Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 5655/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5655/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 46672/3/2012
Dosar nr.:_ |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 5655
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.06.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: I. C.G.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta - reclamantă I. C. și de recurenta – pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, împotriva sentinței civile nr. 6445 din data de 18.12.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX – a C. Administrativ și Fiscal, în cauza având ca obiect „ comunicare informații de interes public”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că, la data de 25.06.2014, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE depune la dosar întâmpinare la cererea de recurs, prin fax iar, la data de 27.06.2014, același document și prin Serviciul Registratură.
Curtea din oficiu, invocă excepția tardivității cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă I. C., urmând a reține cauza, cu prioritate, spre soluționare cu privire la excepția invocată dar și cu privire la fondul cererii de recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6445/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta I. C. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a fost obligată pârâta să răspundă reclamantei la cererea înregistrată sub nr. 3828/17.10.2012, în sensul comunicării pe suport de hârtie a declarațiilor de avere și de interese depuse de numita Buzi D. în perioada 2009-2012 (până la data înregistrării cererii de comunicare informații), cu indicarea datei la care au fost înregistrate la ANI acestei declarații.
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca neîntemeiată capetele de cerere având ca obiect plata de daune morale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea inregistrata la ANI sub nr.3828/17.10.2012 (fila 25) reclamanta I. C. a solicitat in baza Legii nr.544/2001 o copie dupa toate declaratiile de avere si de interese depuse la ANI de numita Buzi D., angajata a Directiei de Sanatate Publica Bucuresti. In cerere reclamanta a mentionat ca doreste ca actele solicitate sa ii fie comunicate pe suport de hartie si ca a verificat baza de date pusa la dispozitia publicului de catre ANI si a constatat ca pentru numita Buzi D. lipseste o declaratie pe anul 2008. De asemenea, reclamanta a mentionat ca nu doreste ca in rapspuns sa se faca referire la site-ul ANI, intrucat acolo nu sunt listate toate declaratiile aflate in posesia Agentiei si ca solicita ca pentru fiecare declaratie in parte sa fie mentionata data la care a fost inregistrata la ANI.
Parata a rapuns prin adresa nr._/G/II/01.11.2012 (fila 23), comunicata reclamantei la data de 19.11.2012 (fila 24), in sensul ca „va rugam sa consultati portalul declaratiilor de avere si de interese, respectiv http://declaratii.integritate.eu/home/navigare/cautare-avansata.aspx. In ceea ce priveste sustinerea reclamantei ca de pe site lipseste o declaratie pe anul 2008, parata a mentionat ca la adresa de raspuns ataseaza copiile declaratiei de avere si de interese, descarcate de pe portalul declaratiilor de avere si de interese indicat si ca pe viitor vor fi aplicate dispozitiile art.10 al.2 din OG nr.27/2002.
Anterior primirii raspunsului de la ANI, reclamanta a revenit la institutia parata cu reclamatia nr.4163/08.11.2012 (fila 4).
F. de obiectul actiunii, tribunalul are in vedere dispozitiile art.6 al.1 si 2 din Legea nr.544/2001 conform carora „(1) Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public. (2) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal”. In ceea ce priveste termenul de solutionare a cererii Legea nr.544/2001, ca lege generala in materie, mentioneaza la art.7 al.1 ca „Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile”.
In cauza insa sunt incidente dispozitiile speciale ale Legii nr.176/2010 (privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative), in care la art.12 al.1 prevad “Agentia indeplineste activitatea de evaluare prevazuta la Art. 8 (exercitarea de responsabilitati in evaluarea declaratiilor de avere, a datelor si informatiilor privind averea, precum si a modificarilor patrimoniale intervenite) din oficiu sau la sesizarea oricarei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 233/2002”.
Pe de alta parte, art.2 din OG nr.27/2002 defineste “petitia” astfel: “În sensul prezentei ordonanțe, prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poștă electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome,denumite în continuare autorități și instituții publice.", iar in art.3 din OG nr.27/2002 se stipuleaza ca “Petițiile adresate autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art. 2 vor fi soluționate în termenele și în condițiile stabilite prin prezenta ordonanță”, cu referire la art.8 al.1 din OG nr.27/2002- “Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă”.
In consecinta, fata de dispozitiile legii speciale aplicabile ANI, Legea nr.176/2010, coroborate cu dispozitiile art.3 si 8 al.1 din OG nr.27/2002, parata avea obligatia de a comunica raspunsul reclamantei in termen de 30 de zile de la data inregistrarii petitiei, respectiv pina la data de 17.11.2012.
D. fiind faptul ca ANI a comunicat prin posta adresa de raspuns nr._/G/II/01.11.2012 (fila 24), iar la data de 15.11.2012 functionarul postal a fost in imposibilitatea înmânării faptice a inscrisului ca urmare a lipsei reclamantei de la domiciliu (conform vizei postale de pe confirmarea de primire), tribunalul apreciaza ca parata a formulat raspunsul la cererea reclamantei si l-a comunicat acesteia in termenul legal de 30 de zile de la data inregistrarii petitiei.
In consecinta, sub aspectul termenului de solutionare a cererii de comunicare informatii, tribunalul apreciaza ca sustinerile reclamantei din cuprinsul cererii de chemare in judecata referitoare la incidenta art.7 al.1 din Legea nr.544/2001 sunt nefondate.
In ceea ce priveste reclamatia nr.4163/08.11.2012, tribunalul apreciaza ca in mod corect parata a facut aplicarea dispozitiilor art.10 al.1 din OG nr.27/2002, conform carora „(1) În cazul în care un petiționar adresează aceleiași autorități sau instituții publice mai multe petiții, sesizând aceeași problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petițiile primate”, in conditiile in care institutia parata a comunicat reclamantei adresa de raspuns nr._/G/II/01.11.2012.
Referitor la indeplinirea efectiva a obligatiei de comunicare a informatiilor solicitate prin cererea nr.3828/17.10.2012, tribunalul apreciaza ca sustinerile reclamantei, astfel cum au fost redate in notele scrise depuse la termenul din 12.12.2013 sunt fondate.
Reclamanta a solicitat ANI o copie pe suport de hartie dupa toate declaratiile de avere si de interese depuse la ANI de numita Buzi D., angajata a Directiei de Sanatate Publica Bucuresti, cu indicarea datei la care fiecare declaratie a fost inregistrata la ANI si cu mentiunea expresa ca a verificat baza de date pusa la dispozitia publicului de catre ANI (site-ul ANI) si a constatat ca pentru numita Buzi D. lipseste o declaratie pe anul 2008.
Parata a raspuns prin adresa nr._/G/II/01.11.2012 (fila 23) in sensul solicitarii ca reclamanta sa consultatie portalul declaratiilor de avere si de interese, respectiv http://declaratii.integritate.eu/home/navigare/cautare-avansata.aspx si a atasat copii ale declaratiilor de avere si de interese numita Buzi D. pe anul 2008.
Conform art,6 si 8 din OG nr.27/2002 institutia parata are obligatia de a comunica in scris, pe suport de hartie, informatiile care rezulta din activitatea sa si care au fost solicitate de petent. Imprejurarea ca ANI asigura afisarea declaratiilor de avere si a declaratiilor de interese pe pagina de internet a Agentiei (conform art.12 al.6 din Legea nr.176/2010) nu este de natura a indreptati parata sa indrume petentii spre consultarea site-ului sau. Tribunalul apreciaza ca este optiunea solicitantului de informatii de a consulta site-ul unei institutii si nu o obligatie in situatia in care intentioneaza sa obtina informatii oficiale.
De altfel, si art.7 din Legea nr.544/2001, mentionate de parata in intimpinare, face referire la comunicarea pe suport de hartie a informatiilor si precizeaza ca „Solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic” (art.7 al.3).
In consecinta, din intreaga reglementare a OG nr.27/2002 si Legii nr.176/2010 rezulta obligatia institutiei publice solicitate de a comunica in scris informatiile de interes public ce fac obiectul petitiei, iar in situatia in care furnizarea scriptica a acestora presupune resurse financiare, institutia publica are obligatia de a aduce la cunostinta solicitantului cuantumul necesar. In cauza, parata nu a comunicat reclamantei ca exista un cost al serviciilor de copiere si ca acesta trebuie suportat de catre reclamanta.
F. de argumentele expuse, tribunalul apreciaza ca parata are obligatia de a comunica pe suport de hartie si declaratiile de avere si de interese depuse de numita Buzi D. in perioada 2009-2012 (pina la data inregistrarii cererii de comunicare de informatii) si nu numai pe anul 2008.
De asemenea, tribunalul constata ca in adresa de raspuns nr._/G/II/01.11.2012 (fila 23) parata nu a facut referire la data la care a fost inregistrata la ANI fiecare declaratie de avere/interese depusa de numita Buzi D.. In aceasta privinta, tribunalul retine ca data inregistrarii la ANI a unei declaratii este diferita de data legala pina la care trebuia depusa declaratia, conform art.14 al.2 din Legea nr.176/2010. In cauza nu prezinta importanta pentru reclamanta data la care numita Buzi D. a semnat declaratiile, ci data inregistrarii la ANI, informatie care rezulta in mod indubitabil din activitatea curenta a ANI si pe care ANI avea obligatia sa o comunice reclamantei. De altfel, tribunalul retine ca la o alta solicitare de comunicare de informatii adresata paratei de catre reclamanta, ANI a raspuns prin adresa nr._/21.03.2012 (depusa la termenul din 12.12.2013) in sensul indicarii datei la care au fost inregistrate la ANI declaratiile de avere si de interese depuse de numita P. C. L..
In considerarea argumentelor anterior expuse, tribunalul va admite in parte solicitarea reclamantei de obligare a paratei la solutionarea cererii inregistrata sub nr.3828/17.10.2012, in senul constatarii ca parata are obligatia de a comunica reclamantei pe suport de hartie declaratiile de avere si de interese depuse de numita Buzi D. in perioada 2009-2012 (pina la data inregistrarii cererii de comunicare de informatii).
In ceea ce priveste solicitarea de plata a daunelor morale in cuantum de 10.000 lei, tribunalul o va respinge ca neintemeiata deoarece in cauza nu se poate retine existenta unui prejudiciu produs reclamantei prin necomunicarea in termenul legal a informatiilor solicitate. In plus, tribunalul apreciaza ca prin cenzurarea raspunsului inaintat de parata si obligarea acesteia sa emita un raspuns punctual la solicitarile reclamantei s-a oferit o reparatie suficienta chiar si fara acordarea de daune morale. In plus, prezenta hotarire reprezinta un argument suficient pentru ca parata sa respecte obligatiile care ii revin conform OG nr.27/2002 si Legii nr.176/2010.
Tribunalul apreciaza ca nu se impune acordarea de cheltuieli de judecata pentru ca reclamanta nu a probat efectuarea unor astfel de cheltuieli in cauza.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii pe fond a contestației formulate de reclamantă.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a invocat faptul că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând natura ori interesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Recurenta reclamantă susține că informațiile solicitate de reclamantă au fost aduse la cunoștința publicului prin afișare pe site-ul instituției, respectându-se prevederile art. 5 alin. 1 și 4 din Legea 544/2001 și art. 12 alin. 6 din Legea 176/2010, astfel că nu a fost încălcat dreptul reclamantei privind accesul la informațiile de interes public, fapt confirmat de reclamantă care recunoaște că a consultat respectivele declarații pe site-ul oficial, iar cele care nu erau, respectiv declarațiile din 2008, au fost transmise potrivit legii.
Mai arată că pentru comunicarea declarațiilor pe suport de hârtie sunt necesare resurse financiare pentru a îndeplini o cerință nemotivată și fără temei din partea reclamantei de a primi aceleași informații în diferite formate.
Mai arată că reclamanta a formulat o multitudine de petiții referitoare la declarațiile de avere a persoanelor angajate la Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologic București, cărora ANI le-a dat curs, însă aceasta abuzează de dreptul la petiții și informații de interes public, întrucât la intervale scurte de timp formulează petiții cu conținut similar, în special cele cu privire la Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologic.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și reclamanta I. C. solicitând modificarea sentinței recurate sub aspectul daunelor morale, având în vedere încălcarea dreptului său la informații de interes public.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă arată că informațiile respective îi erau absolut necesare la momentul anului 2011 într-un litigiu de muncă și că prin refuzul ANI de a se conforma legii i s-a produs un prejudiciu moral și a avut față de ea o atitudine discriminatorie (având în vedere situația sa materială deficitară și lipsa accesului la internet).
Mai arată că prin această acțiune ostilă a ANI a fost obligată să apeleze la instanța de judecată, pentru o speță care trebuia soluționată din oficiu, și că nici până la 03.02.2014 informațiile nu i-au fost comunicate și va mai dura până la judecarea recursului și la apelarea la un executor judecătoresc pentru demararea executării silite.
În ceea ce privește excepția tardivității recursului declarat de recurenta-reclamantă I. C., Curtea urmează să o respingă, ca nefondată, întrucât hotărârea recurată a fost comunicată reclamantei la data de 17.01.2014 iar recursul a fost declarat de data de 03.02.2014, în termenul legal de 15 zile de la comunicare, luând în considerare dispozițiile art. 101 alin. 5 din codul de procedură civilă potrivit cărora „termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare”.
În ceea ce privește fondul recursurilor, în urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, a sentinței recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Sunt neîntemeiate criticile recurentei-pârâte Agenția Națională de Integritate întrucât obligația acestei instituții de a comunica din oficiu informațiile de interes public la care se referă art. 5 din Legea 544/2001 și care se poate realiza prin afișare pe pagina de internet a instituției, este distinctă de obligația pe care instituția o are de a comunica petenților informațiile de interes public în urma cererilor acestora formulate în temeiul art. 6 din Legea 544/2001.
Prin urmare, Curtea apreciază că recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate avea obligația de a comunica recurentei-reclamante pe suport de hârtie, informațiile solicitate de aceasta prin cererea înregistrată sub nr. 3838/17.10.2012, iar în condițiile în care executarea acestei obligații presupunea costuri materiale, trebuia să facă aplicarea art. 9 alin. 1 din Legea 554/2004 potrivit căruia „în cazul în care solicitarea de informații implică realizarea de copii de pe documentele deținute de autoritatea sau instituția publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condițiile legii”.
În ceea ce privește invocarea de către recurenta-pârâtă a folosirii abuzive de către recurenta-reclamantă a dreptului de a petiționa, Curtea apreciază că susținerea recurentei-pârâte este neîntemeiată, atâta timp cât s-a reținut nerespectarea de către autoritatea pârâtă a obligației legale de a comunica reclamantei informațiile publice solicitate, iar recurenta-pârâtă nu a dovedit că recurenta-reclamantă a mai formulat astfel de solicitări care să se refere la exact aceleași informații publice.
Referitor la recursul formulat de recurenta-reclamantă, Curtea îl apreciază ca nefondat întrucât din simpla necomunicare de către pârâtă a informațiilor solicitate, nu se poate deduce automat producerea unui anumit prejudiciu moral, ci reclamanta trebuia să facă dovada unor aspecte concrete ale consecințelor suferite de ea pe plan moral, ceea ce nu a făcut. De asemenea, nu poate fi omis faptul că informațiile respective fuseseră afișate de pârât pe site-ul instituției pârâte, iar refuzul acestuia constă doar în necomunicarea informațiilor pe suport de hârtie, circumstanțe față de care este întemeiată aprecierea instanței de fond că prin obligarea pârâtei la comunicarea către reclamantă a acestor informații s-a oferit o reparație suficientă.
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității.
Respinge recursurile declarate de recurenta - reclamantă I. C. și de recurenta – pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, împotriva sentinței civile nr. 6445 din data de 18.12.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX– a C. Administrativ și Fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. M. F. P. C. G. I. C.
GREFIER,
P. C.
Redactat / Tehnoredactat CIG |
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3739/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5595/2014.... → |
|---|
