Pretentii. Decizia nr. 7378/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7378/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 4290/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.7378
Ședința publică de la 09.10.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - D. V.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află recursul formulat de recurenta pârâtă DGRFP Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, împotriva sentinței civile nr.116/19.02.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. L. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima strigare, la ordine, cât și la a doua strigare la sfârșitul ședinței, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 alin.3 C.pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ., o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.116/19.02.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal,Dosar nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman și Administrația F. pentru Mediu.
A fost anulată decizia nr._/21.11.2008 ca nelegală.
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 4425 lei reprezentând taxă pe poluare cu dobânda legală de la data plății până la achitarea sumei.
Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 295 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate, arătând în esență următoarele:
Hotărârea a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material- art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedura civila.
In mod eronat instanța de fond a admis acțiunea intimatului reclamant, dispunând restituirea taxei de poluare, considerând ca taxa plătită este una interzisa de dispozițiile art. 90 din Tratatul CE (modificat si renumérotât cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).
Instanța de fond a admis in mod greșit acțiunea intimatului reclamant, obligând recurenta parata la restituirea taxei de poluare, intrucat suma nu a fost plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ci in baza unei decizii de calcul a taxei de poluare emisa in baza O.U.G. nr. 50/2008.
In aceasta cauza nu se poate vorbi de încălcarea principiului discriminării produselor importate față de produsele interne atâta timp cât potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare. Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, invocând necesitatea respectării prevederilor art.90 (110) din Tratat, potrivit cărora nici un stat membru nu trebuie să supună în mod direct sau indirect produsele din alte state membre unor impozite interne de orice natură ar fi acestea, superioare celor care se aplică în mod direct sau indirect produselor naționale similare.
Pentru a se conforma acestor cerințe, Guvernul României a adoptat OUG nr. 50/2008 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2008 si Legea nr. 9/2012 intrata in vigoare la 1 ianuarie 2012.
In aceasta cauza, in mod greșit, instanța de fond a admis cererea intimatului reclamant, obligând recurenta parata la restituirea sumei achitata cu titlu de taxa de poluare, intrucat acesta nu s-a aflat in niciuna dintre situațiile expres si limitativ prevăzute de lege ca fiind cauze de exceptare de la plata taxei.
Prin instituirea taxei de poluare, prevăzuta de OUG nr. 50/2008, iar mai apoi de Legea nr. 9/2012 nu sunt încălcate prevederile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene (modificat si renumérotât cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), aceasta neputand fi asimilata impozitelor interne, deoarece taxa de poluare este perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme.
De asemenea, instanța a reținut in mod greșit ca aceasta discriminare a fost introdusa de către legiuitor cu intenția de protejare a industriei interne, deoarece taxa de poluare se aplica tuturor autovehiculelor, indiferent de tara de proveniența, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
Instanța de fond a aplicat in mod greșit prevederile art. 90 din Tratatul de instituire a CE (modificat si renumerotat cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), privind compatibilitatea Legii nr. 9/2012, examinata in raport de modificările aduse de OUG nr. 218/2008, intrucat scutirea de la plata taxei de poluare pentru autovehiculele noi, operează pentru perioada 15.12._09, ori fata de imprejurarea in care taxa a fost stabilita la alta data, aprecierea ca discriminatorie si nelegala a taxei de poluare, este total greșita.
Hotărârea atacata este data cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești (art. 488 pct. 4 Cod procedura civila).
Potrivit art. 126, a lin. 2 din Constituția României ,, Competenta instanțelor judecătorești si procedura de judecata, sunt prevăzute numai prin lege", astfel, nicio lege in vigoare nu acorda competenta unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu tratatele internaționale. Aceasta atribuție revine Curții Constituționale sau Parlamentului României, singurele in măsura sa aprecieze daca legislația referitoare la taxa de poluare, contravine Constituției sau Tratatelor Uniunii Europene si sa adopte hotărâri in consecința.
Astfel, eventuala nelegalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 a fost revizuita prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu poate face obiectul controlului exercitat de o instanța judecătoreasca, in cadrul unei acțiuni având ca obiect restituirea taxei de poluare.
Totodată, se retine ca instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prin Legea nr. 9/2012, reprezintă voința legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa o respecte, in baza art. 13 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, conform cărora ,,interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului, in scopul realizării cerințelor legii", in condițiile in care, potrivit dispozițiilor constituționale, numai Parlamentul sau Guvernul, pe baza delegării legislative, sunt abilitate sa adopte masuri legislative, pentru modificarea si completarea actelor normative interne, pentru asigurarea compatibilității acestora cu dreptul comunitar.
Prin admiterea cererii intimatului reclamant si exonerarea acestuia de la plata taxei de poluare, instanța de fond s-a substituit autorităților cu atribuții in elaborarea actelor normative, in condițiile in care atributul exclusiv al instanțelor judecătorești este aplicarea legislației specifice actului dedus judecații.
Cu privire la dobânda calculata la suma incasata, pe care reclamantul o solicita, considerând-o folos nerealizat, aceasta este nelegala, deoarece nu poate fi considerata obligație neexecutata a AJFP Teleorman către reclamant, nefiind aplicabile dispozițiile art.1082 si art.1084 Cod Civil
In ceea ce privește obligarea AJFP Teleorman, la plata cheltuielilor de judecata, s-au arătat următoarele:
In mod greșit instanța a reținut ca fiind dovedita culpa procesuala a recurentei parate, deoarece aceasta nu a făcut decât sa aplice legea in vigoare la acea data, si anume O.U.G. nr. 50/2008, iar materia cheltuielilor de judecata este reglementata de art. 451-455 din Codul de procedura civila si reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte părțile in legătura cu activitatea procesuala. Rolul cheltuielilor de judecata este si acela de a acționa ca veritabile sancțiuni procedurale, fiind suportate in final de partea din vina căreia s-a promovat acțiunea. Cheltuielile de judecata nu pot fi limitate numai la finalitatea de a constitui o sancțiune procedurala. Ele au rolul de a despăgubi partea care a câștigat procesul si care nu este vinovata de declanșarea activității judiciare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 483 si următoarele Cod procedură civilă.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență următoarele: instanța, în mod corect, a analizat taxarea autovehiculelor în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă .
Dispozițiile OUG 50/2008 cu privire la taxa pe poluare sunt în contradicție cu dispozițiile art. 25, 28, 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene.
Art. 25 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal. Art. 28 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Perceperea de către un stat membru a unei taxe pe vehicule de ocazie, provenite dintr-un alt stat membru, atunci când valoarea acestei taxe, calculată fără luarea în calcul a deprecierii vehiculului depășește valoarea vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național este considerată de către Curte contrar art. 90 din Tratatul CE.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în conformitate cu prevederile art. 488 Cod pr.civ., Curtea a reținut următoarele:
Intimata reclamanta în anul 2008 a achiziționat un autovehicul marca Daewo tip Cielo, categ.auto M1, norme de poluare E1, . klata 19v1tb664080 de la numitul Terpezan F. C. prin contractul de vânzare - cumpărare din data de 29.10.2008.
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedura fiscala, se restituie, la cerere, debitorului sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale.
Acest text de lege permite, așadar, restituirea directa a sumelor platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, in baza unei cereri de restituire, fara a conditiona restituirea de anularea actului in baza caruia sa facut incasarea sumei.
Prin notiunea de prevederi legale trebuie intelese atat prevederile interne, cat si cele care izvorasc din tratatele ratificate de Romania, care prin ratificare sunt incorporate in dreptul intern.
Potrivit art.11 alin.(1) și (2) din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/2008, contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României, Bulgariei la Uniunea Europeana statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatului, dinainte de aderare.
Art. 90 par. l din Tratatul de Instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare". Potrivit aceluiași articol aliniat 1 deci se interzice discriminarea intre produsele importate si cele aparținând pieței interne si care sunt de aceeași natura, iar aliniatul 2 interzice regimurile de protecție împotriva produselor concurente.
Potrivit art.23 din același Tratat, comunitatea are la baza uniunea vamala, care instituie libera circulație a mărfurilor si care implica interzicerea taxelor vamale, dar si a altor taxe in comerțul dintre statele membre.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
La aceeași concluzie a ajuns si Curtea de Justiție a Comunității Europene in cauza C-402/09 T. împotriva Statului roman prin Ministerul Finanțelor si Economiei, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, A.F.P. Sibiu, Administrația fondului pentru mediu si Ministerul Mediului, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), care in data de 7.04.2011 a declarat ca taxa de poluare conform O.U.G.50/2008 este discriminatorie.
Curtea reține că în cauză fiind vorba de restituirea unor sume de la buget, sancțiunea încasării necuvenite a acestor sume și recuperarea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă o reprezintă acordarea dobânzii legale calculată potrivit art. 124 și urm. Cod pr. fiscală, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă legală la data plății efective.
Nu este întemeiată critica referitoare la faptul că hotărârea atacata este data cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, câtă vreme instanța a respectat principiul supremației legislației UE în raport cu dreptul intern, care nu este conform cu norma de drept comunitar.
Nu este fondată nici critica din recurs cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, avându-se în vedere prevederile art. 274. Cod pr. civ., precum și faptul că au fost dovedite prin înscrisurile de la dosar.
Din aceste motive, in baza textelor de lege menționate, a art.496 Cod pr. Civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, cu sediul în A., ., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr.116/19.02.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu, cu intimata reclamantă M. L., cu domiciliul în A., ., ., ., jud. Teleorman și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.295 corp A, sect.6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. D. V.
GREFIER
C. A.
Red. Jud. DV
Tehnored. CB
2 ex/03.12.2014
Tribunalul Teleorman
Secția Conflicte de Muncă,
Asigurări Sociale,
C. Administrativ și Fiscal
Jud. fond: V. V.
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 2487/2014. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 92/2014.... → |
|---|
