Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2955/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2955/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 3893/3/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2955
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.05.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE F. I.
JUDECĂTOR P. C.
JUDECĂTOR D. D. M.
GREFIER D. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ PLOIEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 537/3.12.2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere solicitarea recurentei-pârâte de judecare a cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare asupra fondului recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr. 1847/122/12.07.2011, reclamanta . formulat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G., contestație împotriva Deciziei nr. 2/05.01.2011 emisă de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 469 din 15.12.2011, Tribunalul G. și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, arătând că în temeiul dispozițiilor art. 1 din Ordinul Președintelui ANAF 232/201, pârâta DGFP G. nu are competență de administrare a sediului secundar al reclamantei începând cu data de 01.02.2011, dată de la care sediul secundar a trecut în administrarea organului fiscal în a cărui evidență este înregistrat sediul social al contribuabilului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din 08.02.2012.
Prin sentința civilă nr. 892 din 19.02.2013, Tribunalul București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Curtea de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
În motivarea sentinței, Tribunalul București a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004, reclamantul avea un drept de opțiune cu privire la instanța competentă din punct de vedere teritorial între instanța de la domiciliul său și cea de la sediul pârâtului, iar în cauză reclamanta a optat pentru instanța de la sediul pârâtului, astfel că Tribunalul G. nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu necompetența teritorială.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 11.03.2013.
Prin sentința civilă nr. 987/13.03.2013 Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului G..
Curtea a reținut că, competența teritorială de soluționare a unei acțiuni în contencios administrativ-fiscal, cum este și cauza de față, se stabilește potrivit prevederilor art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004 potrivit căruia „reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.
În cauză, reclamanta a formulat acțiunea în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G., cea care a emis decizia contestată, astfel că instanța sesizată de reclamantă, și anume Tribunalul G. avea competență din punct de vedere teritorial de a soluționa cauza de față, întrucât sediul pârâtei se află în raza de competență a acestei instanțe.
Curtea a apreciat că nu au relevanță, pentru determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, modificările privind competența organelor fiscale de administrare a sediului secundar al reclamantei, întrucât calitatea de pârâtă în cauză o are în continuare emitenta deciziei contestate, și anume Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 08.04.2013.
Prin sentința civilă nr. 537/03.12.2014, Tribunalul G. a admis contestația reclamantei . contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI; a omologat raportul de expertiză întocmit de expert R. G.; a anulat decizia nr. 2/05.01.2011 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că cererea reclamantei este întemeiată.
Astfel, din raportul de expertiză efectuat de către expert R. G. coroborat cu actele de la dosar rezultă că, în perioada 2002-2009 toate creanțele fiscale aparținând reclamantei erau achitate, fapt confirmat și de pârâtă prin certificate de atestare fiscală emise cu mențiunea, că reclamanta, punctul de lucru Herăști „ Nu figurează în evidențe cu obligații de plată către buget „, respectiv certificate nr. 8562/10.07.2006,nr.283/11.01.2007,388/20.03.2007,7967/20.08.2007,404/13.01.2009, 404/13.01.2009,_/18.09.2009 pentru datele înscrise la emiterea lor .
La data de 06.12.2013 reclamanta a solicitat prin adresa nr._/06.12.2010 un certificat de atestare fiscală prin adresa nr._/06.12.2010, iar pârâta i-a comunicat cu adresa nr._/08.12.2010 situația obligațiilor de plată la data de 07.12.2010.
În urma acesteia reclamanta virează către Bugetul Asigurărilor Sociale și Fonduri Speciale suma de 111 37 lei cu OP nr. 1164/13.12.2010 și către Bugetul de Stat suma de 3494 lei cu OP 1163/13.12.2013 sume ce se regăsesc în fișa de evidență a plăților, obținând apoi certificatul de atestare fiscală nr._/16.12.2010 cu mențiunea că „ nu înregistrează datorii restante la data de 15.12.2010.
Expertul contabil a analizat fișa de plătitor editată de pârâta la data de 29.11.2010 și a ținut seama de prevederile art. 115 lit. b din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală care reglementează ordinea de stingere a creanțelor .
Contribuțiile în cuantum de 1682 lei CASS reținute de la asigurate și CASS datorată de angajator în sumă de 1812 lei au fost plătite în luna decembrie 2003 cu OP 701/19.12.2003 către Casa de Asigurări de Sănătate G. fapt confirmat de acesta cu adresa nr. 476/18.01. 2011- conform legii în vigoare la acea dată.
Așa fiind, tribunalul a constatat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată și a admis-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ PLOIEȘTI, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței civile nr. 537/C./2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că recurenta-pârâtă solicită modificarea sentinței civile în temeiul art. 304 pct. 9 – „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.
Consideră recurenta-pârâtă că, în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, cu consecința anulării Deciziei nr. 2/05.01.2011 emisă de instituția recurentă, interpretând în mod eronat dispozițiile art. 115 din Codul de procedură fiscală care reglementează ordinea stingerii creanțelor, dispoziții legale avute în vedere de organul fiscal.
Așa cum s-a arătat și prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, prin cererea de chemare în judecată contestatoarea solicită instanței de judecată anularea deciziei mai sus menționată, susținând în mod greșit că nu datorează obligațiile de plată accesorii în cuantum de 3.961 lei, întrucât a achitat debitele la care s-au calculat accesoriile.
A arătat recurenta-pârâtă că, în realitate, organele fiscale din cadrul instituției recurente au calculat dobânzi și penalități de întârziere în sumă totală de 3.961 lei pentru neachitarea la termenele legale a impozitului pe veniturile din salarii, contribuției pentru asigurările de sănătate datorată de angajator și contribuției pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați pentru perioada august 2005 – noiembrie 2010.
Calculul acestor accesorii a fost materializat prin Decizia nr. 608/01.11.2010 referitoare la obligațiile de plată accesorii.
Împotriva acestei decizii societatea reclamantă a formulat contestație în conformitate cu dispozițiile art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, contestație respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 2/2011.
Consideră recurenta-pârâtă legale și temeinice atât Decizia de accesorii nr. 608/2010, cât și Decizia de soluționare a contestației nr. 2/2011, având în vedere că organele instituției recurente au interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente în cauză.
În opinia recurentei-pârâte nu poate fi reținută de către instanță susținerea reclamantei potrivit căreia nu datorează accesoriile stabilite în sarcina sa, întrucât a plătit debitele la care s-au calculat aceste accesorii.
A menționat recurenta-pârâtă că stingerea creanțelor fiscale s-a efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 115 din Codul de procedură fiscală.
Referitor la impozitul pe veniturile din salarii, așa cum rezultă din fișa sintetică evaluată la data de 29.11.2010, depusă la dosar, s-au efectuat următoarele operațiuni:
- Ordinul de plată din 26.07.2010 în sumă de 646 lei a stins parțial decizia de accesorii nr. 761/13.08.2009 și cu suma de 2.419 lei s-a stins parțial declarația nr. 1586/18.02.2010;
- Ordinul de plată din 05.08.2010 în sumă de 9.892 lei a stins parțial declarația nr. 5404/20.05.2010 cu suma de 3.699 lei și declarația 4046/20.04.2010 cu suma de 6.193 lei;
- Ordinul de plată din 27.09.2010 în sumă de 9.954 lei a stins parțial declarația nr. 7208/20.07.2010 cu suma de 4.966 lei și declarația 5940/03.06.2010 cu suma de 4.988 lei;
- Ordinul de plată din 25.10.2010 în sumă de 11.864 lei a stins total declarația nr. 8199/05.08.2010 cu suma de 9.892 lei, declarația 7208/20.07.2010 cu suma de 1.840 lei și din declarația 8871/16.09.2010 suma de 132 lei.
Cu privire la contribuția de asigurări de sănătate reținută de la asigurați, prin Decizia nr. 632/23.01.2004 societatea reclamantă a declarat suma de 1.812 lei, însă nu a efectuat nicio plată, motiv pentru care prin Decizia nr. 608/2010 au fost calculate accesorii în sumă de 295 lei.
Prin urmare, organele fiscale au stabilit în mod corect și legal obligațiile accesorii pentru obligațiile declarate și neachitate la termenul de scadență aferentă perioadei cuprinsă între data scadenței obligației de plată și data achitării obligației de plată.
Intimata-reclamantă nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor de casare invocate, Curtea îl constată nefondat pentru următoarele argumente:
Contrar susținerilor recurentei, Curtea constată că, din raportul de expertiză efectuat de către expert R. G. coroborat cu actele de la dosar, rezultă că contribuțiile în cuantum de 1682 lei CASS reținute de la asigurate și CASS datorată de angajator în sumă de 1812 lei au fost plătite în luna decembrie 2003 cu OP 701/19.12.2003 către Casa de Asigurări de Sănătate G. fapt confirmat de acesta cu adresa nr. 476/18.01. 2011- conform legii în vigoare la acea dată.
Prin urmare sunt nefondate criticile recurentei în sensul că nu ar fi fost achitate aceste sume.
Mai mult, judecătorul fondului a reținut corect, prin omologarea raportului de expertiză că toate creanțele fiscale aparținând reclamantei erau achitate, fapt confirmat și de pârâtă prin certificate de atestare fiscală emise cu mențiunea, că reclamanta, punctul de lucru Herăști „ Nu figurează în evidențe cu obligații de plată către buget „, respectiv certificate nr. 8562/10.07.2006, nr.283/11.01.2007, 388/20.03.2007, 7967/20.08.2007, 404/13.01.2009, 404/13.01.2009,_/18.09.2009 pentru datele înscrise la emiterea lor .
Prin urmare, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ PLOIEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 537/3.12.2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. I. P. C. D. D. M.
GREFIER
D. G.-D.
Red. I.F./Tehnodact. D.G.D./2 ex.
Jud. fond M. C., Tribunalul G. – Secția Civilă
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1485/2015. Curtea de Apel... | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 1661/2015.... → |
|---|
