Pretentii. Sentința nr. 2421/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2421/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 34564/3/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.2421
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.09.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. - C. I.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii in contencios administrativ formulata de reclamanta B. A. M. în contradictoriu cu pârâții C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR având ca obiect „pretenții ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta B. A. M. prin avocat în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsind pârâții C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care,
Interpelat, apărătorul reclamantei învederează că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de chemare în judecată.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulat și motivată cu obligarea pârâților la soluționarea cererii reclamantei de acordare a despăgubirilor și totodată a daunelor morale. Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată inițial la data de 27.04.2012 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București reclamanta B. A. M. în contradictoriu cu pârâții C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de_ lei reprezentând daune cominatorii.
În motivarea cererii s-a arătat de către reclamantă că prin sentința civilă nr.4847/03.12.2010 Curtea de Apel București Secția C. Administrativ și Fiscal a admis cererea reclamantei și a obligat intimata să emită o decizie privind despăgubirile ce i se cuvin ca urmare a notificării nr.2608/09.05.2001 în baza Legii nr.10/2001, ce a fost soluționată prin Dispoziția de despăgubire 7768/18.04.2007 a Primarului Mun.București și care a fost înaintată pârâtei formând obiectul dosarului nr._/CC. Pârâta nu a înțeles să dea urmare sentinței menționate și a formulat recurs la Î.C.C.J., care prin decizia 3706/24.06.2011 a respins recursul pârâtei – dosar_/2/2009, ca nefondat. Demersurile reclamantei în urma pronunțării deciziei 3706/2011 a Î.C.C.J. au rămas infructuoase până în prezent, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Reclamanta nu și-a întemeiat în drept cererea.
Prin întâmpinarea formulată în cauză și depusă la dosar la data de 24.09.2012, prin serviciul registratură al instanței, pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sector 1 București cu privire la solicitarea reclamantei având în vedere disp. Titlul I și VII din Legea nr.247/2005, ale Legii nr.554/2004 și art.3 pct.1 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr._/13.12.2012, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 1 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București-Secția C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a C. Administrativ Și Fiscal la data de 23.04.2013 sub nr._/299/2012.
Prin încheierea de ședință din data de 06.09.2013, Curtea de Apel București-Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal a trimis dosarul spre competentă soluționare Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal la data de 13.09.2013, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.379/21.01.2014, Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal a declinat competența de soluționare către Curtea de Apel București, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.
Prin decizia civilă nr.1951/11.04.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București-Secția a VIII a C. Administrativ Și Fiscal.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea a admis cererea formulată de reclamantă pentru următoarele considerente:
Sentința nr. 4874/03.12.2010 a Curții de Apel București-Secția a-VIII-a C. Administrativ și Fiscal, irevocabilă prin Decizia ICCJ nr. 3706/24.06.2011 pronunțate în dosarul nr._/2/2009 obligă intimata CCSD la emiterea deciziei de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, sub sancțiunea de penalități de 200 lei/zi de întârziere.
Intimata nu a emis decizia de despăgubire în prezent.
La momentul introducerii acțiunii de reclamantă, art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004 prevedea că: "(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere."
Potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 a fost reglementată o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile. Această procedură este subsecventă actualei etape judiciare.
Textul de lege face referire la termenul prevăzut în art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în care, în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris ori să efectueze anumite operațiuni administrative.
Procedura specială prevăzută de art. 24-25 din Legea nr. 554/2004 este aplicabilă atunci când prin dispozitivul hotărârii judecătorești se instituie o obligație care presupune o anumită acțiune a autorității publice obligate - aceea de a emite un act administrativ sau de a efectua o operațiune administrativă.
Fără îndoială, dreptul la un tribunal garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți. Executarea unei sentințe, a oricărei instanțe, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din « proces » în sensul art. 6. Curtea a recunoscut deja că protejarea efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității implică obligația pentru administrație de a se adapta la o sentință sau o hotărâre pronunțată de cea mai înaltă instanță administrativă a statului în materie. Pe baza principiului supremației dreptului într-o societate democratică, hotărârea definitivă pronunțată de instanțele naționale prevalează și că autoritățile administrative erau obligate să se conformeze în întregime (P. împotriva României, nr. 5050/02, paragraful 35, 15 iunie 2006).
CEDO a considerat deja că ar fi exagerat să se ceară unui reclamant care a obținut o hotărâre judecătorească definitivă împotriva statului să intenteze din nou acțiuni împotriva autorității pentru a obține executarea obligației în cauză (a se vedea, Metaxas împotriva Greciei, nr. 8415/02, paragraful 19, 27 mai 2004). [. c. României].
Prin mai multe hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat încălcarea de către Statul Român a art.6 par. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului ca urmare a neexecutării culpabile de către autoritățile publice a unor hotărâri judecătorești.
Astfel în hotărârea dată în cauza Ruianu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.1139 din 2 decembrie 2004, Curtea europeană a drepturilor omului a precizat, în paragraful nr.65 al hotărârii, că dreptul la justiție garantat de articolul 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți.
În același sens, în hotărârea dată în cauza C. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.422 din 16 mai 2006, Curtea europeană a drepturilor omului a subliniat, în paragraful nr.27, că, "în conformitate cu jurisprudența sa, executarea unei hotărâri pronunțate de orice instanță trebuie privită ca o parte integrantă a "procesului", în sensul art.6 alin.1 din Convenție, și că dreptul de acces la instanță ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al statului contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți".
Totodată, Curtea europeană a subliniat, în hotărârea dată în cauza G. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.700 din 16 august 2006, (paragraf 40), că "este responsabilitatea fiecărui Stat contractant să creeze un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin", inclusiv a obligației de a asigura executarea hotărârilor judecătorești.
În speță există o întârziere mai mare de 3 ani de zile de la râmânerea irevocabilă a sentinței inițiale al cărei dispozitiv obliga la plata de penalitați de 200 lei/zi de întârziere, iar despăgubirea poate fi evaluată prin formula (365 zile x 3) x 200 lei/zi de întârziere, la aproximativ 219.000 lei care ar avea un caracter de penalitate, restrânse la 62.000 lei conform principiului disponibilității.
Dacă penalitățile ar avea un simplu caracter formal de aparentă intimidare a autorității în culpă, fără să existe vreodată riscul plății lor către cel vătămat, atunci autoritățile nu s-ar mai simți obligate să își execute obligațiile.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 cu forma în vigoare la data introducerii acțiunii principale (02.05.2012), se va admite cererea și se va obliga intimata să plătească petentei o despăgubire pentru întârzierea executării în cuantum de 62.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de reclamanta B. A. M. cu sediul în București, ., . în contradictoriu cu pârâții C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR toți cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1.
Obligă pârâta CCSD(CNCI) să plătească petentei o despăgubire pentru întârzierea executării în cuantum de 62.000 lei.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M.-C. I. D. Ș.
Tehred.M.C.I.
Dact D.S/6 ex
| ← Despăgubire. Decizia nr. 747/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 341/2014. Curtea de... → |
|---|
