Anulare act administrativ. Sentința nr. 3182/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3182/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 3260/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
Sentința civilă nr. 3182
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. E. C.
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamanta V. A.-M. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, personal, legitimată cu CI . nr._ și asistată de avocat R. C., lipsind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
C. procedează la verificarea competenței, în temeiul art. 131 C.pr.civ.
Reclamanta, prin avocat, arată că este competentă C.-SCAF să soluționeze cauza, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Curtea constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza în raport de prevederile art. 1 și art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea, în temeiul art. 258 C.pr.civ., încuviințează părților proba cu înscrisuri, având în vedere că aceasta a fost solicitată și de pârâtă prin întâmpinare și constatând că proba a fost administrată și nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea fondului cererii de chemare în judecată.
Reclamanta, prin avocat, pune concluzii de admitere a cererii, solicitând anularea raportului de evaluare nr._/G/II/25.04.2014 al ANI.
Arată că ANI a interpretat și a aplicat greșit Legea nr. 1/2011 atunci când a constatat starea de incompatibilitate, având în vedere că nu sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 295 alin. 4 din Legea nr. 1/2011, articol care se încadrează în secțiunea II – Ocuparea funcțiilor didactice și a posturilor didactice. ANI a aplicat greșit dispozițiile art. 295 alin. 4, care se referă direct și explicit la posturile didactice ocupate prin concurs, în vreme ce atât funcția de prodecan cât și cea de șef de departament nu sunt funcții sau posturi didactice ocupate prin concurs public.
Dacă s-ar considera că temeiul legal invocat este aplicabil, se solicită să se constate nelegalitatea raportului pe motivul emiterii sale fără ca ANI să fi făcut cercetării pe baza cărora să constate în mod cert că funcția deținută de soț se găsea într-un raport de subordonare directă cu funcția deținută de reclamantă.
ANI se prevalează de nota emisă de Ministerului Educației Naționale, care adaugă la lege.
Cu privire la situația de fapt, mai arată că reclamanta este unul dintre cei mai buni medici hematologi, iar la momentul la care a luat cunoștință de invocata stare de incompatibilitate, și-a dat demisia din funcția de prodecan. Menținerea raportului ar însemna aplicarea în mod nedrept a unei sancțiuni reclamantei, pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, și în considerarea faptului că decanul este cel care numește prodecanul.
Curtea, în temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ, constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul C.-SCAF la data de 14.05.2014, reclamanta V. A.-M. a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, solicitând anularea raportului de evaluare nr._/G/II/25.04.2014 al ANI.
În motivarea cererii arată că prin raportul menționat (comunicat la 30.04.2014) s-a reținut că reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 12.04.2012-5.09.2012, prin deținerea funcției de conducere de prodecan cu probleme de învățământ postuniversitar al Facultății de Medicină din cadrul UMF C. D. București, concomitent cu deținerea de către soț, V. R., a funcției de director de departament în cadrul aceleiași facultăți a Universității, încălcându-se astfel dispozițiile art. 295 alin. 4 din Legea educației naționale nr. 1/2011.
ANI a interpretat și a aplicat greșit legea atunci când a constatat starea de incompatibilitate pentru următoarele motive:
1. Nu sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 295 alin. 4 din Legea nr. 1/2011, articol care se încadrează în secțiunea II – Ocuparea funcțiilor didactice și a posturilor didactice. În această secțiune, legiuitorul reglementează concursul public ca modalitate de ocupare a posturilor didactice. Coroborând prevederile alin. 4 ale art. 295 cu cele ale alin. 2, 3 și 5 ale aceluiași articol de lege, se constată că ANI a aplicat greșit dispozițiile art. 295 alin. 4 care se referă direct și explicit la posturile didactice ocupate prin concurs, în vreme ce atât funcția de prodecan cât și cea de șef de departament nu sunt funcții sau posturi didactice ocupate prin concurs public.
2. Chiar în situația în care s-ar considera că temeiul legal invocat este aplicabil, se solicită să se constate nelegalitatea raportului pe motivul emiterii sale fără ca ANI să fi făcut cercetări, pe baza cărora să constate în mod cert că funcția deținută de soț se găsea într-un raport de subordonare directă cu funcția deținută de reclamantă. Or, această verificare era obligatorie din perspectiva art. 295 alin. 4 din Legea nr. 1/2001. Funcția deținută de reclamantă și cea deținută de soț nu se găseau în relație de subordonare directă. ANI nu a precizat care este raportul de subordonare directă între cele două funcții și care ar fi justificat reținerea stării de incompatibilitate. Nu au fost verificate atribuțiile prodecanului cu probleme de învățământ postuniversitar și atribuțiile șefului de departament.
ANI a invocat o notă a Ministerului Educației Naționale privind aplicarea și rezolvarea incompatibilităților prevăzute de Legea educației naționale nr. 1/2011. Această notă nu are caracterul unui act normativ pentru a putea produce efecte și adaugă la lege atunci când enumeră cazurile de incompatibilitate. O astfel de notă nu poate completa sau modifica legea organică. Ea are cel mult caracterul unei recomandări, iar nu caracterul unui act normativ care reglementează cazurile de incompatibilitate.
În drept. sunt invocate prevederile art. 295 din Legea nr. 1/2011 și art. 22 alin. 1 din Legea nr. 176/2010.
Prin întâmpinare, pârâta ANI solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând următoarele:
Potrivit art. 32 din Legea nr. 176/2010, dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile altor acte normative inclusiv ale celor care reglementează alte incompatibilități sau conflicte de interese, dacă acestea nu sunt contrare Legii nr. 176/2010 și Legii nr. 161/2003.
În speță, sunt incidente prevederile art. 295 alin. 4 din Legea nr. 1/2001 care interzice ocuparea concomitentă de către soți a funcțiilor prin care unul se află față de celălalt într-o poziție de conducere, control, autoritate sau evaluare instituțională directă, la orice nivel, în aceeași universitate.
Potrivit art. 130 alin. 1 lit.b) din același act normativ, instituțiile de învățământ superior adoptă un cod de etică și deontologie profesională universitară care face parte din Carta universitară și care include, obligatoriu, prevederea că persoanele care se află în relație de soți nu pot ocupa concomitent funcții astfel încât unul să se afle față de celălalt într-o poziție de conducere, control, autoritate sau evaluare instituțională la orice nivel în aceeași universitate.
Art. 3 alin. 2 lit. c) din Codul de Etică și Deontologie Profesională al UMF C. D. București, care are valoarea de cadru normativ și este obligatoriu pentru toți membrii comunității universitare prevede că soții nu pot ocupa concomitent funcții de conducere prevăzute în Cartă, funcții de control sau autoritate astfel încât să fie în relație de subordonare directă unul față de celălalt.
MECTS a transmis în 2011 tuturor instituțiilor de învățământ superior o Notă privind aplicarea și rezolvarea incompatibilităților prevăzute de Legea nr. 1/2011, potrivit căreia se află într-o astfel de relație de incompatibilitate, în sensul art. 295 alin. 4 din lege, neputând fi ocupate concomitent de către soți, funcțiile de prodecan și director de departament în cadrul aceleiași facultăți.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut starea de incompatibilitate.
Cât privește motivele cererii, se arată că dispozițiile legale anterior citate nu disting după cum funcțiile la care se referă sunt ocupate prin concurs, prin desemnare de către decan sau prin votul cadrelor didactice. O astfel de distincție ar fi fost discriminatorie, neexistând nicio rațiune pentru care să opereze.
Cât privește inexistența relațiilor de subordonare, arată că art. 130 alin. 1 lit.b) din Legea nr. 1/2011 se referă la interzicerea relațiilor de conducere, control, autoritate sau evaluare instituțională la orice nivel în aceeași universitate, ceea ce infirmă interpretarea reclamantei, care distinge acolo unde legiuitorul nu a distins. În plus, nota MECTS aflată în continuare în vigoare se referă expres chiar la situația în care se găsea reclamanta, nelăsând astfel loc niciunui dubiu legat de starea de incompatibilitate. Nota menționată nu adaugă la lege, ci aplică dispozițiile art. 295 alin. 2 și art. 130 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 1/2011.
În drept, sunt invocate prevederile Legii nr. 176/2010 ale Legii nr. 161/2003, OUG nr. 393/2004 și Legea nr. 1/2011.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depus raportul de evaluare atacat în cauză și documentația administrativă care a stat la baza emiterii lui.
Analizând cererea, Curtea constată următoarele:
1. Prin raportul de evaluare nr._/G/II/25.04.2014, ANI a constatat că reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 12.04._12, întrucât a deținut funcția de conducere de prodecan cu probleme de învățământ postuniversitar al Facultății de medicină din cadrul UMF C. D. București, iar soțul acesteia, V. R. în aceeași perioadă (soții au divorțat ulterior) a deținut funcția de conducere de director de departament în cadrul aceleiași facultăți Universității, funcții deținute simultan, încălcând astfel dispozițiile art. 295 alin. 4 din Legea educației naționale nr. 1/2011.
Invocata stare de incompatibilitate a încetat prin demisia reclamantei din funcția de conducere în domeniul didactic, la 05.09.2012.
2. Cât privește primul motiv de nelegalitate al raportului invocat prin cererea introductivă, Curtea îl constată nefondat pentru următoarele argumente:
Se invocă de către reclamată că, din interpretarea coroborată a prevederilor alin. 4 al art. 295 cu celelalte alineate ale aceluiași articol de lege ar rezulta că art. 295 alin. 4 (care reglementează situația de incompatibilitate) nu este aplicabil funcțiilor de conducere din domeniul didactic care nu sunt ocupate prin concurs, cum este și aceea de prodecan.
Potrivit art. 295 din Legea 1/2011, cuprins în titlul IV- Statutul personalului didactic, capitolul II - Statutul personalului didactic și de cercetare din învățământul superior – Secțiunea 2 - Ocuparea funcțiilor didactice și a posturilor didactice, (1) Metodologia-cadru de concurs pentru ocuparea posturilor vacante va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, la propunerea CNATDCU.
(2) Metodologia va stabili, pentru fiecare titlu sau funcție didactică, cerințele minime pentru prezentarea la concurs, cu referire la standardele minimale stabilite conform art. 219 alin. (1) lit. a), modul de organizare și de desfășurare a concursului, de soluționare a contestațiilor, conflictele de interese și incompatibilitățile, în vederea asigurării calității, a respectării eticii universitare și a legislației în vigoare.
(3) Universitățile au obligația să respecte această metodologie și să publice toate posturile scoase la concurs, însoțite de programa aferentă concursului, cu cel puțin două luni înainte de concurs. Publicarea posturilor scoase la concurs se face cel puțin pe site-ul web propriu și pe un site web specializat, administrat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(4) După . prezentei legi se interzice ocuparea concomitentă de către soți, afini și rude până la gradul al III-lea inclusiv a funcțiilor prin care unul sau una se află față de celălalt sau cealaltă într-o poziție de conducere, control, autoritate sau evaluare instituțională directă la orice nivel în aceeași universitate.
(5) Încălcarea prevederilor alin. (3) și (4) duce la invalidarea concursului și la penalizarea celor vinovați pe baza metodologiei-cadru prevăzute la alin. (1).
Deși, în contextul celorlalte alineate, alineatul 4 al textului de lege citat pare să se refere la funcțiile didactice ocupate prin concurs, Curtea constată că se impune interpretarea textului legal coroborat cu prevederile art. 103 alin. 1 lit. b) din același act normativ, conform cărora (1) Instituțiile de învățământ superior adoptă un cod de etică și deontologie profesională universitară. Acesta face parte din Carta universitară și include obligatoriu: (…) b) prevederea că persoanele care se află în relație de soți, afini și rude până la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcții astfel încât unul sau una să se afle față de celălalt sau cealaltă într-o poziție de conducere, control, autoritate sau evaluare instituțională la orice nivel în aceeași universitate și nu pot fi numiți în comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează soții, rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv.
Rezultă că distincția între funcțiile de conducere în raport de ocuparea sau nu a acestora prin concurs este neavenită, neexistând, de altfel, o rațiune pentru ca legea să opereze cu o astfel de distincție.
În același sens pledează dispozițiile art. 207 coroborat cu art. 213 din Legea nr. 1/2011 din care rezultă că prodecanul este numit în funcție de către decan, exercitând prerogative delegate de către acesta din aria atribuțiilor pe care i le conferă legea, conform Cartei universitare a instituției de învățământ superior. Prin urmare, dacă prodecanul exercitată atribuții delegate ale decanului, iar funcția de decan se ocupă prin concurs, rezultă că prevederile art. 295 alin. 4 trebuie coroborate cu prevederile art. 130 alin. 1 lit. b) în sensul că reglementarea referitoare la incompatibilitate se referă la funcțiile de conducere, control, autoritate sau evaluare instituțională la orice nivel în aceeași universitate, fără să distingă în funcție de modul de ocupare a acestora.
3. Curtea constată, însă, că este fondat cel de-al doilea motiv al cererii, după cum urmează:
Raportul ANI s-a referit la starea de incompatibilitate, fără să cerceteze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 295 alin. 4 pentru reținerea stării de incompatibilitate și anume fără să reliefeze în concret relația de conducere, control, autoritate sau evaluare instituțională directă între cele două funcții ocupate concomitent de către reclamantă, care a devenit prodecan prin numire la data de 12.04.2012 și de către soțul acesteia, V. R., care a devenit șef de departament în cadrul aceleiași facultăți, prin numire la data de 12.03.2012.
Curtea constată că norma legală incidentă cere expres să aibă loc, pentru constatarea stării de incompatibilitate, o evaluare/verificare concretă a poziției de conducere, control, autoritate sau evaluare instituțională directă, verificare care nu a avut loc în speța de față.
Se constată că reclamanta a fost numită în funcția de prodecan cu probleme de învățământ postuniversitar (fila 51), având atribuțiile delegate menționate în fișa postului (fila 142), niciuna dintre aceste atribuții neinterferând, sub aspectul conducerii, controlului, autorității sau evaluării instituționale directe cu funcția de șef de departament Obstetrică-ginecologie în cadrul UMF C. D..
Și fișa postului de prodecan cu probleme de învățământ postuniversitar atestă că relațiile acestuia cu directorii de departament nu sunt relații de conducere, de autoritate, ci relații funcționale interne.
Raportul ANI nu evidențiază ca, în perioada pentru care s-a reținut starea de incompatibilitate - 12.04._12, reclamanta să fi exercitat atribuții specifice unei poziții de conducere, control, autoritate sau evaluare instituțională directă în raport cu șeful departamentului de Obstetrică-ginecologie.
ANI se întemeiază în reținerea stării de incompatibilitate pe Nota MECTS nr._/28.07.2011 (fila 144), conform căreia funcția de prodecan s-ar afla într-o poziție directă de conducere, control, autoritate sau evaluare instituțională în raport cu funcția de director de departament. Această notă (privind aplicarea și rezolvarea incompatibilităților prevăzute de Legea educației naționale) nu este normă legală. Ea este o opinie asupra interpretării art. 295 alin. 4 din Legea nr. 1/2011, de care nu este ținută instanța de contencios administrativ și pe care, Curtea, în conformitate cu cele reținute anterior, o socotește abstractă, incompletă, fără să se refere, conform exigențelor textului de lege interpretat, la evaluarea/verificarea concretă a poziției de conducere, control, autoritate sau evaluare instituțională directă, pe baza specificului atribuțiilor delegate prodecanului.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 18 alin. 1 raportat la art. 8 alin. 1 și art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea și va anula raportul de evaluare nr._/G/II/25.04.2014 al ANI.
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta V. A.-M., cu domiciliul ales în sector 2, București, ., nr. 41, . în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, cu sediul ales în sector 1, București, .. 15 .
Anulează raportul de evaluare nr._/G/II/25.04.2014 al ANI.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V. E. C. B. A. I.
Red. VEC/Tehnored. B./4 ex/.>
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 2946/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 3331/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
