Pretentii. Decizia nr. 1499/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1499/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 35244/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1499
Ședința publică de la 12 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI pentru ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.5466/15.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. V., intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „anulare act administrativ-taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare de este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 alin.1 pct.2 C., Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5466/15.09.2014 Tribunalul București – secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul M. V. și a obligat pârâta Administrația Sectorului 2 a Finanțelor Publice la plata către reclamantă a sumei de 4759 lei cu titlu de taxă poluare.
Totodată, a admis cererea de chemare în garanție formulată de AFP S. 2 București
și a obligat chemata în garanție AFM să achite pârâtei AFP sector 2 București suma de 4759 lei la plata căreia a fost obligată pârâta AFP sector 2 București către reclamant, actualizata cu dobânda legala de la data de 05.12.2012 reprezentând data plății și până la restituirea efectivă.
În final, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 600 lei reprezentând taxa de timbru si onorariu avocat.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, arătând că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fond, recurenta arată că autoritățile naționale au libertatea de a institui taxe și că legea internă este în concordanță cu dreptul comunitar.
Mai arată recurenta că măsura actualizării sumei este nelegală și că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele dosarului, curtea constată că instanța de fond a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care recurenta-pârâtă este autoritatea care a perceput taxa de la intimatul-reclamant, între aceste părți existând raportul de drept fiscal care a generat litigiul.
Pe fond, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 07.04.2011 în cauzele T. vs. Statul român, N. vs. Statul român și ulterior cauza C. vs. Statul român, în care s-a reținut că taxa la a cărei plată a fost obligată partea reclamantă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrară art. 110din TFUE. Așa fiind, soluția instanței cu privire la obligația de restituire a sumelor încasate este corectă, fiind în acord cu normele dreptului comunitar, toate criticile recurentei cu privire la acest aspect fiind nefondate.
În plus, Curtea observă că instituirea unei taxe este opțiunea legiuitorului național, însă această opțiune nu trebuie să contravină normelor comunitare ce sunt obligatorii pentru toate autoritățile române, inclusiv pentru recurentă.
Curtea mai reține că încasarea unei taxe fără temei legal constituie un fapt ilicit cauzator de prejudicii. Prin urmare, în cauză este aplicabil principiul reparării integrale a prejudiciului care presupune inclusiv acoperirea lipsei de folosință a sumei achitate nelegal, prin plata dobânzilor.
În final, Curtea constată că partea reclamantă a fost nevoită să recurgă la concursul justiției datorită conduitei culpabile a pârâtei. Aceasta din urmă, fiind parte căzută în pretenții, datorează cheltuieli de judecată.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 496 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
Î NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI pentru ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.5466/15.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. V., intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2015
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. C. VladDaniel G. SeverinIonel R.
GREFIER
E. Chirănuș
| ← Alte cereri. Încheierea nr. 21/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2167/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
