și nemijlocit, dreptul comunitar.

Ilegalitatea de plata a taxei pentru emisiile poluante reținută de CJUE trebuie privită prin raportare la articolul 148 alin (2) din Constituția României și articolul 34 si 110 alin (1) din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.

Potrivit textului constituțional amintit, „ca urmare a aderării, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare „.

Potrivit art.34 si 110 alin (1) din TFUE, "restricțiile cantitative la import si alte masuri ca efect echivalent sunt interzise intre statele membre„ respectiv ,,nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produsele altor state de membre impozite directe sau de alta natura mai mari decât cele ce se aplica direct sau indirect, produsele naționale similare".

Raportat la art.34 din TFUE, condiționarea înmatriculării autovehiculelor de plata taxei de poluare instituie un efect echivalent restricțiilor la import.

Sunt astfel discriminate anumite produse care, la momentul tranzacției, nu existau în România, ci în UE, fata de faptul ca aceasta taxa pentru emisiile poluante nu se aplica autovehiculelor de ocazie deja înmatriculate pe teritoriul național în cazul unei noi înmatriculări, în urma transferului proprietății.

Totodată a fost încălcat și art.110 alin (1) din TFUE, întrucât se dorește prelevarea unei taxe care nu se percepe pentru produse identice care fac obiectul tranzacțiilor auto din România.

Astfel, cei care doresc sa înmatriculeze pe numele lor autovehicule second hand deja înmatriculate pe teritoriul României și pentru care nu s-a plătit niciodată taxa auto, nu sunt obligați la plata taxei pentru emisiile poluante in timp ce alții care sunt proprietari de autovehicule second hand din spațiul comunitar nu pot obține înmatricularea acestora fără a achita taxa pentru emisiile poluante.

Pentru aceste motive, urmează a admite cererea și a obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Călărași să restituie acestuia suma de_ ei c/val taxă de poluare la care se va calcula dobânda potrivit art .124 c.pr.fisc. de la data achitării și până la data restituirii efective și care se va actualiza cu rata inflației pentru aceeași perioadă.

Totodată a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu se poate reține o culpă în sarcina pârâtei de a nu aplica cu prioritate dreptul comunitar, contrar dreptului național, pârâta neavând atribuții jurisdicționale iar culpa este un element al răspunderii civile delictuale potrivit dispozițiilor art.1357 c.civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AFP CĂLĂRAȘI, solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii.

În motivarea cererii de recurs recurenta-pârâtă a arătat că prin soluția pronunțata de instanța de fond, in mod nelegal s-a dispus respingerea excepției inadmisibilității invocată de subscrisa si admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.

Astfel, cu ocazia soluționării in fond a cauzei, a arătat ca in data de 24.01.2013, contestatorul a formulat cerere de calcul a taxei pe poluare pentru înmatricularea autoturismului marca MERCEDES- BENZ, fabricat in anul 2006, norma de poluare EURO 4, înmatriculat pentru prima data in 03.05.2006.

Urmare depunerii acestei cereri subscrisa a procedat la emiterea Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr.2721/ 24.01.2013, însoțită de referatul de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, comunicate contestatorului în aceeași zi.

Împotriva Deciziei de calcul a taxei pe poluare, C. S. nu a formulat plângere prealabila in sensul Legii 554/2004 in termen legal.

F. de acest aspect, invocam excepția inadmisibilității acțiunii formulate conform disp. art. 205 si urm. din Codul de procedura fiscala coroborate cu cele ale art. 7 din Legea nr. 554/ 2004 privind legea contenciosului administrativ.

Având in vedere faptul ca taxa pe poluare a fost incasata ca urmare a emiterii unei decizii de impunere, ce reprezintă titlu de creanțe, motivul restituirii invocat de către petent nu putea fi invocat decât pe calea contestației administrative.

In practica de specialitate, adresele emise de autoritățile administrative, în vederea informării solicitantului cu privire la măsurile care s- au luat pentru rezolvarea cererii sale, nu constituie acte administrative, ci doar operațiuni materiale tehnice.

Astfel, potrivit Deciziei nr. 696/ 1995 a Curții Supreme de Justiție, acțiunile în anularea unor „adrese „ ale autorităților administrative prin care se comunică reclamantului motivele pentru care nu a primit sumele cuvenite sunt folosite de multe ori pentru a acoperi o acțiune civilă în pretenții, de competența instanțelor de drept comun.

In drept, sunt incidente prevederile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care precizează: "ART. 1

(1)Prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă.

(2)Taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

ART. 2

In înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: [...]

b) RNTR 2 - Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003, cu modificările și completările ulterioare; [...]

h)înmatriculare - operațiunea administrativă ce constă în înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare, precum și a numărului de înmatriculare;

i)prima transcriere a dreptului de proprietate - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat;[...]

I) taxa - reprezintă suma datorată de către contribuabil pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M(l), M(2), M(3) si N(l), N(2), N(3). ART. 3

(1) Taxa se aplică pentru autovehiculele din categoriile M(l), M(2), M(3) și N(l), N(2), N(3), astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2,

[...] ART. 4

(1) Obligația de plată a taxei intervine:

a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; [...]

ART. 5

(1)Organul fiscal competent calculează cuantumul taxei, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea sau prima transcriere a dreptului de proprietate. Lista documentelor este prevăzută în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(2)Valoarea în lei a taxei se determină pe baza cursului de schimb valutar al monedei euro stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3)Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, iar dovada plății acesteia va fi prezentată cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului aflat în una dintre situațiile prevăzute la ort. 4.

ART. 6

(1) Suma de plată reprezentând taxa se calculează pe baza elementelor stabilite de lege (cele prevăzute la anexele nr. 1-5), după cum urmează:

[...]

b)pentru autovehiculele din categoria M(l), cărora le corespund normele de poluare non-Euro, Euro 1 sau Euro 2 și pentru care nu este specificată valoarea combinată a emisiilor de CO(2), după formula:

CxDx(lOO-E)

Suma de plată =--------------------------------------,

100 unde:

C = cilindree (capacitatea cilindrică);

D = taxa pentru emisiile poluante pe cilindree, prevăzută în coloana nr. 3 din anexa nr. 2;

E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana nr. 2 din anexa nr. 4; "

Față de motivele de fapt și de drept invocate mai sus, reținem următoarele:

Potrivit Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ( Monitorul Oficial nr.17 din 10 ianuarie 2012), în vigoare de la data de 13 ianuarie 2012, se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxă cu destinația de venit la bugetul Fondului pentru mediu, gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

Prin urmare, câtă vreme legiuitorul prevede în mod expres obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, „cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare", această taxă este legal datorată, contestatorul neinvocând prin contestație faptul că organul fiscal nu ar fi aplicat corect elementele de calcul al taxei corespunzătoare vehiculului în cauză, prevăzute de legislația în vigoare. In ceea ce privește prevederile comunitare invocate în susținerea contestației, se reține că art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne „ cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar în conformitate art.I-33 alin.l din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr.157/2005: „Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor. "

Rezultă că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai in privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care se asigură obținerea rezultatului. Astfel, potrivit art. 110 (ex-articolul 90 TCE) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și conform art.III-170 -Secțiunea 6 „Dispoziții fiscale" din Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. "

Potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite, astfel acest tratat nu interzice perceperea unei taxe, precum taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Incidența dispozițiilor art. 110 (ex-articolul 90 TCE) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în această cauză este inexistentă. Astfel, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită de Legea nr.9/2012, aplicată produsului provenind din alte țări membre și cea aplicată produsului național similar este calculată după aceeași formulă de calcul, având în vedere criterii obiective precum emisiile de C02, capacitatea cilindrică, vechimea sau rulajul autovehiculului, fără a conduce la o impozitare superioară a produsului importat față de produsele naționale si fără a avea efect discriminatoriu.

De asemenea, din cuprinsul art.3 alin.(l) din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, rezultă că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică tuturor autoturismelor, indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al Uniunii sau de pe piața internă, fiind excluse din sfera de aplicare a taxei - excepțiile prevăzute de același articol, însă pe baza unor criterii ce privesc destinația lor si nu proveniența.

Mai mult, în speță, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 11.111 lei a fost stabilită ca urmare a cererii contestatarei depusă la organul fiscal, înregistrată sub nr.2721/24.01.2013 prin care a solicitat calculul acesteia, pentru autovehiculul marca MERCEDES -BENZ, an fabricație 2006, data primei înmatriculări 03.05.2006, în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, respectiv „cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare ".

Față de cele expuse mai sus, se reține că instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reprezintă opțiunea legiuitorului român, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege ".

în concluzie, apreciem ca în mod legal organele fiscale au stabilit taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, motiv pentru care solicitam respingerea contestației ca neîntemeiata, argumentele de fapt și de drept prezentate în susținerea contestației nefiind de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat.

Referitor la solicitarea petentei de plata a dobânzii legale in materie fiscala, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, care dispune: "ART. 124 Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget

(1)Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

(2)Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori."

Intimatul –reclamant legal citat nu s-a prezentat în fața instanței și nu a depus întâmpinare.

Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, curtea reține că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, cu consecința modificării în tot a sentinței civile recurate și respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată .

Potrivit Deciziei ICCJ nr. 24 din 14 noiembrie 2011, pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial la_ și obligatorie pentru toate instanțele, conform art.329 alin. ultim C.pr.civ., în cauzele având ca obiect cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare și obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu (cum este și cazul de față), procedura prealabilă nu mai are un caracter obligatoriu, față de prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Așa cum a arătat instanța supremă, soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită.

De asemenea, această soluție se impune și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.

Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.

Instanța având în vedere solicitarea reclamantului adresată pârâtei de a-și înmatricula autoturismul second hand, fără plata taxei pentru emisii poluante, precum și de data înregistrării prezentei cauze pe rolul Tribunalului Călărași, respectiv la 25.01.2013 și dispozițiile OUG nr.1/2012, apreciază că această cerere este nefondată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Astfel, instanța constată că într-adevăr prin Legea nr. 9/2012, O.U.G. nr. 50/2008 a fost abrogată, iar prin reglementările cuprinse la art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 urma a fi eliminată taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art. 110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003.

Numai că prin O.U.G. nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 până la 1 ianuarie 2013, în atare situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persista.

Instanța are în vedere că dispozițiile din OUG 1/2012 a reglementat suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 doar până la 1 ianuarie 2013, astfel că după această dată, taxa trebuie achitată de toate persoanele interesate,cum este și cazul reclamantului care și-a înregistrat prezenta cerere pe rolul tribunalului, în data de 25.01.2013.

Totodată, se mai are în vedere de către instanță, că reclamantul nu a făcut nici o dovadă că s-ar fi adresat pârâtei cu o solicitare de înmatriculare a autoturismului fără plata taxei anterior datei de 31.12.2012 și la care pârâta să-i dea un răspuns favorabil sau nu, care să-i dea dreptul să-i fie admisă această cerere, pe considerentul că dreptul său s-ar fi născut anterior datei de 01.01.2013 .

Împrejurarea că reclamantul a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta cerere înainte de data de 01.01.2013 nu îi dă dreptul să obțină o hotărâre prin care pârâta să fie obligată la a înmatricula autoturismul deținut de reclamant fără plata taxei pentru emisii poluante.

Tribunalul constată că obiect al prezentei acțiuni îl constituie contestație a refuzului nejustificat al pârâtei de rezolvare a cererii reclamantului, respectiv înmatricularea autoturismul deținut de reclamant fără plata taxei pentru emisii poluante.

Or, în condițiile în care reclamantul, înainte de a se adresa instanței de judecată, nu s-a adresat pârâtei cu o astfel de cerere, el nu justifică faptul că ar fi vorba de un refuz nejustificat, pe care instanța de contencios-administrativ să îl soluționeze.

Faptul că reclamantul s-a adresat pârâtei cu o asemenea cerere, după sesizarea instanței de judecată, are relevanță asupra actului normativ ce își găsește aplicabilitatea în speța de față.

Astfel, dispozițiile Legii nr. 9/2012 se vor aplica în modalitatea în care era în vigoare la data la care reclamantul a solicitat pârâtei înmatricularea autoturismului deținut fără plata taxei pentru emisii poluante, respectiv 01.02.2013, dată la care acest act normativ era în acord cu prevederile art. 110 din T.F.U.E.

Raportând situația de fapt care rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei la prevederile cuprinse în Legea nr 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare la data stabilirii obligației fiscale în sarcina intimatului-reclamant, respectiv 24.01.2013, curtea reține că nu exista nicio discriminare între autovehiculele second-hand de pe piața internă și cele din spațiul comunitar .

Curtea reține că Deciziile pronunțate de CJUE în cauzele T. și N. statuează asupra existenței discriminării în considerarea faptului că, la nivel intern, a fost stabilită o obligație fiscală oneroasă unui cetățean român care achiziționează un autovehicul second-hand dintr-un stat membru al Uniunii Europene pe care intenționează să-l înmatriculeze pentru prima dată în România și, concomitent, o obligației fiscală infimă tot unui cetățean român care achiziționează un autovehicul second-hand de pe piața internă pe care intenționează să-l înmatriculeze pentru prima dată în România, or la data la data stabilirii obligației fiscale în sarcina intimatului-reclamant, respectiv 24.01.2013, această discriminare nu mai subzistă.

Această împrejurare este de natură a provoca o diminuare a vânzărilor de autovehicule second-hand către cetățenii români, aceștia fiind constrânși să se îndrepte spre piața internă datorită valorii exacerbate a taxei ce urmează a fi plătită la înmatriculare, efectul indirect constând în generarea unui prejudiciu vânzătorilor de autovehicule din spațiul comunitar datorită favorizării pieții interne; în aceste condiții, stabilirea obligației fiscale de legiuitorul român împietează în mod consistent asupra importurilor, favorizându-se piața internă, piață care, în conditii normale, se bucură de egalitate de șanse în raport cu piețele de desfacere ale Uniunii Europene.

Or, la momentul stabilirii taxei în sarcina intimatului –reclamant, cetățean român care a achiziționat un autovehicul second-hand dintr-un stat membru al Uniunii Europene și pe care intenționează să-l înmatriculeze pentru prima dată în România, un cetățean român care a achiziționat un autovehicul second-hand de pe piața internă și pe care intenționează să-l înmatriculeze pentru prima dată în România era supus unei taxe identice, astfel cum dispun expres dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 – „Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”.

Nu se poate susține că, stabilind o taxă în sarcina reclamantului la data de 24.01.2013, statul român ar fi luat o măsură protecționistă întrucât, la aceeași dată, taxa aferentă înmatriculării unui autovehicul second-hand achiziționat de pe piața internă ar fi fost infimă. Curtea reține că ulterior datei de 1.01.2013, diferențele între taxele calculate de autoritatea fiscală nu se mai fac prin prisma pieței de achiziționare – piața internă ori piața comunitară, ci în temeiul altor elemente – emisii CO2, capacitate cilindrică – elemente fără nicio legătură cu locul de achiziție al vehiculului supus înmatriculării.

Față de această situație de fapt, argumentele reclamantului în sensul favorizării achizițiilor de pe piața internă sunt nepertinente.

Între raportul de drept fiscal, născut după data de 24.01.2013 și în care parte este contribuabilul – achizitor de pe piața internă și raportul de drept fiscal, născut la aceeași dată și în care parte este contribuabilul – achizitor de pe piața externă nu există nicio diferență. Prezentul litigiu pune în discuție un raport de drept fiscal, concret, care se naște la momentul acceptării obligației – prin plata taxei – adică la 24.01.2013, nicidecum la data la care s-a formulat cererea către autoritatea fiscală în vederea stabilirii taxei

Raportul de drept fiscal se raportează la momentul înmatriculării (plății taxei); la acel moment se analizează dacă reglementarea internă este conformă normelor comunitare, prin compararea condițiilor de înmatriculare impuse cetățeanului român ce a achiziționat vehiculul de pe piața internă și a celor impuse cetățeanului român ce a achiziționat vehiculul de pe piața comunitară. Or, la data de 24.01.2013, condițiile erau identice.

Pentru aceste motive curtea va admite recursul cu consecința modificării în tot a sentinței civile recurate și respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr. 393/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. S..

Modifică sentința recurată în sensul că:

Respinge cererea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 27.01.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

S. O. N. I. M.

V. C.

GREFIER,

F. V. M.

Red,dact, Judecător O. S.

Jud. fond A. P. I.

T. Călărași

← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 433/2014....		Pretentii. Decizia nr. 3114/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Pretentii. Decizia nr. 555/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 555/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI