Anulare act administrativ. Sentința nr. 341/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 341/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 7442/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 341
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.02.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta P. .. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect „anulare act administrativ Ordin MFP nr. 1485/04.09.2013”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta P. .., prin avocat R. T., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 3, și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic B. M., care depune delegație de reprezentare juridică la dosar, fila 101.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanta P. .., prin avocat, arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordul cuvântul pârâtului pe excepțiile invocate prin întâmpinare.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, arată că prin întâmpinare a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii reclamantei. A arătat, în detaliu, care sunt motivele pentru care consideră că acțiunea atât la momentul introducerii, cât și la acest moment, este lipsită de interes, având în vedere modificările legislative intervenite între timp, în sensul că Ministerul Finanțelor Publice nu se mai ocupă de acordarea ajutorului de minimis, respectivele sume care trebuiau alocate, nu mai sunt prevăzute în bugetul Ministerului Finanțelor Publice, ci în cadrul Ministerului Economiei. Prin urmare, chiar și în situația în care s-ar dispune anularea actului administrativ solicitat de către parte, aceasta nu mai poate obține nici un folos practic, motiv pentru care consideră că acțiunea reclamantei, în acest moment, este lipsită de interes. Cu privire la cea de-a doua excepție invocată, inadmisibilitatea cererii de anulare a adresei nr._/11.09.2013, în opinia sa, consideră că aceasta nu este un act administrativ. A arătat în conținutul întâmpinării care sunt motivele pentru care consideră că acest act nu are calitatea de act administrativ. Pentru motivele arătate, solicită admiterea celor două excepții.
Curtea acordul cuvântul reclamantei pe excepțiile invocate de către pârât prin întâmpinare.
Reclamanta P. .., prin avocat, arată că prin răspunsul la întâmpinare a invocat faptul că cele două excepții au fost invocate în mod tardiv, intervenind decăderea pârâtului din dreptul de a invoca aceste excepții, având în vedere înscrisurile ce se regăsesc la filele 40-41 din dosarul cauzei, prin care instanța i-a pus în vedere să depună întâmpinare în termen de 5 zile de la data de 14.11.2013. Prin prima întâmpinare depusă de pârât, acesta nu a invocat nicio excepție, cea de-a doua întâmpinare fiind în mod tardiv depusă față de dispozițiilor instanței. În acest sens, solicită să se aibă în vedere că, față de dispozițiile art. 180 și art. 185 din Noul Cod de procedură civilă, intervine decăderea pârâtului din dreptul de a invoca cele două excepții.
În ceea ce privește fondul celor două excepții, solicită să se observe că actul administrativ atacat, respectiv Ordinul nr. 1485 /04.09.2013 a produs o . efecte vătămătoare față de reclamantă, efecte care subzistă și în prezent, având în vedere că însuși pârâtul recunoaște aceste efecte prin care a fost vătămată. A motivat, pe larg, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, care sunt vătămările care i-au fost produse, în sensul că, reclamanta a fost lipsită de ajutorul de minimis pe care l-ar fi primit în temeiul procedurii demarate de către Ministerul Finanțelor Publice, procedură care a fost anulată, în mod nelegal, prin ordinul atacat, deși pârâtul nu avea posibilitatea legală de a dispune această măsură. În ceea ce privește momentul la care se analizează interesul cererii sale, este acela al depunerii cererii de chemare în judecată, legalitatea actului cenzurându-se în raport de prevederile legale în vigoare la data emiterii sau adoptării lui, iar față de cererea sa de chemare în judecată și momentul emiterii ordinului atacat, existau la acel moment și subzistă și în prezent efectele vătămătoare, astfel că nu se poate considera că interesele sale nu au fost lezate. Reclamanta a fost lipsită de o sumă considerabilă, sumă pe care ar fi primit-o dacă procedura ar fi continuat. Faptul că în prezent Ministerul Finanțelor Publice își invocă propria culpă, prin pretinsele disfuncționalități apărute ca urmare a demarării procedurii on-line, nu poate acoperi efectele vătămătoare și nelegalitatea ordinului atacat. De asemenea, faptul că s-a modificat cadrul normativ nu reprezintă un impediment în atacarea actului administrativ contestat, având în vedere că acesta, astfel cum a arătat și înainte, îi produce anumite vătămări, vătămări care sunt recunoscute tacit chiar și de către pârât. Prin urmare, consideră că are interes în prezenta cauză, iar efectele vătămătoare ale ordinului existau la momentul emiterii acestuia și subzistă și în prezent.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității anulării adresei nr._ /11.09.2013, a solicitat anularea acesteia în virtutea principiului accesorium sequitur principale, astfel că apreciază că instanța este investită să se pronunțe și asupra anulării acestei adrese, neputând fi primită excepția inadmisibilității.
Pentru aceste considerente, solicită să se respingă cele două excepții și să se constate că reclamanta are calitate și are interes de a formula prezenta acțiune.
A invocat, în raport de considerentele sale, și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat, în mod constant că și în situația în care s-ar abroga un ordin ce a fost atacat de către o parte, subzistă interesul acesteia și acțiunea are atât obiect, cât și partea are interes să-l atace, întrucât momentul analizării legalității unui act este acela al emiterii lui.
Curtea acordă cuvântul pârâului pe excepția tardivității invocării excepțiilor invocată de reclamantă, respectiv pe aspectul decăderii pârâtei din dreptul de a invoca aceste excepții.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, referitor la excepția tardivității invocată de către reclamantă arată că excepția lipsei de interes este o excepție de ordine publică. Solicită să se observe că justificarea unui interes este una din condițiile prevăzute, în mod expres, de din codul de procedură civilă pentru exercitarea acțiunii, raportat și la art. 40, prin care legiuitorul a instituit în mod explicit faptul că o acțiune lipsită de interes va fi anulată. Consideră că lipsa de interes putea fi constatată chiar de către instanța de judecată și nu invocată în mod explicit de către partea interesată. Cu privire la cealaltă excepție, în opinia sa, chiar dacă va fi înlăturată pe motiv de tardivitate, poate fi apreciată ca o apărare de fond, nefiind, în opinia sa, un act administrativ adresa respectivă.
Curtea acordul cuvântul reclamantei în susținerea cererii de chemare în judecată.
Reclamanta P. .., prin avocat, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, să se aibă în vedere că asupra actului administrativ atacat trenează o prezumție de nelegalitate, având în vedere toate considerentele arătate pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată și a celor două răspunsuri la întâmpinare.
În primul rând, insistă asupra faptului că acest ordin emis de Ministerul Finanțelor Publice nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, deși acesta este un act normativ. Față de acest aspect, apreciază că operează sancțiunea inexistenței și a inopozabilității actului administrativ față de reclamantă și față de toate părțile, erga omnes, întrucât ordinul atacat conține reglementări generale adresate unui număr nedeterminat de subiecți și nu vizează un subiect precis determinat sau o categorie precis determinată pentru a fi un act administrativ individual, astfel cum, în mod greșit, apreciază pârâtul. Prin urmare, apreciază că, în primul rând, ordinul atacat este inexistent, nefiind publicat în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce privește aspectele de nelegalitate ale actului administrativ atacat, insistă asupra faptului că Ordinul nr. 1485/2013 emis de Ministerul Finanțelor Publice nu respectă cadrul normativ superior acestuia, respectiv, acesta conține anumite reglementări care nu există în HG nr. 274/2013, care reglementează procedura de acordare a ajutorului de minimis. Această hotărâre de Guvern nu precizează absolut nimic cu privire la o posibilitate a Ministerului Finanțelor Publice de a anula procedura demarată în temeiul hotărârii de Guvern, astfel că pârâtul, în mod nelegal a procedat la emiterea acestui ordin prin care s-a dispus anularea unei proceduri, proceduri pe care o consideră legală. De asemenea, prin emiterea ordinului atacat, sunt încălcate limitele acestei hotărâri de Guvern, ordinul contravenind în totalitate HG nr. 274/2013, precum și a Regulamentului CE nr. 1998/2006, care reglementează aceeași procedură la nivelul Uniunii Europene. Totodată, a arătat că sunt încălcate și prevederile Legii nr. 24/2000, respectiv art. 77 și 78, precum și dispozițiile Legii privind transparența decizională. Ordinul atacat contravine actelor normative superioare. De asemenea, prin ordinul atacat se aduce atingere, în mod grav, drepturilor sale, fiind privată de o anumită sumă de bani prin care putea realiza proiectul pentru care a făcut cerere de ajutor pentru minimis, cerere ce a fost admisă, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, fiind privată de un drept câștigat. Toate motivele de nelegalitate ale ordinului, pe care le-a învederat și care sunt redate pe larg în cuprinsul acțiunii și celor două răspunsuri la întâmpinare, dovedesc în mod evident că sunt îndeplinite atât condiția existenței unui caz bine justificat, cât și condiția existenței unei pagube iminente. Prezumția de legalitate de care se bucură acest ordin, în opinia pârâtei, este în mod clar răsturnată, întrucât, în primul rând, acest ordin nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, de asemenea, au fost încălcate o . dispoziții legale indicate mai sus.
În ceea ce privește paguba iminentă, a arătat că societatea reclamantă a fost grav prejudiciată ca urmare a emiterii Ordinului nr. 1485/2013, întrucât a aceasta întreprins o . cheltuieli pentru realizarea proiectului pentru care a depus cererea de ajutor pentru minimis, a fost publicată, de asemenea, lista persoanelor care beneficiază de ajutor de minimis, în care societatea reclamantă a fost declarată admisă, astfel că toate cheltuielile angrenate pentru obținerea ajutorului de minimis, precum și sumele de bani avansate pentru pregătirea documentației nu mai pot fi valorificate și mai mult, societatea și-a făcut un pronostic cu un anumit profit pe care l-ar fi realizat și anumite beneficii de care ar fi beneficiat dacă s-ar fi primit această sumă de bani, astfel cum rezulta din actele emise de către pârât. Înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată și, de asemenea, solicită amânarea pronunțării asupra cauzei o săptămână pentru a putea depune concluzii scrise și jurisprudență în materie. Depune la dosarul cauzei o parte din jurisprudența de care înțelege să se folosească în cauză, o parte din jurisprudența în materie, aceasta fiind mult mai amplă, Instanța supremă statuând în mod constant asupra nelegalității ordinelor emise de diferite ministere, prin care, în mod similar, au fost încălcate aceleași reglementări de la nivel ierarhic superior, cum este cazul din prezenta cauză.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de chemare în judecată, pentru motivele arătate pe larg în conținutul întâmpinării depusă la dosarul cauzei. În opinia sa, ordinul a cărui anularea se solicită are caracter individual, motiv pentru care consideră că toate argumentele invocate de reclamantă nu se susțin. De asemenea, s-a invocat faptul că Ministerul Finanțelor Publice nu putea dispune anularea procedurii respective. Solicită să se observe că prin HG nr. 274 /2013 Ministerul Finanțelor Publice avea dreptul /obligația de a organiza înscrierile respective. Din obligația respectivă, consideră că subzistă și obligația Ministerului Finanțelor Publice de a veghea la derularea, în mod transparent, a procedurilor de înscriere. În momentul în care a intervenit o situație mai presus de voința instituției pârâte, atunci, tocmai pentru a veghea la principiile care trebuiau să stea la baza înregistrărilor, respectiv principiul transparenței și al tratamentului egal al tuturor participanților la procedura de înregistrate a cererilor pentru finanțare, Ministerul Finanțelor Publice trebuia să procedeze cumva tocmai pentru a relua procedura într-un anumit fel, iar modalitatea era de a anula respectivele înscrieri la procedură, cu reluarea lor ulterior. Acestea sunt motivele pentru care consideră că Ministerul Finanțelor Publice, tocmai în vederea vegherii în mod transparent și a aplicării unui tratament egal pentru toți participanții, avea obligația de a dispune anularea înscrierilor în vederea acordării ajutorului de minimis. De asemenea, solicită a se observa că reclamanta vorbește despre acest ajutor ca și cum l-ar fi obținut. Solicită a se avea în vedere faptul că ne aflăm în faza înscrierilor în vederea acordării ajutorului, urmând ca ulterior să se aprecieze dacă erau îndeplinite condițiile de acordare a acestui ajutor. Toate apărările reclamantei se raportează la situația în care aceasta a obținut deja acest ajutor. Pentru acest motive, solicită respingerea acțiunii.
Reclamanta P. .., prin avocat, în replică, solicită să se observe că în HG nr. 274/2013 nu există nici un articol care să reglementeze posibilitatea Ministerului Finanțelor Publice de a anula procedura, interpretarea acestui act fiind in extenso și depășind orice putere de imaginație a unei instituții de stat care a acționat cu exces de putere emițând acest ordin. De asemenea, presupusele disfuncționalități nu au fost în nici un fel probate. Din punctul său de vedere, pârâtul își invocă propri-ai culpă cu privire la aceste pretinse nereguli, nefiind depusă la dosar o dovadă în acest sens, iar faptul că acest ajutor poate fi acordat în prezent, de către un alt minister și printr-o altă procedură, demonstrează cu atât mai mult că s-a încercat în mod abil, printr-un ordin, care a fost catalogat ca un act administrativ individual să se schimbe condițiile de acordare a ajutorului de minimis, pentru că noul cadru normativ nu coincide cu cel vechi, dimpotrivă conține anumite reglementări restrictive, iar o mare parte din societăți nu se mai încadrează în condițiile respective, hotărârea anterioară conținând niște condiții mult mai favorabile decât cea ulterioară.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepțiile invocate în cauză și pe fondul cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal la data de 13.11.2013 sub nr._, reclamanta P. .. a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtului M. FINANȚELOR PUBLICE, prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 1485 din 04.09.2013 emis de Ministerul Finanțelor Publice și publicat pe site-ul MFP și a Adresei nr._ din 11.09.2013 prin care s-a dispus restituirea Cererii de Acord pentru finanțare depusă de reclamanta; suspendarea executării Ordinului nr. 1485 din 04.09.2013 emis de Ministerul Finanțelor Publice până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar.
În motivarea cererii, s-au arătat următoarele:
În fapt, la data de 15.05.2013, a fost emisă Hotărârea de Guvern nr. 274 privind acordarea ajutoarelor de minimis pentru investițiile realizate de întreprinderile mici și mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 305 din data de 28.05.2013. Ca urmare a publicării în Monitorul Oficial al României nr. 305/28.05.2013 a H.G. nr. 274/2013 și a elaborării Ghidului solicitantului, Ministerul Finanțelor Publice a anunțat la data de 04.06.2013 deschiderea primei sesiuni de depunere a Cererilor de Acord pentru finanțare, în perioada 01.07._13, în limita bugetului anual alocat schemei.
La data de 14.06.2013, MFP a modificat data de deschidere a primei sesiuni de depunere a Cererilor de Acord pentru finanțare în baza H.G. nr. 274/2013, ca urmare a consultării mediului de afaceri si a semnalelor sosite din partea acestora cu privire la termenele de emitere și de valabilitate a unor documente anexate Cererii de acord pentru finanțare, pentru perioada 16.08._13, în limita bugetului anual alocat schemei.
La data de 07.08.2013, MFP a publicat anunțul privind înregistrarea cererilor de acord pentru finanțare în baza H.G. nr. 274/2013, cu modificările și completările ulterioare, menționând că în data de 16.08.2013, la ora 08.30, se deschide sesiunea de înregistrare on-line a Cererilor de acord pentru finanțare în baza H.G. nr. 274/2013. De asemenea, a menționat Autoritatea emitentă că în conformitate cu Anexa nr. 1 la Ghidul solicitantului, Revizia 1, publicat pe pagina web a Ministerului Finanțelor Publice în 15.07.2013, Cererile de acord pentru finanțare se vor înregistra on-line, în perioada 16.08._13.
La data de 28.08.2013, reclamanta a înregistrat on-line cererea de acord pentru finanțate fiind emisa ca și confirmare recipisa nr. INTERNT-309-2013.
Ulterior, MFP a publicat lista înscrierilor pentru obținerea unui număr de ordine pentru aprobarea Cererii de ajutor de stat (minimis) în perioada 28.08,2013, în care s-a menționat că cererea societății a fost admisă.
Cu toate acestea, la data de 04.09.2013, MFP a emis Ordinul nr. 1485 /2013, dispunând anularea procedurii de înregistrare on-line a Cererilor de acord pentru finanțare derulată pe pagina web a MFP în data de 28.08.2013 și Lista cererilor de acord pentru finanțare înregistrate.
În data de 01.10.2013 reclamanta a formulat și a depus plângere prealabilă împotriva Ordinului nr. 1485 din 04.09.2013 emis de Ministerul Finanțelor Publice și a Adresei nr.._ din 11.09.2013, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând organului emitent revocarea actelor contestate.
Până la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată Ministerul Finanțelor Publice nu a răspuns, în conformitate cu dispozițiile legale, la plângerea prealabilă înaintată de reclamanta, fiind incidente dispozițiile prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
1. Chestiuni prealabile
1.1.Ordinul nr. 1485/2013 emis de Ministerul Finanțelor Publice este un act administrativ normativ fiind obligatorie publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Prin Ordinul nr. 1485/2013 a fost dispusă de către Ministerul Finanțelor Publice anularea în integralitate a procedurii de înregistrare on-line a Cererilor de acord pentru finanțare derulată pe pagina web a MFP în data de 28.08.2013 și Lista cererilor de acord pentru finanțare înregistrate. Ordinul nr. 1485/2013 reglementează anumite norme cu caracter general și abstract, privind procedura de minimis în sine, fiind un act administrativ normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituția României coroborate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative {denumită în continuare Legea nr. 24/2000): "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei." (art. 78 din Constituția României); "în vederea intrării lor în vigoare (...) ordinele (...) emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I." (art. 11 din Legea nr.24/2000). Niciun alt mod de aducere la cunoștința publicului a actelor administrative normative, cum ar fi spre exemplu publicarea pe site-ul autorității emitente, nu suplinește cerința impusă de art. 11 din Legea nr. 24/2000, legea fiind clară sub acest aspect. Ordinul nr. 1485/2013 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României. În aceste condiții, față de acest ordin operează sancțiunea inexistentei si a inopozabilitătii, acesta neputând produce efecte juridice față de reclamanta sau față de orice altă societate comercială care a depus cerere pentru obținerea acordului de finanțare.
2. Motive de nelegalitate ale Ordinului MFP nr. 1485 /2013 ce justifică anularea acestuia
2.1.Încălcarea prevederilor legii nr. 24 /2000 și ale Constituției României
Conform prevederilor Legii nr. 24/2000, sunt acte date în executarea unui act normativ, ordinele cu caracter normativ (ca în cazul Ordinului contestat prin prezenta), instrucțiunile si alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 24/2000, „Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului, în formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4)."
De altfel, potrivit art. 78 din Legea nr. 24/2000 „Ordinele, instrucțiunile si alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict ia cadrul stabilit de actele pe baza si în executarea cărora au fost emise $i nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora."
În cazul de față, Ordinul nr. 1485/2013 a fost emis în executarea Hotărârii Guvernului nr. 274/2013 privind acordarea ajutoarelor de minimis pentru investițiile realizate de întreprinderile mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare {denumită în continuare HG nr. 274/2013).
H.G. nr. 274/2013 a fost la rândul ei emisă în temeiul prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis și ale art. 108 din Constituția României.
Ordinul nr. 1485/2013 a cărui anulare o solicită este profund nelegal, fiind emis cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 274/2013 și ale Regulamentului CE nr. 1998/2006, care nu prevăd posibilitatea Ministerului Finanțelor Publice de a dispune anularea procedurii de înregistrare on-line a Cererilor de acord pentru finanțare si a Listei cererilor de acord pentru finanțare înregistrate.
Fiind acte emise numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului, ordinele cu caracter normativ, cum este cel contestat prin prezenta plângere, au o sferă de reglementare limitată la "cadrul stabilit de actele pe baza si în executarea cărora au fost emise si nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora." (art. 78 din Legea 24/2000). În acest context, Ordinul nr. 1485/2013 încalcă prevederile art. 77 și ale art. 78 din Legea nr. 24/2000, întrucât conține anumite reglementări care contravin actelor normative în executarea cărora a fost emis. Or, procedând în această manieră, organul emitent, Ministerul Finanțelor Publice, încalcă pe lângă dispozițiile Legii nr. 24/2000 și principiile ordinii de drept. în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, "Actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă si se aplică în conformitate cu prevederile Constituției României, republicată, cu dispozițiile prezentei legi, precum și cu principiile ordinii de drept", iar potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 24/2000 ..Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte."
Unul dintre principiile ordinii de drept este principul legalității care implică o subordonare necondiționată a actelor normative date în executarea legii fata de comandamentul normativ stabilit în actul cu forță juridică superioară, legea într-un stat de drept există o ordine juridică și un sistem al actelor normative juridice care este compus din legi, decrete, hotărâri și ordonanțe ale guvernului, regulamente și ordine ale ministerelor, decizii ale organelor administrative locale. În cazul de față, actele normative ierarhic superioare Ordinului nr. 1485/2013, respectiv H.G. nr. 274/2013 și Regulamentul CE nr. 1998/2006, act comunitar cu aplicabilitate directă, nu prevăd posibilitatea anulării procedurii de înregistrare on-line a Cererilor de acord pentru finanțare și a Listei cererilor de acord pentru finanțare înregistrate. Prin urmare, nesubordonându-se actului normativ ierarhic superior în temeiul căruia a fost emis, Ordinul nr. 1485/2013 încalcă Legea nr. 24/2000 și Constituția României, impunându-se anularea acestuia pentru restabilirea ordinii de drept.
2.2. Încălcarea prevederilor actului normativ superior în temeiul căruia a fost emis si a principiului ierarhiei actelor normative
Legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ se examinează prin prisma prevederilor actului normativ cu forță juridică superioară, respectiv legea sau alt act normativ cu astfel de forță, cum este în cazul nostru H.G. nr. 275/2013 și Regulamentul CE nr. 1998/2006.
Din preambulul actului administrativ contestat, reiese că textele legale cu forță juridică superioară ce a stat la baza emiterii acestuia sunt: art. 10 alin. (4) din Hotărârea de Guvern nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice; art. 13 și art. 15 alin. (31) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2013 și Hotărârea Guvernului nr. 274/2013 privind acordarea ajutoarelor de minimis pentru investițiile realizate de întreprinderile mici și mijlocii.
Se arată că aceste acte normative nu conferă instituției emitente posibilitatea de anulare a procedurii de înregistrare on-line a Cererilor de acord pentru finanțare și a Listei cererilor de acord pentru finanțare înregistrate, ordinul atacat fiind adoptat cu depășirea competențelor legale și cu încălcarea principiului ierarhiei actelor normative.
Printr-un act administrativ cu caracter normativ de nivel inferior nu se poate modifica sfera de cuprindere a raporturilor juridice reglementate prin actul normativ de rang superior.
Singurul act normativ cu forță juridică superioară ce reglementează procedura de minimis este H.G. nr. 274/2013 și Regulamentul CE nr. 1998/2006, act comunitar cu aplicabilitate directă, în baza căruia a fost emisă H.G. nr. 274/2013. Or, aceste două acte normative nu menționează că MFP este abilitat să anuleze procedura de minimis demarată în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 274/2013 si ale Regulamentului CE nr. 1998/2006.
Prin urmare, Ordinul nr. 1485/2013 adaugă unor dispoziții cuprinse în actele normative cu forță juridică superioară, derogând de la acestea si adăugând aspecte noi procedurii de minimis reglementată de H.G. nr. 274/2013. Având în vedere aceste aspecte, apreciază că MFP și-a depășit competența legală prin emiterea Ordinului nr. 1485/2013, încălcând în mod evident atât prevederile H.G. nr. 274/2013 cât și dispozițiile Regulamentului CE nr. 1998/2006.
2.3. Încălcarea Legii nr. 52 /2003 privind transparenta decizională
Potrivit dispozițiilor art. 2, lit. b) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, unul dintre principiile care stau la baza elaborării oricărui act normativ este acela potrivit căruia acest demers se face cu consultarea cetățenilor si a asociațiilor legal constituite, la inițiativa autorităților publice. Modalitatea de aplicare concretă a principiului sus enunțat este detaliată în cuprinsul alin. (3) al art. 6 din Legea nr. 52/2003, în care se menționează faptul că: "Anunțul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ cu relevantă asupra mediului de afaceri se transmite de către inițiator asociațiilor de afaceri și altor asociații legal constituite, pe domenii specifice de activitate."
Aceste prevederi imperative ale legii nu au fost însă respectate de către emitentul actului normativ contestat, MFP. Astfel, deși interesul întreprinderilor mici si mijlocii, vizate de procedura prevăzută de H.G. nr. 274/2013 si implicit de Ordinul nr. 1485/2013 era mai mult decât evident, MFP a elaborat si emis actul normativ contestat fără publicarea în prealabil a vreunui anunț si consultarea destinatarilor ordinului emis si a mediului de afaceri. Or, apărarea unui interes public major și dispozițiile imperative ale Legii nr. 52/2003 îi impuneau MFP să consulte destinatarii ordinului emis, anterior publicării acestuia, mai ales în condițiile în care impactul actului normativ emis a fost unul de anvergură pentru întreprinderile mici și mijlocii implicate în procedura acordării ajutorului de minimis.
2.4. Încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative si a principiului drepturilor câștigate
Potrivit principiului irevocabilității actelor administrative intrate în circuitul civii și care au produs efecte juridice față de destinatarii acestora, MFP nu avea posibilitatea anulării procedurii de înregistrare on-line a Cererilor de acord pentru finanțare derulată pe pagina web a MFP în data de 28.08.2013 și Lista cererilor de acord pentru finanțare înregistrate.
Prin consacrarea principiului irevocabilității actelor administrative se limitează posibilitatea autorităților administrative de a reveni asupra actelor administrative pe care le-au emis după . civil, întrucât se încalcă principiul stabilității raporturilor juridice.
În cazul de față, MFP a procedat în mod nelegal la emiterea Ordinului nr. 1485/2013, după transmiterea către reclamanta a Recipisei nr. INTERNT-309-2013/2013 pentru înregistrarea on-line a cererii de acord pentru finanțare și publicarea listei înscrierilor pentru obținerea unui număr de ordine pentru aprobarea Cererii de ajutor de stat (minimis) în perioada 28.08.2013, acte administrative emise în cadrul procedurii de înregistrare on-line a Cererilor de acord pentru finanțare pentru ajutor de stat (minimis) care au intrat în circuitul civil si au produs efecte juridice fată de societatea reclamantă.
Prin urmare, MFP nu avea posibilitatea anulării procedurii de înregistrare on-line a Cererilor de acord pentru finanțare după transmiterea recipiselor pentru înregistrarea on-line a cererilor și publicarea Listei cererilor de acord pentru finanțare înregistrate. Procedând însă în această manieră, MFP a încălcat principiul irevocabilității actelor administrative și principiul drepturilor câștigate de reclamanta prin emiterea recipisei nr. INTERNT-309-2013/2013 pentru înregistrarea on-line a cererii de acord pentru finanțare și a publicării de către MFP a listei înscrierilor pentru obținerea unui număr de ordine pentru aprobarea Cererii de ajutor de stat (minimis) în perioada 28.08.2013 în care s-a menționat în dreptul cererii societății reclamantă „ADMIS".
3.Suspendarea executării Ordinului nr. 1485/04.09.2013
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a obține suspendarea executării actului administrativ, reclamantul trebuie să justifice îndeplinirea următoarelor condiții: existenta unui caz bine justificat, care poate fi reținut în situația în care, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al acteior administrative; prevenirea producerii unei pagube iminente, așa cum este aceasta definită de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 544/2004, condiție a cărei îndeplinire poate fi reținută în situația în care executarea actului administrativ ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat prin anularea actului.
În același sens cu cele arătate mai sus, sunt și prevederile Recomandării nr. (89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei asupra protecției jurisdicționale provizorii în materie administrativă, care împuternicesc autoritatea judiciară competentă să ia măsuri adecvate de protecție provizorie dacă executarea unei decizii administrative poate cauza o daună severă persoanei private la care se referă.
Protecția provizorie a drepturilor și intereselor persoanelor private este reiterata și de Recomandarea nr. (2003)16 din 9.09.2003 a Comitetului Miniștrilor către Statele Membre cu privire la executarea deciziilor administrative și jurisdicționale în domeniul dreptului administrativ, astfel: „Când legea nu prevede că introducerea unei contestații împotriva unei decizii determină suspendarea automată a punerii sale în aplicare, persoanele private trebuie să aibă posibilitatea de a cere unei autorități administrative sau jurisdicționale să suspende aplicarea deciziei contestate, pentru a asigura protecția drepturilor și intereselor lor."
I.Asupra prezumției de legalitate de care se bucură Ordinul nr. 1485/2013 emis de MFP există o îndoială puternică, fiind astfel îndeplinită condiția cazului bine justificat, motivat de următoarele considerente:
În privința acestei condiții, legea nu conține reglementări, însă, în jurisprudență s-a arătat că, existența unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, care este emis în baza legii și pentru executarea acesteia.
În cauză, această prezumție este răsturnată, pentru motivele arătate pe larg la punctul 1 si 2 de mai sus. întrucât: Ordinul nr. 1485/2013 emis de Ministerul Finanțelor Publice este un act administrativ normativ fiind obligatorie publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ordinul nr. 1485/2013 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României. În aceste condiții, față de acest ordin operează sancțiunea inexistentei si a inopozabilitătii. Acesta neputând produce efecte juridice față de reclamanta sau față de orice altă societate comercială care a depus cerere pentru obținerea acordului de finanțare.
Ordinul nr. 1485/2013 nu este emis de MFP în executarea legii, ci cu încălcarea acesteia și cu depășirea atribuțiilor instituite printr-un act normativ de nivel superior - H.G. nr. 274/2013 și ale Regulamentului CE nr. 1998/2006, care nu prevăd posibilitatea Ministerului Finanțelor Publice de a dispune anularea procedurii de înregistrare on-line a Cererilor de acord pentru finanțare si a Listei cererilor de acord pentru finanțare înregistrate, nerespectându-se astfel forța și ierarhia actelor normative.
Prin emiterea Ordinului nr. 1485/2013 sunt încălcate si prevederile Legii nr. 24/2000 (art. 77 si următoarele), ale Legii nr. 52/2003 privind transparenta decizională si dispozițiile Constituției României, întrucât acesta conține anumite reglementări care contravin actelor normative în executarea cărora a fost emis.
Prin emiterea Ordinului nr. 1485/2013 se aduce atingere și principiului legalității care implică o subordonare necondiționată a actelor normative date în executarea legii fata de comandamentul normativ stabilit în actul cu foită juridică superioară, legea. În cazul de față, actele normative ierarhic superioare Ordinului nr. 1485/2013, respectiv H.G. nr. 274/2013 și Regulamentul CE nr. 1998/2006, act comunitar cu aplicabilitate directă, nu prevăd posibilitatea anulării procedurii de înregistrare on-line a Cererilor de acord pentru finanțare și a Listei cererilor de acord pentru finanțare înregistrate.
Totodată, prin emiterea acestui ordin sunt încălcate si principiul irevocabilitătii actelor administrative si principiul drepturilor câștigate.
Prin urmare, Ordinul nr. 1485/2013 contravine Legii nr. 24/2000, Legii nr. 52/2003 și Constituției României, fiind emis cu nerespectarea prevederilor actului normativ superior în temeiul căruia a fost emis și a principiilor legalității, irevocabilitătii și ierarhiei actelor normative.
II. În ceea ce privește cea de-a doua condiție impusă de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 apreciază reclamanta că fată de situația din speță, aplicarea prevederilor Ordinului nr. 1485/2013 este de natură a produce grave prejudicii reclamantei, suspendarea executării impunăndu-se pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Punerea în aplicare a prevederilor unui act administrativ vădit nelegal, fără să fi fost exercitat controlul judecătoresc asupra legalității acestuia este extrem de păgubitoare pentru reclamanta, întrucât prin emiterea ordinului contestat a fost împiedicată să realizeze proiectul pentru care a depus cerere de aiutor de stat (minimis), din lipsa fondurilor necesare pentru acest scop, motiv pentru care se impune suspendarea executării Ordinului nr. 1485/2013.
În cazul de față, MFP a procedat în mod nelegal la emiterea Ordinului nr. 1485 /2013, după transmiterea către reclamanta a Recipisei nr. INTERNT-309-2013 /2013 pentru înregistrarea on-line a cererii de acord pentru finanțare și publicarea listei înscrierilor pentru obținerea unui număr de ordine pentru aprobarea Cererii de ajutor de stat (minimis) în perioada 28.08.2013, acte administrative emise în cadrul procedurii de înregistrare on-line a Cererilor de acord pentru finanțare pentru aiutor de stat (minimis) care au intrat în circuitul civil si au produs efecte juridice fată de societatea reclamantă. Procedând însă în această manieră, MFP a încălcat principiul irevocabilitățiî actelor administrative și principiul drepturilor câștigate de reclamanta prin emiterea recipisei nr. INTERNT-309-2013/2013 pentru înregistrarea on-line a cererii de acord pentru finanțare și a publicării de către MFP a listei înscrierilor pentru obținerea unui număr de ordine pentru aprobarea Cererii de ajutor de stat (minimis) în perioada 28.08.2013 în care s-a menționat în dreptul cererii societății reclamantă „ADMIS", fiind astfel lipsiți în mod nelegal de o sumă însemnată aferentă realizării proiectului pentru care a depus cererea de aiutor de stat (minimis).
În consecință, apreciază că argumentele anterior menționate sunt de natură a crea o îndoială puternică asupra legalității actului atacat, în concret fiind îndeplinite în litigiul de față condițiile cazului bine justificat și pericolul producerii unei pagube iminente în activitatea societății reclamante.
În drept, au fost invocate prev. art. 8 și următoarele, art. 15 coroborat cu art. 14 și următoarele din Legea nr. 554/2004, art. 194 și următoarele din Codul de procedură civilă, precum și toate dispozițiile legale invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În temeiul art. 411 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea prezentei cauze și în lipsă.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare față de cererea de suspendare, la data de 21.11.2013, prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:
Prezumția de legalitate si de veridicitate de care se bucura actul administrativ, determina principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise in baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce . drept este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție in limitele si condițiile anume reglementate. Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ se dispune in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente.
1.In legătura cu condiția privind cazul bine justificat, trebuie avut in vedere faptul ca, la art. 2 alin. (1) litera t) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu completările si modificările ulterioare, este definit cazul bine justificat, dupa cum urmează: „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Daca in forma inițiala a legii contenciosului administrativ, in ceea ce privește cazul bine justificat, legiuitorul tăcea, fiind la latitudinea instanței sa stabilească momentul in care ne aflam in prezenta unei astfel de situații, legislația aplicabila in momentul de fata definește cazul bine justificat, pentru a se putea aprecia corect, prin punerea in balanța a textului de lege cu situația de fapt din fiecare cauza, dacă exista sau nu un caz bine justificat. Din împrejurările legate de starea de fapt si de drept, este evident ca nu ne aflam in situația de a se fi creat o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ.
Mai mult, a se analiza, la momentul verificării indeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, intreaga motivare a cererii de chemare in judecata, care privește cu preponderenta aspecte de fond, ar echivala cu prejudecarea fondului.
Prin actul administrativ a cărui suspendare se solicita de către reclamanta, s-a anulat procedura de înregistrare on-line a Cererilor de acord pentru finanțare derulata pe pagina web a Ministerului Finanțelor Publice in data de 28.08.2013 si Lista cererilor de acord pentru finanțare înregistrate on-line (art. 1), s-a prevăzut ca sesiunea de înregistrare a cererilor de acord pentru finanțare in baza schemei de ajutor de minimis instituita prin H.G. nr. 274/2013, cu modificările si completările ulterioare, urmează a fi reluata la o data ulterioara cu respectarea dispozițiilor legale (art. 2) si, respectiv, la art. 3 se prevede ca, cererile de acord pentru finanțare însoțite de documentele justificative depuse/transmise la Registratura generala a Ministerului Finanțelor Publice conform prevederilor art. 4 alin. (2) din Procedura privind acordarea ajutoarelor de minimis pentru investițiile realizate de întreprinderile mici si mijlocii, aprobata prin H.G: nr. 274/2013t cu modificările si completările ulterioare, vor fi returnate întreprinderilor prin posta cu confirmare de primire.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2421/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1981/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
