Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 3538/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3538/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 32534/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.3538
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.12.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M.-C. I.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. V. în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI având ca obiect „refuz nejustificat soluționare cerere”.
Dezbaterile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.12.2014 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 19.12.2014 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 23.07.2014 sub nr._ reclamanta M. V. în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI a solicitat:
- a se constata faptul că există suficient temei de fapt și de drept care să susțină declanșarea unei investigații în sensul art. 41 din Legea concurenței cu revocarea adreselor de răspuns ale Consiliului Concurenței;
- a se obliga C. Concurenței prin Președinte să declanșeze investigația pentru cazul prezentat în vederea constatării săvârșirii următoarelor fapte:
- încurajarea abuzului de poziție dominantă de autoritatea statului Judecătoria sector 1:
- exercitarea abuzului de poziție dominantă de către „întreprinderea” Baroul București-..3,sector 5.
În motivare a arătat, în esență, că față de textul indicat C. Concurenței trebuia să o informeze despre intenția de respingere a plângerii și să fixeze un termen rezonabil pentru discuții în contradictoriu.
Unitatea pârâtă, însă, chiar în revenirea pe care a înaintat-o și-a menținut punctul de vedere refuzând să investigheze cazul sesizat.
Așa cum a precizat în sesizare, activitatea unui avocat este o activitate economică, dat fiind jurisprudența Curții de Justiție Europene relevanță în acest caz.
Ca urmare, sesizarea sa trebuia soluționată în sensul aplicării normelor comunitare și practicii CJE care converg către concluzia ca activitatea liberală, inclusiv activitatea desfășurată de un avocat este o activitate economică, asemănătoare activității desfășurate de o societate comercială „întreprindere”.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâtul C. CONCURENȚEI s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că la data de 02.08.2013, la C. Concurenței s-a înregistrat, sub nr._, adresa formulată de M. V. referitoare la o presupusă încălcare a Legii concurenței nr. 21/1996 (denumită în continuare Lege sau Legea concurenței), săvârșită de către Judecătoria sector 1 București și de către Baroul București, prin raportare la prevederile art.5, 6, 9 din Lege și la art. 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE") împreună cu solicitarea de constatare a faptului ca Legea nr. 51/1995 contravine art. 102 din TFUE. Această adresă a fost urmată de o completare a sa, înregistrată sub nr._ din data de 12.08.2013.
În urma examinării adresei depuse și a completării la aceasta, C. Concurenței a transmis reclamantei adresa de răspuns nr._/19.08.2013, prin care i-a adus la cunoștință faptul că autoritatea judecătorească nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de întreprinderi/entități definite la art. 2 din Lege, nesupunându-se deci regulilor de concurență, iar în cazul Baroului București situat în București, sector 5, . au rezultat elemente prin care acesta din urmă să fi determinat eliminarea de pe piață a patentei.
Prin răspunsul (înregistrat sub nr._/18.09.2013) la această a doua adresă, C. Concurenței și-a menținut punctul de vedere inițial, subliniind faptul că aspectele reclamate nu intră în sfera de competență a Consiliului Concurenței, în sensul declanșării unei investigații.
Din conținutul cererii de chemare în judecată, așa cum este formulată, reiese că pretențiile reclamantei ar putea viza, pe fond, fapte și aspecte ce țin de materia concurenței (dacă ar îndeplini condițiile-premisă impuse de art. 5 și art. 6 din Legea concurenței, precum și condițiile de formă ale unei plângeri, prevăzute de legislația națională secundară în domeniul concurenței), și a căror îndeplinire este reglementată de Legea specială, respectiv Legea concurenței. Constatarea unui temei de drept suficient pentru declanșarea unei investigații în domeniul concurenței (sarcină conferită de lege exclusiv Consiliului Concurenței) și obligarea autorității de concurență la a emite un act sau a îndeplini o procedură specifică reprezintă solicitări ce vizează materia concurenței.
Pe fond, apreciază că acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată, este neîntemeiată.
In acțiunea formulata, reclamanta solicita instanței sa se constate „refuzul unității pârâte de a cerceta încălcarea Legii concurenței", „fapte sesizate prin plângerile înregistrate sub nr. RG_/02.08.2013 si_/12.08.2013 la registratura Consiliului Concurenței".
Or, pentru ca adresa privind semnalarea unei posibile încălcări ale regulilor de concurență să poată fi considerată plângere în sensul Legii concurenței și al Regulamentului Consiliului Concurenței privind analiza și soluționarea plângerilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 5, 6 și 9 din Legea concurenței nr. 21/1996 și a prevederilor art. 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene^ aceasta trebuie să îndeplinească atât condiții de fond cât și de formă. Numai după îndeplinirea acestor condiții și conținând informații specifice, plângerea ar putea fi considerată admisibilă, în sensul art. 40 din Lege, putând fi soluționată conform prevederilor art. 40 alin. (1) din lege (în sensul deschiderii unei investigații dacă există suficient temei de fapt sau de drept în acest sens) sau conform prevederilor art. 40 alin.(2) din lege (prin decizie de respingere, dacă plângerea nu prezintă suficient temei de fapt și de drept pentru a justifica deschiderea unei investigații).
În cazul în care adresa înaintată nu cade sub incidența Legii concurenței, C. Concurenței va răspunde, în scris, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, conform art. 40 alin. (5) din lege.
Prin urmare, daca în urma examinării conținutului unei „plângeri", autoritatea de concurență apreciaza că obiectul acesteia nu intră în sfera de aplicare a Legii concurenței, C. Concurenței va emite o adresă de răspuns către petent, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia.
În cauză, aspectele reclamate prin asa-zisele „plângeri" ale reclamantei nu intra sub incidența Legii concurenței, întrucât:
(i) în primul rând, situația-premisă, pentru ca aspectele reclamate să aibă valența de a intra sub incidența Legii concurenței si/sau ale art. 101 sau 102 din TFUE, o reprezintă calitatea de „întreprindere" sau „asociație de întreprinderi" a subiecților de drept reclamați.
În conformitate cu art. 2 alin. (2) din Legea concurenței, prin întreprindere se înțelege un operator economic angajat într-o activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piață dată, independent de statutul său juridic și de modul de finanțare.
(ii) în al doilea rând, în ceea ce privește pretinsul „abuz de poziție dominantă" al Judecătoriei Sectorului 1 și al Baroului București, arată următoarele:
Simpla deținere a unei poziții dominante de către una sau mai multe întreprinderi, în condițiile în care o anumită entitate este calificată ca fiind întreprindere, nu este considerată, atât la nivel național, cât și la nivel comunitar, faptă anticoncurențială și prin urmare nu este interzisă.
Legea interzice însă și sancționează - prin prevederile art. 6 - folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante prin recurgerea la fapte anticoncurențiale.
Pe cale de consecință, condițiile de aplicare a art. 6 din Legea concurenței sunt, în mod cumulativ, următoarele:
a)subiectul de drept reclamat este o întreprindere;
b)întreprinderea deține o poziție dominanta pe piață;
c)întreprinderea abuzează de poziția sa dominanta.
În speță, Judecătoria Sector 1, ca instanță de judecată, instituție a puterii judecătorești nu este un operator economic care să acționeze pe o piață dată, prin urmare nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de entități definite ca întreprindere la art. 2 alin. (2) din Lege. Prin urmare, nu se supune regulilor de concurență, neintrand sub incidența Legii concurenței.
In ceea ce privește aspectele referitoare la activitatea Baroului București (structură din teritoriu a UNBR), acestea nu intră, de asemenea, în domeniul de aplicare a Legii concurenței, întrucât, din punct de vedere al regulilor de concurență, existența uneia sau mai multor organizații profesionale pe piață nu prezintă relevanță. Important este ca, in eventualitatea în care prezenta pe plata este condiționata de apartenenta la o organizație profesională, regulile de acces și cele care privesc comportamentul pe piața sa nu fie excesive si sa limiteze, astfel, concurenta. Prin urmare, atât timp cât aceste condiții nu sunt excesive, limitând în mod nejustificat accesul pe plata și, pe cale de consecință, concurența, acestea nu fac obiectul de aplicare a regulilor de concurență.
Prin răspunsul la întâmpinare s-a arătat că intimata C. Concurenței nu a investigat, nu a emis decizie, nu a existat o procedură contradictorie.
Simpla existenta a Baroului București cu sediul in . structura din teritoriu a Uniunii Naționale a Barourilor din Romania, corp profesional constituit in baza Legii nr. 51/1995 nu atrage de plano aplicabilitatea Legii nr. 21/1996. Faptul ca avocații care își exercita profesia in regim de libera practica sunt întreprinderi, iar asociațiile in care se grupează, asociații de întreprinderi nu implica automat incidența Legii concurentei nr. 21/1996.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea a admis, în parte, cererea reclamantei, pentru următoarele considerente:
In speță, petenta s-a prezentat în data de 03.06.2013 în fața Judecătoriei Sectorului 1 București (fila 18 dosar inițial) pentru „asistarea” ca avocat ales a inculpatului Zuhr Hans Gunther, în baza împuternicirii nr._/2013, în dosarul penal nr._/299/2013.
Președintele completului de judecată al Judecătoriei Sectorului 1 București a apreciat că „delegația depusă de doamna avocat M. V. are natura juridică a unui mandat dat unui neavocat” și a chemat avocatul din oficiu (din cadrul UNBR din . consulte dosarul cauzei. În încheierea de ședință nu s-a motivat de ce delegația dnei avocat M. V. este un mandat dat unui neavocat. În cauza respectivă, ambilor „avocați”, cel ales și cel din oficiu li s-a permis la final să pună concluzii, notate în încheiere.
Prin cererile nr._/02.08.2013 și nr._/12.08.2013, considerându-se împiedicată în exercitarea profesiei, petenta M. V. a cerut Consiliului Concurenței să investigheze conform legii concurenței potențiale abuzuri de poziție dominantă față de Judecătoria Sectorului 1 București și Baroul București cu sediul în . că Judecătoria ar fi sprijinit pe avocatul din oficiu și nu i-a recunoscut dnei M. calitatea de avocat ales. Petenta a precizat că face parte din UNBR-B..
Având în vedere că sesizarea petentei face referire la refuzul nejustificat al intimatei C. Concurenței de a soluționa cererea sa de investigare a potențialelor abuzuri de poziție dominantă, Curtea a trebuit să verifice condițiile legale în care se realizează investigațiile și să lămurească concepte privind piața relevantă.
- C. Concurenței a răspuns contradictoriu petentei, prin adresa nr._/19.08.2013 precizând că „asociațiile de avocați sunt asociații de întreprinderi, iar în măsura în care deciziile unei astfel de asociații privesc aspecte de piață, acestea pot intra sub incidența Legii concurenței”, dar nu a abordat situația prezentată de petentă. În răspunsul ulterior nr._/18.09.2013 C. Concurenței a precizat că în cazul profesiilor liberale, „din punct de vedere al regulilor concurenței s-ar putea vorbi de o barieră la .>
Curtea a constatat că intimata C. Concurenței nu a respectat Instrucțiunile sale și nu a încercat să examineze sesizarea petentei, dacă exista o piată relevantă a avocaturii pe care concurează mai multe asociații de întreprinderi.
Piața relevantă este definită de Instrucțiunile Consiliului Concurenței, publicate în Monitorul Oficial nr.553/05.08.2010.
Definirea pieței relevante este un instrument de identificare și de delimitare a cadrului în interiorul căruia se exercită concurența între întreprinderi. Scopul principal al definirii pieței relevante este acela de a identifica în mod sistematic constrângerile concurențiale cu care se confruntă întreprinderile în cauză. Definirea pieței relevante, atât la nivelul produsului, cât și la nivel geografic, trebuie să permită identificarea concurenților reali ai întreprinderilor în cauză, care sunt capabili să influențeze comportamentul respectivelor întreprinderi și să le împiedice să acționeze independent de presiunile unei concurențe efective. Definirea pieței relevante permite, printre altele, calcularea cotelor de piață, care pot oferi informații relevante privind puterea de piață, în vederea aplicării art. 5 și 6 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Lege, respectiv a art. 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare TFUE), precum și a art. 15 și a altor dispoziții din Lege.
Definirea pieței relevante, atât la nivelul produsului, cât și la nivel geografic, are o influență decisivă asupra evaluării unui caz de concurență.
Piața relevantă a produsului cuprinde toate produsele și/sau serviciile pe care consumatorul le consideră interschimbabile sau substituibile, datorită caracteristicilor, prețurilor și utilizării acestora.
Situația ideală este cea în care o întreprindere sau o asociație de întreprinderi nu poate avea un impact semnificativ asupra condițiilor de vânzare existente, de exemplu, asupra prețurilor, atunci când clienții săi sunt în măsură să se orienteze fără dificultate spre produse substituibile sau spre furnizori situați în altă parte (substituibilitatea la nivelul cererii).
Întreprinderile se confruntă cu 3 mari surse de constrângeri concurențiale:
- substituibilitatea la nivelul cererii;
- substituibilitatea la nivelul ofertei;
- concurența potențială.
Intimata a refuzat să precizeze piața relevantă și dacă petenta, uniunea din care face parte sau Baroul București . o concurență potențială.
Pe de altă parte, intimata a invocat cauza Wouters (C-309/99) ce arată ca avocații ca membri ai barourilor au calitatea de întreprindere in sensul normelor de concurenta. Avocații pot concura liberi intre ei ca orice alta întreprindere, în condițiile respectării statutelor proprii si legislației interne.
- Refuzul analizei pieței relevante a serviciilor avocațiale din partea intimatei s-a concretizat într-un refuz nejustificat de soluționare a cererilor.
În cauză, Ministerul Finanțelor a comunicat prin ANAF că pe piața relevantă a asociațiilor de întreprinderi care oferă servicii avocațiale figurează trei Uniuni Naționale de Barouri (file 38-63) înregistrate cu trei coduri de înregistrare fiscală (C.) diferite, respectiv: RO4315974/31.01.2007;_/20.02.2007;_/29.12.2011.
La interpelarea instanței adresată ANAF de a preciza dacă este o eroare, s-a răspuns că înregistrările sunt valabile și corecte, unele dintre ele bazate pe sentințe judecătorești de înființare a unor barouri.
Atâta timp cât de facto ANAF recunoaște trei Uniuni Naționale de Barouri de avocați cu trei coduri de înregistrare fiscală (C.) diferite, atunci înseamnă că toate sunt plătitoare de impozite și deci toate declară venituri. Or, dacă declară venituri, atunci aceste venituri provin din activități juridice, iar piața relevantă apare a fi cea a serviciilor juridice, unele dintre ele avocațiale.
Deși C. Concurenței a arătat că „autoritatea de concurență nu este competentă a analiza comportamentul unei instanțe de judecată” (adresa nr._/18.09.2013), Legea concurenței precizează că sunt interzise orice acțiuni sau inacțiuni ale autorităților și instituțiilor administrației publice centrale ori locale și ale entităților către care acestea își deleagă atribuțiile, care restrâng, împiedică sau denaturează concurența, precum:
a) limitarea libertății comerțului sau autonomiei întreprinderilor, exercitate cu respectarea reglementărilor legale;
b) stabilirea de condiții discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor.
Deci C. Concurenței putea să examineze acțiunea/inacțiunea Judecătoriei Sectorului 1 dintr-un punct de vedere al legii concurenței, nu din punct de vedere al unei cenzuri judiciare.
În cazul în care autoritățile sau instituțiile administrației publice centrale ori locale sau entitățile către care acestea și-au delegat atribuțiile nu se conformează, în termenul stabilit, măsurilor dispuse prin decizie de către C. Concurenței în scopul restabilirii mediului concurențial, acesta poate introduce acțiune în contencios administrativ, la Curtea de Apel București, solicitând instanței, după caz, anularea, în tot sau în parte, a actului care a condus la restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței, obligarea autorității sau instituției în cauză să emită un act administrativ ori să efectueze o anumită operațiune administrativă. C. Concurenței se poate adresa instanței în condițiile alin. (2), în termen de 6 luni de la data expirării perioadei prevăzute în decizie, perioadă în care autoritatea sau instituția administrației publice centrale sau locale avea obligația să se conformeze măsurilor necesare restabilirii mediului concurențial normal.
Or, în cauză, o autoritate publică, Judecătoria Sectorului 1 București a emis încheierea din data de 03.06.2013, în dosarul penal nr. nr._/299/2013, restrângând activitatea dnei M. V. care s-a prezentat ca „avocat” ales, în favoarea avocatului din oficiu ce făcea parte din alt Barou, fără o motivare a acestei opțiuni, în cadrul considerentelor încheierii.
Apare cu evidență că figurând într-un Barou înregistrat într-o UNBR recunoscută de ANAF prin atribuirea de C. unic și încasarea de impozite, petenta ar fi putut avea legătură cu piața relevantă a avocaturii, dar intimata a refuzat să investigheze acțiunea autorității Judecătoria Sectorului 1 București, cu referire la respectarea art.5-8 din Legea nr.21/1996, precum și cota de piață, respectiv poziția UNBR din .>
Conform art. 18 din Legea nr.554/2004, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Pentru argumentele enunțate, C. Concurenței va face un examen complet al pieței serviciilor avocațiale, conform Instrucțiunilor sale, menționate mai sus, al principalelor întreprinderi prezente pe piață (uniuni, barouri), prezentând inclusiv punctele de vedere majoritare și minoritare privind activitatea acestora. Va prezenta cotele de piață deținute de acestea și serviciile pe care se intersectează și concurează adesea. Va dispune măsuri legale după investigarea potențialelor abuzuri de poziție dominantă reclamate în plângerile nr. RG_/02.08.2013 și nr._/12.08.2013, dar și a acțiunilor/inacțiunilor unei autorități de stat care restrâng, împiedica sau denaturează concurența pe această piață. C. Concurenței va apela la informații obținute de pe piața relevantă și de la instituții publice relevante în domeniul judiciar (Înalta Curte de Casație și Justiție, P. General, DNA, CSM, Ministerul Justiției, ANAF, etc). C. Concurenței va emite o Decizie în scopul restabilirii mediului concurențial normal, dacă, după analiza realizată, trage concluzii în acest sens. În orice situație, va explica motivele sale printr-un act ce va fi comunicat părților implicate în investigație.
Cu privire la daunele morale, Curtea a constatat că nu există încă dovezi privind producerea acestora, în contextul în care C. Concurenței nu a clarificat piața relevantă a avocaturii.
Pentru aceste motive, constatând că existau elemente care creau suspiciuni din partea justițiabililor cu privire la o acțiune/inacțiune a unei autorități de stat care restrângea, împiedica sau denatura concurența, precum limitarea libertății comerțului sau autonomiei întreprinderilor, exercitate cu respectarea reglementărilor legale ori stabilirea de condiții discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor, Curtea a considerat că acțiunea petentei are un temei legal bazat pe art.5-8 din Legea nr.21/1996 și o va admite conform art. 18 din Legea nr.554/2005. Va obliga intimata C. Concurenței să investigheze potențiale abuzuri de poziție dominantă reclamate în plângerile nr. RG_/02.08.2013 și nr._/12.08.2013 concomitent cu realizarea investigațiilor menționate în considerentele prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea formulată de reclamanta M. V. domiciliată în București, ..9,.,., sector 3 în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI cu sediul în București, Piața Presei Libere, nr.1,sector 1.
Obligă intimata C. Concurenței să investigheze potențiale abuzuri de poziție dominantă reclamate în plângerile nr. RG_/02.08.2013 și nr._/12.08.2013. Respinge cererea privind daunele morale, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,azi,19.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. - C. I. D. Ș.
Red. M.C.I
Tehnored.D.Ș. /4ex
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1944/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 512/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
