Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 2800/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2800/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 80/122/2012
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 2800
Ședința publică din data de 07.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: M. B.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind recursul formulat de recurentul–reclamant B. S. împotriva sentinței civile nr. 456/16.10.2012 pronunțate de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA C. G., având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul-reclamant a solicitat judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din codul de procedură civilă de la 1865, după care:
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
- C. procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 11.01.2012, reclamantul B. S. a solicitat obligarea pârâtului Comisariatul Județean pentru Protecția C. G. la soluționarea petiției nr. 8704/07.12.2011, precum și la plata daunelor morale de 4000 lei.
În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 07.12.2011, a adresat o petiție pârâtului, ce a fost înregistrată sub nr. 8704, în care sesiza faptul că Registrul Auto Român l-a înșelat cu suma de 138 lei la data de 05.08.2011, când i-a făcut revizia tehnică a autoturismului, însă pârâtul a refuzat să soluționeze petiția sa în termenul legal de 30 de zile.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică, întrucât a răspuns petiției reclamantului prin adresa nr. 8801/12.12.2011, însă acesta nu și-a ridicat corespondența de la oficiul poștal, motiv pentru care recomandata AR51295/13.12.2011 a fost returnată expeditorului CJPC G..
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 456/16.10.2012, Tribunalul G. a respins acțiunea ca nefondată, reținând că pârâtul, ulterior îndeplinirii procedurii de avizare conform art. 5 din OG nr. 27/2002, a comunicat reclamantului un răspuns cu confirmare de primire, care însă nu a fost ridicat de acesta de la oficiul poștal. În consecință, instanța de fond a constatat că nu se poate reține un refuz nejustificat al pârâtului de soluționare a sesizării sau nesoluționarea în termen a acesteia, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. g) și h) din Legea nr. 554/2004.
3.Cererea de recurs.
Împotriva acestei sentințe, la data de 10.06.2013, a formulat recurs reclamantul B. S., prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivare, recurentul a arătat în esență că sentința recurată este nelegală, întrucât cauza a fost soluționată la primul termen, de un alt complet care a participat la dezbateri, fără a fi analizat și motivat fondul litigiului, fără a se comunica întâmpinarea depusă de pârât și fără a fi administrate probe. A mai precizat că soluția recurată este și netemeinică, întrucât pârâtul a refuzat în mod nejustificat să soluționeze petiția înregistrată sub nr. 8704/07.12.2011 în termenul legal de 30 de zile, astfel încât cererea de chemare în judecată este întemeiată, inclusiv sub aspectul daunelor morale solicitate.
În drept, recurentul a invocat art. 488 pct. 2, 4, 5, 6 și 8 din noul Cod de procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul nu a depus întâmpinare, deși aceasta era obligatorie în cauză.
4. Soluția instanței de recurs.
Examinând prezentul recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304¹ Cod procedură civilă de la 1865, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, nefiind incident niciunul dintre motivele de casare sau modificare invocate de către recurent.
În prealabil, având în vedere că recurentul a invocat dispozițiile art. 488 pct. 2, 4, 5, 6 și 8 din noul Cod de procedură civilă, Curtea arată că legea procesuală aplicabilă în cauză este Codul de procedură civilă de la 1865, întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 11.01.2012, înainte de . noului Cod de procedură civilă (15.02.2013).
Astfel, potrivit art. 24 din acest Cod, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după ., iar, conform art. 25 alin. 1, procesele începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
În aceste condiții, prin raportare la dispozițiile art. 488 din noul Cod de procedură civilă, astfel cum au fost reproduse de recurent la fila 4 din dosar, Curtea constată că de fapt acesta a înțeles să invoce în susținerea prezentului recurs motivele de modificare și casare prevăzute la art. 304 pct. 2, 4, 5, 7 și 9 din Codul de procedură civilă de la 1865.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 2 din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, întrucât hotărârea recurată nu a fost dată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.
Astfel, după admiterea cererilor de abținere formulate consecutiv de doi judecători din cadrul Tribunalului G., dosarul a fost repartizat aleatoriu domnului judecător G. T., titularul completului CFA2, care a rămas în pronunțare la data de 09.10.2012, termen la care nu s-a prezentat niciuna dintre părți, și, amânând pronunțarea pentru 7 zile, a soluționat cererea de chemare în judecată la data de 16.10.2012, cu respectarea principiilor repartizării aleatorii (fila 39 din dosarul de fond) și continuității completului.
Nici motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul de procedură civilă de la 1865 nu este întemeiat, întrucât instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, competența sa generală, materială și funcțională fiind dată de obiectul litigiului dedus judecății, respectiv refuzul unei autorități publice locale de soluționare a cererii în termenul legal de 30 de zile, ce reprezintă un act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, asupra căruia se exercită controlul de legalitate de către instanța de contencios administrativ, potrivit art. 2 alin. 1 lit. f) și g) și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Nu poate fi primit nici motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă de la 1865, întrucât instanța de fond nu a încălcat formele de procedură prevăzute de sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2, pentru următoarele considerente:
În primul rând, Codul de procedură civilă de la 1865 nu prevede obligația judecătorului de a comunica din oficiu întâmpinarea către reclamantul care lipsește la termenul de judecată, art. 129 alin. 1 prevăzând, dimpotrivă, că părțile au îndatorirea să urmărească finalizarea și desfășurarea procesului.
Pentru respectarea principiului egalității armelor, care reprezintă una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, judecătorul fondului a amânat pronunțarea pentru 7 zile, interval în care reclamantul, care nu a fost prezent la termenul de judecată din data de 09.10.2012, putea solicita consultarea dosarului la arhivă, inclusiv a întâmpinării, și, dacă aprecia necesar, putea depune concluzii scrise sau putea cere repunerea cauzei pe rol.
Însă, reclamantul nu a procedat astfel, ci a adoptat o atitudine pasivă, cu toate că, astfel cum s-a arătat mai sus, acesta avea obligația de a urmări desfășurarea procesului.
În al doilea rând, dispozițiile procesuale în vigoare nu interzic judecarea cererii la primul termen de judecată cu părțile legal citate, art. 152 din Codul de procedură civilă de la 1865 prevăzând că judecătorul urmează a se pronunța pe baza dovezilor administrate, primind apărările părții care lipsește.
Or, la termenul de judecată din 09.10.2012, în lipsa ambelor părți, care au solicitat judecata în lipsă, instanța de fond a reținut în mod corect cauza în pronunțare, urmând a o soluționa în baza înscrisurilor depuse de părți la dosar.
Nici reclamantul, nici pârâtul nu au formulat vreo cerere prealabilă și nu au solicitat administrarea altui mijloc de probă, în afara înscrisurilor anexate acțiunii și întâmpinării, astfel că nu a existat niciun motiv legal pentru amânarea judecății.
În al treilea rând, proba cu înscrisuri a fost legal administrată, întrucât reclamantul are obligația de a anexa actele de care înțelege să se folosească în cauză la cererea de chemare în judecată, iar pârâtul la întâmpinare. În aceste condiții și în lipsa unei cereri de amânare formulate de vreuna dintre părți în vederea administrării altor înscrisuri sau mijloace de probă, judecătorul fondului a administrat corect proba cu înscrisurile depuse de ambele părți la dosar și a reținut cauza în pronunțare.
Motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă de la 1865 nu poate fi primit, întrucât hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, fiind respectate exigențele impuse prin art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă de la 1865.
Astfel, judecătorul fondului a arătat în cuprinsul considerentelor motivele de fapt și de drept pentru care nu se poate reține nesoluționarea petiției de către pârât în termenul legal, cu consecința respingerii acțiunii și în ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale solicitate de reclamant (capăt de cerere accesoriu).
Nici motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă de la 1865 nu este întemeiat, întrucât instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect, prin raportare la înscrisurile depuse la dosar și la dispozițiile legale incidente, că nu se poate reține nesoluționarea în termen a sesizării nr. 8704/07.12.2011, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care pârâtul a comunicat reclamantului un răspuns, cu confirmare de primire, care însă nu a fost ridicat de acesta de la oficiul poștal. Într-adevăr, Curtea constată că la fila 14 din dosarul de fond se află adresa nr. 8801/12.12.2011, care cuprinde răspunsul intimatului-pârât la sesizarea recurentului-reclamant nr. 8704/07.12.2011, răspuns ce a fost comunicat acestuia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă recurentul nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a-și ridica corespondența (filele 15-16 din dosarul de fond).
În aceste condiții, este corectă aprecierea instanței de fond că intimatul-pârât și-a îndeplinit obligația legală de a răspunde solicitantului în termenul legal de 30 de zile. De asemenea, suplimentar celor reținute de instanța de fond, Curtea subliniază că nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru a obține protecția judiciară a unui drept (potrivit adagiului latin nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Față de aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și că sentința recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant B. S. împotriva sentinței civile nr. 456/16.10.2012 pronunțate de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA C. G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. D. M. B. C. P.
GREFIER
M. G.
Red/thred. DDM/ 2 ex/ 09.05.2014.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3165/2014. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Hotărâre din... → |
|---|
