Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3752/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3752/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 13570/3/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3752
Ședința publică de la 15.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-reclamantă Z. (fostă M.) S., împotriva sentinței civile nr. 3550/18.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă Z. (fostă M.) S., prin reprezentant convențional, avocat Savancea M., care depune împuternicire avocațială în ședință publică, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, la data de 11.09.2013, prin compartimentul Registratură, intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI a depus întâmpinare, la data de 14.03.2014, prin compartimentul Registratură, recurenta-reclamantă a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei după care,
Curtea comunică recurentei-reclamante întâmpinarea formulată de către intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-reclamantă, prin reprezentant convențional, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțate de către instanța de fond în sensul la a obliga Universității S. Haret la eliberarea diplomei de studii și de a obliga chematul în garanție să aprobe tipărirea tipizatului acestei diplome. Arată că actele normative reținute de către instanța de fond în motivare nu sunt reale, astfel HG nr. 676/2007 nu era aplicabilă la data la care aceasta s-a înscris la cursurile intimatei-pârâte, ea înscriindu-se la facultate în anul 2006, iar prin HG nr. 916/2005, aplicabilă la acea dată nu era precizat specific formă Zi și formă Învățământ la distanță, fiind suficientă doar acreditarea pentru acele cursuri de științe administrative.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 3550/18.06.2013, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta ZGIMBAU S., în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET BUCURESTI și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a urmat cursurile Facultatii de D. si Administratie Publica din Bucuresti, specializarea Administratie Publica, din cadrul Universitatii S. Haret, in perioada 2006-2009 sustinand si promovand examenul de licenta in sesiunea iulie 2009, promotia iulie 2009, obtinand in acest sens la proba de evaluare a cunostintelor fundamentale si de specialitate rezultatul 10,00. In acest sens, s-a invocat faptul ca i s-a eliberat adeverinta nr. 1811/15.09.2009 care atesta calitatea sa de licentiata in Administratie Publica - studii universitare de licenta sistem Bologna, forma de invatamant ID.
Tribunalul a constatat că, nici la momentul înscrierii reclamantului în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, ca de altfel nici în prezent, parata U. S. Haret nu era acreditată sau autorizată provizoriu să organizeze cursuri la specializarea - forma de învățămînt I.D.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățămînt ID pentru specializarea D. în nici una dintre hotărîrile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență – H.G. nr.1609/2004, anexa 2, pct.6, HG nr.916/2005, anexa 1, lit.B, pct.6, H.G. nr.676/2007, anexa 3, pct.6, HG nr.635/2008, anexa 3, pct.6, H.G. nr.749/2009, anexa 3, pct.30, HG nr.966/2011, anexa 3, pct.6.
A considerat că nu poate fi primita susținerea reclamatei în sensul că formele de învățămînt ID și FR puteau fi organizate, avand in vedere ca universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat.
Art.60 alin.1 din legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățămînt FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi.
Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă in specializarea respectivă există și cursuri de zi.
Nu era suficient, pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt, ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, prevazuta de art. 60 din L. 84/1995
Modalitatea de acreditare si autorizare a institutiilor de invatamant superior a fost reglementata prin L. 88/1993 si ulterior prin O.U.G.75/2005, modificata, precum si de H.G. 1011/2001.
De altfel, insasi I.C.C.J. – Sectia C. Administrativ si Fiscal a statuat aceste aspecte prin decizia nr. 4726/29.10.2009 in dosar_ si prin decizia nr.3306/8.06.2011.
Conform art.103 alin.2 din Legea nr.84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățămîntului.
De asemenea, prin Legea nr.443/2002 s-a înființat U. S. Haret, iar la art.3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Forma de învățămînt autorizată provizoriu pentru Facultatea de D. si Administratie Publica ,anterior prin HG nr.410/2002, era numai ZI.
Reclamanta a urmat studiile la forma de învățământ - ID, care nu a fost și nu este nici în prezent autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea Administratie Publica.
Tribunalul a considerat că sunt neîntemeiate și susținerile reclamantei conform cărora este îndreptătita să ii fie eliberate diploma de licență întrucît după susținerea examenului de licență a primit adeverinta în acest sens, adeverinta care nu a fost anulata.
Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățămînt superior aprobat prin O. MECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Avand in vedere ca forma de învățămînt urmată de către reclamanta nu era legal organizată, nici se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverinta invocata de reclamanta are termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea acesteia.
In consecinta, a apreciat instanta că reclamanta nu a dovedit că este nejustificat refuzul paratei de eliberare a diplomei de licență, nefiind indeplinite condițiile art.1 din legea nr.554/2004 pentru a obliga autoritățile la emiterea vreunui act, ca o consecință a recunoașterii dreptului reclamantei de a deține o diplomă de licență, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată și va fi respinsă.
De altfel, reclamanta nu se incadreaza in notiunea de ,,persoana vatamata” in sensul art 1 din . 554/2004, prin refuzul paratei de a emite actul administrativ solicitat, intrucat, formele de invatamant de la distanta si cu frecventa redusa pot fi organizate doar daca s-a parcurs procedura de evaluare academica, ori aceste forme de invatamant pot fi organizate doar la facultatile care au si invatamant de zi, iar normele in vigoare nu exonereaza institutia de invatamant superior de obligatia de a se supune procedurii de evaluare academica in vederea autorizarii/ acreditarii si acestor forme de invatamant.
In speta, universitatea nu a parcurs in ce priveste aceste forme de invatamant etapa obligatorie, a evaluarii de catre Agentia R. de asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior. Sustinerea ca U. are un program de studii de licenta acreditat, care se desfasoara pentru forma de invatamant la zi, nu conduce la concluzia ca pentru acelasi program, poate fi organizata de aceeasi universitate o alta forma de invatamant, in lipsa verificarii de catre autoritatea abilitata a indeplinirii standardelor de performanta, prin procedura de evaluare prevazuta de lege.
Aceste aspecte sunt remarcate de I.C.C.J. in deciziile de speta evocate, caci, la formele de invatamant F.R. si ID, U. S. Haret avea obligatia sa parcurga procedura de autorizare provizorie si ulterior, de acreditare, conform prevederilor legale, O.U.G.75/2005 si L. 87/2006.In consecinta, si deci, parata nu poate fi obligata sa elibereze o astfel de diploma de licenta, intrucat activitatea de invatamant superior este reglementata pentru ocrotirea unui interes major, asigurarea unui invatamant superior de calitate, iar U. si-a asumat fara acordul MECTS o obligatie care nu putea fi dusa la indeplinire in mod legal, atata vreme cat studiile sunt organizate nelegal.
Pentru aceste aspecte de drept sus analizate, instanta a respins actiunea formulata, ca neintemeiata.
A respins si cererea de chemare în garanție formulată atat de reclamanta, cat si de pârâtă, în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în temeiul art.60 C.pr.civ., în condițiile în care parata nu a căzut în pretenții, iar cererea reclamantei apare ca nefiind intemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Z. (fostă M.) S. solicitând admiterea recursului și în temeiul art. 312 Cod procedura Civilă, modificarea în tot a sentinței civile nr. 3550/18.06.2013 în sensul admiterii acțiunii formulate și obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, precum și admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale și obligarea acestuia la aprobarea tipăririi tipizatelor formularului de diplomă de licență și supliment de diplomă pentru subsemnata în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței sub sancțiunea plății a 2000 lei daune cominatorii conform art. 24 alin. 2 Legea nr. 554/2004.
În motivare, a arătat că a urmat cursurile Facultatii de D. si Administratie Publica, specializarea Administratie Publica, din cadrul Universitatii S. Haret, in perioada 2006-2009 sustinand si promovand examenul de licenta in sesiunea iulie 2009, promotia iulie 2009, obtinand in acest sens la proba de evaluare a cunostintelor fundamentale si de specialitate rezultatul10,00.In acest sens, se invoca faptul ca i s-a eliberat adeverinta nr. 779/8.07.2009 care atesta calitatea sa de licentiata in Administratie Publica - studii universitare de licenta sistem Bologna, forma de invatamant I.D.
Se mai arata ca a indeplinit procedura prealabila prevazuta de L. 554/2004, conform cererii inaintate paratei, la care s-a raspuns faptul ca s-au intreprins demersuri pentru obtinerea aprobarilor legale in vederea tiparirii formularelor de diplome de licenta pentru absolventii promotiei 2009, dar M. Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, i-a comunicat ca nu a onorat decat partial comanda.
Mai mentioneaza reclamanta ca in repetate randuri s-a adresat paratei cu mai multe cereri, insa aceasta, desi au trecut 3 ani de la promovarea examenului de licenta, refuza eliberarea diplomei de licenta, ceea ce inseamna ca parata refuza nejustificat sa isi indeplineasca obligatia legala.Aceste aspecte sunt de natura a ii crea mari prejudicii, caci are nevoie de diploma care sa atesta studiile efectuate.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 312 Vechiul cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare parata U. S. Haret – USH a arătat că și-a îndeplinit toate obligațiile față de reclamant, a eliberat acestuia adeverinta de absolvire a studiilor nr. 9558/9.07.2009 care atesta calitatea sa de licentiata in D. - studii universitare de licenta sistem Bologna cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit OMECTS 2284/28.09.2007 insa tipizarea actelor de studii intra in atributiile MECTS, aspect pentru care a solicitat, in mai multe randuri, Ministerului Educatiei si Cercetarii tiparirea formularea tipizate, in vederea eliberarii diplomelor de licenta.Se mai mentioneaza ca reclamanta a absolvit cursurile Facultatii de Stiinte Juridice si Administrative, specializarea Administratie Publica din cadrul Universitatii S. Haret, forma de invatamant ID, sustinand si promovand examenul de licenta in sesiunea iulie 2009, promotia 2009 si nu este culpabila pentru ca MECTS nu rezolva situatia tipizarii diplomelor in vederea eliberarii absolventilor acestei promotii.
M. EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI, in calitate de chemat in garantie, nu a depus întâmpinare.
Analizand recursul reclamantei ,Curtea ,cu opinie majoritara ,apreciaza ca acesta este intemeiat pentru motivele ce vor fi expuse in continuare:
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-chemat in garantie M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea de către . formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul-chemat in garantie MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru formele de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurentei-reclamante eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre cele două autoritati intimate, ca și al întâmpinărilor formulate în cauză, Curtea reține că între aceste două instituții, există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările deja acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
Prin urmare, se recunoaște de către MECTS că U. S. Haret este o instituție de învățământ superior care era acreditată să organizeze cursuri și examen de licență pentru specialitatea absolvită de reclamant, însă consideră că respectiva acreditare era acordată numai pentru forma de învățământ la zi, nu și pentru învățământ la distanță și frecvență.
Curtea subliniază că potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauze similare cu cea de față, s-a considerat că absolvenții Universității S. Haret la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă cărora li s-au eliberat adeverințe provizorii de absolvire sunt îndreptățiți la obținerea diplomei de licență, iar MECTS are obligația de a aproba tipărirea formularelor necesare (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012).
În același sens, ÎCCJ-SCAF a adoptat la data de 28.10.2013 o soluție de principiu pentru unificarea practicii instanțelor judecătorești ierarhic inferioare,facand trimitere la argumentele prezentate in deciziile civile nr.690/2012,nr.953/2012,nr.1638/2012,nr.3302/2012.
Astfel ,potrivit considerentelor deciziei civile nr.690/09.02.2012 ,Inalta Curtea de Casatie si Justitie a retinut urmatoarele:
,,Conform adeverinței nr._ din 20 septembrie 2010, intimata-reclamantă a absolvit Facultatea de D. și Administrație Publică din București a Universității S.H. și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009. Acest act se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacat de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 54/2004.
În aceste condiții, după o analiză riguroasă a succesiunii demersurilor efectuate de reclamantă, a reacției entităților implicate în procedură și a modului în care acestea și-au îndeplinit atribuțiile, instanța de fond a reținut judicios că U. avea obligația de a elibera diploma de licență, potrivit Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2287/2007. Această obligație nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligației ministerului de a aproba tipărirea formularelor necesare or, în condițiile în care, așa cum s-a menționat și anterior, ministerul nu a solicitat anularea adeverinței de promovare a examenului de licență, nu pot fi reținute apărările privind legalitatea organizării examenului de licență de către instituția de învățământ superior și corelarea numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor acreditate, apărări pe care M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului le-a formulat in abstracto, fără a se raporta la cazul concret al intimatei-reclamante.
Instanța de control judiciar constată, de aceea, că obligația impusă Ministerului, de a aproba tipărirea formularelor, este legală și temeinică, dar soluția va fi reformată în privința celorlalte măsuri stabilite prin dispozitivul sentinței în sarcina recurentului-pârât.”
In acest context, argumentele prezentate de ICCJ in deciziile anterior mentionate sunt insusite de aceasta instanta de recurs, soluția de admitere a recursului reclamantei impunandu-se în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica C.E.D.O. (a se vedea cauza B. c. României),.
Față de toate cele arătate mai sus, Curtea, apreciază că refuzul intimatilor de a aproba tipizarea formularelor de diplomă de licență, respectiv de a elibera reclamantei diploma de licență este unul nejustificat, motiv pentru care se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii reclamantei in sensul obligararii pârâtei USH la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă,a admiterii cererii de chemare in garantie a MEN,astfel cum a fost formulata de parata USH, si ,in consecinta ,va obliga chematul in garantie MEN să aprobe tiparirea formularelor tipizate ale diplomei de licență si suplimentului de licenta pentru reclamant,. 30 de zile de la pronuntarea prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi: Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă Z. (fostă M.) S., împotriva sentinței civile nr. 3550/18.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Modifică sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și a cererii de chemare în garanție, după cum urmează:
Obligă pârâta USH să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de licență.
Obligă pârâtul/chemat în garanție MEN să aprobe tipărirea formularelor tipizate ale diplomei de licență și suplimentului de licență, pentru reclamantă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
I. C. B. |
RED. PBL/2 ex
Jud. fond L. G.
Cu OPINIA SEPARATĂ a jud. M. N., în sensul respingerii recursului ca nefondat.
OPINIA SEPARATĂ A JUDECĂTOAREI M. N.
Nu împărtășesc opinia celorlalți membri ai completului în privința soluționării prezentului recurs, opinând pentru respingerea acestuia, pentru următoarele considerente:
1. Pârâta U. „S. Haret" este o „instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ”, înființată și acreditată prin Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret" din București.
- Potrivit dispozițiilor acestei legi, pârâta a fost înființată „cu următoarele facultăți și specializări acreditate:
a) Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, specializarea limba și literatura străină A (engleză, franceză) - limba și literatura străină B (franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă, latină), cu predare în limba română;
b) Facultatea de D., specializarea drept, cu predare în limba română;
c) Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea educație fizică și sport, cu predare în limba română;
d) Facultatea de Management Financiar - Contabil, specializarea contabilitate și informatică de gestiune, cu predare în limba română.” (art. 2), urmând ca după . acestei legi, în structura Universității „S. Haret" din București să „intre și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.”.
- Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 2 din Legea învățământului nr. 84/1995, în vigoare atât la înmatricularea reclamantei, cât și la susținerea examenului de licență, „Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi”.
- Prin HG 1011/2001 s-a reglementat organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior, iar conform art. 3 din acest act normativ, „Sunt abilitate să organizeze învățământ la distanță și învățământ cu frecvență redusă instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată.”
Din cuprinsul capitolului IV al acestei hotărâri de Guvern, reiese cu claritate faptul că programele de învățământ la distanță sunt supuse ele însele procedurii de evaluare academică, conform Legii 88/1993 republicată.
2. Potrivit Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației nr. 2284/2007, publicat în Monitorul Oficial nr. 716 din 23 octombrie 2007, „actele de studii din sistemul național de învățământ superior sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite.” (art. 2 alin. 1), iar „actele de studii conferă titularilor acestora drepturi și obligații care decurg din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și din celelalte reglementări legale în vigoare.” (art. 2 alin. 2). Actele de studii sunt de tip diplomă, certificat, atestat, iar foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii. (art. 2 alin. 3).
Potrivit art. 5 alin. 1 din acest act normativ, „Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii”, iar art. 7 prevede că „Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.”
În concluzie, Curtea subliniază ca fiind esențială diferențierea între etapa de școlarizare, care intră sub incidența contractuală, și etapa de certificare a studiilor efectuare, care face parte dintr-un raport juridic de drept public.
3. La data înscrierii reclamantei în anul I de studiu, precum și la data susținerii examenului de licență, conform HG nr. 916/2005, HG nr. 1175/2006, HG nr. 676/2007, HG nr. 635/2008 și HG nr. 749/2009, U. „S. Haret" era autorizată să funcționeze pentru forma de învățământ „zi” a specializărilor urmate de recurente, nu și pentru formele de învățământ urmate de acestea, „frecvență redusă” respectiv „la distanță”.
4. Faptul că există în cadrul universității intimate un program de studii acreditat, care se desfășoară pentru forma de învățământ la zi, nu conduce la concluzia că pentru același program poate fi organizată de aceeași universitate o altă formă de învățământ, în lipsa verificării de către autoritatea abilitată a îndeplinirii standardelor de performanță, prin procedura de evaluare prevăzută de lege.
- Textul de lege invocat de recurentă, art. 60 din Legea învățământului nr. 84/1005, nu poate fi interpretat în sensul invocat de aceasta, cât timp din conținutul lor nu se desprinde ideea că învățământul la distanță poate fi organizat de instituțiile de învățământ care au cursuri la zi fără autorizarea provizorie sau acreditarea distinctă pentru formele FR sau ID, ci exclusiv faptul că nu pot fi desfășurate forme de învățământ la ID sau FR de către o instituție de învățământ superior ce nu este abilitată să organizeze, pentru specializarea în discuție, învățământul la zi.
Această cerință nu este unică, ci constituie doar premisa posibilității de autorizare provizorie/acreditare și a celorlalte forme de învățământ, condiționat însă de urmarea procedurii de evaluare, distinct pentru aceste forme de învățământ.
La autorizarea provizorie se analizează îndeplinirea criteriilor prevăzute în OUG nr. 75/2005 pentru fiecare formă de învățământ (personal didactic, conținutul învățământului, bază materială, activitate de cercetare și activitate financiară, structuri instituționale, administrative și manageriale). Autorizarea specializării - forma de învățământ zi nu este suficientă pentru dublarea acesteia prin forma de ID sau FR, cerințele legale fiind necesare a fi îndeplinite pentru fiecare formă de învățământ. Mai mult, pentru forma de învățământ ID legea consacră cerințe suplimentare (HG nr. 1011/2001), care trebuie analizate după solicitarea autorizării de funcționare, pentru a se putea desfășura activitatea.
- Necesitatea parcurgerii procedurii de evaluare pentru formele de învățământ fără frecvență și la distanță, chiar și în condițiile în care universitatea organizează forma de învățământ la zi, a fost subliniată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza ce a format obiectul dosarului_, având ca obiect cererea formulată de U. „S. Haret", prin care a solicitat anularea prevederilor art. 7 alin. (1) din Hotărârea de Guvern nr. 749/2009, în sensul eliminării dispozițiilor privind necesitatea autorizării și acreditării fiecărei forme de învățământ din cadrul unei specializări.
În cuprinsul deciziei nr. 3306/2011, pronunțată în dosarul anterior menționat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că „aceste forme de învățământ (fără frecvență și la distanță) pot fi organizate de facultățile care au și învățământ la zi, dar normele în vigoare nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării și acestor alte forme de învățământ.”
- Mai mult decât atât, extrem de importantă este, în raționamentul juridic al prezentei cauze, sentința civilă nr. 1165/09.04.2008 a Curții de Apel București, pronunțată în dosar nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2288/15.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin acțiunea mai sus invocată, respinsă în mod irevocabil, reclamanta U. „S. Haret" din București a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, printre alte capete de cerere, la capătul 5 de cerere, să se dispună în contradictoriu cu Guvernul României, anularea Hotărârii de Guvern nr. 1011 din 08.10.2001 în integralitate, pe motiv că aceasta contravine atât art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993, republicată, cât și art. 60 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, întrucât cerința autorizării nu se referă la formele de învățământ, ci la specializări, iar modul de organizare a procesului de învățământ, respectiv formele de învățământ de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță este atributul exclusiv al instituției de învățământ superior.
Prin urmare, instanța a stabilit, printr-o hotărâre ce se impune cu puterea de lucru judecat, necesitatea autorizării pe forme de învățământ, dezlegând astfel o importantă chestiune de drept, esențială în raționamentul juridic al prezentei cauze.
5. Argumentele recurentei privind executarea întocmai a obligațiilor impuse prin contractul de școlarizare nu au nicio relevanță pentru aprecierea legalității formei de învățământ efectiv urmat, discuția din prezenta cauză purtându-se pe tărâmul dreptului public, nicidecum al celui contractual, potrivit diferențierii între etapa de școlarizare, care intră sub incidența contractuală, și etapa de certificare a studiilor efectuare, care face parte dintr-un raport juridic de drept public, subliniată de instanță la punctul 1 de mai sus.
6. În ceea ce privește aplicabilitatea principiului aparenței de drept, acesta nu este aplicabil în prezenta cauză, câtă vreme nu ne aflăm în prezența unei erori comune și invincibile.
Caracterul invincibil al unei eventuale erori cu privire la legalitatea formei de învățământ urmate de reclamantă este negat
- pe de o parte de însuși textul art. 17 din HG nr. 1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior, text potrivit căruia „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată”,
iar
- pe de altă parte de succesiunea de Hotărâri de Guvern care au stabilit extrem de clar și de concret specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu în cadrul instituțiilor de învățământ superior particular autorizate să funcționeze provizoriu (HG nr. 940/2004, HG nr. 916/2005, HG nr. 1175/2006, HG nr. 676/2007, HG nr. 635/2008 și HG nr. 749/2009),
toate acte normative publicate în Monitorul Oficial.
Prin urmare, reclamanta recurentă avea posibilitatea, cu o minimă diligență, de a cunoaște dispozițiile HG nr. 1011/2001, precum și structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din orice instituție de învățământ superior, de stat sau particulară, inclusiv din cadrul Universității „S. Haret" din București.
7. În ceea ce privește faptul că reclamanta recurentă deține adeverință ce atestă promovarea examenului de licență, act ce nu a fost anulat sau desființat, curtea apreciază că este absolut irelevant, cât timp nu se pune în discuție în prezenta cauză nici prezentarea, nici rezultatul reclamantei recurente la susținerea acestui examen de licență (singurele aspecte pe care le atestă o atare adeverință), ci exclusiv îndreptățirea Universității de a organiza un atare examen de licență, dar mai ales efectele unei astfel de susțineri a examenului.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 de M. Educației, Cercetării și Tineretului, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Adeverința de licență atestă exclusiv promovarea de către absolvent a examenului de licență și nicidecum nu face dovada faptului că forma de învățământ urmată de absolvent a fost desfășurată în condiții legale.
Ea nu are regimul juridic al unui act de studiu, potrivit art. 2 alin. 3 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației nr. 2284/2007, potrivit căruia „Actele de studii sunt de tip diplomă, certificat, atestat, iar foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii”, adeverința fiind doar înscrisul prin care unitatea de învățământ atestă cursantului împrejurarea de fapt a urmării cursurilor desfășurate, nu și legalitatea desfășurării acestora, astfel încât nu are aptitudinea de a produce efecte juridice decât între instituția emitentă și titular, efecte care constau exclusiv în atestarea unei situații de fapt, nicidecum un efect juridic erga omnes de atestare a calificării.
De altminteri, singurul tip de adeverință menționat în actul normativ menționat este adeverința de absolvire a studiilor, în art. 38, potrivit căruia „După finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează Adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni”.
8. În ceea ce privește rațiunea și efectele adoptării OG nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, curtea reține că o pretinsă legală desfășurare a școlarizării de către pârâta U. „S. Haret" în ceea ce privește forma de învățământ la distanță (ID) pe considerentul că încetarea școlarizării la această formă de învățământ s-a dispus abia prin O.G. nr. 10/2009, în vigoare abia începând cu data de 20.08.2009, așadar ulterior datei absolvirii cursurilor urmate, are la bază un raționament logic profund greșit.
Legalitatea școlarizării este determinată de îndeplinirea cerințelor legale impuse de actele normative în vigoare, iar adoptarea unui act normativ special având ca unic scop instituirea unei interdicții de desfășurare a școlarizării la această formă de învățământ, tocmai ca urmare a divergențelor apărute la nivel național, nu are deloc aptitudinea de a certifica legalitatea cursurilor și școlarizării efectuate anterior la această formă de învățământ.
Nu trebuie omis un aspect extrem de important în prezenta cauză, din perspectiva acestui ultim act normativ invocat, anume faptul că el a prevăzut o modalitate de „intrare în legalitate” a tuturor acestor absolvenți, în art. 3, potrivit căruia: „(1) Studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și inovării, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) De dreptul prevăzut la alin. (1) beneficiază și studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ cu frecvență redusă.”
Astfel, apare cu evidență intenția legiuitorului de a reconfirma necesitatea acreditării/autorizării specializării sau programelor de studii în mod separat, pentru fircare formă de învățământ, necontestându-se că pârâta U. „S. Haret" avea, pentru unitatea funcțională în cauză, acreditată specializarea și programele de studii pentru forma de învățământ ZI, rațiunea art. 3 fiind, așa cum s-a arătat mai sus, aceea de a asigura acestor absolvenți posibilitatea valorificării studiilor.
PREȘEDINTE
M. N.
GREFIER
I. CRIPRIAN B.
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 819/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2907/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
