Alte cereri. Decizia nr. 1250/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1250/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 342/93/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1250
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.03.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: D. G. S.
GREFIER: D. N.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant P. A., împotriva sentinței civile nr. 1507/23.04.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. INTERNE, UM 0829 BUCUREȘTI, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă și că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, reține următoarele:
Prin sentința civila recurata, nr. 1507/23.04.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov, s-au reținut și dispus următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._ la data de 25.03.2013, reclamantul P. A., a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. A. Interne și U.M 0829 București ca prin pronunțarea hotărârii, instanța să recunoască dreptul reclamantului de a beneficia de ajutorul prevăzut de dispozițiile art.13 alin. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, coroborat cu dispozițiile art. 20 alin. 1 și alin. 2 din Anexa VII, Cap. II, Secțiunea a III-a la Legea Cadru nr. 284 din 28.12.2010, art. 127, alin. 5 și alin. 6, lit. g) din H.G nr. 257/2011 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu consecința obligării pârâților la repararea pagubei cauzate.
Totodată a precizat că solicită achitarea în totalitate a ajutoarelor ce i se cuvin în temeiul dispozițiilor art. 13 din Legea nr.285/2010 și art.20 alin.l și 2 din Cap.II, anexa VII la Legea nr.284/2010 (sumă ce în opinia sa ar fi trebuit stabilită conform art.20 alin. l si 2 din Cap.II, anexa VII la Legea nr.284/2010, la salariul brut - 1504 ron și fără a fi supus impozitului pe venit (16%) și cotelor de contribuții obligatorii potrivit Codului Fiscal (10,5% CASI si 5,5 CASS) la salariul de baza net din ultima luna de activitate calculat prin raportare la 31.12.2009) la care se adăuga dobânda legală și indicele de inflație aferente sumei datorate la data pensionarii;
Restituirea sumelor reținute din ajutorul achitat în anul 2012 reprezentând cotele de contribuții sociale obligatorii potrivit Codului Fiscal, respectiv 10,5% pentru CASI și 5,5 pentru CASS, la care se adaugă dobânda legală și indicele de inflație aferente sumelor datorate la data pensionarii;
Restituirea impozitului pe venit de 16% reținut pentru ajutorul achitat, la care se adaugă dobânda legală și indicele de inflație aferente sumelor datorate la data pensionarii.
În esență, reclamantul a arătat că a încetat raporturile de serviciu ca urmare a pierderii totale a capacității de muncă, fiind încadrat în gradul III de invaliditate, cu drept de pensie, așa cum rezultă din Decizia Medicală nr. 1269/12.07.2012.
La data de 14.09.2012, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului A. Interne a emis Decizia privind acordarea pensiei de invaliditate nr._.
Susține reclamantul că în conformitate cu prevederile art. 13, alin (2) din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, coroborat cu art. 20, alin. 1) si 2) din Anexa Vil, Cap.II, Secțiunea a III-a la Legea-Cadru nr. 284 din 28.12.2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil are dreptul la acordarea unui număr de 6 ajutoare.
De asemenea. în conformitate cu alin. (2) al art. 20, pentru cei 21 ani întregi rămași până la vârsta standard de pensionare mai beneficiază de încă 42 ajutoare, fiind vorba în total de 48 ajutoare.
Potrivit art. 20, alin. (1), aceste ajutoare trebuie calculate, în raport cu „solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază" avută/avut în luna schimbării poziției de activitate.
În drept, cererea a fost întemeiată acțiunea pe dispozițiile art. 1 și art. l1 si art.28(l) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 96 C.pr.civ.
Pârâtul M. Administrației și Internelor a depus întâmpinare (fila 27), prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea ca între M.A.I. și reclamant nu a existat niciun raport juridic de muncă direct, acesta desfășurându-și activitatea în cadrul U.M. 0829 - Unitatea Specială 30 Jandarmi Protecție Instituțională „Obiective Diplomatice", al cărei comandant are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Paratul a susținut că stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare militar în parte, din cadrul U.M. 0829 - Unitatea Specială 30 Jandarmi Protecție Instituțională „Obiective Diplomatice", sunt în competența exclusivă a șefului acestei direcții, care este ordonator terțiar de credite.
Pe fond, paratul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta UM 0829 București a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii prealabile și a acțiunii în instanță în raport de acțiunea principală, excepția lipsei de obiect a acțiunii formulate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Prin Sentința civilă nr. 2026/18.06.2013 Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2013.
La termenul din data de 10.12.2013, reclamantul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr.6184/10.12.2013 pronunțata, in dosarul nr._/3/2013, Tribunalului București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Ilfov.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 06.02.2014, cu nr._ .
La termenul de judecata din 07.04.2014 tribunalul a respins ca neintemeiate exceptiile tardivitatii si lipsei de obiect a actiunii invocate de parata UM 0829 București, respectiv a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul MAI; in cauza a fost administrata proba cu inscrisurile depuse de parti.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratului MAI tribunalul o apreciaza ca fiind intemeiata si o va admite având in vedere faptul ca intre ordonatul principal de credite – M. si reclamant nu a existat un raport juridic direct in condițiile in care partea a activat in cadrul UM 0829 iar conducătorul acesteia are calitate de ordonator tertiar de credite si competenta exclusiva cu privire la stabilirea si plata drepturilor banesti ale angajatilor ori fostilor angajati conform art.21 din Legea nr.500/2002.
Pe fondul pricinii se apreciază ca neîntemeiate solicitările reclamantului pentru următoarele motive:
In fapt, plutonierul major P. V. A. a fost trecut in rezerva la data de 13.07.2011 (Ordin de trecere in rezerva nr._/2011) cu drept la pensie ca urmare a clasarii medicale „inapt pentru serviciul militar in timp de pace, apt limitat la razboi” si incadrat in gradul III de invaliditate (f.44). La data trecerii in rezerva, subofiterul avea varsta de 39 ani, 04 luni si 10 zile, vechimea efectiva in structurile militare de 06 ani, 07 luni si 29 zile, stagiul de cotizare de 19 ani, 01 luni si 11 zile si stagiul de cotizare in specialitate de 06 ani, 07 luni si 29 zile.
Se mai retine ca decizia de pensionare nr._/14.09.2012 a fost ulterioara ordinului de trecere in rezerva.
Reclamantul a primit ajutoarele prevăzute la art.20 alin.1 din Legea nr.284/2010, reprezentând 6 solde, dar contesta modul de calcul, faptul ca au fost supuse impozitarii si ca i s-au reținut pentru acestea, contribuții de asigurări sociale.
Totodată, critica neacordarea ajutoarelor prevazute la art.20 alin.2 din actul normativ anterior mentionat.
In drept tribunalul are in vedere următoarele prevederi legale incidente:
- art.20 alin.1 si 2 din Anexa VII Cap.I Sectiunea a III-a la Legea-cadru nr.284/2010:
(1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:
Vechime efectivă:
- până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 5 - 10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 10 - 15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 15 - 20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 20 - 25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 25 - 30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază.
(2) Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.
- art.13 alin.1 si 2 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice:
(1) În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
(2) În anul 2011, prevederile alin. (1) nu se aplică în situația imposibilității menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate.
- art.94 alin.5 din Codul fiscal: Veniturile reprezentând: ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestuia la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condițiile de pensie, precum și ajutoare sau plăți compensatorii primite de polițiști aflați în situații similare, al căror cuantum se determină în raport cu salariul de bază lunar net, acordate potrivit legislației în materie, devin impozabile începând cu drepturile aferente lunii iulie 2010.
- art.55 alin.1 si 2 lit.c din Codul Fiscal (forma in vigoare la 01.01.2011): (1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
(2) Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică și următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor:
c) drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;
- pct.68 lit.c ind.1 din HG nr.44/2004 normele metodologice la Codul fiscal (forma in vigoare la 01.01.2011) prevedea ca veniturile din salarii sau considerate asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă, și care sunt realizate din:
c^1) sumele reprezentând plățile compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervă sau al cărui contract încetează ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestuia la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condițiile de pensie, precum și ajutoare sau plăți compensatorii primite de polițiști aflați în situații similare, al căror cuantum se determină în raport cu salariul de bază lunar net, acordate potrivit legislației în materie; (pentru impozitare)
- pct 111 din HG nr.44/2004: Pentru calculul impozitului lunar aferent venitului realizat, cota de impozit de 16% se aplică asupra bazei de calcul determinate astfel:
b) pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, ca diferență între venitul brut și contribuțiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora. Această regulă se aplică și în cazul veniturilor sub forma: - sumelor reprezentând drepturile prevăzute la pct. 68 lit. c^1) și l^1) din Codul fiscal (cota de impozit).
- art.296 ind.2 si art.296 ind.3 lit.a Cod fiscal: În sensul prezentului titlu, contribuțiile sociale definite la art. 2 alin. (2) sunt contribuții sociale obligatorii. Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz:a) persoanele fizice rezidente care realizează venituri din desfășurarea unor activități în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege, atât pe perioada în care desfășoară activitate, cât și pe perioada în care beneficiază de concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, precum și cele care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 55 alin. (2).
Verificand baza de calcul ajutor trecere in rezerva depusa de parata UM lafila 42, prin prisma dispozitiilor legale susmentionate, tribunalul constata ca ajutoarele acordare reclamantului in anul 2011, in temeiul art.20 alin.1 din Anexa VII-Legea nr.284/2010 au fost corect calculate (baza de calcul fiind solda din ultima luna de activitate din 2011 -810 lei–f.42 inmultita cu 6 – anii de vehime efectiva), au fost impozitate o singura data, conform prevederilor Codului fiscal in vigoare la nivelul anului 2011 cand au fost realizate veniturile, iar pentru ajutoarele platite, reclamantului i s-au reținut contribuțiile pentru asigurările sociale, obligatorii conform Codului fiscal.
Sunt neîntemeiate susținerile reclamantului relative la prevederile art.127 alin.6 lit.g din HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice („Nu sunt considerate venituri de natură salarială sau asimilate salariilor și nu se valorifică la calculul punctajului lunar, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) din lege, următoarele sume: g) plățile compensatorii și ajutoarele la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie”) intrucat acestea nu sunt incidente cu privire la impozitare si retinerea contributiilor sociale, ci doar cu privire la stabilirea pensiei.
Nu prezinta relevanta nici faptul ca incepand cu 01.01.2012 ajutoarele de trecere in rezerva au fost exceptate de la plata contributiilor sociale obligatorii întrucât dreptul reclamantului s-a nascut in anul 2011, fapt ce a atras aplicarea normele fiscale privind impozitul si contributiile sociale aplicabile veniturilor realizate in 2011.
Cu privire la neacordarea ajutorului reglementat de art.20 alin.2 Anexa VII-Legea nr.284/2010 tribunalul constata ca reclamantului nu îi este aplicabila respectiva dispoziție întrucât de acest drept beneficiază militarii care au trecut in rezerva cu drept de pensie de serviciu, si nu cu pensie de invaliditate.
Dispozițiile art.171 din Legea nr.263/2010 conform cărora „ La data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul prezentei legi” sunt cuprinse in capitolul prevederilor tranzitorii si au semnificația punerii in noua terminologie a pensiilor reglementate de vechile acte normative.
In acest sens sunt prevederile Legii nr.119/2010 care la art.1 si 2 stipulează: art.1.- Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000**) privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat; b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor; c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea; d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular; e) pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari; f) pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor; g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă; h) pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi; - art.2: (1) Pensiile de serviciu anticipate și anticipate parțiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000*), cu modificările și completările ulterioare. (2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) și f) devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000*), cu modificările și completările ulterioare. (3) Pensiile de invaliditate și pensiile de urmaș dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaș, în înțelesul Legii nr. 19/2000*), cu modificările și completările ulterioare. (4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menționate la alin. (1) - (3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000*), cu modificările și completările ulterioare.
Conform art.51 din Legea nr.263/2010 care a abrogat Legea pensiilor nr.19/2000: in sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii: a) pensia pentru limită de vârstă; b) pensia anticipată; c) pensia anticipată parțială; d) pensia de invaliditate; e) pensia de urmaș.
Potrivit Ordinului MAI nr.S/214/2011- pct.15.11 din Anexa nr.1 (act nedepus la dosar dar cunoscut si menționat de toate partile din proces) notiunea de pensie de serviciu prevazuta la art.20 alin.2 include doar pensiile cuprinse la art.51 lit.a-c din Legea nr.263/2010 nu si pensia de invaliditate prevazuta la art.51 lit.d din legea pensiilor.
Reclamantul afirma in mod gresit ca expresia „cu drept la pensie de serviciu” vizează toate categoriile de pensii reglementate de art.51 din Legea nr.263/2010 iar ordinul susmentionat nu are nicio valoare juridica.
Intre cele doua notiuni, cu drept la pensie – in alineatul 1 si cu drept la pensie de serviciu – alineatul 2, exista o diferența de terminologie, distincție pe care insa legiuitorul nu a explicat-o in cuprinsul respectivei legi, dar raportându-ne la faptul ca Legea nr.284/2010 este ulterioara Legii nr.119/2010 si Legii pensiilor nr.263/2010, rezulta că voința legiuitorului a fost in sensul asimilării oricăror pensii de serviciu (anticipata, anticipata partial) cu pensia pentru limita de varsta, dar nu acelasi lucru l-a urmarit si in privinta pensiei de invaliditate.
Mai mult, prin dispozițiile art.95 din Legea nr.284/2010, legiuitorul a dat posibilitate instituțiilor publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala, prin ordonatorii principali de credite, să emita ordine ce contin norme metodologice de punere in aplicare a legii.
Concluzionând tribunalul apreciază ca atât timp cat Ordinul MAI nr.S/214/2011 nu a fost declarat nul, mai precis dispozițiile pct.15.11 din Anexa nr.1 la ordin care explica noțiunea de pensie de serviciu, in mod corect a fost respinsa solicitarea reclamantului de acordare a ajutoarelor prevăzute la art.20 alin.2 din Legea nr.284/2010 întrucât trecerea sa in rezerva s-a facut cu drept la pensie, si nu la pensie de serviciu, fiindu-i aplicabile doar prevederile art. 20 alin.1 din lege.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul a respins ca neîntemeiata acțiunea formulata in contradictoriu cu paratul UM 0829, respectiv ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, in privinta paratului MAI.
Impotriva sentintei mai sus mentionate a formulat recurs partea reclamanta, in esenta cu motivarea: Instanța, in mod greșit, a calificat prezenta cauza ca fiind soluționata dupa codul vechi de procedura civila si a stabilit in dispozitivul sentinței cu recurs in 15 zile de la comunicare; a depus acțiunea in instanța la 25.03.2013, deci potrivit OUG 4/2013 pentru modificarea Legii 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr.134/2010, Noul Cod de procedura Civila a intrat in vigoare dupa 15.02.2013;
Instanța, in mod gresit, s-a pronunțat in contradictoriu cu un parat pe care reclamantul nu l-a chemat in judecata, respectiv MAE - M. A. Externe. Totodată nu s-a pronunțat cu privire la paratul M. A. Interne, pe care l-a chemat in judecata in acțiunea dedusa judecații; 2. Instanța, in mod greșit, a apreciat ajutoarele acordate la trecerea in rezerva ca venituri de natura salariala potrivit art. 127 alin. 5) și 6), lit. g) din HG nr.257/2011 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, „Nu sunt considerate venituri de natură salariala sau asimilate salariilor și nu se valorifică la calculul punctajului lunar, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) din lege, plățile compensatorii și ajutoarele la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie".
In consecință, nefiind considerate venituri de natură salariala și nici asimilate salariilor, aceste venituri nu trebuie supuse impozitului pe venit și nici cotelor de contribuții sociale obligatorii potrivit Codului Fiscal (CASS si CASI).
Dacă legea ar fi prevăzut impozitarea lor și supunerea cotelor de contribuții obligatorii potrivit Codului Fiscal, ar fi trebuit ca aceste ajutoare să fie luate în calculul punctului de pensie, or acest lucru nu este posibil întrucât intră în contradicție cu prevederile art. 127, alin. 5) și 6), lit. g) din HG nr.257/2011.
Astfel, aceste ajutoare trebuie calculate la „salariul funcției de bază" avut în luna schimbării poziției de activitate, și nefiind venituri salariale sau asimilate salariului potrivit Codului fiscal, nu trebuie supuse impozitării și nici contribuțiilor sociale obligatorii.
Aceste ajutoare acordandu-se o singură dată, la ieșirea la pensie și neavând caracter de continuitate pe o anumită perioadă de timp, nu au fost considerate venituri salariale sau asimilate salariilor, motiv pentru care au fost reglementate distinct.
3. Instanța a apreciat ca nu pot beneficia de dispozițiile art.20 alin 2 din anexa VII a Leșii nr.284/2010, intrucat aceste dispoziții privesc exclusiv pensia pentru limita de vârsta, pensia anticipata si pensia anticipata parțial nu si pensia de invaliditate. Expresia „cu drept la pensie de serviciu, inainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege ", a fost preluata din Legea nr. 330/2009, abrogata, netinand cont de faptul ca prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, reglementarea privind „pensiile de serviciu" a fost desființată.
Atâta vreme cat Legea nr. 263/2010, nu folosește terminologia de „pensie de serviciu", interpretarea data art. 51 din lege prin Ordinul MAI nr. S/214/2011, nu are nici o valoare juridica si ca atare, alin. (2) al art. 20 din Anexa VII, Cap.II, Secțiunea a IlI-a la Legea-Cadru nr. 284 din 28.12.2010, trebuie aplicat asa cum a fost reglementat de legiuitor.
Totodată, instanța nu a avut in vedere dispozițiile prev. art. 13 din Legea nr.285/2010 care prevăd următoarele:
A.. 1. In anul 2011, dispozițiile privind acordarea ajutoarelor sau, dupa caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva nu se aplica;
A.. 2. In anul 2011, prevederile alin.l nu se aplica in situația imposibilității menținerii in activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori incadrate in grad de invaliditate sau decedate.
MAI si unitățile din subordine au făcut aplicarea în mod greșit a legislației aferente anului 2010 pentru calculul ajutoarelor acordate în anul 2011 cadrelor care au fost pensionate medical.
In ceea ce privește acordarea ajutoarelor sau, dupa caz, indemnizatiilor la ieșirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva, acestea sunt reglementate separat la art.13, alin. (1) si (2) din Legea nr.285/2010.
F. de cele menționate mai sus, recurentul considera ca face parte in categoria exceptata, conform art.13, alin. (1) si (2) din Legea nr.285/2010.
Pe langa legislația interna, recunoscând marja de apreciere a statelor in materia legislației sociale, CEDO a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just echilibru intre interesul general si imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de cate ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie sa suporte o sarcina excesiva si disproporționata. . situație, exista o încălcare a art.l din Protocolul nr.l la Convenție, determinate de încălcarea caracterului rezonabil si proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale - Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, Cauza Moskal contra Poloniei, 2009.
Ori, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzute de legea criticata, in cazul meu, impune o sarcina excesiva si disproporționata, fara a menține un just echilibru intre interesul general si imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.
Prin intampinari s-a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
Analizand recursul formulat, Curtea retine:
În ceea ce priveste calificarea caii de atac, in mod corect s-a retinut in sentinta ca aceasta este recursul, iar nu apelul, intrucat sunt aplicabile dispozitiile speciale ale art. 20 din Legea nr. 554/2004 aplicabila prioritar fata de dispozitiile generale ale Codului de procedura civila
Referitor la paratul M. A. Externe, Curtea retine ca acesta a fost eronat indicat in aceasta calitate in dispozitivul sentintei recurate, in realitate fiind vorba despre M. A. Interne, reprezentat in proces si care a si emis acte de procedura in raprt cu care reclamantul a formulat aparari, astfel ca recurentul nu poate invoca nicio vatamare procesuala sub acest aspect.
Pe fondul litigiului in recurs, sustinerile partii recurente nu sunt intemeiate. F. a mai relua citarea in concret a textelor dispozitiilor legale incidente, intrucat acestea au fost citate in mod corect la prima instanta, Curtea constata ca in modcorect retine instanta fondului situatia de fapt in sensul ca partea reclamanta a fost trecuta in rezerva cu drept la pensie urmare a clasării militare. Critica acestuia vizeaza doua paliere: un prim palier vizeaza retinerea de contributii de asigurari sociale pentru ajutoarele prevazute si acordate in temeiul dispozitiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 284/2010 și un al doilea palier vizeaza neacordarea ajutoarelor prevazute de art. 20 alin. 2 din Legea nr. 284/2010.
Criticile recurentului nu pot fi retinute ca intemeiate. Astfel, referitor la retinerea contribuției de asigurari sociale pentru ajutoarele de trecere in rezerva, sunt neîntemeiate susținerile reclamantului potrivit carora in lumina prevederilor art.127 alin.6 lit.g din HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice nu sunt considerate venituri de natură salarială sau asimilate salariilor și nu se valorifică la calculul punctajului lunar, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) din lege, următoarele sume: g) plățile compensatorii și ajutoarele la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie. Astfel după cum foarte limpede a stabilit prima instanta, aplicand corect legea, aceste norme sunt incidente ., anume strict cu privire la stabilirea pensiei.
Faptul că incepand cu data de 01.01.2012 ajutoarele de trecere in rezerva au fost exceptate de la plata contributiilor sociale obligatorii nu rastoarna rationamentul instantei de fond in conditiile in care dreptul reclamantului s-a nascut anterior, in anul 2011, fiind aplicabile dispozitiile art. 296 ind 2 si art. 296 ind 3 lit a Cfiscal.
Referitor la neacordarea ajutorului reglementat de art.20 alin.2 Anexa VII-Legea nr.284/2010 în mod corect a reținut tribunalul că de acest drept beneficiază militarii care au trecut in rezerva cu drept de pensie de serviciu, si nu cu pensie de invaliditate.
De altfel, potrivit deciziei ICCJ nr. 1 din 17 februarie 2014 publicata in Monitorul Oficial nr. 260 din 9 aprilie 2014, in temeiul art. 521, cu referire la art. 519 din Codul de procedura civila, ICCJ a decis admiterea sesizarii formulate de Curtea de Apel Galati in Dosarul nr. 2._ privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, raportat la dispozitiile art. 10 din Legea nr. 164/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 51 din Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 1 si 2 din Legea nr. 119/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, si a stabilit ca sintagma „pensie de serviciu“ din continutul normei legale mentionate include doar categoriile de pensie pentru limita de varsta, pensie anticipata si pensie anticipata partiala, prevazute de art. 51 lit. a)–c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Or, raportat la conținutul hotararii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, pentru terțele instanțe conform art. 521 alin 3 NCPC, Curtea apreciaza ca in mod corect au fost interpretate si aplicate dispozițiile legale mai sus amintite, toate criticile recurentului urmand a fi inlaturate in temeiul respectivei decizii interpretative mai sus amintite.
Prin urmare, recursul va fi respins ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant P. A., cu domiciliul în județul Ilfov, loc. POPESTI LEORDENI, ., nr. 11A, împotriva sentinței civile nr. 1507/23.04.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. INTERNE, cu sediul în sector 1, București, PIATA REVOLUTIEI, nr. 1A, UM 0829 BUCUREȘTI, cu sediul în sector 1, București, .-11, ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. C. P. D. G. S.
GREFIER, D. N.
Red./tehnored./C.F.M./2015/ 2 ex.
Tribunalul Ilfov – A. D.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2366/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 868/2015. Curtea de... → |
|---|
