Anulare act administrativ. Sentința nr. 1153/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1153/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 944/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1153
Ședința publică din data de 23.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. M. V.
GREFIER: C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C. NAȚIONALĂ "POȘTA ROMÂNĂ" S.A. în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ DE INSPECȚIE ECONOMICO-FINANCIARĂ, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta prin consilier juridic cu delegație pe care o depun la dosar și pârâta prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 03.04.2015 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 130 și 131 Codul de Procedură Civilă, acordă cuvântul asupra competenței instanței.
Părțile prezente prin reprezentanți, învederează faptul că această instanță este competentă să soluționeze prezenta cerere.
Curtea, constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 teza a II-a și alin. 3 din Legea 554/2004.
Reclamanta, prin consilier juridic, învederează instanței că prin adresa emisă la data de 19.03.2015 i s-a pus în vedere să depună la dosar înscrisuri doveditoare, însă la dosar au fost depuse aceste înscrisuri.
Curtea îi aduce la cunoștință reclamantei faptul că acea mențiune reprezintă o formulare tip și nu implică obligația acesteia de a depune la dosar alte înscrisuri, în măsura în care acestea au fost depuse.
Pârâtul, prin consilier juridic depune la dosar documentația care a stat la baza emiterii actului contestat, comunicând un exemplar către reclamantă.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită acordarea unui termen pentru a putea lua cunoștință de conținutul documentației.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei, apreciind că față de soluția dată de pârât prin decizia contestată nu se impune amânarea pentru studierea documentației, după care nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat acordă cuvântul asupra probelor.
Părțile prezente, prin reprezentanți solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Curtea în temeiul dispozițiilor art. 255 și art. 258 alin. 1 Codul de Procedură Civilă, încuviințează proba cu înscrisuri, pentru ambele părți după care, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cererii.
Reclamanta, prin consilier juridic solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată. Pe tardivitate, arată că au fost respectate prevederile Legii 554/2004, existând elemente suficiente care au dus la introducerea contestației în termenul de 6 luni, având în vedere că era necesar să se cunoască rezultatul contestației împotriva procesului-verbal, fiind redusă contravenția de la 10 000 lei la 5000 lei.
Pe fondul cauzei, au existat motive obiective, care pot fi asimilate unei erori de fapt, și anume depășirea indicatorilor cheltuieli operaționale. Această depășire a fost determinat de alți doi indicatori și anume cheltuieli cu amenzi și penalități.
Ce doi indicatori sunt în corelație directă, prin urmare depășirea indicatorului cheltuieli operaționale a influențat și celălalt indicator, și anume vânzări de mărfuri. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii. Dispozițiile legii contenciosului administrativ sunt foarte clare, iar reclamanta a depășit termenul de contestare a dispozițiilor obligatorii, prin urmare soluția din decizia nr. 46/2014 este corectă.
În ceea ce privește fondul cauzei, învederează că este depusă la dosar o adresă, care provine de la reclamantă și prin care aceasta își însușește Dispoziția, făcând demersuri pentru reglementarea situației.
Reclamanta, prin consilier juridic ,arată că acea Dispoziție este executorie și a fost obligată să o pună în executare.
Curtea declară dezbaterile închise și reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Prin cererea introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 13.02.2015, sub nr._ , reclamanta C. Naționala "Posta R." S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generala de Inspecție Economico-Financiară, contestând Decizia nr. 46/P/12.08.2014 emisa de Ministerul Finanțelor Publice - Biroul de soluționare a plângerilor prealabile, ca urmare a soluționații plângerii prealabile formulate împotriva Dispoziției obligatorii nr._/19.12.2013 emisa de Direcția Generala de Inspecție Economico-Financiara, precum si împotriva Dispoziției obligatorii nr._/19.12.2013 emisa de Direcția Generala de Inspecție Economico-Financiara.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că prin plângerea prealabila formulata a solicitat revocarea masurilor dispuse in cuprinsul dispoziției obligatorii nr._/19.12.2013, având in vedere ca depășirea indicatorului cheltuielile privind mărfurile cu 0,2% in anul 2012 fata de nivelul bugetat nu poate fi considerata nerespectare a prevederilor art. 8/2 alin. 1 litera c din O.U.G. 79/2008, întrucât indicatorul bugetar "venituri din vânzarea mărfurilor" a fost depășit cu 3,4%, acești doi indicatori aflandu-se in corelație directa.
Prin adresa nr._/02.07.2014, Direcția Generala de Inspecție Económico-Financiara a comunicat referatul cu propuneri de soluționare a plângerii formulate de C.N. ,, Posta R. S.A., in sensul respingerii acesteia pentru neindeplinirea condițiilor de procedura, precum si pentru neindeplinirea condițiilor de fond in sensul ca plângerea prealabila este neîntemeiata.
Menționează reclamanta că, în ceea ce privește, termenul de formulare a plângerii prealabile, a avut in vedere dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea 554/2004, care dispun în sensul că ,,este îndreptățită sa introducă plângerea prealabila si persoana vătămata . său sau ., printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul in care a luat cunoștința, pe orice cale de existenta acestuia, in limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin.7".
Raportat la aceasta prevedere legala, precizează ca au existat motive temeinice care au îndreptățit-o sa procedeze la introducerea plângerii prealabile in termenul legal de 6 luni, respectiv faptul pe rolul Tribunalului București se afla dosarului nr._/300/2013, având ca obiect plângere contravenționala împotriva procesului- verbal de contravenție ./2009 nr._/20.06.2013, prin care conducătorul unității a fost amendat contravențional pentru fapta constand in aceea ca ,,in exercițiul financiar al anului 2012 au fost depășite in structura nivelul de cheltuieli aprobat prin bugetul de venituri si cheltuieli, in conformitate cu H.G. 738/2012", fiind vorba de aceeași situație de fapt cu cea reținuta prin Dispoziția obligatorie nr._/19.12.2013 emisa de Direcția Generala de Inspecție Economico-Financiara.
Prin urmare, soluționarea acestui dosar avea o înrâurire hotărâtoare asupra prezentei dispoziții obligatorii pe care a contestat-o prin plângere prealabila.
Pe fondul cauzei, a arătat reclamanta că dispoziția obligatorie nu este întemeiată, existând motive obiective cu privire la capitolele bugetare la care s-au înregistrat depășiri.
In drept, au fost invocate disp. O.U.G. 79/2008, actualizata, cu modoficarile si completările ulterioare, O.G. 92/2003, privind Codul de Procedura Fiscala, cu modificările si completările ulterioare, precum si pe dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările si completările ulterioare.
In probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâtul, Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că acțiunea reclamantei nu este întemeiată, urmând a fi respinsă pentru considerentele ce urmează:
Reclamanta a formulat la data de 24.06.2014 plângerea prealabilă împotriva Dispoziției obligatorii nr._/19.12.2013, înregistrată la C.N. Posta R. SA sub nr. 101/7804/20.12.2013.
Constatând că plângerea prealabilă nu a fost depusă în termenul legal de 30 zile de la data comunicării, termen reglementat de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Legea contenciosului administrativ, că nu este semnată de reprezentatul legal al operatorului economic, directorul general, domnul A. P. sau de un împuternicit al acestuia, precum și că nu poartă ștampila C. N. Poșta Română, încălcându-se astfel prevederile art. 34 alin. (1) din Anexa 1 la Hotărârea Guvernului nr. 101/2012, pârâtul a respins prin decizia 46/P/12.08.2014 plângerea prealabilă, ca nedepusă în termen.
Curtea, contrar susținerilor reclamantei, consideră că soluția adoptată de pârât prin actul administrativ contestat este legală.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, ”(1) înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
Textul de care se prevalează reclamanta, art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 are in vedere plângerea formulata de o persoana terță față de actul presupus vătămător, ”act administrativ adresat altui subiect de drept”, ceea ce nu este cazul in speța de fata, actul fiind adresat direct reclamantei, C.N Posta R..
Raportat la această situație, rămâne fără relevanță motivul invocat de reclamantă privitor la așteptarea soluției împotriva procesului-verbal de contravenție ./2009 nr._/20.06.2013, prin care conducătorul unității a fost amendat contravențional, reținându-se aceeași situație de fapt.
Câtă vreme nu a înțeles să formuleze o cerere de repunere în termen, în cadrul căreia să fie analizat motivul considerat temeinic pentru depășirea acestuia, reclamanta a depus, într-adevăr, contestația administrativă cu nerespectarea termenului legal de decădere, situație în care decizia de soluționare 46/P/12.08.2014 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor normative, Curtea considerând de prisos a se proceda la analiza pe fond a cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta C. NAȚIONALĂ "POȘTA ROMÂNĂ" S.A. cu sediul în sector 2, București, . în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ DE INSPECȚIE ECONOMICO-FINANCIARĂ cu sediul în sector 5, București, ..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se va depune la C. – secția a VIII-a.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
R. M. V. C. I. Ș.
Red./tehnored.RMV/4 ex./08.05.2015
2 comunicări/
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3996/2015. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3475/2015.... → |
|---|
