Pretentii. Decizia nr. 2178/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2178/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 2866/122/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2178
Ședința Publică din data de 21.03.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G.-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MIHĂILEȘTI împotriva sentinței civile nr.115/12.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. L. V. și cu intimata pârâtă și chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin cererea de recurs recurenta pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care,
Curtea ia act de modificarea legislativă intervenită în ceea ce privește denumirea recurentei – pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G.-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MIHĂILEȘTI, care, prin . OUG nr. 74/2013, H.G. 520/2013 și Ordinului nr. 2211/2013, a devenit, prin reorganizare, Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. - Serviciul fiscal orășenesc Mihăilești.
Pe cale de consecință dispune rectificarea citativului și menționarea acestei instituții cu actuala denumire - Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. - Serviciul fiscal orășenesc Mihăilești, în loc de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G.-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MIHĂILEȘTI.
În ceea ce privește procedura de citare cu această parte, apreciază că este legal îndeplinită; citația fiind primită de autoritate anterior intrării în vigoare a actelor normative mai sus menționate.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 115 dn 12 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului G. a fost admisă cererea formulată de reclamantul P. L. V. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G.-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MIHĂILEȘTI și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
A fost obligată pârâta AFP Mihăilești să restituie reclamantului suma de 1226 lei reprezentând taxă de poluare achitată pentru auto marca OPEL ASTRA cu chitanța . nr._/13.09.2012 plus dobânda legală de la data plății până la data plății efective.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție.
A fost obligată pârâta chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Mihăilești suma de 1226 lei reprezentând taxă de poluare plătită de reclamntă, sumă ce s-a constituit venit la bugetul F. pentru Mediu, conform art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, în vederea restituiri acesteia către reclamant.
A fost respinsă cererea pârâtei AFP Mihăilești de obligare a pârâtei chemate în garanție la plata dobânzii legale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: reclamantul a achitat la data de 13.09.2012 suma de 1226 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, pentru a putea înmatricula în România auto marca Mercedes Benz, înmatriculat prima dată în Germania, potrivit art. 7 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor și a prevederilor OUG nr. 50/2008, care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în sensul că taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamantul s-a adresat în prealabil către pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Mihăilești cu solicitarea de a-i fi restituită suma de bani plătită.
Tribunalul a apreciat că particularii au la dispoziție calea contenciosului fiscal pentru a solicita instanțelor judecătorești ca, în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituția României, să asigure aplicarea cu prioritate a dreptului european. Cu alte cuvinte, instanțele judecătorești vor fi în măsură să cenzureze un eventual refuz al organelor fiscale de a restitui din oficiu taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, dispunând restituirea taxei și eventual repararea prejudiciului cauzat contribuabilului prin obligarea fiscului la plata unor despăgubiri conform art. 117, 120 și 124 Cod procedură fiscală. Pentru această ipoteză, trebuie apreciat că cererea de restituire este formulată în temeiul art. 117 alin. (1) lit. d Cod procedură fiscală (taxa de poluare a fost prelevată “ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale“). Astfel, din moment ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că, de la 1 iulie 2008, O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, este evident faptul că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale (s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, deși art. 110 TFUE interzicea acest lucru).
Tribunalul mai reține că perceperea taxei este unul nejustificat, cu exces de putere, văzând argumentele anterioare, dar și caracterul necomunitar al taxei percepute, instanțele române fiind obligate să se supună interpretării pe care instanța de la Luxemburg a dat-o cu privire la caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare. Hotărârea preliminară pronunțată de Curte în cauza T., potrivit căreia articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, în virtutea efectului erga omnes, este obligatorie pentru toate instanțele naționale care au pe rol acțiuni ce privesc raporturi juridice născute sub incidența OUG nr. 50/2008 și se aplică situațiilor care au condus la pronunțarea hotărârii preliminare.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și OUG nr. 117/2009, întrucât toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Tribunalul, aplicând deci norma comunitară ținând cont de interpretarea dată de Curte art. 110 TFUE și ignorând legislația națională contrară, în speță, OUG nr. 50/2008, constată că taxa percepută reclamantului cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului second hand cumpărat din Germania încalcă dispozițiile art. 110 TFUE iar din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în astfel de situații, Curtea de Justiție decizând că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Potrivit dispozițiilor art.21 alin.4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Asupra cererii de chemare în garanție Tribunalul constată că potrivit disp. art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Conform art.5 din același act normativ, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, fapt ce impune admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
In fapt, in baza cererii formulate de reclamantul P. L. V. si depusa la Administrația Finanțelor Publice a orașului Mihailesti sub nr._/12.09.2012, organul fiscal a procedat la calculul taxei de poluare aferente autoturismului achiziționat de reclamanta si pe care urma sa il înmatriculeze in România emițând Decizia nr._/12.09.2012 de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule.
In baza deciziei emise reclamanta a achitat la Trezoreria Mihailesti taxa de poluare in suma de 1.226 lei, conform chitanței depuse da dosar.
Reclamantul a plătit o taxa legala, obligatorie cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ care a înlocuit OUG nr. 50/2008.
Reclamantul nu poate invoca nelegalitatea taxei plătite pe motiv ca aceasta contravine normelor europene, intrucat in speța de fata taxa de poluare a fost plătită in temeiul Legii nr. 9/2012, act normativ care nu a fost declarat ca ar contraveni normelor europene.
Prin adoptarea acestui act normativ România s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamanta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiu care constituie elemental cheie care direcționează strategia de protecție a calității mediului si statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuieli legate de prevenirea si controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse.
Prin urmare nu se poate considera ca instituția recurentă este in culpa ca urmare a emiterii deciziei de plata a taxei de poluare, intrucat aceata taxa a fost stabilita printr-un act normativ in vigoare la acea data, astfel ca organul fiscal nu a făcut altceva decât sa respecte legea.
Ca urmare a numeroaselor sesizări primite de la cetățenii romani, Comisia Europeana - Direcția Generala de Impozitare si Uniune Vamala a emis următorul comunicat:
" La nivelul Uniunii Europene nu exista o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral in ce privește cuantumul taxei si modalitatea de calcul a acesteia, respectând principiul nediscriminarii."
Având in vedere ca reclamantul, care a achiziționat un autovehicul din UE, nu a făcut dovada existentei unei discriminări fata de un autoturism din parcul auto, cu aceleași caracteristici, si a faptului ca, in mod real ar fi fost descurajat sa achiziționeze autovehiculul, au fost respectate directivele Comisiei Europene.
Reclamantul insusi a solicitat sa i se calculeze taxa de poluare, prin cererea adresata organului fiscal, iar plata a fost făcuta voluntar.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr.civ., Curtea a reținut următoarele:
Intimatul reclamant a achitat la data de 13.09.2012 suma de 1226 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, pentru a putea înmatricula în România auto marca Mercedes Benz, înmatriculat prima dată în Germania, potrivit art. 7 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor și a prevederilor OUG nr. 50/2008, care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în sensul că taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedura fiscala, se restituie, la cerere, debitorului sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale.
Acest text de lege permite, așadar, restituirea directa a sumelor platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, in baza unei cereri de restituire, fara a conditiona restituirea de anularea actului in baza caruia sa facut incasarea sumei.
Prin notiunea de prevederi legale trebuie intelese atat prevederile interne, cat si cele care izvorasc din tratatele ratificate de Romania, care prin ratificare sunt incorporate in dreptul intern.
Potrivit art.11 alin.(1) și (2) din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/2008, contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României, Bulgariei la Uniunea Europeana statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatului, dinainte de aderare.
Art. 90 par. l din Tratatul de Instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare". Potrivit aceluiași articol aliniat 1 deci se interzice discriminarea intre produsele importate si cele aparținând pieței interne si care sunt de aceeași natura, iar aliniatul 2 interzice regimurile de protecție împotriva produselor concurente.
Potrivit art.23 din același Tratat, comunitatea are la baza uniunea vamala, care instituie libera circulație a mărfurilor si care implica interzicerea taxelor vamale, dar si a altor taxe in comerțul dintre statele membre.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
La aceeași concluzie a ajuns si Curtea de Justiție a Comunității Europene in cauza C-402/09 T. împotriva Statului roman prin Ministerul Finanțelor si Economiei, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, A.F.P. Sibiu, Administrația fondului pentru mediu si Ministerul Mediului, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), care in data de 7.04.2011 a declarat ca taxa de poluare conform O.U.G.50/2008 este discriminatorie.
Curtea reține că în cauză fiind vorba de restituirea unor sume de la buget, sancțiunea încasării necuvenite a acestor sume și recuperarea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă o reprezintă acordarea dobânzii legale calculată potrivit art. 124 și urm. Cod pr. fiscală, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă legală la data plății efective.
Din aceste motive, in baza textelor de lege menționate, a art. 304 ind. 1 si 312 C. proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. - Serviciul fiscal orășenesc Mihăilești (fostă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G.-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MIHĂILEȘTI) împotriva sentinței civile nr.115/12.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. L. V. și cu intimata pârâtă și chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
I. C. D.
Red. jud. V.D.
Tehnodact. B.C.
2 ex./02.05.2014
Tr. G. – G. T.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Hotărâre din 03-03-2014,... | Pretentii. Decizia nr. 3987/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
