Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3025/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3025/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 22292/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3025
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.05.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
JUDECĂTOR: G. A. F.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs promovat de recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Sectorului 6 Finanțelor Publice și de recurentul-reclamant B. M., împotriva sentinței civile nr. 6936/28.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect pretenții-taxa pe poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant personal, legitimat cu CI . nr._, și reprezentat de apărător ales av. M. L., care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsind recurenta-pârâtă și intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea interpelează recurentul-reclamant prezent, prin intermediul apărătorului ales, dacă a depus la dosar dovada achitării diferenței de taxă de timbru.
Recurentul-reclamant arată că a achitat taxa de timbru de 68 lei și că a atașat la dosarul cauzei această dovadă.
Curtea arată părții prezente că cererea de recurs, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, respectiv potrivit dispozițiilor art. 24 din OUG nr. 80/2013, se timbrează cu taxa de timbru în cuantum de 100 lei.
Recurentul-reclamant arată că a timbrat numai pentru cheltuielile de judecată, iar calitatea sa procesuală este de intimat deoarece a formulat doar recurs incident.
Curtea pune în vedere recurentului-reclamant să achite taxa de timbru în cuantum de 32 lei, urmând a se relua cauza la o a doua strigare.
La al doilea apel al dosarului, a răspuns recurentul-reclamant, prin același apărător ales, lipsind celelalte părți.
Prin reprezentant legal, recurentul-reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat, alte excepții de invocat și nici nu mai solicită administrarea altor probe.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurentul–reclamant solicită respingerea recursului promovat de recurenta – pârâtă și menținerea soluției de la fond ca fiind legală și temeinică, arătând că autoutilitara a fost fabricată în anul 1992 și a fost înscrisă în România în anul 2010.
Referitor la recursul incident, concluziile recurentului – reclamant, exprimate prin apărător ales, sunt de admitere.
La interpelarea instanței, recurentul-reclamant arată că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată, dar că dorește să formuleze cerere de restituire a acestora pe cale separată.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 394 Noul Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6936/28.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, iar acțiunea a fost respinsă față de aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, pârâta A.F.P. Sector 6 a fost obligată să restituie reclamantului contravaloarea taxei de poluare în valoare de 13.199 lei, cu dobânda aferentă, a iar cererea de anulare a răspunsului nr._/30.04.2013 a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a susținut în esență că textele legale care reglementează taxa pentru emisii poluante nu contravin prevederilor comunitare, iar argumentele prezentate în susținerea caracterului discriminatoriu al taxei pe poluare nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autovehicule în România.
Recurenta a mai criticat și obligarea sa la plata dobânzii fiscale, susținând că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 124 alin. 1 din OUG nr. 92/2003 pentru acordarea acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 C.pr.civ., solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă conform art. 411 alin. 2 C.pr.civ.
În cauză, a fost formulat și recurs incident de către reclamantul B. M., prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul obligării recurentei-pârâte la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse la dosarul de fond, reprezentând onorariu de avocat.
De asemenea, reclamantul a formulat întâmpinare la recursul declarat în cauză de pârâta Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul incident declarat în cauză de reclamantul B. M., Curtea reține că acesta vizează neacordarea de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată solicitate, constând în onorariu de avocat în cuantum de 2.000 lei.
De asemenea, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 444 C.pr.civ. „ Completarea hotărârii - (1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. (2) Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. (3) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.”, iar potrivit art. 445 C.pr.civ. „Obligativitatea procedurii - Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442 - 444.”
În raport de aceste dispoziții legale, observând că partea care apreciază că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale are la dispoziție doar calea specială a cererii de completare dispozitiv, iar nu calea recursului, Curtea urmează a respinge recursul formulat în cauză de recurentul-reclamant ca inadmisibil.
În ceea ce privește recursul declarat în cauză de pârâta Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice, reținând în esență problema compatibilității prevederilor OUG nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, Curtea apreciază că soluția de admitere a cererii reclamantului este una legală având în vedere că raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de forma modificată a OUG nr. 50/2008, formă care realizează un tratament discriminatoriu între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei pe poluare percepute.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
Curtea are în vedere și efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin M. Finanțelor și Economiei, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și M. Mediului.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa pe poluare a fost percepută reclamantului, iar actul anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ.
Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană, taxa trebuie restituită de către Statul Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu.
În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 T. împotriva României, reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 (fost art. 90) din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că, deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În raport de aceste aspecte, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății.
Față de aceste împrejurări, soluția tribunalului, de restituire a taxei pe poluare astfel încasată, apare ca temeinică și legală.
De asemenea, Curtea apreciază că sunt nefondate și criticile referitoare la obligarea recurentei-pârâte la plata dobânzii calculate conform art. 124 din OG nr. 92/2003. Astfel, Curtea reține că în cauza C-565/2011 I. c. României, CJUE a statuat că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Pentru aceste considerente, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prev. de art. 488 C.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că în temeiul art. 496 alin. 1 C.pr.civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant B. M. ca inadmisibil.
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrației Sectorului 6 Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, cu sediul în București, ., sector 2, în contradictoriu cu recurentul-reclamant B. M., cu domiciliul în București, Prelungirea G. nr. 34, .. B, ., sector 6, și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 6936/28.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. M. P. M. D. G. A. F.
GREFIER
P. C.
Red./thred. MD - 5 ex./19.06.2015
Tribunalul București – Secția a II-a de C. administrativ și fiscal
Jud. fond L. G.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1351/2015.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 826/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
