Anulare act administrativ. Sentința nr. 868/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 868/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 6162/2/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 868F
Ședința publică de la 25 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. G.
GREFIER - I. P.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamantul G. M. în contradictoriu cu pârâții C. Superior al Magistraturii – Inspecția Judiciară, A. M. și A. S. având ca obiect „anulare act administrativ”
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul G. M., personal și pârâtul C. Superior al Magistraturii – Inspecția Judiciară, prin consilier juridic I. Uzlău, cu delegație la dosar, lipsind pârâții A. M. și A. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind interpelat de către instanță, reclamantul arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, întrucât probele sunt în dosar, fiind depusă la dosar scrisoarea de amenințarea cu moartea și cele două rezoluții din dosarele nr.723/P/2013 și nr. 798/P/2013.
Reclamantul precizează că este necesară confruntarea cu pârâții A. M. și A. S., pentru a dovedi îndeplinirea cu rea credință a abaterilor așa cum este prevăzut de art. 91 din Legea nr. 303/2004.
Reprezentantul pârâtului C. Superior al Magistraturii precizează că nu are probe de solicitat
Curtea încuviințează proba cu înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei, ca fiind utile și concludente cauzei.
Reclamantul, personal, arată că a primit scrisoare de amenințare cu moartea pe 25octombrie și a depus plângere pe 10 noiembrie și pe 29 noiembrie a fost amenințat din nou cu moartea și este amenințat în permanență cu moartea.
De asemenea, reclamantul susține că s-a încercat să nu existe o continuitate a infracțiunii de șantaj și amenințare cu moartea.
Reclamantul precizează că dorește audierea pârâților A. M. și A. S. pentru a preciza motivul pentru care nu au analizat și nu au luat în calcul probele depuse de reclamant la dosar, reținând că reclamantul renunță la plângere, fără ca reclamantul să fie audiat în cauză.
Curtea constată că A. M. și A. S. au calitatea de pârâți în cauză și potrivit Codului de procedură civilă nu au obligația de a se prezenta în instanță, prezența și apărarea acestora în fața instanței rămân la aprecierea acestora.
Reclamantul reiterează cererea de audiere a celor doi pârâți A. M. și A. S. și arată că a doua cerere privind amenințare cu moartea a fost repartizată de procurorul general procurorului A. S., acesta având cunoștință de reclamația reclamantului, iar dosarul a fost repartizat colegului său C., a cărei soție este judecătoare la Curtea de Apel.
Reclamantul susține că la Inspecția Judiciară este fostul procuror general de la Pitești și că nu are posibilitatea de a câștiga procesul.
Curtea constată că nu există un instrument juridic pentru audierea pârâților A. M. și A. S., urmând a se soluționa cauza pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
Reprezentantul pârâtului C. Superior al Magistraturii – Inspecția Judiciară precizează că înțelege să renunțe la soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii.
Curtea ia act de susținerea reprezentantului pârâtului C. Superior al Magistraturii – Inspecția Judiciară în sensul că înțelege să renunțe la invocarea excepției inadmisibilității acțiunii.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Reclamantul G. M. solicită admiterea contestației formulată împotriva rezoluției nr. 3231/2/815 și în cazul în care se constată că există o neregula și abatere disciplinară C. Superior al Magistraturii să sesizeze P..
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, având în vedere că pârâtul a efectuat verificările prealabile în limita competențelor conferite de art. 45 alin. 3 și 4 din Legea 317/2014. Sesizarea petiționarului către Inspecția Judiciară nu presupune obligația Inspecției Judiciare de sancționare a magistraților. În dreptul procesual penal nu există o ierarhie a mijloacelor de probă, ci acționează principiul libertății de apreciere, aplicarea și interpretarea probelor sunt aspecte ce pot fi verificate doar în cadrul procedurii care reglementează plângerea împotriva actelor și măsurilor procurorului. În speța de față nu se discută despre rezoluțiile procurorilor, sesizarea formulată la Inspecția Judiciară nu este o nouă cale de atac, fiind vorba despre efectuarea și verificarea tuturor aspectelor sesizate prin rezoluție.
Având cuvântul în replică, reclamantul susține că nu a criticat rezoluțiile, ci modul infracțional în care s-a procedat în cele două dosare.
Curtea aduce la cunoștință reclamantului că prezenta cauză are ca obiect desființarea rezoluției prin care s-a dispus clasarea sesizării formulată împotriva procurorilor A. S. și A. M..
Reclamantul precizează că nu s-a deplasat vreun inspector care să analizeze aspectele sesizate prin petiție.
Reprezentantul pârâtului arată că reclamantul a uzitat de toate căile de atac, prevăzute de lege, respectiv s-a formulat plângere la procurorul general și ulterior și în instanță.
Reclamantul arată că nu a formulat plângere la procurorul general, fiind emisă o soluție fără să existe plângere. A formulat plângere la procurorul A. S., care nu a dorit să îl audieze și a dat dosarul colegului său C..
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța pe fondul cererii.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 09.10.2014 reclamantul Giolvan M. a solicitat în contradictoriu cu C. Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară desființarea rezoluției nr. 3231/_ din 26.08.2014 prin care s-a dispus clasarea sesizării sale privind unele abateri comise de procurorii A. M. și A. S..
În cuprinsul acțiunii reclamantul arată că a formulat contestație împotriva rezoluției de clasare iar Inspecția Judiciară i-a comunicat scrisoarea nr. 3231/30.09.2014 prin care i-a recomandat să se adreseze instanței de judecată în conformitate cu decizia nr. 397/03.07.2014 a Curții Constituționale publicată în Monitorul oficial nr. 529/16.07.2017.
Mai arată că se impune admiterea contestației, desființarea rezoluției și pe fond admiterea sesizării așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta Inspecția Judiciară s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că sesizarea reclamantului a fost analizată și verificată în termenele și limitele impuse de lege.
Astfel, pârâta arată că în raport de competențele legale ale Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, rezultă că singurele verificări ce țin de atribuțiile sale pot avea ca obiect abaterile disciplinare, în virtutea principiului constituțional, potrivit căruia C. Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a magistraților, pentru faptele prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, fiind supusă controlului conduita magistratului.
Mai arată că în urma efectuării verificărilor prealabile, s-a constatat că, în timpul cercetării penale, procurorul S. A. a administrat acele probe pe care le-a apreciat ca fiind concludente, pertinente și utile unei juste soluționări.
Cum în dreptul procesual penal nu există o ierarhie a mijloacelor de probă, ci acționează principiul libertății de apreciere (libertatea de convingere), aplicarea legii și interpretarea probelor sunt aspecte ce pot fi verificate doar în cadrul procedurii care reglementează plângerea împotriva actelor și măsurilor procurorului.
Pentru a pune în discuție o eventuală abatere disciplinară este necesară efectuarea distincției între încălcarea normelor de procedură ca o greșeală de apreciere, greșeală ce poate fi cenzurată pe calea controlului judiciar și nerespectarea normelor de procedură, în context disciplinar.
Modul diferit de aplicare a normelor de drept material ori procesual nu poate fi considerat o abatere de la îndatoririle de serviciu în sensul exercitării funcției cu rea-credință sau gravă neglijență și nu poate declanșa cercetarea disciplinară.
În cadrul verificărilor prealabile s-a constatat că actele și măsurile procurorului nu au fost infirmate de procurorul ierarhic superior sau de instanța de judecată, ca urmare a plângerii petiționarului, iar orice apreciere a Inspecției Judiciare în legătură cu legalitatea acestora ar reprezenta o încălcare a principiului independenței procurorului, înscris în dispozițiile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată, care statuează că „în măsurile dispuse, procurorul este independent, în condițiile prevăzute de lege". De asemenea, potrivit art. 69 alin. (2) din aceeași lege, nu sunt supuse controlului Consiliului Superior al Magistraturii soluțiile adoptate de procuror.
Astfel, se constată că prin rezoluția contestată, s-au explicitat și argumentat de către inspectorul judiciar aspectele analizate și rezultatul verificărilor prealabile efectuate, ca urmare a petiției reclamantului.
Prin încheierea din 28.01.2015 s-a dispus, în temeiul art. 78 alin. 1 din NCPC și art. 161 din legea 554/2004, introducerea în cauză în calitate de pârâți a procurorilor la care se referă rezoluția de clasare și anume pârâții A. M. și A. S..
Deși legal citați, cu copie de pe acțiunea reclamantului, pârâții A. M. și A. S. nu au formulat întâmpinări.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Prin Rezoluția nr. 3231/_ /2014 din 26.08.2014 emisă de Inspecția Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus clasarea sesizării formulate de reclamantul Giolvan M. privitoare la unele abateri disciplinare săvârșite de procurorii A. M. și S. A. prin rezoluțiile dispuse în dosarele nr. 789/P/2013, 723/P/2013 și 346/P/2010.
Din cuprinsul rezoluției contestate rezultă că motivul pentru care s-a dispus clasarea sesizării îl reprezintă faptul că legalitatea și temeinicia soluției de netrimitere în judecată nu poate forma obiectul analizei Inspecției Judiciare decât în măsura în care ar fi adoptată ca urmare a exercitării funcției cu rea-credință ori gravă neglijență, stabilite în cadrul soluționării plângerilor împotriva soluțiilor de către procurorul ierarhic superior sau de către instanța de judecată, iar Inspecția Judiciară nu se poate substitui acestor instituții și nu are abilitatea legală de a cenzura, confirma sau infirma soluțiile procurorilor.
Curtea reține că în sesizare petentul era nemulțumit de soluțiile de netrimitere în judecată dispuse de procurori precizând că existau probe pentru trimiterea în judecată a numitei S. C.. Reclamantul face referire și la o favorizare a persoanei cercetate de către procurori, însă nu prezintă alte aspecte pentru dovedirea acestei favorizări, decât cel legat de soluțiile dispuse de procurori.
Curtea apreciază că acest motiv invocat de către reclamant în sesizare nu poate reprezenta o abatere disciplinară a procurorilor care au soluționat respectivele dosare penale în condițiile în care rezoluțiile respective nu au fost desființate în vreo cale de atac prevăzută de lege, Inspecția Judiciară neavând competența de a se pronunța asupra soluțiilor dispuse de magistrați în baza competențelor legale ale acestora.
În acest sens, Curtea reține că este corectă invocarea de către pârâtă a dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea 304/2004 potrivit cărora „în măsurile dispuse, procurorul este independent, în condițiile prevăzute de lege” și a dispozițiilor art. 69 alin. 2 din aceeași lege potrivit cărora controlul procurorilor „nu poate viza măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale și soluțiile adoptate”.
Având în vedere cele de mai sus și faptul că nici în cuprinsul sesizării și nici în cuprinsul acțiunii de față reclamantul nu invocă alte argumente ce ar conduce la concluzia săvârșirii unei abateri disciplinare de către procurorii A. M. și A. S., decât aspectul referitor la legalitatea și temeinicia soluțiilor dispuse de procurori în dosarele 789/P/2013, 723/P/2013 și 346/P/2010, ce nu poate fi supus cenzurii Inspecției Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii, Curtea apreciază că soluția dispusă prin rezoluția contestată de clasare a sesizării reclamantului, este temeinică și legală, urmând a respinge acțiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G. M., domiciliat in loc. Bascov, ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. Superior al Magistraturii – Inspecția Judiciară, cu sediul în București, .. 40, Sector 5 și pârâții A. M. și A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
I. C. G. I. P.
Red. ICG
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1250/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2519/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
