Anulare act administrativ. Sentința nr. 1293/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1293/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 2976/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ CAF/2012*
Rejudecare dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1293
Ședința publică din data de 07.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – judecător B. C.
GREFIER - C. M.
Pe rol se află soluționarea, în fond după casare cu trimitere spre rejudecare, a acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamanta M. S. & DOHME ROMANIA SRL în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, având ca obiect „anulare act administrativ - rejudecare”.
Dezbaterile orale și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 23.04.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, iar apoi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 30.04.2015, iar apoi la 07.05.2015.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, sub dosar nr._, reclamanta M. S. & Dohme România S.R.L. în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat, în principal, anularea Notificărilor nr. NLD 7666/2011, nr. NLD 8330/2011, nr. NLD 8326/2011, nr. NLD 8332/2011, nr. NLD 8329/2011, nr. NLD 8331/2011, nr. NLD 8327/2011, nr. NLD 5808/2011, nr. NLD 5810/2011, nr. NLD 5811/2011 emise de pârâtă, iar în subsidiar obligarea acesteia la soluționarea contestațiilor formulate împotriva notificărilor menționate, sub sancțiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și a despăgubirilor de întârziere.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că notificările emise de către CNAS privesc indicarea procentului contribuției, unele dintre acestea indicând și o pretinsă sumă estimată de plată a contribuției pretinse pentru trimestrele în discuție, reglementată prin art. 363 indice 1 din Legea nr. 95/2006.
Consideră reclamanta că indicarea procentelor în vederea stabilirii ulterioare a contribuției claw-back, precum și indicarea în unele Notificări a sumei estimate de plată a contribuției pretinse pentru trimestrele în discuție, nu respectă prevederile legale în materie, deoarece nu datorează contribuția claw-back, nefiind supusă obligației instituite de art. 363 din Legea nr. 95/2006.
Arată că legea instituie obligația de plată a contribuției claw-back doar în sarcina deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor care comercializează în România medicamentele menționate expres în textul de lege sau, în cazul în care aceștia nu comercializează produse in România, de toate entitățile care comercializează medicamentele respective de la aceștia.
În consecință, contribuția claw-back nu este datorată de către societățile farmaceutice care nu sunt autorizate să comercializează medicamentele respective în România și care, în consecință, nici nu comercializează aceste medicamente în România, cum este și cazul în speță.
Reclamanta susține că a transmis CNAS informații privind medicamentele vândute în trimestrele în discuție către societăți comerciale din România, în virtutea abordării tradiționale a MSD S. de transparență față de CNAS, pentru o mai bună și completă imagine asupra activității, precum și pentru a permite CNAS să identifice subiecții contribuției claw-back. În egală măsură, tocmai pentru evitarea unor eventuale neînțelegeri, nelămuriri, a atașat declarațiilor mai sus menționate și note explicative cu privire la modalitatea de completare a acestora.
Reclamanta precizează că nicio societate a grupului MSD nu comercializează medicamente în România, acestea fiind doar vândute către distribuitori români. Or, în condițiile în care nu datorează contribuția claw-back întrucât nu desfășoară în România activități de comercializare a medicamentelor relevante, nu are dreptul să comercializeze în România medicamente, nefiind autorizată în acest sens.
Pe de altă parte, Normele aduc clarificări în ceea ce privește domeniul de aplicare al contribuției claw-back reglementat de art. 363 indice 1 din Legea nr. 95/2006.
Astfel, dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 1 lit. a) din Norme confirmă faptul că contribuția claw-back se datorează numai pentru medicamentele vândute pentru furnizorii de medicamente și utilizate în tratamentul ambulatoriu ori pentru unitățile sanitare cu paturi.
Reclamanta mai susține că obligațiile de plată (si prealabil acestora, și procentul ce stă la baza de calcul) ce se stabilesc de CNAS, conform art. 363, se calculează separat pentru fiecare deținător de autorizație de punere pe piața pe teritoriul României și nu cumulativ.
Mai mult, pentru încadrarea în procentele de calcul ale contribuției claw-back conform anexei 14 din Legea nr. 95/2006 ori pentru calcularea vreunei pretinse sume estimate a contribuției, este necesar a se identifica prețul medicamentelor vândute trimestrial.
Or, din această perspectivă, în lipsa acestui element, indicarea procentului și/sau a sumei estimate este arbitrară - chestiune de natură a atrage nelegalitatea Notificărilor.
În plus, pretinsele sume estimate au fost indicate cu nerespectarea prevederilor legale în materie și în lipsa informațiilor prevăzute de lege pentru efectuarea calculului în vederea determinării acestora, Notificările ce indică astfel de sume neîndeplinind nici dispozițiile legale ale unui act de natură a stabili o eventuală obligație de plată a unei contribuții.
În consecință, Notificările contestate au fost emise de CNAS cu nerespectarea prevederilor legale în materie, neîndeplinind nici condițiile unui eventual act de stabilire a unei eventuale contribuții, fiind deopotrivă emise în condițiile în care există contestații formulate.
Cu toate acestea, deși au trecut mai mult de 30 de zile de la data depunerii contestațiilor împotriva notificărilor, CNAS nu a dat curs soluționării contestațiilor, ceea ce, din perspectiva Legii nr. 554/2006, echivalează cu „nesoluționarea în termenul legal al cererii”.
Prin întâmpinarea formulată în cauză și depusă la data de 12.06.2012, pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat respingerea cererii.
A invocat pârâta excepția rămânerii fără obiect în privința cererii de anulare a Notificărilor nr. NLD 7666/2011, nr. NLD 8330/2011, nr. NLD 8331/2011, nr. NLD 8329/2011, nr. NLD 8332/2011, nr. NLD 5808/2011, nr. NLD 5810/2011 și nr. NLD 5811/2011, cu motivarea că aceste notificări au fost transmise din eroare că reclamantă, existând o confuzie între M. S. & Dohme România SRL și M. România SRL, reprezentanții părții reclamante fiind informați în acest sens.
Pe fondul cauzei, făcând referire la disp. Legii nr. 95/2006 și ale Ordinului nr. 351/464 al Președintelui CNAS, pârâta arată că în primele 5 zile ale lunii următoare încheierii unui trimestru, persoanele prevăzute la art. 3 au obligația să depună la CNAS pe suport de hârtie și în format electronic declarațiile prevăzute în anexele 2a și 2b (respectiv volumul de vânzări), iar în primele 5 zile ale lunii următoare celei în care au fost încasate în totalitate veniturile aferente unui trimestru se depun declarațiile prevăzute în anexele nr. 2a1și 2b1 (respectiv încasările).
Aceste declarații se dau pe propria răspundere, se semnează și se asumă de către reprezentantul legal al persoanelor prevăzute la art. 3, depunerea declarației și completarea tuturor câmpurilor fiind obligatorii, iar în cazul în care pentru declarațiile prevăzute anterior nu există date, se completează cu zero. Contribuția datorată în funcție de datele raportate prin declarațiile art. 2a1 și 2b1 se notifică de către CNAS în termen de 15 zile de la data depunerii declarațiilor și se comunică persoanelor menționate la art. 3 din ordin.
Procentul contribuției se determină potrivit Anexei nr. 14 la Legea nr. 95/2006 din totalul veniturilor obținute trimestrial, în funcție de volumul vânzărilor de medicamente incluse în programele naționale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, și de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc.
Valoarea contribuției trimestriale se determină prin aplicarea procentului de contribuție, stabilit între 5% și 11% asupra totalului de venituri obținute trimestrial, după deducerea TVA. Prin introducerea acestei grile progresive se urmărește ca efortul depus de companiile producătoare pentru plata sumelor în cauză să fie direct proporțional cu veniturile pe care le realizează în România.
Contribuția datorată se calcula la suma încasată pentru vânzările realizate în trimestrul respectiv. Procentul de contribuție se aplica la valoarea încasărilor trimestriale, iar obligativitatea de declarare, respectiv de virare a contribuției este identică pentru toți deținătorii de autorizație de punere pe piață și/sau comercializare a medicamentelor.
A arătat pârâta că prin OUG nr. 104/2009 se instituia obligația plății contribuției de către toți deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor pentru veniturile provenite din relația cu instituțiile publice de sănătate, respectiv pentru vânzările de medicamente incluse în programele naționale de sănătate, pentru cele din Lista medicamentelor compensate, precum și pentru cele care sunt achiziționate de spitale.
A mai făcut referire partea pârâtă la reglementările ulterioare adoptate în materie prin OUG nr. 68/2011 și OUG nr. 77/2011, respectiv la modul de calcul al taxei instituit prin noile acte normative.
În apărare, a arătat pârâta că . Romania SA a depus doar declarațiile referitoare la volumul vânzărilor corespunzătoare declarațiilor 2a și 2b prevăzute în Ordinul_, fără a depune și declarațiile 2a1 și 2b1, respectiv încasările.
În aceste condiții, consecința a fost aceea că pârâta a comunicat reclamantei suma estimată de plată în valoare de 45.911,05 lei, respectiv de 36.272,70 lei, având în vedere că CNAS prin casele de asigurări de sănătate a decontat integral medicamentele furnizate în sistemul de asigurări de sănătate în trimestrele I și II 2010. Nivelul procentului de contribuție a fost stabilit conform Anexei nr. 14 din Legea nr. 95/2006, fiind de 5%.
Acțiunea este neîntemeiată, CNAS aducând la cunoștința reclamantei doar sumele estimative datorate, având în vedere că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a declara încasările aferente trimestrului I și trimestrului II al anului 2010.
În consecință, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, au fost invocate disp. art. 115 – 118 C.pr.civ. (1865).
Prin sentința civilă nr. 549/06.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei de obiect invocată de pârâtă ca neîntemeiată, a fost admisă în parte acțiunea, obligată pârâta să soluționeze contestațiile formulate de reclamantă împotriva notificărilor emise de CNAS, respinsă cererea de aplicare a sancțiunii amenzii și de plată a despăgubirilor de întârziere ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 3865/17.10.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul declarat în cauză de recurenta – reclamantă, casată sentința civilă atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. A reținut instanța de recurs, în esență și în acord cu jurisprudența sa în materie (e.g. Decizia nr. 3569/2014), că notificările emise de CNAS sunt supuse procedurii administrative de contestare redate, iar depășirea termenului legal de soluționare a contestației conferă dreptul persoanei vătămate de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru cenzurarea legalității lor.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub nr. _ * la data de 02.02.2015, fiind repartizat ciclic Completului C33F, ca urmare a desființării completului de judecată inițial învestit.
Curtea a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând proba cu înscrisuri administrată, Curtea reține următoarele:
Prin notificările NLD 7666/2011 (fila 29 din dosarul nr._ ), NLD 8330/2011 (fila 34 din dosarul C. nr._ ), NLD 8331/2011 (fila 54 din dosarul C. nr._ ), NLD 8329/2011 (fila 49 din dosarul C. nr._ ), NLD 8332/2011 (fila 44 din dosarul C. nr._ ), NLD 5808/2011 (fila 120 din dosarul ICCJ), NLD 5810/2011 (fila 124 din dosarul ICCJ), NLD 5811/2011 (fila 126 din dosarul ICCJ), emise de C. Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), invocându-se prevederile Legii nr. 95/2006 și ale Ordinului ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr._, s-au comunicat «. .» nivelul procentului de contribuție conform anexei 14 din Legea nr. 95/2006 «în consecința declarațiilor depuse de către reprezentantul legal privind volumul de vânzări aferente» trimestrelor IV 2010 și I – III 2011.
Prin notificarea nr. NLD 8326/15.11.2011 (fila 39 din dosarul C. nr._ ) emisă de C. Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), invocându-se prevederile Legii nr. 95/2006 și ale Ordinului ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr._, s-a comunicat «. .» că «în consecința declarațiilor depuse de către reprezentantul legal privind volumul de vânzări aferente trimestrului I/2010, respectiv în valoare de 918.221,00 lei, nivelul procentului de contribuție conform anexei 14 din Legea nr. 95/2006 privind asigurările de sănătate cu modificările și completările ulterioare este de 5%, respectiv suma estimată de plată este de 45.911,05 lei».
Prin notificarea nr. NLD 8327/15.11.2011 (fila 59 din dosarul C. nr._ ) emisă de C. Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), invocându-se prevederile Legii nr. 95/2006 și ale Ordinului ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr._, s-a comunicat «. .» că «în consecința declarațiilor depuse de către reprezentantul legal privind volumul de vânzări aferente trimestrului II/2010, respectiv în valoare de 725.474,00 lei, nivelul procentului de contribuție conform anexei 14 din Legea nr. 95/2006 privind asigurările de sănătate cu modificările și completările ulterioare este de 5%, respectiv suma estimată de plată este de 36.273,70 lei».
Contestațiile formulate de partea reclamantă împotriva acestor notificări nu au fost soluționate de C. Națională de Asigurări de Sănătate, dar prin decizia civilă nr. 3865/2014 pronunțată de față de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, ca efect al admiterii recursului declarat în cauză de recurenta – reclamantă, s-a arătat, cu efect obligatoriu față de disp. art. 315 C.pr.civ. (1865), că notificările emise de CNAS sunt supuse procedurii administrative de contestare, iar depășirea termenului legal de soluționare a contestației conferă dreptul persoanei vătămate de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru cenzurarea legalității lor.
Preliminar, Curtea învederează că potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ. (1865) „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Pe cale de consecință, se impune a se lămuri dacă în cazul notificărilor NLD 7666/21.10.2011 (fila 29 din dosarul C. nr._ ), NLD 8330/15.11.2011 (fila 34 din dosarul C. nr._ ), NLD 8331/2011 (fila 54 din dosarul C. nr._ ), NLD 8329/2011 (fila 49 din dosarul C. nr._ ), NLD 8332/2011 (fila 44 din dosarul C. nr._ ), NLD 5808/2011 (fila 120 din dosarul ICCJ), NLD 5810/2011 (fila 124 din dosarul ICCJ), NLD 5811/2011 (fila 126 din dosarul ICCJ), a intervenit o rămânere fără obiect a acțiunii, după cum susține partea pârâtă, aspect care soluționat pozitiv face de prisos cercetarea fondului cererii.
Reține Curtea că acțiunea civilă, ca ansamblu de mijloace procesuale prin care se poate realiza protecția judiciară a drepturilor subiective și a situațiilor juridice ocrotite de lege, implică întrunirea cumulativă a patru condiții generale, respectiv formularea unei pretenții, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, după cum presupune existența a trei elemente, adică părțile, obiectul și cauza.
Pretenția formulată de partea reclamantă prin acțiune, alcătuind obiectul cererii de chemare în judecată, trebuie să subziste pe parcursul judecății.
În cauza de față, partea pârâtă a învederat prin întâmpinare că notificările menționate au fost transmise din eroare către M. S. & Dohme Romania SRL, ca urmare a unei confuzii între M. S. & Dohme Romania SRL și M. România SRL, aspect asupra căruia au fost informați reprezentanții părții reclamante.
Cu toate acestea, în ciuda duratei desfășurării procesului de față, respectiv a acordării mai multor termene de judecată pentru clarificarea acestui aspect, C. Națională de Asigurări de Sănătate nu a demonstrat că ar fi emis vreun alt act administrativ prin care să rectifice pretinsele erori materiale la care s-a referit, lămurind destinatarul notificărilor în discuție, sau să le revoce, dat fiind că un element esențial din conținutul acestora, anume denumirea societății obligate la plată, este consemnat de o manieră confuză și eronată.
În plus, procedura administrativă prealabilă desfășurată de partea reclamantă a fost ignorată de CNAS, nesoluționând-o în niciun fel și nefolosind contextul pentru a revoca sau rectifica notificările menționate.
În aceste condiții, câtă vreme actele în litigiu subzistă în continuare în circuitul juridic, fiind susceptibile de a produce efecte juridice, Curtea nu poate concluziona că acțiunea ar fi rămas în vreun fel fără obiect, revenind părții pârâte, prin prepușii acesteia, răspunderea sub aspectul caracterului deficitar al acelor notificări, precum și consecințele analizării pe fond a cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cererii formulate, în lipsa unui text normativ în legea specială care să reglementeze regimul juridic al unei astfel de acțiuni, se va aplica dreptul comun în materie de contencios administrativ, astfel că „[o]rice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”(art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004); în același sens, disp. art. 52 alin. 1 din Constituția României prevăd că „Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei”. Mai reține Curtea că art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 definește, în principiu și în principal, actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. [s.n.]
Din interpretarea logică și sistematică a normelor juridice menționate mai sus, Curtea deduce că poate interveni anularea actului administrativ atunci când prin intermediul lui nu se atinge scopul vizat de legiuitor, respectiv acela de organizare a executării legii sau de executare în concret a legii, ci, dimpotrivă, se ajunge la încălcarea sau nerespectarea legii, determinând o vătămare unei persoane. Altfel spus, sancțiunea nulității devine incidentă dacă și în măsura în care la emiterea actului nu au fost respectate normele având forță juridică superioară edictate pentru întocmirea sa valabilă, vizând în principiu condiții anterioare sau concomitente emiterii actului. De altfel, și potrivit dreptului comun general nulitatea este sancțiunea ce afectează un act juridic - înțeles ca manifestare de voință menită a naște, modifica sau stinge drepturi și obligații -, încheiat cu nerespectarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă (a se vedea art. 1246 alin. 1 din Noul Cod Civil).
Cu privire la notificările NLD 7666/21.10.2011 (fila 29 din dosarul C. nr._ ), NLD 8330/15.11.2011 (fila 34 din dosarul C. nr._ ), NLD 8331/2011 (fila 54 din dosarul C. nr._ ), NLD 8329/2011 (fila 49 din dosarul C. nr._ ), NLD 8332/2011 (fila 44 din dosarul C. nr._ ), NLD 5808/2011 (fila 120 din dosarul ICCJ), NLD 5810/2011 (fila 124 din dosarul ICCJ), NLD 5811/2011 (fila 126 din dosarul ICCJ), Curtea constată că acestea indică drept destinatar pe «. .», fiind omise de CNAS spre a fi consemnate elemente esențiale, anume denumirea completă și forma de organizare a societății căreia îi erau adresate.
În aceste condiții, actele menționate sunt afectate de un viciu esențial de legalitate, deoarece, la emiterea acestora, C. Națională de Asigurări de Sănătate nu a indicat un destinatar cert, omițând să menționeze aspecte elementare și esențiale spre identificarea neîndoielnică a celui căruia i s-a adresat, chestiuni neremediate nici măcar ulterior constatării viciului în discuție de către emitent, astfel încât există echivoc dacă respectivele notificări sunt menite a produce efecte juridice prin prisma datelor comunicate în raport de M. S. & Dohme România SRL sau de M. România SRL, societăți a căror existență o atestă partea pârâtă prin întâmpinare, unde arată de altfel că a făcut confuzie între acestea.
Pe cale de consecință, Curtea va anula notificările menționate, dată fiind necesitatea ca actul administrativ, pentru a produce efecte juridice prin el însuși, trebuie să indice în mod exact subiectul de drept căruia i se adresează, urmând a fi reținute și considerentele ce se vor arăta în analiza efectuată în continuare.
Mai subliniază Curtea că revine părții reclamante calitatea procesuală activă în cauză din moment ce i-au fost comunicate acele notificări la sediu, iar denumirea destinatarului notificărilor conține elemente proprii denumirii societății reclamante.
Cu privire la notificările NLD 8326/15.11.2011 (fila 39 din dosarul nr._ ) și NLD 8327/15.11.2011 (fila 59 din dosarul nr._ ), Curtea reține că, potrivit art. 3631 din Legea nr. 95/2006 (forma în vigoare la data actelor litigioase)„ (1) Pentrufinanțarea unor cheltuieli de sănătate, deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuție trimestrială din valoarea acestor încasări, stabilită în funcție de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuția trimestrială datorată pentru veniturile obținute, prevăzută în anexa nr. 14. (2) În cazul în care deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor respective nu desfășoară în România activități de comercializare a acestora, contribuția este datorată de persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obținerii dreptului de comercializare direct de la deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deținătorul autorizației de punere pe piață, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terți dreptul de comercializare a medicamentelor în România. (3) Veniturile realizate din sumele încasate potrivit alin. (1) constituie venituri proprii ale Ministerului Sănătății și se datorează începând cu data intrării în vigoare a prezentului act normativ”. Totodată, art. 365 din Legea nr. 95/2006 prevăd: „(…) (1^1) Contribuția prevăzută la art. 363^1 se virează trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului în care a avut loc livrarea medicamentelor, într-un cont special, deschis la Trezoreria Statului pe numele Ministerului Sănătății. (1^2) Persoanele juridice prevăzute la art. 363^1 alin. (1) care nu își îndeplinesc obligația de plată pierd dreptul la decontarea din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate a contravalorii medicamentelor comercializate în cadrul programelor naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în tratamentul ambulatoriu, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc. (1^3) Pentru neplata la scadență a contribuțiilor prevăzute la art. 363^1 se calculează și se datorează accesorii în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Prin Normele metodologice (privind organizarea evidenței pe plătitori, declararea, constatarea și controlul contribuțiilor prevăzute la art. 3631 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, soluționarea contestațiilor și încasarea contribuțiilor pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate) adoptate prin Ordinul comun nr._ al ministrului sănătății și președintelui CNAS, la art. 1 sunt definite următoarele noțiuni: a) volumul vânzărilor reprezintă întreaga cantitate de medicamente din cadrul programelor naționale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, și de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, vândută în sistemul de asigurări sociale de sănătate către furnizorii de medicamente în tratamentul ambulatoriu și către unitățile sanitare cu paturi, în cadrul unui trimestru; b) total venituri trimestriale obținute reprezintă valoarea rezultată în urma comercializării corespunzătoare întregii cantități de medicamente incluse în programele naționale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, și de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, încasată de către persoanele menționate la art. 3 în cadrul unui trimestru, după deducerea TVA.
Totodată, art. 4 din aceleași Norme prevede că „(1) Procentul contribuției se determină potrivit anexei nr. 14 la Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, din total venituri obținute trimestrial, în funcție de volumul vânzărilor de medicamente incluse în programele naționale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, și de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, definit la art. 1 lit. a). (2) Valoarea contribuției trimestriale se determină prin aplicarea procentului de contribuție, stabilit potrivit alin. (1), asupra totalului de venituri obținute trimestrial, definite la art. 1 lit. b), după deducerea TVA”.
De asemenea, potrivit art. 5 din Norme„În primele 5 zile ale lunii următoare încheierii unui trimestru, persoanele prevăzute la art. 3 au obligația să depună la C. Națională de Asigurări de Sănătate, pe suport hârtie și în format electronic, declarațiile prevăzute în anexele nr. 2a și 2b. (2) Persoanele prevăzute la art. 3 au obligația să depună la C. Națională de Asigurări de Sănătate, pe suport hârtie și în format electronic, declarațiile prevăzute în anexele nr. 2a^1 și 2b^1 în primele 5 zile ale lunii următoare celei în care au fost încasate în totalitate veniturile aferente unui trimestru. (3) Declarațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se dau pe propria răspundere, se semnează și se asumă de către reprezentantul legal al persoanelor prevăzute la art. 3. Depunerea declarației și completarea tuturor câmpurilor sunt obligatorii. În cazul în care pentru declarațiile prevăzute la alin. (1) nu există date, se completează cu zero. (4)Contribuția datorată în funcție de datele raportate prin declarațiile 2a^1 și 2b^1 se notifică de către C. Națională de Asigurări de Sănătate în termen de 15 zile de la data depunerii declarațiilor și se comunică persoanelor menționate la art. 3, potrivit formularului prevăzut în anexa nr. 3. (5)Sumele notificate conform alin. (4) pot fi contestate în termen de 3 zile de la data luării la cunoștință, la comisia de contestații formată din 3 reprezentanți ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, constituită prin ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Persoanele desemnate în comisia de soluționare a contestațiilor nu pot desfășura activități privind colectarea, centralizarea, calcularea contribuției și notificarea acesteia”.
Ca sancțiuni, art. 7 și 8 din Norme stabilesc: „(1) Persoanele prevăzute la art. 3 care nu își îndeplinesc obligația de platăpentru un trimestru, conform dispozițiilor art. 365 alin. (1^1) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, pierd dreptul la decontarea din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate a contravalorii medicamentelor comercializate în cadrul programelor naționale de sănătate, a medicamentelor de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, și a medicamentelor în tratamentul spitalicesc, în sistemul de asigurări sociale de sănătate. (2) Pentru neplata la scadență a contribuției se calculează și se datoreazăaccesorii în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare (…)” (art.7), respectiv „(1)Nerespectarea termenelor de depunere a declarațiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) și (2) sau depunerea acestora cu date incomplete și/sau incorecte se notifică de C. Națională de Asigurări de Sănătate în termen de 15 zile de la data depunerii lor. Accesoriile datorate pentru neplata la termen se suportă de persoana care se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 3 și are obligația să depună declarația conform prevederilor art. 5 alin. (2) (…)” (art.8).
În raport de toate temeiurile de drept indicate în precedent, Curtea observă că prin disp. art. 3631 din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a instituit obligația de plată a contribuției în primul rând în sarcina deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor (alin. 1), iar, în măsura în care aceștia nu desfășoară în România activități de comercializare, obligația incumbă persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obținerii dreptului de comercializare direct de la deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deținătorul autorizației de punere pe piață, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terți dreptul de comercializare a medicamentelor în România (alin.2).
În cauza de față, în raport de precizările părții reclamante și înscrisurile administrate (filele 79 – 95 și 144 – 192 din dosarul nr._, respectiv filele 24 – 25 din dosarul nr._ ), Curtea constată că M. S. & Dohme Romania SRL este deținător al autorizației de punere pe piață pentru o . medicamente, aspect confirmat prin depunerea de partea reclamantă la termenul din 02.04.2015 a listei acelor medicamente (filele 24 – 25 din dosarul nr._ ).
În aceste condiții, pentru ca partea reclamantă să fie debitor al contribuției trimestriale, este necesară să rezulte faptul că realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective.
Or, un astfel de aspect este dovedit din coroborarea înregistrărilor în evidențele CNAS a vânzărilor de medicamente pentru care M. S. & Dohme Romania SRL este deținător al autorizației de punere pe piață cu declarațiile 2a și 2b depuse la CNAS sub semnătura reprezentantului părții reclamante, a cărei ștampilă este aplicată pe acele înscrisuri (a se vedea filele 145 și 146 din dosarul nr._, unde se identifică impresiunea ștampilei cu mențiunile acestei societăți).
Totodată, observând listele medicamentelor vândute către deținătorii de autorizație de distribuție, Curtea constată că M. S. & Dohme Romania SRL este menționat ca realizând venituri din comercializarea acestor medicamente în trimestrele I și II 2010 (filele 174 – 189 din dosarul nr._ ).
Deși partea reclamantă pretinde că vânzările de medicamente s-ar fi făcut din afara teritoriului României de către M. S. & Dohme BV, totuși nu explică în mod rezonabil și credibil motivul pentru care este cea care figurează menționată în respectivele declarații ca realizând veniturile declarate, astfel că sub acest aspect criticile părții reclamante sunt lipsite de temei.
În ce privește medicamentele pentru care este datorată contribuția, acestea sunt (a) medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, (b) medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, și (c) medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc (art.3631 alin. 1 din Legea nr. 95/2006).
Deși partea reclamantă pretinde că se datorează contribuția exclusiv pentru medicamentele vândute direct către farmacii sau unități sanitare cu paturi, Curtea nu poate împărtăși o asemenea interpretare.
În primul rând, în determinarea voinței legiuitorului trebuie să se pornească de la textele aflate pe o poziție superioară în ierarhia normelor juridice, adică de la textul de lege, către actele administrative emise în vederea organizării executării legii sau a celor ce privesc executarea ei în concret.
Or, lecturându-se art. 3631 din Legea nr. 95/2006 se observă că acea contribuție este impusă în primul rând în sarcina deținătorului autorizației de punere pe piață a medicamentelor, adică în sarcina celui care, în ipoteza în care desfășoară activitate de comercializare în România, le introduce în circuitul programelor naționale de sănătate, în tratamentul ambulatoriu sau spitalicesc la dispoziția asiguraților. În al doilea rând, contribuția fiind menită a finanța cheltuielile de sănătate, se observă că, la alin. 1 al art. 3631 din Legea nr. 95/2006, legiuitorul nu acordă vreo relevanță eventualilor terți distribuitori subsecvenți, obligația de plată incumbând doar deținătorului autorizației atunci când desfășoară activități de comercializare în România, indiferent de modalitatea în care medicamentele ajung la beneficiar, fie prin vânzare directă către farmacii sau unități sanitare cu paturi ori altă modalitate, fie prin intermediul unor terți distribuitori care apoi le înstrăinează farmaciilor sau unităților sanitare cu paturi.
Curtea constată că, în același scop al finanțării sistemului de sănătate, tocmai pentru a se evita situațiile în care deținătorii de autorizații să eludeze incidența alin. 1 de la art. 3631 din lege prin intermediul unor terți, legiuitorul a impus, în cazul în care deținătorul autorizației nu desfășoară activități de comercializare a medicamentelor în România, obligația de plată a contribuției în sarcina persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obținerii dreptului de comercializare direct de la deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deținătorul autorizației de punere pe piață, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terți dreptul de comercializare a medicamentelor în România.
Curtea apreciază astfel că textul legal de la art. 3631 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006 se interpretează ca impunând obligația de plată în sarcina acelei verigi din lanțul de vânzare care aduce pe piața din România și în sistemul finanțat din asigurările sociale de sănătate acele medicamente.
De altfel, se observă că sub acest aspect Ordinul comun nr._ alege să nu facă dezvoltări suplimentare cât privește debitorii contribuției, ci se limitează să utilizeze la art. 3 o normă de trimitere, în care se face referire la disp. art. 3631 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006.
Totodată, potrivit art. 1 lit. a) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul comun nr._ volumul vânzărilor reprezintă întreaga cantitate de medicamente (…) vândută în sistemul de asigurări sociale de sănătate către furnizorii de medicamente în tratamentul ambulatoriu și către unitățile sanitare cu paturi, în cadrul unui trimestru, iar potrivit Anexei 2a la Ordinul comun nr._, incumbă obligația de declarare cu privire la „Lista medicamentelor vândute în trimestrul ........ anul .... pentru furnizorii de medicamente utilizate în tratamentul ambulatoriu”. Curtea remarcă astfel că în conținutul Ordinului nr._ se vorbește despre „furnizorii de medicamente în tratamentul ambulatoriu” (art. 1 lit.a), respectiv de „furnizorii de medicamente utilizate în tratamentul ambulatoriu” (Anexa 2a).
Dacă persoana juridică este obligată să declare cu privire la volumul vânzărilor, care se referă potrivit art. 1 alin. 1 din Normele metodologice (Ordin comun nr._ ) la furnizorii de medicamente în tratamentul ambulatoriu și către unitățile sanitare cu paturi, vânzările către farmacii, spitale și terți, nu rezultă motivul pentru care nu ar intra în calculul contribuției datorate încasările de la toate aceste entități, câtă vreme la art. 1 lit. a) și b) din Normele metodologice, adică în ce privește definițiile „volumului vânzărilor” și „totalului de venituri trimestriale obținute”, nu este operată expres vreo diferențiere prin prisma cumpărătorului între cele două noțiuni.
Pe cale de consecință, pretinsul motiv de nelegalitate al notificării raportat la faptul că CNAS a avut în vedere și vânzări făcute către terți distribuitori nu subzistă, nefiind de natură a atrage ca atare anularea acesteia.
În plus, observându-se declarațiile depuse de partea reclamantă, se constată că inclusiv aceasta a declarat pe propria răspundere la CNAS vânzări în diferite cuantumuri făcute către terții distribuitori, fără a fi revenit în vreun fel asupra conținutului acestora (filele 174 – 189 din dosarul nr._ ). Altfel spus, în măsura în care ar fi perceput interpretarea textului de o altă manieră, adică în sensul susținut prin cererea de chemare în judecată, și-ar fi limitat declarația doar la vânzările făcute către unitățile sanitare cu paturi, iar pentru farmacii și terți distribuitori ar fi indicat zero („0”) lei, fie pentru că, după caz, nu ar fi făcut vânzări directe (în cazul farmaciilor) ori medicamentele nu s-ar fi încadrat printre cele avute în vedere de legiuitor (în cazul terților distribuitori) sub motiv că au altă destinație.
Totodată, Curtea remarcă faptul că potrivit Anexei 2a la Ordinul comun nr._, incumba reclamantei obligația să declare „Lista medicamentelor vândute în trimestrul ........ anul .... pentru furnizorii de medicamente utilizate în tratamentul ambulatoriu”, ceea ce a și făcut, menționând vânzările către „terți distribuitori”.
Curtea apreciază că prezintă relevanță cantitatea de medicamente intrată efectiv în sistemul de asigurări sociale de sănătate ca fiind provenită de la această persoană juridică - societate comercială, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, fiind totodată deținător al autorizației de punere pe piață a medicamentelor.
Practic, prin apărarea formulată, partea reclamantă critică în esență mecanismul legal rezultat din art. 3631 și urm. din Legea nr. 95/2006 și Ordinul comun MS/CNAS nr._ sub aspectul a ceea ce înseamnă volum de vânzări și total venituri trimestriale obținute, deși nici textul legal nu a fost declarat neconstituțional și nici cel din norma metodologică nu a fost anulat pentru vreo pretinsă nelegalitate.
În schimb, Curtea apreciază întemeiat motivul de anulare ținând de emiterea notificării de către CNAS în lipsa depunerii de către partea reclamantă a declarațiilor prevăzute în Anexa 2a1 și 2b1 la Ordinul nr._ .
În acest sens, arată Curtea că din întreaga legislație menționată se desprinde concluzia că nu se poate calcula contribuția în raport de volumul vânzărilor, ci numai de volumul încasărilor. În măsura în care reclamanta își încălca obligația de a declara volumul încasărilor, pârâta nu avea dreptul (nu există nicio dispoziție legală în acest sens, nici în art. 3631 și urm. din Legea nr.95/2006 și nici în Ordinul nr._ ) de a calcula și de a stabili în sarcina acesteia contribuția în raport de volumul vânzărilor. Astfel, sancțiunea trebuie să fie prevăzută de lege, iar procedeul abordat să își găsească un temei legal.
Sub acest din urmă aspect, Curtea observă dispozițiile art. 5 alin. 4 din Normele aprobate prin Ordinul comun nr._, în conformitate cu care „Contribuția datorată în funcție de datele raportate prin declarațiile 2a1 si 2b1 se notifică de către C. Națională de Asigurări de Sănătate în termen de 15 zile de la data depunerii declarațiilor și se comunică persoanelor menționate la art. 3”.
Dacă procentul contribuției se determină pe baza declarațiilor 2a și 2b (privind volumul vânzărilor de medicamente), baza de calcul pentru contribuție, la care se aplică procentul, se determină pe baza declarațiilor 2a1 și 2b1 (privind încasările realizate din vânzarea de medicamente).
Or, prin notificarea contestată în speță, CNAS a stabilit suma de plată (și implicit baza de calcul pentru contribuție) prin raportare la declarațiile depuse de reclamantă referitoare la volumul vânzărilor (corespunzătoare declarațiilor 2a și 2b), nedepunându-se și declarațiile 2a1 și 2b1 anterior emiterii notificărilor NLD 8326/15.11.2011 și NLD 8327/15.11.2011.
Întrucât singurele declarații la care s-a raportat CNAS pentru emiterea notificării litigioase atacate sunt cele privind volumul vânzărilor, aceasta încalcă art. 5 alin. 4 din Normele aprobate prin Ordinul nr._, dispoziție potrivit căreia contribuția datorată se stabilește în funcție de datele raportate prin declarațiile 2a1 și 2b1.
În consecință, ca urmare a stabilirii contribuției pe baza datelor aferente declarațiilor 2a și 2b, autoritatea emitentă a notificărilor atacate a încălcat și art. 3631 din Legea nr. 95/2006, căci raportarea trebuia efectuată la încasările totale aferente trimestrelor I și II 2010.
Ca atare, potrivit legii, procentul contribuției se aplică asupra valorii încasărilor de medicamente, raportate prin declarațiile 2a1 și 2b1. Această concluzie rezultă clar și din art. 4 alin. (2), corelat cu art. 1 lit. b) din Ordin, în sensul că procentul contribuției se aplică asupra totalului veniturilor trimestriale obținute, adică, potrivit definiției din Ordin, asupra încasărilor trimestriale. Or, în lipsa datelor pe care reclamanta nu le-a raportat, prin declarațiile 2a1 si 2b1, CNAS a aplicat procentul de contribuție asupra volumului vânzărilor, iar prin aceasta, notificările în discuție sunt contrare Legii nr. 95/2006 și Ordinului comun nr._ .
Așa cum s-a arătat mai sus, nedepunerea declarațiilor 2a1 și 2b1 nu poate fi sancționată cu stabilirea contribuției prin raportare la vânzări, iar nu la încasări, sancțiunile pentru asemenea ipoteze fiind expres prevăzute numai de art. 365 din Legea nr. 95/2006 și de art. 7 și 8 din Ordin.
Față de cele arătate în precedent, Curtea va admite în parte cererea formulată de reclamantă și va anula notificările NLD 7666/2011, NLD 8330/2011, NLD8331/2011, NLD8329/2011, NLD8332/2011, NLD5808/2011, NLD5810/2011, NLD5811/2011, NLD8327/2011 și NLD8326/2011 emise de pârâta CNAS. În ceea ce privește capătul subsidiar de cerere în obligarea părții pârâte la soluționarea contestațiilor formulate împotriva notificărilor litigioase, sub sancțiunea amenzii și a despăgubirilor, Curtea reține că respingerea acestuia intervine ca efect al deciziei nr. 3865/17.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, de casare cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată excepția lipsei de obiect invocată de pârâtă.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. S. & DOHME ROMANIA SRL, cu sediul în București, ..1A, clădirea C1, etaj 3, sector 1, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2006, CUI_, și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 47-53, Europa House, etaj 6, sector 1, la SCA White & Case, Pachiu, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în București, Calea Călărașilor nr. 249, . 3, Cod fiscal nr._.
Anulează notificările nr. NLD 7666/2011, NLD 8330/2011, NLD8331/2011, NLD8329/2011, NLD8332/2011, NLD5808/2011, NLD5810/2011, NLD5811/2011, NLD8327/2011 și NLD8326/2011.
Respinge în rest cererea.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 07.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. C. C. M.
Red../Tehnored. Judecător B.C.
4 ex./2015
Comunicate 2 ex./………...…………
Semnătură ……….
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2519/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 745/2015. Curtea de... → |
|---|
