Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 4518/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4518/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 3317/3/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4518
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.06.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr.1957 din data de 17.03.2014 pronunțată de Tribunalului București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurentul – reclamant B. M. S., în contradictoriu cu intimata – pârâtă Direcția G. de Poliție a Municipiului București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul – reclamant B. M. S., prin avocat M. S., care depune împuternicire avocațială la dosar, fila 40, lipsă fiind intimata – pârâtă Direcția G. de Poliție a Municipiului București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul – reclamant B. M. S., prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi pe care le depune la dosarul cauzei, în două exemplare. Depune, de asemenea, concluzii scrise.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisurile noi solicitată de către recurentul – reclamant.
Recurentul – reclamant B. M. S., prin avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului pe recurs.
Recurentul – reclamant B. M. S., prin avocat, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, să se constate că sentința instanței de fond, față de motivare, este în contradicție. La un moment dat i se dă dreptate reclamantului, în alte alineate decât cele de respingere. Solicită a se observa că în cauza dedusă judecății s-a făcut dovada și a mai demonstrat încă o dată cu înscrisurile depuse la termenul de astăzi, a cazului bine justificat, a prejudiciului material, actual, viitor și previzibil. La baza acestei dispoziții, prin care reclamantul a fost pus la dispoziția Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, a stat un aviz de retragere. A făcut dovada cazului bine justificat pe suspendarea actului și că prejudiciul este actual, viitor și previzibil, fără cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 3 februarie 2014 reclamantul B. M. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Poliție a Municipiului București suspendarea executării actului administrativ, dispoziția Directorului General al DGPMB nr. 1278/24 ianuarie 2014 până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a acestuia.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004.
În dovedirea acțiunii sale, reclamantul a anexat următoarele înscrisuri: dispoziție 1278/2014, dovadă comunicare dispoziție, fișa postului, retragere aviz nr. 200/C/A/2014, plângere prealabilă, dovadă comunicare prin fax.
Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru conform art. 29 alineat 4 din OUG 80/2013.
Pârâta, legal citată, a depus la data de 17 februarie 2014 întâmpinare prin care a invocat excepția litispendenței. Totodată, pârâta a arătat că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea 554/2004, nefiind probat un caz bine justificat. Conform fișei postului, pârâta a indicat faptul că reclamantul avea și sarcini care se circumscriu activităților desfășurate de poliția judiciară. Nu s-a impus prevederea cerinței obținerii avizului pentru poliția judiciară chiar în fișa postului având în vedere că necesitatea obținerii acestuia reiese din însăși atribuțiile aferente funcției ocupate.
Au fost atașate întâmpinării următoarele înscrisuri: dispoziția contestată, nota raport, retragerea avizului, adresa nr._/2010, avizul nr._/25 iunie 2010, adeverință, dispoziția 1043/2012, dispoziția 1901/2013, dispoziția 1450/2010, ordinul MAI 1504/2006.
La data de 27 februarie 2014 și 4 martie 2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare.
În favoarea ambelor părți instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, pe lângă cele atașate actelor procedurale, fiind depuse la dosar: caracterizare, dispoziția 1554/2014, extras cont, adresa nr._/2014.
În ceea ce privește excepția litispendenței, instanța a respins-o ca nefondată, motivele de fapt și de drept care au stat la baza acestei măsuri fiind indicate în cuprinsul practicalei.
Prin sentința civilă nr.1957 din data de 17.03.2014 pronunțată de Tribunalului București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B. M. S., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentințe susmenționata, rejudecand cauza admiterea cererii de chemare in judecata, prin suspendarea executării actului administrativ, respectiv Dispoziția Directorului General al Direcției Generale de Politie a Municipiului București nr.1278 din 24.01.2014.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată a solicitat suspendarea executării actului administrativ, respectiv Dispoziția Directorului General al Direcției Generale de Politie a Municipiului București nr.1278 din 24.01.2014, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii pe care a introdus-o, în termen legal, pentru anulare a Dispoziției susmentioante (Dosar nr._, care se afla pe rolul Tribunalului Buucuresti, Secția a Il-a C. Administrativ si Fiscal).
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
A arătat, ca este un caz bine justificat, recurentul deținând funcția de adjunct șef sector al Sectorului 2 Poliție, funcție pe care a ocupat-o prin concurs, organizat în condițiile legii, în anul 2010, printre condițiile de înscriere si participare la concurs neregăsindu-se și aceea de a deține aviz conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție de a face parte din structurile poliției judiciare.
Mai mult, în prezent, la concursurile organizate pentru ocuparea de funcții similare (adjunct șef sector al Sectorului 3 Poliție, adjunct șef sector al Sectorului 6 Poliție), conform anunțurilor publicate prin internet de către D.G.P.M.B., pentru înscriere și participare nu există vreo condiție restrictivă privind deținerea de aviz conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție de a face parte din structurile poliției judiciare (la aceste concursuri pot participa ofițeri ce desfășoară activități în cadrul formațiunilor de analiza informațiilor, criminalistică, etc. care nu fac parte din poliția judiciară).
A arătat ca in conformitate cu prevederile art.22 din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului:
„(1)Funcțiile polițiștilor se diferențiază prin categorie, grad profesional și coeficient de ierarhizare;
(2)Funcțiile polițiștilor, după natura lor, sunt de execuție și de conducere, iar după nivelul studiilor absolvite sunt funcții din categoria A și funcții din categoria B.”
În conformitate cu art.3 din Ordin M.I.R.A. nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activități de management resurse umane in unitățile Ministerului Internelor si Reformei Administrative:
„(1)Fișa postului este rezultatul analizei postului și reprezintă principalul document de personal în baza căruia se proiectează instrumentele și activitățile de recrutare, selecționare, încadrare, formare profesională continuă, apreciere/evaluare a performanțelor profesionale individuale ale personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative, normare a activității, precum și de reproiectare a postului.
(2)Fișa postului cuprinde elemente de identificare a fiecărui post, cerințele necesare pentru ocuparea acestuia, descrierea condițiilor specifice de muncă, a sarcinilor, îndatoririlor și responsabilităților postului, precum și a standardelor de performanță asociate.
(3)Fișa postului se completează în urma desfășurării activității de analiză a postului, pe baza metodologiei de completare, conform anexei nr. 1.”
Potrivit art. 4 din același ordin:
„(1)Fișa postului șefului/comandantului unității, precum și cele ale adjuncților/locțiitorilor acestuia se aprobă odată cu regulamentul de organizare și funcționare al unității respective.”
Fișa postului ocupat pana la data de 24.01.2013, la capitol A, identifică compartimentul acestei funcții, la punctual 1, ca fiind Sectorul 2 Poliție - Conducere (deci Management). Acest aspect rezultă chiar și din adeverința obținută ca urmare a solicitării mele, înregistrată in evidențele D.G.P.M.B. sub nr. l63714 /27.03.2012, in care se specifică faptul că de la data de 01.06.2010-prezent și-a desfășurat activitatea în domeniul Comandă-conducere, document la care face referire și pârâtul.
Una din definițiile complete ale managementului (conducerii) este: managementul este o funcție profesionala care înseamna a conduce, într-un context dat, un grup de persoane care au de atins un obiectiv comun, în conformitate cu finalitățile organizației din care fac parte. Totodată din literatura de specialitate se cunoaște că funcțiile managementului sunt: previziunea, coordonarea, antrenarea, motivarea și controlul.
Toate sarcinile din fișa postului ocupat până la data de 24.01. 2013 sunt definite prin doua teze principale, prima oglindind sarcinile, îndatoririle, responsabilitățile propriu-zise care revin titularului postului, iar cea de a doua reprezentând obiectivul ce trebuie atins de către membri organizației, conturând astfel deosebirea între conducere și execuție. Exemple (invocate și de pârât):
- monitorizează evoluția infracțiunilor cu violență. Propune măsuri concrete privind organizarea și efectuarea de acțiuni punctuale pentru prevenirea acestora, identificarea, prinderea si cercetarea făptuitorilor (secțiunea „Zilnic", pct.
- rezoluționează toate categoriile de sesizări, petiții, ordine, dispoziții, planuri și alte documente de la eșaloanele superioare, precum și corespondența, repartizate de șeful sectorului, documentele primite/transmise de structurile coordonate, stabilind caracterul lucrărilor, în raport cu aspectele sesizate, precizând formațiunea care le soluționează, principalele activități și modalități de executare ( acolo unde este cazul), termene de rezolvare și analiză (secțiunea „Zilnic", pct 5);
- monitorizează evoluția infracțiunilor cu violență, dispunând organizarea și efectuarea de acțiuni concrete, pe formațiuni, care să conducă la prevenirea acestora, identificarea, prinderea și cercetarea făptuitorilor (secțiunea „Săptămânal", pct. 2);
- conduce și participă la cercetările la fața locului în cazul săvârșirii unor fapte penale sau evenimente cu consecințe deosebite: tâlhării, violuri, furturi cu prejudicii mari ori cu impact mediatic (secțiunea „Ocazional", pct. 3);
- conduce activitatea de analiză, îndrumă și dă dispoziții în faza actelor premergătoare pentru activitățile de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale pe segmentul investigațiilor criminale (secțiunea „Ocazional", pct. 3);
Conform art. 2 din Legea 364/2004, privind organizarea și funcționarea poliției judiciare :"Poliția judiciară este constituită din ofițeri și agenți de poliție, specializați în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale și de cercetare penală".
C. organizațional este completat și de art. 5 din lege "în desfășurarea celorlalte activități profesionale decât cele conduse și controlate, potrivit legii, de către procuror, polițiștii din cadrul poliției judiciare se subordonează ofițerilor ierarhici numiți potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor".
De asemenea, în exercitarea actului managerial, conform art. 8 alin. 2 din lege "șefii ierarhici pot da polițiștilor care fac parte din poliția judiciară dispoziții și îndrumări în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor și de strângere a datelor în vederea identificării autorilor infracțiunilor și începerii urmăririi penale".
În conformitate cu cele prevăzute în fișa postului, în funcția de conducere deținută de recurent, nu a îndeplinit, cu nicio ocazie, niciuna din activitățile specifice politiei judiciare, acestea din urmă fiind în sarcina directă a lucrătorilor din cadrul serviciilor specializate din subordinea sa.
Astfel, din cele expuse mai sus, rezultă că specificul, sarcinilor, activităților, îndatoririlor, atribuite funcției ocupate, prevăzute prin fișa postului legal întocmită, nu se referă la sarcini, activități, îndatoriri de natura celor date polițiștilor specializați în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale și de cercetare penală. Specializarea polițistului este data de sarcinile, atribuțiile si îndatoririle prevăzute prin fisa postului.
Instanța de fond arata ca nu realizează o analiza a fondului raporturilor juridice ci doar o palpare a acestora pentru a observa daca aparenta dreptului este in favoarea recurentului, instanța arătând ca cazul bine justificat se impune a fi analizat prin prisma abuzului evident al autorității emitente sau prin prisma unei incalcari flagrante a legii.
Totodată, arata instanța de fond ca doar in aceste ipoteze evidente facil de stabilit la o prima apreciere, prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ, prezumția pe care se întemeiază si forța sa executorie, ar putea fi înlăturata, pana cand instanța investita cu fondul cauzei ar statua definitiv asupra legalității actului.
Instanța apreciază ca nici unul din motivele indicate de recurent, prin avocat nu sunt de natura a induce o aparenta de nelegalitate vădita a actului administrativ.
Se arată că instanța de fond face o interpretare restrictivă asupra normelor de drept deduse cauzei.
Recurentul a ocupat funcția de adjunct sef sector dupa susținerea unui concurs la care a participat ca urmare a unui anunț ce nu prevedea deținere unui aviz conform al procurorului general de politie judiciara ca de altfel si fisa postului in discuție), deci nu ca urmare a unei promovări; funcția deținuta nu este inclusa in structurile politiei judiciare. Conform art 2 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea si funcționarea politiei judiciare, "poliția judiciară este constituită din ofițeri și agenți de poliție, specializați în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale și de cercetare penală". Niciuna dintre aceste activități nu era prevăzuta in fisa postului pe care il ocupa, fisa acestui post nu include sarcini, îndatoriri, atribuții similar celor prevăzute polițiștilor-organe de cercetare penala a politiei judiciare. Organele de cercetare ale poliției judiciare efectuează toate actele de cercetare penală cu excepția celor date de lege în competența exclusivă a Ministerului Public și a organelor de cercetare penală. Prin urmare organele de cercetare ale poliției judiciare sunt specializate în virtutea Legii nr. 364/2004 în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor, în vederea începerii urmăririi penale și de cercetare penală. Organele de cercetare ale poliției judiciare pot efectua activități ce nu intră în categoria actelor de urmărire penală și activități ce intră în categoria actelor de urmărire penală.
Consultând normele legale în vigoare: activități ce nu intră în categoria actelor de urmărire penală:
-investigații, verificarea unor înscrisuri și alte activități specifice muncii de poliție;
-deplasarea și perceperea directă la fața locului a unor situații de fapt;
-discuții cu persoanele vizate, în legătură cu faptelel ce li se impută,verificarea unor susțineri ale acestora;
-discuții cu persoanele care au cunoștință de săvârșirea faptelor penale;
-controale economice;
-inventarieri;
-revizii contabile;
-experimente judiciare;
-executarea de fotografii judiciare operative;
-filme sau videofiîme judiciare.
Activități ce intră în categoria actelor de urmărire penală:
-cercetări la fața locului;
-ridicări de obiecte și înscrisuri;
-constatări tehmco-ștințifice;
-constatări medico-legale;
-ascultarea făptuitorului;
-ascultarea persoanei vătămata;
-prezentări pentru recunoaștere;
-reconstituiri;
-percheziții corporale.
Prin Protocolul privind modul de stabilire și realizare a unor măsuri de natură organizatorică necesare îndeplinirii în condiții optime a activităților dispuse organelor de poliție de către procuror, încheiat între P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, nr._/29.10.2013, și Ministerul Afacerilor Interne, nr. 49/04.11.2013, sunt prevăzute următoare: art. 5 alin. (1) „șefii structurilor de poliție asigură, potrivit resurselor avute la dispoziție, cadrul organizatoric necesar realizării cu operativitate de către organele de poliție a activităților dispuse de procuror și verifică efectuarea în termen a acestora".
De asemenea, art. 6 alin. (1) prevede că „pentru aducerea la îndeplinire a scopului prezentului protocol, șefii structurilor de poliție asigură specializarea polițiștilor în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmării penale și de cercetare penală, în raport cu tipul infracțiunilor și modul de comitere al acestora. Specializarea se realizează în raport cu atribuțiile și competențele structurilor de poliție, astfel cum acestea sunt stabilite de actele normative ce le reglementează activitatea și regulamentele de organizare și funcționare".
Din cele de mai sus, precum și, din celelalte consemnate în protocol, rezultă că șefii structurilor de poliție judiciară, în vederea desfășurării atribuțiilor/activităților specifice postului nu trebuie să aibă aviz de poliție judiciara, având în vedere că activitățile acestora nu se circumscriu celor desfășurate de organele de cercetare ale poliției judiciare.
In subordinea adjunctului șefului de sector de politie se afla si formațiuni de polițiști ce nu fac parte din politia judiciara ( analiza informațiilor, ordine si siguranța publica, criminalisti, evidente operative). Organele de cercetare ale politiei judiciare isi desfășoară activitatea sub conducerea, supravegherea si controlul procurorului, fiind obligate sa duca la îndeplinire dispozițiile acestuia, iar in desfășurarea celorlalte activități profesionale se subordonează ofițerilor ierarhici numiți potrivit normelor de competenta aprobate prin ordin al Ministrului Afacerilor Interne;
Prin art. 26 si 31 din legea 218/2002, actualizata, privind organizarea si funcționarea Politiei Romane sunt reglementate atributiile, drepturile si obligațiile oricărui polițist, printre care si: aplică măsuri de menținere a ordinii și liniștii publice, a siguranței cetățeanului, de prevenire și combatere a fenomenului infracțional și de identificare și contracarare a acțiunilor elementelor care atentează la viața, libertatea, sănătatea și integritatea persoanelor, a proprietății private și publice, precum și a altor interese legitime ale comunității (art 26pct 1); culege informații în vederea cunoașterii, prevenirii și combaterii infracțiunilor, precum și a altor fapte ilicite (art 26pct 1).
Potrivit prevederilor art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr. 364/2004, șefii ierarhici pot da polițiștilor care fac parte din poliția judiciară dispoziții și îndrumări în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor și de strângere a datelor în vederea identificării autorilor infracțiunilor și începerii urmăririi penale, iar organele ierarhic superioare ale polițiștilor care fac parte din poliția judiciară nu pot să dea îndrumări sau dispoziții privind cercetarea penală, procurorul fiind singurul competent în acest sens.
De asemenea, nici din acest text legal nu reiese ca si condiție de sine qua non necesitatea deținerii calității de polițist de politie judiciară pentru a ocupa o funcție de conducere a unei subunități/unități de politie.
Nu exista nicio norma legislativa care sa reglementeze necesitatea includerii in structurile politiei judiciare pentru șefii unităților si subunităților de politie ce au in component si structură de politie judiciara.
De altfel, se poate verifica faptul că ofițerii care ocupă funcții de comandă nu efectuează activități specifice poliției judiciare, sub supravegherea procurorului, deținerea acestei calități fiind în realitate o simplă formalitate.
Este evident si faptul ca deși au in subordine numeroase structuri de politie judiciara, Inspectorul General al 1GPR, adjuncții acestuia, directorul Direcției de Ordine Publica, adjuncții acestuia, etc. nu sunt incluși in structurile politiei judiciare.
În acest sens, este necesar să se aibă în vedere și modificarea ce s-a adus la data de 01.02.2014 Legii nr. 364/2004 de către Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legi nr. 135/2010 privind noul Cod de procedura penala, prin art. 74, unde se specifică faptul că, în procesul de evaluare profesionala a polițiștilor din cadrul poliției judiciare, care se realizează de către șeful nemijlocit, se va ține cont și de referatul conducătorului parchetului sub coordonarea, controlul și conducerea căruia își desfășoară activitatea aceștia.
Din acest text, rezultă faptul că inclusiv șefilor de unități /subunități li se vor face evaluări profesionale pentru activitățile de cercetare penală desfășurate, deși acestea sunt practic inexistente. în momentul în care se va constata acest aspect, în mod cert se va ridica problema necesității menținerii avizului de poliție judiciară pentru această categorie de personal.
Totodată, nu mai subzistă nici teza necesității asigurării unui mijloc de protecție suplimentară pentru ofițerii /agenții de poliție judiciară, în sensul cercetării acestora de către Parchetele de pe lângă tribunale și curți de apel pentru orice tip de infracțiune, deoarece alin. (3) al art. 27 din Legea nr. 218/2002 se va abroga prin art. 52 din Legea nr. 255/2013.
F. de cele susmenționate, consideră ca sunt intrunite condițiile art. 488 (1), pct.6 din C.pr.civ, in sensul ca "hotărârea atacata nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". Punerea in executare a Dispoziția Directorului General al Direcției Generale de Politie a Municipiului București nr.1278 din 24.01.2014 nu i-a adus numai prejudicii materiale, mi-a adus prejudicii de ordin social, profesional, care având in vedere chiar si vârsta, cu greu se pot repara.
În drept, temeiul art. 483 si urmat., art. 486, 487 si 488, alin.(l), pct.6, si următoarele articole privind recursul din C.pr.civ.
Intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul B. M. S. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimată.
Analizând recursul de față prin prisma motivelor invocate de recurent, a apărărilor intimatei, precum și a ansamblului probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
În fapt, începând cu data de 1 iunie 2010, reclamantul B. M. S. a fost numit în funcția de adjunct-șef sector la Sectorul 2 al Poliției, ca urmare a promovării concursului susținut pentru această funcție. Această ultimă funcție a ocupat-o până la data de 24 ianuarie 2014 când prin dispoziția directorului general al DGPMB nr. 1278 (care face obiectul prezentei suspendări) a fost pus la dispoziția autorității pe o perioadă de cel mult 3 luni. În esență, actul a cărui suspendare se solicită a fost motivat de faptul că reclamantului i s-a retras avizul de numire în structurile poliției judiciare acordat de procurorul general de pe lângă ICCJ, apreciindu-se de emitent că această situație se încadrează în noțiunea de „situație temeinic justificată” pentru luarea acestei măsuri.
Instanța mai reține faptul că din dispoziția 1450/1 iunie 2010 (fila 63) reiese că anterior numirii în funcție de adjunct șef sector Sectorul 2 București, reclamantul deținea avizul procurorului general pentru desfășurarea activității de poliție judiciară, încă din anul 2005. La momentul promovării în funcția de conducere, Serviciul de resurse umane din cadrul DGPMB a mai solicitat și avizul procurorului general în vederea promovării în funcția de adjunct șef sector, la Sectorul 2 (fila 58). Acest aviz pentru promovarea în cadrul structurilor de poliție judiciară a reclamantului a fost acordat la data de 25 iunie 2010 (fila 59).
Ceea ce susține în esență recurentul este că, în conformitate cu cele prevăzute în fișa postului, în funcția de conducere deținută de recurent, nu a îndeplinit, cu nicio ocazie, niciuna din activitățile specifice politiei judiciare, acestea din urmă fiind în sarcina directă a lucrătorilor din cadrul serviciilor specializate din subordinea sa, acesta fiind motivul pentru care punerea sa la dispoziție ca urmare a retragerii avizului r activitate de politică judiciară nu se bucură de prezumția de legalitate.
Curtea reține că din prev. art. 3 din Ordinul 1504/2006 („retragerea avizului conform de către procurorul general atrage după sine încetarea calității de lucrător în cadrul poliției judiciare.”) reiese la o interpretare aparentă că nu se poate reține afirmația recurentului, în sensul că retragerea avizului conduce doar la încetarea calității de polițist judiciar însă nu și la încetarea unei funcții de conducere deținute în cadrul poliției judiciare, nu poate fi primită.
Nu se poate reține că persoana care exercită funcție de conducere în cadrul structurilor de poliție judiciară nu trebuie, cel puțin la un nivel de aparență, să dețină aptitudinea teoretică de a exercita și atribuțiile de polițist judiciar efectiv; chiar dacă în fapt acesta nu ajunge să le exercite, prin efectul delegării către subordonați, capacitatea teoretică de a le face trebuie să existe; or, în mod evident, dacă avizul pentru activitatea de poliție judiciară nu mai există, nici aptitudinea teoretică nu există.
Curtea mai reține, de asemenea, că în mod corect a stabilit prima instanță că din simpla lectură a fișei postului adjunctului șefului de sector reiese indirect aparența de legalitate a dispoziției a cărei suspendare se solicită, respectiv faptul că imposibilitatea desfășurării activității de poliție judiciară conduce și la imposibilitatea exercitării unei funcții de conducere a acestei structuri. Curtea este de acord cu argumentul primei instanțe, în sensul că, cel puțin la acest nivel de verificare a aparenței actelor, dacă avizul conform al procurorului general este necesar pentru desfășurarea nemijlocită a unor acte specifice poliției judiciare, o logică elementară impune ca acest aviz să existe și pentru persoana care conduce /coordonează /verifică /planifică aceste activități judiciare.
Raționamentul reclamantului conform căruia legislația în vigoare nu prevede pentru polițiștii care ocupă funcții de conducere să dețină aviz conform pentru a face parte din structurile poliției judiciare, este unul trunchiat pentru că nu se raportează in concret la funcția de conducere efectiv deținută. Dacă instanța poate achiesa că un astfel de aviz nu este necesar pentru ocuparea altor funcții de conducere din cadrul Poliției Române, totuși nu se poate ignora faptul că dispozițiile art. 6 alineat 1 din Legea 364/2004 sunt clare în privința necesității acestuia pentru ocuparea unei funcții de conducere în cadrul poliției judiciare.
Față de aceste considerente, în mod corect a apreciat prima instanță că reclamantul nu a făcut dovada existenței unui caz bine justificat care să arunce o umbră de nelegalitate vădită asupra actului administrativ contestat.
Nu se poate reține că este întrunit cazul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod de Procedură Civilă, hotărârea de primă instanță fiind suficient motivată, din considerentele primei instanțe reieșind raționamentul care a stat la baza soluției luate de prima instanță.
Astfel, Curtea constată că recurentul nu a răsturnat prezumția de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare o solicită, iar argumentele aduse cu privire la modificarea ce s-a adus la data de 01.02.2014 Legii nr. 364/2004 de către Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind noul Cod de procedura penala, prin art. 74, reprezintă aspecte ce tind să depășească cadrul unei aparențe și să ducă la soluționarea problemei de drept deduse judecății pe fondul acesteia.
Pentru acest considerente, în temeiul art. 496 din Noul Cod de Procedură Civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1957 din data de 17.03.2014 pronunțată de Tribunalului București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurentul – reclamant B. M. S., având CNP_, cu domiciliul procesual ales la SCPA M., L. și Asociații, cu sediul în .. 12, ., ., sector 3, în contradictoriu cu intimata – pârâtă Direcția G. de Poliție a Municipiului București, cu sediul în sector 3, București, Calea Victoriei, nr. 19, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 iunie 2014.
Președinte Judecător Judecător
A. V. M. M. P. M. D.
Grefier
R. B.
Red./Tehnored. A.V./4 ex./
Data red.: 7.07.2014
Sentința civilă nr. 1957 din data de 17.03.2014 pronunțată de Tribunalului București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._
judecător fond: A. I. N.
lucrat 2 comunicări la data de .
semnătură grefier.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 7164/2014. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2419/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
