Acţiune în constatare. Încheierea nr. 3/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 3/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 19125/303/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Încheiere
Ședința publică din data de 3 septembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. M. D.
Grefier: M. G.
Pe rol fiind cererea formulată de reclamantul P. C. G. în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund reclamantul, reprezentat prin avocat S. B., cu împuternicire avocațială la fila 1 din dosarul Judecătoriei sectorului 6 București, și pârâtul C. G. al Municipiului București, reprezentat prin consilier juridic I. I., care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea Curții, apărătorul reclamantului arată că nu înțelege să precizeze acțiunea, în sensul de a contesta H.C.G.M.B. nr. 24/12.02.2015, întrucât împotriva acestui act administrativ este înregistrată deja o acțiune în anulare pe rolul Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, dosarul aflându-se în etapa procedurii scrise. În ceea ce privește capătul trei de cerere, arată că acesta a rămas fără obiect, având în vedere că între timp s-a hotărât eliberarea reclamantului din funcția de consilier.
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare.
Reprezentantul pârâtului C.G.M.B. solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, însă cu motivarea că solicitarea reclamantului nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 18 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind contestat un act administrativ.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției inadmisibilității, întrucât nu a înțeles să învestească instanța cu o acțiune în contencios administrativ, ci cu una de drept comun, îmbrăcând forma unei acțiuni în constatarea caracterului nelegal al măsurii de eliberare din funcție, solicitate de A.N.I. prin adresa nr._/17.09.2014. Ca atare, prezenta acțiune nu este una în contencios administativ, astfel încât apreciază că instanța competentă material este Judecătoria Sectorului 6 București. În raport de acesastă împrejurare, înțelege să invoce excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București-Secția a VIII-a, declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Reprezentantul pârâtului C.G.M.B. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției necompetenței materiale, însă, în situația în care aceasta se va respinge, solicită admiterea excepției inadmisibilității.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale și, în subsidiar, asupra excepției inadmisibilității acțiunii.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens în care
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 7 septembrie 2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 septembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. D. M. G.
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința nr. 2140
Ședința publică din data 7 septembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. M. D.
Grefier: M. G.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulate de reclamantul P. C. G. în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte din prezența sentință, însă Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni, constată următoarele aspecte relevante:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 21.10.2014, astfel cum a fost completată prin cererea depusă la data de 10.11.2014 (fila 24), reclamantul P. C. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și M. BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR G., să se constate nelegalitatea măsurii de eliberare din funcție, solicitată de A.N.I. prin adresa nr._/17.09.2014 pentru a fi pusă în executare de către Primarul G. și C.G.M.B, să se constate intervenită prescripția aplicării măsurii și, pe cale de consecință, să se dispună menținerea sa în calitatea de consilier.
În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 14.11.2013, A.N.I. a înaintat către Direcția juridică din cadrul C.G.M.B. raportul de evaluare nr._/G/II/12.07.2013, prin care s-a constatat starea de incompatabilitate și s-a solicitat sancționarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. 3 și 4 din Legea nr. 176/2010, punându-se în vedere și prevederile art. 29 alin. 3 din Legea nr. 176/2010. Având în vedere dispozițiile art. 25 din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară, este evident că sancțiunea aplicabilă trebuie să fie decisă de către organul abilitat (în speță, C.G.M.B.), iar nu de către A.N.I., care doar sesizează existența unei stări de incompatibilitate.
Or, măsura eliberării din funcție, solicitată expres și imperativ de A.N.I. prin adresa nr._/17.09.2014, reprezintă un exces de putere. În cazul în care A.N.I. ar fi dorit să aplice măsura eliberării din funcție, trebuia să urmeze procedura prevăzută de art. 91 alin. 4 din Legea nr. 161/2003, respectiv sesizarea Prefectului pentru a emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local.
Referitor la prescipția dreptului de aplicare a sancțiunii, reclamantul a invocat dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora sancțiunea trebuie aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, susținând că termenul de prescripție a început să curgă de la 01.08.2013 și s-a împlinit la 01.03.2014.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 176/2010 și ale Legii nr. 161/2003.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și interogatoriu.
Acțiunea a fost timbrată cu 90 lei taxă judiciară de timbru (fila 23).
Prin încheierea din data de 20.11.2014, Judecătoria sectorului 6 București a anulat cererea de chemare în judecată, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Prin încheierea din data de16.01.2015, Judecătoria sectorului 6 București a admis în parte cererea de reexaminare depusă de către reclamant și a revenit asupra măsurii anulării cererii formulate în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Integritate și C. G. al Municipiului București, menținând soluția de anulare a cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primar general.
La data de 05.03.2015, pârâții C. G. al Municipiului București și M. București, prin Primar G., au depus întâmpinare (filele 77-78 din dosarul Judecătoriei sectorului 6 București), prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, prin raportare la împrejurarea că emitentul adresei nr._/17.09.2014 este A.N.I.
La data de 09.03.2015, pârâta Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare (filele 80-89 din dosarul Judecătoriei sectorului 6 București), prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 și declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București-Secția a VIII-a, precum și excepția inadmisibilității acțiunii în constatare. În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La data de 30.03.2015, reclamantul a depus răspuns la întâmpinări (filele 98-107 din dosarul Judecătoriei sectorului 6 București), prin care a solicitat respingerea excepțiilor necompetenței materiale, inadmisibilității și lipsei calității procesuale a C.G.M.B.
Prin sentința nr. 3151/30.04.2015, Judecătoria sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată de către pârâta A.N.I. prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 11.06.2015, fiind stabilit primul termen la data de 03.09.2015.
La termenul de judecată din data de 03.09.2015, cu ocazia dezbaterilor asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta A.N.I. prin întâmpinare, apărătorul reclamantului a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În subsidiar, părțile au pus concluzii și asupra excepției inadmisibilității, ocazie cu care reprezentantul C.G.M.B. a prezentat noi motive în susținerea acestei excepții, respectiv faptul că pretențiile reclamantului nu pot face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind contestat un act administrativ, nesolicitându-se obligarea autorității publice să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Având a analiza cu prioritate excepțiile invocate de părți, Curtea reține următoarele:
a)prezentarea situației de fapt relevante:
Începând cu data de 19.06.2008, reclamantul P. C. G. a exercitat funcția de consilier general în cadrul Consiliului G. al Municipiului București.
Prin raportul de evaluare nr._/G/II/12.07.2013 (filele 37-42 din dosarul Judecătoriei sectorului 6), Agenția Națională de Integritate a constatat că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 05.05._11, prin deținerea funcției de consilier general concomitent cu cea de administrator-membru în C. de Administrație al Societății Naționale a Sării S.A., încălcând astfel prevederile art. 88 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 161/2003. Acest raport nu a fost contestat în condițiile art. 22 din Legea nr. 176/2010.
După rămânerea definitivă (prin necontestare) a raportului de evaluare, cu adresa nr._/G/II/14.11.2013 (filele 35-36 din dosarul Judecătoriei sectorului 6), A.N.I. a comunicat un exemplar al acestuia Primăriei Municipiului București, solicitând declanșarea procedurii disciplinare cu privire la reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010.
Prin adresa nr. 3681/17.09.2014, Primarul G. al Municipiului București a solicitat Agenției Naționale de Integritate să precizeze dacă se impune eliberarea reclamantului din funcția de consilier general sau aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Prin adresa nr._/17.09.2014 (filele 8-10 din dosarul Judecătoriei sectorului 6), Agenția Națională de Integritate, invocând decizia nr. 418/2014 a Curții Constituționale, a opinat că starea de incompatibilitate atrage încetarea exercitării funcției de consilier general, conform art. 25 din Legea nr. 176/2010, și interdicția de a mai ocupa o funcție eligibilă, oricare dintre cele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 176/2010, pentru o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare prin care s-a constatat starea de incompatibilitate. Prin urmare, A.N.I. a solicitat ducerea la îndeplinire a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010, prin eliberarea reclamantului din funcția de consilier general.
Prin hotărârea C.G.M.B nr. 24/12.02.2015 (fila 91 din dosarul Judecătoriei sectorului 6), s-a luat act de încetarea mandatului de consilier al reclamantului, urmare a incompatibilității, și s-a declarat vacant postul respectiv.
b)soluționarea excepției necompetenței materiale:
Curtea constată că raportul juridic dedus judecății este unul de drept administrativ, prin acțiunea de față fiind invocate două aspecte, și anume lipsa competenței legale a Agenției Naționale de Integritate de a impune, sub orice formă, sancțiunea ce intervine în urma constatării stării de incompatibilitate a unui ales local, respectiv prescripția dreptului de aplicare a acestei sancțiuni, prin raportare la art. 25 și art. 26 din Legea nr. 176/2010.
Dreptul administrativ reprezintă acea ramură a dreptului public care reglementează relațiile sociale din sfera administrației publice, precum și pe cele de natură conflictuală dintre autoritățile administrației publice sau alte autorități statale, pe de o parte, și cei vătămați în drepturile lor prin acte administrative ale acestor autorități, pe de altă parte.
Curtea constată că ambele chestiuni deduse judecății de către reclamant sunt specifice dreptului administrativ, ca ramură a dreptului public, instanța fiind învestită a dezlega, pe de o parte, dacă autoritate publică pârâtă A.N.I. are competența legală de a impune C.G.M.B. măsura eliberării reclamantului din funcția de consilier general, prin raportare la dispozițiile art. 25 din Legea nr. 176/2010, ale Legii nr. 215/2001, Legii nr. 393/2004 și H.C.G.M.B. nr. 37/2005, iar, pe de altă parte, dacă în cauză a intervenit prescripția dreptului de aplicare a sancțiunii disciplinare, prin raportare la prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010.
În aceste context, Curtea subliniază că, din perspectiva competenței ratione materiae, nu are nicio relevanță forma procedurală aleasă de partea reclamantă (acțiune în realizare sau, după caz, în constatarea ori în constituirea dreptului). Mai mult, dispozițiile art. 125 din codul de procedură civilă prevăd explicit că în cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului. De asemenea, nu are importanță nici împrejurarea că reclamantul nu a dedus judecății controlul de legalitate asupra unui act administrativ, întrucât această chestiune nu privește competența materială, ci admisibilitatea acțiunii, prin raportare la condițiile speciale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Cu alte cuvinte, competența materială se stabilește în funcție de natura raportului juridic dedus judecății și prin raportare la normele legale incidente, context în care Curtea a arătat deja că raportul juridic existent între părțile litigante este unul de drept administrativ.
În consecință, Curtea va respinge ca nefondată excepția necompetenței materiale.
c)soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii:
Stabilind că raportul juridic dedus judecății este unul de drept administrativ, ceea ce atrage competența materială a instanței de contencios administrativ, Curtea constată însă că prezenta acțiune este inadmisibilă, întrucât ambele chestiuni invocate de către reclamant nu pot face obiectul unei judecăți separate, ci urmează a fi invocate și analizate doar în cadrul litigiului având ca obiect anularea H.C.G.M.B. nr. 24/12.02.2015, prin care s-a luat act de încetarea mandatului de consilier al reclamantului și s-a declarat vacant postul respectiv.
Astfel, în ceea ce privește opinia/interpretarea legală exprimată de A.N.I. în cuprinsul adresei nr._/17.09.2014, Curtea constată că această adresă nu este un act administrativ, în sensul definiției legale de la art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 544/2004, întrucât nu produce efecte juridice proprii, ci este cel mult un act premergător adoptării H.C.G.M.B. nr. 24/12.02.2015 (în preambulul acestei hotărâri se menționează expres adresa în discuție).
Actul administrativ este definit la art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Pornind de la această definiție legală, Curtea constată că adresa nr._/17.09.2014 nu dă naștere, nu modifică și nici nu stinge raporturi juridice, ci doar cuprinde interpretarea pârâtei A.N.I. asupra unei chestiuni legale, în legătură cu care a fost solicitată a-și exprima opinia, pregătind luarea unei măsuri (în speță eliberarea din funcție, urmare a încetării de drept a mandatului de consilier general), fără a conține ea însăși o asemenea măsură, neavând caracter executoriu și neproducând efecte juridice proprii.
În aceste condiții, primul capăt de cerere, a cărui finalitate, indiferent de modalitatea de formulare a petitului aleasă de către reclamant, este constatarea lipsei de competență legală a pârâtei A.N.I. într-o anumită chestiune, nu poate fi soluționat separat de acțiunea în anularea H.C.G.M.B. nr. 24/12.02.2015, întrucât, în materia contenciosului administrativ, legiuitorul a reglementat expres, prin art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, că instanța învestită cu acțiunea în anularea unui act administrativ este competentă să se pronunțe și asupra operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
De asemenea, nici cel de-al doilea capăt de cerere nu este admisibil în cadrul procesual de față, întrucât, în condițiile în care pe rolul Tribunalului București-Secția a II-a există înregistrată o acțiune în anularea H.C.G.M.B. nr. 24/12.02.2015, este evident că doar această instanță este competentă a analiza, pe cale incidentală, dacă a intervenit sau nu prescripția dreptului de a aplica sancțiunea, conform prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010.
În consecință, Curtea va admite excepția inadmisibilității, invocată de către pârâți.
Curtea subliniază că, prin admiterea acestei excepții, nu este negat sau suprimat accesul liber la justiție al reclamantului, ca persoană care se consideră vătămată de către autoritățile publice pârâte, întrucât ambele chestiuni deduse judecății în litigiul de față pot și trebuie să fie invocate în fața instanței învestite cu acțiunea în anularea H.C.G.M.B. nr. 24/12.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale, invocată de către reclamant, ca nefondată.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâți.
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul P. C. G., cu domiciliul alesla Cabinet de avocat „B. S.” din București, .. 23, ., ., sectorul 5, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, cu sediul în București, .. 15, sectorul 1, și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sectorul 6, ca inadmisibilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 septembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. D. M. G.
Red/thred. DDM/ 5 ex/ 10.09.2015
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 1661/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1077/2015. Curtea de... → |
|---|
