Alte cereri. Încheierea nr. 21/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Încheierea nr. 21/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 2174/312/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 21.05.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: O. D. P.

JUDECĂTOR: C. M. C.

GREFIER: E. S. M.

Pe rol se află soluționarea apelului civil formulat de apelanta-pârâtă A. NAȚIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, împotriva sentinței civile nr. 1711/F/08.10.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. M. N. S.A.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta-pârâtă, prin consilier juridic I. A. I., cu împuternicire la fila 10 din dosar, lipsind intimata-reclamantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat Curții faptul că apelanta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 223 N.C.p.c., după care,

La interpelarea Curții, consilierul juridic al apelantei-pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.

Consilierul juridic al apelantei-pârâte solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței civile atacate, iar în subsidiar, menținerea ca temeinic și legal a întregului proces-verbal de constatare, sancționare nr. 4239/04.03.2014, întocmit de A. Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, inclusiv sub aspectul sancțiunii amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 1000 lei.

Cu privire la sentința civilă atacată, apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut în sarcina reclamantei încălcarea art. 31, privind obligația de notificare, dar și încălcarea art. 32, privind prelucrarea nelegală din Legea nr. 677/2001. Astfel că, tribunalul, în mod corect a reținut că modalitatea în care reclamanta a realizat informarea consumatorului nu respectă cerințele impuse de art. 12 din Legea nr. 677/2001. Cu toate acestea, instanța de fond a dispus în mod netemeinic înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 1000 lei, care este sancțiunea minimă aplicabilă în acest caz, cu sancțiunea avertismentului, ținând cont de faptul că nu s-ar fi făcut o corectă apreciere a principiului proporționalității în cauză. În acest sens, la stabilirea sancțiunii s-a ținut cont de respectarea art. 5 pct. 5 din OUG nr. 2/2001 și art. 21 pct. 3 din OUG nr. 2/2001, astfel că s-a ținut cont atât de aspectele legale, respectiv încălcarea art. 32 din Legea nr. 677/2001, aspecte legate de principiul proporționalității, cât și de culpabilitatea reclamantei care a încercat să împiedice realizarea investigației.

În legătură cu principiul proporționalității, susține că în mod greșit instanța de fond a considerat că investigația trebuia să fie limitată numai la plângerea în baza căreia s-a demarat această investigație. În acest sens, invocă art. 21 din Legea nr. 677/2001, în sensul că investigațiile se fac din oficiu sau la plângere. În mod corect instanța de fond a reținut că nu au fost respectate condițiile art. 12 din Legea nr. 677/2001, însă informarea trebuia să fie clară, permanentă, completă și continuă.

Menționează că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că s-ar fi făcut informarea prin intermediul unui afiș aflat în interiorul clădirii, însă acest afiș nu exista. În procesul-verbal s-a consemnat faptul că existau numai două pictograme în exteriorul clădirii.

Cu privire la informare, apreciază că trebuie respectate atât prevederile art. 12 din Legea nr. 677/2001, cât și ale Deciziei nr. 52/2012, astfel că informarea trebuie să se facă asupra operatorului care realizează informarea, asupra scopurilor în care se face prelucrarea, asupra destinatarilor și asupra drepturilor persoanelor vizate, inclusiv asupra dreptului de a se opune cu o cerere de a se adresa operatorului. Operatorul nu a respectat prevederile art. 12 din Legea nr. 677/2001 și nu a făcut informarea inclusiv cu privire la dreptul de a se adresa operatorului cu o plângere.

Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 N.C.p.c., urmează a amâna pronunțarea, sens în care,

DISPUNE :

Amână pronunțarea la data de 28.05.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

O. D. P. C. M. C.

GREFIER

E. S. M.

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 28.05.2015

CURTEA,

În aceeași compunere și pentru aceeași considerente, urmează a amâna pronunțarea, sens în care,

DISPUNE :

Amână pronunțarea la data de 04.06.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

O. D. P. C. M. C.

GREFIER

E. S. M.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 29

Ședința publică din data de 04.06.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: O. D. P.

JUDECĂTOR: C. M. C.

GREFIER: E. S. M.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta-pârâtă A. NAȚIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, împotriva sentinței civile nr. 1711/F/08.10.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. M. N. S.A.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 21.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la datele de 28.05.2015 și 04.06.2015, când a decis următoarele:

CURTEA,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia sub nr._ la data de 22.04.2014, reclamantul M. N. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL a solicitat anularea procesului verbal de contravenție nr. 4239/04.03.2014.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că prin procesul verbal menționat a fost sancționat cu amendă contravențională însumă de 1500 lei pentru că nu a respectat Legea 677/2001 pentru nerespectarea prevederilor art. 31 și 32. Solicită să se constate nulitatea procesului verbal întrucât acesta este nesemnat de către contravenientă, dar nici de vreun martor. Apreciază că cele reținute în procesul verbal sunt nereale întrucât, potrivit prevederilor legale, a adus la cunoștință consumatorilor faptul că unitatea este supravegheată video, fiind lipite pictograme în două locuri vizibile cu informații complete. Arată că a fost nevoit să monteze camerele video pentru că au fost dese incidente (furturi, violențe) și pentru a descuraja astfel de acte huliganice. De asemenea, arată că după 5 zile imaginile captate se șterg.

Prin sentința civilă nr. 1714/14.07.2014 Judecătoria Slobozia a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița reținând incidența art. 35 al. 3 din Legea 677/2001 care prevede că împotriva proceselor verbale de contravenție se poate face plângere la secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub același număr la data de 19.08.2014.

Prin sentința civilă nr. 1711/8.10.2014, Tribunalul Ialomița – Secția Civilă a admis în parte plângerea contravențională, a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție nr. 4239/04.03.2014 pentru contravenția prev. de art. 32 rap. la art. 12 din Legea 677/2001 cu sancțiunea avertismentului și a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal nr. 4239/04.03.2014 (filele 5-9) s-a constatat săvârșirea de către reclamant a următoarelor fapte:

-Omisiunea de a notifica și notificarea cu rea-credință, prev. de art. 31 din Legea 677/2001 sub forma omisiunii de a notifica faptul că . prelucrează date cu caracter personal prin intermediul sistemului de supraveghere vido încă din aul 2011 și avea obligația conform art. 22 al 1 să notifice această prelucrare înainte de începerea prelucrării de date;

-Prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal, prev. de art. 32 din Legea 677/2001 sub forma încălcării art. 12 din Legea 677/2001 și art. 11 din Decizia nr. 52/2012 întrucât . a furnizat persoanelor vizate toate informațiile prev. de art. 12 din Legea 677/2001 ;

-Prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal, prev. de art. 32 din Legea 677/2001 cu nerespectarea art. 4 al. 1 lit. c din Legea 677/2001 întrucât . date cu caracter personal, respectiv imagini în mod excesiv, captând și stocând imagini prin intermediul camerelor de supraveghere amplasate în exterior, pe spațiul public;

-Neîndeplinirea obligațiilor privind confidențialitatea și aplicarea măsurilor de siguranță, prev. de art. 33 din Legea 677/2001 sub forma neîndeplinirii obligațiilor privind aplicarea măsurilor de securitate încălcând astfel art. 20 al. 2 întrucât . a adoptat un nivel de securitate adecvat în ceea ce privește riscurile privind prelucrarea, cu toate că avea această obligație potrivit legii.

Pentru aceste fapte au fost aplicate reclamantei următoarele sancțiuni:

-Amendă în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 31 din Legea 677/2001, în temeiul art. 35 din Legea 677/2001 rap. la art. 5 și 8 din OG 2/2001;

-Amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 32 rap. la art. 12 din Legea 677/2001, în temeiul art. 35 din Legea 677/2001 rap. la art. 5 și 8 din OG 2/2001;

-Avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 32 rap. la art. 4 din Legea 677/2001, în temeiul art. 35 din Legea 677/2001 rap. la art. 5 și 7 din OG 2/2001;

-Avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 33 rap. la art. 20 din Legea 677/2001, în temeiul art. 35 din Legea 677/2001 rap. la art. 5 și 7 din OG 2/2001.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța, analizând conținutul acestuia, a constatat faptul că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și 19 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.

Relativ la nesemnarea procesului-verbal contestat de reprezentantul reclamantei sau de un martor, instanța a reținut că agentul constatator a arătat faptul că procesul verbal a fost întocmit ulterior controlului efectuat la sediul reclamantei și s-a dispus comunicarea acestuia prin poștă cu confirmare de primire. Se mai reține în cuprinsul procesului verbal că nu a fost posibilă înmânarea unei copii la momentul controlului deoarece echipa de control a fost dată afară și a fost nevoită să apeleze la organele de cercetare pentru a recupera procesul verbal încheiat cu ocazia controlului care a fost în parte deteriorat și distrus. Prin urmare, pârâta a justificat în acest fel lipsa semnăturii reprezentantului legal, dar și a semnăturii martorului întrucât procesul verbal fiind încheiat la sediul pârâtei, nu exista posibilitatea semnării acestuia de către un martor în condițiile în care nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.

Întrucât numai lipsa mențiunilor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 atrage nulitatea absolută a procesului verbal, lipsa celorlalte mențiuni determinând numai nulitatea relativă a procesului verbal, rezultă că și nesemnarea procesului de către contravenient sau de către un martor este sancționată cu nulitatea relativă în condițiile în care se dovedește că vătămarea produsă nu poate fi înlăturată în alt mod, fapt ce nu s-a întâmplat în cauză.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că din probele administrate rezultă că cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție sunt conforme realității. Din declarația martorului audiat la solicitarea reclamantei rezultă că într-adevăr există camere de supraveghere video în incinta localului, imaginile captate fiind stocate pentru o perioadă de 5 zile, iar DVR-ul se află amplasat în garaj, nefiind luate cu privire la acesta măsuri de siguranță.

În ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina reclamantei referitoare la omisiunea notificării privind prelucrarea datelor cu caracter, instanța reține că, potrivit art. 22 al. 1 din Legea 677/2001, operatorul este obligat să efectueze notificarea autorității de supraveghere, înainte de efectuarea oricărei prelucrări. La data de 08.04.2014, după controlul efectuat la data de 04.03.2014, . transmis pârâtei un e-mail înregistrat la aceasta sub nr. 4767 la care a atașat un formular de notificare, însă acesta nu a fost completat corespunzător, neputând fi înscris în Registrul de Evidență a Prelucrării Datelor cu caracter Personal. Prin depunerea acestei notificări, reclamanta recunoaște astfel inexistența unei notificări depusă potrivit Legii 677/2001.

Referitor la a doua faptă constând în prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal în sensul că nu a furnizat personalelor vizate toate informațiile prevăzute de art. 12 din Legea 677/2001, instanța a reținut din declarația martorului că informarea consumatorilor era făcută prin două afișe pe care se menționa că incinta este supravegheată video.

Potrivit at. 12 din Legea 677/2001, personale vizate de prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie informate cu privire la:

a) identitatea operatorului și a reprezentantului acestuia, dacă este cazul;

b) scopul în care se face prelucrarea datelor;

c) informații suplimentare, precum: destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor; dacă furnizarea tuturor datelor cerute este obligatorie și consecințele refuzului de a le furniza; existența drepturilor prevăzute de prezenta lege pentru persoana vizată, în special a dreptului de acces, de intervenție asupra datelor și de opoziție, precum și condițiile în care pot fi exercitate;

d) orice alte informații a căror furnizare este impusă prin dispoziție a autorității de supraveghere, ținând seama de specificul prelucrării.

Prin urmare, tribunalul reține că modalitatea în care reclamanta a realizat informarea consumatorilor nu respectă cerințele impuse de art. 12 din Legea 677/2001.

Instanța a constatat că din probele administrate rezultă săvârșirea de către reclamantă și a celorlalte două contravenții reținute în sarcina sa, respectiv prelucrarea de date cu caracter personal în mod excesiv prin stocarea și captarea de imagini prin intermediul camerelor de supraveghere amplasate la exterior, orientate spre spațiul public și neadoptarea unui nivel de securitate adecvat în ceea ce privește riscurile privind prelucrarea datelor cu caracter personal. Chiar prin acțiunea promovată, reclamanta nu a adus critici cu privire la existența acestor două fapte.

Cu toate acestea, relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimat, instanța a reținut următoarele:

Art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

În ceea ce privește prima faptă, instanța a reținut că, deși ulterior controlului reclamata a încercat să-și îndeplinească obligația de notificare, prin necompletarea corespunzătoare a formularului aferent acestei operațiuni, nici până în prezent nu este înregistrată în Registrul de Evidență a Prelucrării Datelor cu caracter Personal. Prin urmare, cu privire la această contravenție, tribunalul constată că s-a aplicat minimul sancțiunii prevăzută de lege care corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite în condițiile în care este vorba despre o contravenție continuă care durează din anul 2011 când au fost instalate camerele video.

În ceea ce privește a doua faptă, instanța a reținut că nu toate camerele video instalate erau funcționale, că din afișul aflat în interiorul localului se putea stabili o parte a informațiilor prev. de art. 12 din Legea 677/2001 referitoare la existența sistemului de supraveghere, identitatea operatorului și existența înregistrării imaginilor. De asemenea, nu a existat nicio plângere referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal din partea vreunei persoane a cărei imagine a fost stocată de reclamantă. Plângerea formulată de Piceava V. în temeiul căreia s-a efectuat controlul la reclamantă se referea la o cameră video amplasată în exterior cu privire la care s-a constatat atât în procesul verbal de contravenție, cât și în adresa nr. R/_/27.06.2014 emisă de IPJ Ialomița (fila 13) că nu era funcțională.

Astfel, instanța a considerat că sancțiunea aplicată de către intimat cu privire la această faptă nu respectă principiul proporționalității cu fapta săvârșită.

Instanța a apreciat că sancțiunea pecuniară aplicată petentei este excesivă prin raportare la criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/ 2001, având în vedere, pe de o parte, gradul real de pericol social al faptei determinat de împrejurările concrete în care a fost săvârșită, urmarea efectiv produsă iar, pe de altă parte, circumstanțele petentei, motiv pentru care va proceda la o înlocuire a sancțiunii amnezii contravenționale (1000 lei) pentru această faptă cu cea a avertismentului, considerând că aplicarea sancțiunii avertismentului este o măsură suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru atenționarea petentei cu privire la conduita sa viitoare.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta criticând înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment pentru fapta prevăzută de art. 32 din Legea 677/2001, prin încălcarea art. 12 din această lege, raportat la modalitatea de individualizare a sancțiunii, corelat cu regula proporționalității sancțiunii contravenționale.

A invocat dispozițiile art. 5 pct. 5, art. 21 pct. 3 din O.G. 2/2001 susținând că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale este determinat de importanța și rolul valorii sau relației sociale care a fost prejudiciată.

Apelanta menționează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei a luat în considerare aspecte de ordin legal, respectiv încălcarea art. 32 din Legea 677/2001, întrucât intimata a prelucrat date cu caracter personal (imagini) în mod excesiv, captând și stocând imagini prin intermediul camerelor de supraveghere amplasate în exterior, pe spațiul public (trotuar și drum stradal), până la data investigației, respectiv a întocmirii procesului-verbal.

A luat în considerare și aspecte referitoare la principiul proporționalității reținând că intimata, în calitate de operator de date cu caracter personal, are obligația respectării Legii 677/2001 și că la sediul acesteia, cu ocazia controlului, s-a constatat că erau lipite două pictograme, în zonele de acces în incinta societății, fără a fi făcută o informare completă conform art. 12 din Legea 677/2011 și art. 11 din Decizia nr. 52/2012 a A.N.S.P.D.C.P.

Astfel, intimata nu a făcut dovada unei informări complete asupra identității operatorului sau a scopului prelucrării și nici dovada informării persoanelor vizate asupra drepturilor lor și asupra modului de exercitare a acestora, informații care erau necesar a fi aduse la cunoștința tuturor persoanelor care au fost monitorizate prin camerele de supraveghere, inclusiv angajați ai barului, în mod clar și permanent.

Intimata desfășura activitatea de supraveghere în mod continuu, începând cu data de 5.12.2011 și nu a prezentat nicio dovadă de comunicare către angajați a informațiilor prevăzute la art. 12 alin. 1 din Legea 677/2001.

A mai susținut că a avut în vedere și aspecte referitoare la culpabilitatea intimatei, la împrejurările în care s-a desfășurat investigația, respectiv împiedicarea obținerii de informații sau documentele cerute de organul de control în vederea exercitării atribuțiilor sale pentru clarificarea aspectelor sesizate prin petiția nr. 932/18.01.2014, precum și comportamentul reprezentantului intimatei care a deposedat echipa de control de procesul-verbal de contravenție și a încercat distrugerea acestuia.

Modul corect al autorității de a acționa a fost desconsiderat de reprezentanții intimatei, prin atitudinea reprobabilă, prin limbajul și comportamentul neadecvat și prin refuzul de a furniza informațiile solicitate de un organ de control al statului român.

Referitor la reținerile instanței de fond de la pagina 4 a sentinței a arătat că informarea persoanelor vizate trebuie să fie completă, permanentă și continuă, că a existat o plângere (petiția nr. 932/18.01.2014) referitoare la sistemul de supraveghere video utilizat de intimată și chiar dacă nu ar fi existat o plângere, autoritatea ar fi putut să efectueze o investigație la intimată, în temeiul art. 21 lit. g din Legea 677/2001.

Depunerea unei plângeri nu reprezintă un criteriu de individualizare a sancțiunilor aplicate, dar la stabilirea sancțiunii s-a avut în vedere că numărul de persoane vizate este mult mai mare în cazul prelucrării prin mijloace de supraveghere video decât în cazul altor prelucrări, raportat și la perioada de timp în care s-a realizat această supraveghere (2011 – 2014).

La stabilirea sancțiunii s-a ținut cont și de faptul că lipsa informării complete a persoanelor vizate (inclusiv asupra drepturilor lor și a posibilității de a se adresa operatorului), face imposibilă exercitarea dreptului de a se adresa cu cerere intimatei reclamante S.C. M. N. S.A. sau plângere Autorității Naționale de Supraveghere, explicând în acest fel și lipsa unor plângeri (la care face referire Tribunalul Ialomița), deși sistemul era funcțional la data investigației.

S-a ținut cont, de asemenea, și de faptul că intimata reclamantă nu a furnizat informațiile solicitate de A. Națională de Supraveghere, la momentul investigației, conform solicitării organului de control, mai mult, reclamanta împiedicând clarificarea aspectelor de fond legate de legalitatea prelucrărilor de date cu caracter personal.

A. Națională de Supraveghere a individualizat corect fapta săvârșită de intimata reclamantă, respectiv încălcarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 677/2001, astfel că la aplicarea amenzii, la minimum – 1000 lei, în condițiile în care limita maximă ce se poate aplica în cazul săvârșirii aceste contravenții este 25.000 lei, s-a ținut cont de caracterul continuu al faptelor reținute în sarcina sa, începând cu anul 2011 și până la data controlului – 4.03.2014.

În cazul de față nu se ridică problema sancțiunii aplicate de către A. Națională de Supraveghere în calitate de organ de supraveghere și control, ci mai degrabă se poate pune în discuție gravitatea faptei săvârșite de intimata reclamantă ..A., care, prin conduita reprezentanților săi și prin modul de a acționa în contextul dat, a încălcat prevederi legale exprese în domeniu protecției datelor cu caracter personal.

Transformarea amenzii aplicate de A. Națională de Supraveghere în avertisment, în condițiile în care intimata reclamantă a încălcat regulile de protecție a datelor, ar fi de natură să încurajeze comportamentul acesteia de încălcare a drepturilor sau intereselor persoanelor fizice și chiar de încurajare a persistenței în săvârșirea unor astfel de fapte.

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea apreciază că apelul este nefondat, față de următoarele considerente:

Prin procesul-verbal nr. 4239/04.03.2014 întocmit de apelanta pârâtă s-a constatat săvârșirea de către intimatul reclamant a următoarelor fapte:

Pentru aceste fapte au fost aplicate reclamantei următoarele sancțiuni:

-Amendă în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 31 din Legea 677/2001, în temeiul art. 35 din Legea 677/2001 rap. la art. 5 și 8 din OG 2/2001;

-Avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 32 rap. la art. 4 din Legea 677/2001, în temeiul art. 35 din Legea 677/2001 rap. la art. 5 și 7 din OG 2/2001;

-Avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 33 rap. la art. 20 din Legea 677/2001, în temeiul art. 35 din Legea 677/2001 rap. la art. 5 și 7 din OG 2/2001.

Instanța de fond a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată pentru cea de-a doua contravenție cu sancțiunea avertisment, apreciind că este o măsură suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru atenționarea petentei cu privire l a conduita sa viitoare.

Curtea apreciază că această soluție a instanței este legală în raport de dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora: „(5) Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Instanța de fond a avut în vedere aceste criterii de individualizare a sancțiunii contravenționale la înlocuirea amenzii cu avertisment, menționând în concret, în considerentele sentinței, împrejurările în raport de care a apreciat că sancțiunea avertisment este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

În acest sens Curtea reține că în zonele de acces în local existau lipite 2 pictograme conținând informații dintre cele prevăzute de art. 12 din Legea 677/2011, cele privitoare la existența sistemului de supraveghere video, identitatea operatorului, existența înregistrării imaginilor, că nu toate camerele video instalate erau în stare de funcționare, astfel cum rezultă din adresa nr. R/290.118 din 27.06.2014 emisă de I.P.J. Ialomița - Poliția Mun. Slobozia – Biroul de Investigații Criminale.

Împrejurarea invocată în cererea de apel, aceea că intimata nu a realizat o informare completă, conform art. 12 din Legea 677/2001 și art. 11 din Decizia A.N.S.P.D.C.P. nr. 52/2012, nu este de natură să afecteze legalitatea și temeinicia sentinței, câtă vreme cele mai multe dintre informațiile reglementate de aceste prevederi au fost aduse la cunoștința persoanelor vizate.

Existența unei plângeri referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal este irelevantă în soluționarea cauzei având în vedere dispozițiile art. 21 lit. g din Legea 677/2001 potrivit cărora autoritatea efectuează investigații din oficiu sau la primirea unor plângeri ori sesizări.

Se mai face referire în cererea de apel la atitudinea și comportamentul intimatei care a împiedicat desfășurarea investigației și a refuzat să colaboreze la efectuarea acesteia.

Sub acest aspect, Curtea reține că la pag. 4 a procesului-verbal de contravenție se menționează că echipa de control a fost dată afară și a fost nevoită să apeleze la organele de cercetare pentru a recupera procesul-verbal încheiat cu ocazia controlului. Acesta a fost în parte, deteriorat și distrus.

Se constată că această împrejurare este ulterioară încheierii procesului-verbal de contravenție, fiind solicitată intervenția organelor de cercetare pentru recuperarea procesului-verbal, astfel încât nu constituie o împrejurare în care a fost săvârșită fapta, pentru a putea fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii.

Față de toate aceste considerente, constatând că sentința este legală și temeinică, în temeiul art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă A. NAȚIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, cu sediul în București, sector 1, ., nr. 28-30, împotriva sentinței civile nr. 1711/F/08.10.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. M. N. S.A., cu sediul în Slobozia, ., jud. Ialomița, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

O. D. P. C. M. C.

GREFIER

E. S. M.

Red. C.M.C./Thred. R.O. 4 ex./6.07.2015

Jud. fond M. I./T. Ialomița

← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3195/2015....		Pretentii. Decizia nr. 1499/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Alte cereri. Încheierea nr. 21/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Alte cereri. Încheierea nr. 21/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI