Conflict de competenţă. Sentința nr. 2007/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2007/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 72/93/2014
Dosar nr.:_ |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2007
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 23.06.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
GREFIER: P. C.
Pe rol conflictului de competență ivit între Tribunalul Ilfov și Judecătoria Cornetu având ca obiect cererea de chemare în judecată formulate de reclamantul C. M., în contradictoriu cu pârâții C. L. P., ORAȘUL P., P. ORAȘULUI P. și ORAȘUL P. având ca obiect „ anulare act administrativ”.
Cauza se judecă in Camera de Consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință după care:
CURTEA,
Asupra conflictului negativ de competență, Curtea constată următoarele:
Judecătoria Cornetu a fost sesizată cu un litigiu având ca obiect obligarea paratilor Consilul L. P. și Primaria Orasului pantelimon la respectarea contractului de concesiune incheiat cu reclamantul, si, totodata, s-a solicitat anularea instiintarii de plata privind taxa de concesiune.
Judecătoria a apreciat ca litigiul este de competenta instantei de contencios administrativ întrucât reclamantul contestă legalitatea modului de calcul al debitului fiscal reținut, iar, pe de alta parte, terenul care face obiectul contractului de concesiune se afla in administrarea pârâților conform HG nr. 930/22.08.2008 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov.
Prin urmare, prin sentința civilă nr. 8564/17.12.2013 Judecătoria Cornetu a declinat competenta in favoarea tribunalului Ilfov, secția contencios administrativ și fiscal.
Prin sentinta civilă nr. 1358/14.04.2014 tribunalul Ilfov, secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținând, în esență, că, contractul de concesiune incheiat de partile din prezenta cauza are ca obiect concesionarea unei suprafete de teren situata pe teritoriul (intravilanul) orasului P., teren care apartine domeniului privat al unitatii administrative-teritoriale.
Actiunea reclamantului are ca obiect-obligarea autoritatilor publice a orasului P., la executarea contractului de concesiune, ce are ca obiect un bun din domeniul privat al autoritatilor locale, prin urmare acest contract nu poate fi asimilat unui act administrativ si nu poate face obiectul controlului de legalitate al instantei de contencios administrativ, in speta de catre tribunal.
In ceea ce priveste capatul doi din cerere, avand ca obiect-anularea instiintarii de plata, nici acesta nu poate face obiectul controlului de legalitate al instantei de contencios administrativ, nefiind in acceptiunea legii un act administrativ fiscal.
Codul de procedură fiscală definește actul administrativ fiscal ca fiind actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale (art. 41 C.procedura fiscala).
Codul de procedură fiscală se aplică tuturor impozitelor, taxelor și contribuțiilor care constituie venituri fiscale ale unei componente a sistemului bugetar.
Veniturile nefiscale sunt obținute în regim de drept privat, ele fiind rezultatul activității economice pe care statul sau o unitate administrativ-teritorială o desfășoară de regulă în calitatea de persoană juridică de drept privat (de exemplu, atunci când se vinde sau se închiriază un bun din domeniul privat).
Soluția este aceeași și pentru situația în care am califica unele venituri nefiscale ca provenind dintr-un raport juridic de drept public – de pildă sumele de bani pe care statul le obține prin intermediul unui contract administrativ – contractul de concesiune (redevențele). Acest lucru se explică prin aceea că dispozițiile Codului de procedură fiscală sunt aplicabile numai unei categorii de raporturi juridice de drept public, raporturile de drept procedural fiscal.
Prin urmare, redevențele din materia concesiunii, tarifele pentru folosirea unor bunuri publice, chiriile datorate pentru ocuparea unor spații comerciale etc., nu pot avea caracterul unor taxe și nu generează raporturi de drept fiscal guvernate de Codul de procedură fiscală, astfel cum a statuat in repetate randuri si Inalta Curte de Casatie si Justitie in jurisprudenta sa.
Prin urmare, creanța născută din contractul de concesiune nu are natura unei creanțe fiscale, ci este o creanță comercială.
Fiind o creanta comerciala, rezulta ca are o natura comerciala ce nu poate atrage competenta materiala a instantei de contencios administrativ.
Mai mult, instiintarea de plata nu are caracterul unui act administrativ ci reprezinta un act incepator de executare, motiv pentru care nu poate fi atacata pe calea contenciosului administrativ.
Prin urmare, acest capat de cerere-anularea instiintarii de plata-nu poate atrage competenta instantei de contencios administrativ, nici din punctul de vedere al naturii juridice a actului in sine (care nu are caracterul unui titlu de creanta, ea neregasindu-se in enumerarea limitativa a art. 110 al. 3 cod procedura fiscala, prin urmare nu poate forma obiectul controlului instantei de contencios administrativ in conditiile art. 205 si urmatoarele cod procedura fiscala, putand fi eventual contestat prin intermediul contestatiei la executare reglementata de art. 172 cod procedura fiscala) si nici din punct de vedere al caracterului venitului mentionat in cuprinsul acesteia (ce nu reprezinta o “taxa sau impozit” in acceptiunea legii
In consecinta, apreciind ca niciunul dintre capetele de cerere ale prezentei actiuni nu este de natura a atrage competenta materiala a instantei de contencios administrativ, Tribunalul a admis exceptia necompetentei materiale invocata de reclamant si pe cale de consecinta a declinat solutionarea prezentei cauze in favoarea Judecatoriei Cornetu.
Constatand intervenit conflictul negativ de competenta, a suspendat judecarea prezentei cauze si a trimis dosarul Curtii de Apel Bucuresti pentru solutionare.
Soluționând prezentul conflict curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a dispune astfel Curtea constată că primul capăt de cerere al acțiunii de față vizează executarea unui contract de concesiune, însă obiectul acestui contract privește un bun aflat în domeniul privat al unității administrativ teritoriale, context în care acest contract nu poate fi asimilat actului administrativ, în accepțiunea dispozițiilor art. 2 litera c din Legea nr.554/004.
Potrivit dispozițiilor art. 2 litera c din Legea nr.554/2004, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;
Cum bunul concesionat prin contractul în discuție nu face parte din domeniul public al unității administrativ-teritoriale, contractul de concesiune în cauză nu are natura unui act asimilat actului administrativ, context în care acțiunea vizând executarea contractului nu intră în sfera de referință a Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Cât privește cererea de anulare a înștiințării de plată, în mod temeinic a reținut Tribunalul Ilfov că prin acest act este individualizată o creanță de drept privat, născută din executarea contractului de concesiune, ceea ce exclude controlul exercitat pe calea contestației administrativ fiscale și ulterior, pe calea contenciosului administrativ fiscal, în condițiile reglementate de prevederile OG nr.92/2003 și Legea nr.554/2004 și atrage competența instanței de drept comun, prevăzută de dispozițiile art.1 C.proc.civ.
Față de aceste considerente Curtea, în temeiul dispozițiilor art.22 alin.5 C.proc.civ., va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C. M., cu domiciliul în P., .. 9, în contradictoriu cu pârâții C. L. P., ORAȘUL P., P. ORAȘULUI P. și ORAȘUL P., toți cu sediul P., .. 33, în favoarea Judecătoriei Cornetu - Secția Civilă.
Cu recurs în zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 23.06.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. F. P. C.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3095/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2918/2014. Curtea de... → |
|---|
