Pretentii. Sentința nr. 1154/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1154/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 35281/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1154
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. R.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta P. S. Cooperativa Meșteșugărească, în contradictoriu cu pârâții M. Finanțelor - prin Direcția Generala a Finanțelor Publice Cluj, M. F. Europene și A. de M. Pos CCE, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă reclamanta, prin apărător ales A. G., cu împuternicire avocațială la dosar și prin apărător Jasmine O., care depune delegație la dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită iar la data de 24.03.2014 pârâtul M. F. Europene a depus la dosar cerere de amânare a judecății motivat de faptul că protocoalele de predare / preluare a noilor structuri nu au fost încheiate, acestea fiind în curs de finalizare.
Curtea pune în discuția părților prezente cererea de amânare a judecății, formulată de către pârâtul M. F. Europene.
Reclamanta, prin apărător ales, lasă la aprecierea instanței soluția asupra cererii de amânare, în cazul în care se va considera justificată cererea. Apreciază că termenul acordat în acest scop a fost suficient dar în măsura în care există această cerere, apreciază că cererea trebuie discutată motiv pentru care a solicitat cauza la amânare.
După deliberare, Curtea respinge cererea de amânare a judecății formulată de către pârâtul M. F. Europene, întrucât există prezumția că reorganizarea administrativă s-a făcut sub toate aspectele care vizează aspectele economice și administrarea litigiilor pe care autoritățile respective le au, preluându-se inclusiv litigiile și dosarele. Curtea apreciază că nu există motive întemeiate care să contrazică această prezumție.
Curtea pune în discuție verificarea competenței instanței și invocă excepția de necompetență materială în raport de actele contestate, emise în baza OUG 66/2011.
Reclamanta, prin apărător A. G., solicită respingerea excepției de necompetență materială. Față de dispozițiile Legii contenciosului administrativ care stabilesc în mod expres că cererile care au legătură cu proiectele finanțate din fonduri europene sunt de competența Curții de Apel București, apreciază că competența de soluționare a prezentei cauze aparține Curții de Apel București.
Curtea pune în discuția părții prezente excepția de necompetență teritorială.
În ceea ce privește competența teritorială, reclamanta, prin apărător A. G., apreciază că este vorba de o competență alternativă. Față de împrejurarea că sediul autorității publice este în București, având în vedere că sediile Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului F. Europene sunt situate în București, consideră că persoana care se consideră vătămată se poate adresa instanței de la locul situării acestor instituții. Având în vedere că reclamanta s-a adresat altor instanțe iar instanțele s-au pronunțat, apreciază deopotrivă competentă Curtea de Apel București.
Curtea reține cauza în pronunțare cu privire la excepția de necompetență materială și cu privire la excepția de necompetență teritorială.
Reclamanta, prin apărător, consideră că instanța s-ar putea pronunța pe excepția de necompetență teritorială, în situația în care ar trece peste excepția de necompetență materială, având în vedere că există la dosar concluziile tuturor părților.
Curtea pune în vedere părților că reține cauza în pronunțare pe ambele excepții.
CURTEA
Prin cererea formulată de reclamanta P. SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN prin M. FINANȚELOR, M. ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE AFACERI în calitate de organism intermediar pentru ÎNTREPRINDERI M. ȘI MIJLOCII, A. DE M. POS CCE, s-a solicitat anularea /revocarea Deciziei nr.3/15.06.2012 si a tuturor actelor prealabile acesteia prin care au fost respinse in parte acordarea sumelor solicitate prin cererea de rambursare nr. 1 la contractul finanțare nr. 2m/ 122/ 16.12.2009 si pe cale de consecința, obligarea in solidar a paratelor la, plata către reclamantă a sumei de 237.783, 86 lei (compusa din următoarele sume: 232.616,11 lei, 1.892,50 lei, 2.775,25 lei) cu dobânda legala aferenta acestei sume de la data de înregistrării primei contestații (08.03.2012) pana la plata integrala si efectiva a acestei sume; obligarea in solidar a pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 120.000 lei, cu titlu de despăgubiri cu dobânda legala aferenta acestei sume de la data introducerii prezentei acțiuni si până la plata integrala si efectiva a acestei sume, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 7/2013 Curtea de Apel Cluj-Secția contencios administrativ și fiscal și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj, ținând seama de natura litigiului și de suma solicitată de reclamantă.
Tribunalul Cluj și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal prin sentința civilă nr._/2013.
Tribunalul a reținut că litigiul are ca obiect o creanță bugetară iyvorâtă din contractul de finanțare care la art. 20 prevede că litigiile survenite în executarea contractului vor fi soluționate de instanța competentă în raza căreia se află organismul intermediar/autoritatea de management.
La rândul său, Tribunalul București și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, având în vedere dispozițiile din codul de procedură civilă coroborate cu Legea nr. 554/2004.
În ședința publică din 08.04.2014 Curtea a pus în discuție excepția de necompetență teritorială, excepție pe care o va admite, pentru considerentele de mai jos.
Cererea reclamantei tinde la anularea unor acte emise în temeiul OUG nr. 66/2011, precum și la anularea deciziei date în soluționarea contestației administrative formulată împotriva acestora.
Conform art. 50 alin. 2 din ordonanță, deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În cauză, reclamantul a sesizat instanța de la sediul său, respectiv Curtea de Apel Cluj cu cererea de anulare a celor două acte administrative, exercitându-și dreptul de opțiune prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, ceea ce exclude competența Curții de Apel București.
Cu privire la clauza contractuală avută în vedere de instanțele anterioare, Curtea constată că aceasta este inaplicabilă, în primul rând pentru că litigiul de față nu are ca obiect neexecutarea sau executarea corespunzătoare a unei/unor clauze contractuale, ci anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică în executarea legii.
În al doilea rând, Curtea reține că, potrivit art. 19 din vechiul Cod de procedură civilă (sub imperiul căruia a fost încheiat contractul de finanțare din data de 09.11.2010), „Părțile pot conveni, prin înscris sau prin declarație verbală în fața instanței, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competență teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 și 16”.
Din textul citat reiese că posibilitatea alegerii convenționale a competenței exista, în vechea reglementare ( aplicabilă în virtutea principiului „tempus regit actum”, doar în litigiile privitoare la bunuri. Or, așa cum s-a arătat, prezenta cauză are ca obiect anularea unui act administrativ, ceea ce face ca textul să fie inaplicabil.
De altfel, Curtea observă că și în noua reglementare (art. 126 din noul cod de procedură civilă) se prevede că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.
În legătură cu această prevedere, Curtea are în vedere împrejurarea că, în materia contenciosului administrativ, normele de competență au caracter imperativ, astfel că nu se poate considera că pricinile privitoare la nulitatea unui act administrativ reprezintă o pricină privitoare la un drept de care părțile pot să dispună. Concluzia se impune și datorită faptului că OUG nr. 66/2011 nu lasă la latitudinea autorității administrative sancționarea neregulilor constatate. Altfel spus, existența neregulilor nu pot face obiectul negocierii între autoritatea administrativă și beneficiarul finanțării, ceea ce impune concluzia că cererea de anulare a actului administrativ nu privește un drept de care părțile pot dispune.
În raport cu argumentele expuse, Curtea constată că, prin clauza de alegere a competenței, părțile au avut în vedere exclusiv litigii legate de drepturile și obligațiile născute din contractul de finanțare. În speță însă este supus anulării un act administrativ prin care s-a aplicat o sancțiune ce nu decurge din contractul de finanțare, ci dintr-un act normativ a cărui aplicare exclude de plano voința părților contractante, respectiv OUG nr. 66/2011. Prin urmare, clauza respectivă este total lipsită de eficiență, câtă vreme sancțiunea aplicată nu are natură contractuală și deci nu face parte din ipotezele avute în vedere de părți la negocierea contractului de finanțare.
În plus, Curtea are în vedere și faptul că, în materie de contencios administrativ, alegerea instanței competente se face de către reclamant în momentul sesizării uneia dintre cele două instanțe prevăzute de lege (instanța de la sediul său sau cea de la sediul autorității emitente a actului) în conformitate cu dispozițiile art. 116 din codul de procedură civilă. În speță, așa cum s-a arătat, reclamanta a optat inițial pentru instanța de la sediul său, și nu există nicio normă legală aplicabilă în materia contenciosului administrativ, care să-i permită modificarea opțiunii pe parcursul procesului.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea va admite excepția invocată și pe cale de consecință își va declina competența în favoarea Curții de Apel Cluj.
Totodată, va constata ivit conflictul negativ de competență și va înainta cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite excepția de necompetență teritorială.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta P. S. Cooperativa Meșteșugărească, în contradictoriu cu pârâții M. Finanțelor - prin Direcția Generala a Finanțelor Publice Cluj, M. F. Europene și A. de M. Pos CCE, în favoarea Curții de Apel Cluj.
Constată ivit conflictul negativ de competență și pentru soluționarea acestuia trimite cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 Aprilie 2014.
Președinte, Grefier,
I. RADUMARIANA D.
Red. / Tehnored. R.I.
2 ex.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 518/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3739/2014.... → |
|---|
