Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 869/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 869/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1840/122/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

Decizia civilă nr.869

Ședința publică din 12.02.2015

Curtea constituită din:

Președinte: S. D. G.

Judecător: R. I.

Judecător: V. D. C.

Grefier: T. M.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă P. C. prin Primar împotriva sentinței civile nr.758/12.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. Secția Civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă D. E., având ca obiect „refuz acordare drepturi”.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă, prin avocat G. I. cu împuternicire avocațială la fila 3 dosar și intimata reclamantă D. E., personal, identificată cu carte de identitate cu datele notate în caietul grefierului de ședință.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că nu s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:

Intimata reclamantă, personal, depune la dosar înscrisuri în dovedirea daunelor morale.

Avocatul recurentei pârâte învederează faptul că instanța de fond a respins cererea de solicitare a daunelor morale ca nedovedite și reclamanta nu a formulat recurs. Prin urmare, depunerea acestor înscrisuri la acest moment, excede cadrului procesual dedus judecății.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii orale.

Avocatul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în principal, în sensul admiterii excepțiilor invocate și în subsidiar, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale de folosință a Primăriei, consideră că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal a respins excepția, în condițiile în care a anulat în parte o dispoziție emisă de primarul Comunei C.. Or reclamanta a formulat acțiune în contradictoriu cu P. C.. Prima instanță nu și-a exercitat rolul activ în sensul de introducerii în cauză a Primarului Comunei C..

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei C., consideră de asemenea că a fost respinsă în mod greșit de instanța de fond. În conformitate cu art.44 legea nr.448/2006, primăria nu avea nici un fel de obligație legală de a primi cererea reclamantei. Conform art.42 alin.5 din aceeași lege, reclamanta era obligată să depună opțiunea la Direcția județeană și nu la Primărie. Instituția Primăriei nu a făcut altceva decât să vină în sprijinul reclamantei, fără să aibă vreo obligație legală în acest sens.

În ceea ce privește fondul cauzei, învederează faptul că reclamanta a depus cererea nr.5233/18.07.2013 la sediul Primărie . acesteia că anexează certificat de încadrare în grad de handicap al mamei și copia buletinului mamei sale. S-a constat însă că cererea a fost însoțită numai de copia certificatului, nu și de copia actului de identitate, situație în care funcționarii Primăriei au întreprins demersuri în vederea completării dosarului. Ulterior complinirii lipsurilor, în data de 01.08.2013, P. a solicitat Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G. acordul cu privire la aprobarea indemnizației, acordul fiind dat la 06.08.2013, iar la 09.08.2013 Primarul Comunei C. a emis Dispoziția nr.74 prin care s-a acordat reclamantei D. E. indemnizația începând cu luna septembrie 2013.

Instanța de fond i-a dat dreptate reclamantei, apreciind că indemnizația trebuia acordată începând cu luna imediat următoare indiferent dacă dosarul era complet sau nu. Însă este un non sens. La dosarul cauzei sunt depuse acte care dovedesc faptul că P. nu a fost de rea credință. Indemnizația nu poate fi acordată în lipsa dosarului complet întocmit. De asemenea, indemnizația nu poate fi acordată decât unei persoane îndreptățite. Solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.

Intimata reclamantă, personal, învederează faptul că dosarul pe care l-a depus era complet. Contrar susținerii intimatei pârâte, la dosar există copia de pe buletinul mamei pe care se menționează „conform cu originalul”. La pct.57 alin.4 din legea nr.448/2006 se prevede faptul că plata indemnizației se acordă din luna următoare de când a fost depusă cererea însoțită de actele necesare. Arată că a completat dosarul în data de 30 iulie când a transmis pe fax, din nou, copia actului de identitate al mamei sale. Însă faxul a fost înregistrat în ziua următoare transmiterii, respectiv în luna august. Menționează și faptul că a fost angajată a Primăriei, adresa unde locuiește fiind cunoscută de funcționarii primăriei. Depune la dosar originalul adresei nr.6125/10.09.2013 împreună cu plicul în care i-a fost comunicată această adresă, de unde rezultă că i se cunoștea adresa de domiciliu. Menționează și faptul că dosarul depus la Primărie a fost rătăcit.

Curtea declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.

CURTEA,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G., Secția Civilă sub nr._ /27.08.2013, reclamanta D. E., prin curator D. P., a chemat în judecată pârâta P. ., prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâtei la plata indemnizației de însoțitor pentru mama sa D. E. începând cu luna august 2013, precum și la acordarea daunelor materiale și morale.

Prin sentința civilă nr.758/C./12.12.2013, Tribunalul G. Secția civilă a admis în parte acțiunea, a anulat în parte dispoziția nr.74/9.08.2013 emisă de Primarul . ce privește data de la care se acordă indemnizația de însoțitor reclamantei și anume, începând cu luna august 2013, a menținut în rest dispoziția și a respins în rest acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta P. C., apreciind în temeiul art. 488 alin.1 pct. 8 C. că este netemeinică și nelegală.

Arată că excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei C. a fost respinsă în mod greșit, instanța de fond interpretând și aplicând greșit prevederile Legii nr.515/2001. Astfel, potrivit art.68 alin.1 din legea nr.215/2001, singurul abilitat să emită dispoziții este primarul, dispoziția 74/9.08.2013 atacată în speță fiind emisă de Primarul Comunei C..

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit art.30 din norma de punere în aplicare a Legii nr.448/2006, indemnizația prevăzută de art.43 alin.3 din lege se acordă începând cu luna următoare cererii, respectiv august 2013, fără a distinge dacă dosarul e complet sau nu.

Or reclamanta nu a dovedit că s-a adresat cu cerere direcției județene de asistență socială și protecția copilului ci a dovedit instanței că a adresat cerere primarului. Primarul putea emite dispoziția numai după ce avea acordul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului G..

Absolut nici un articol din legea nr.448/2006, respectiv din normele de aplicare nu prevede acordarea indemnizației retroactiv, indiferent dacă dosarul era complet sau nu.

Intimata reclamantă D. E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că recursul este fondat.

Nu se pot reține criticile din recurs referitoare la modul de stabilire a cadrului procesual. Nu se poate face o distincție între Primar ca instituție (ceea ce implică un aparat de lucru fără de care primarul nu ar putea să funcționeze ca o instituție publică) și Primărie care desemnează tot Primarul împreună cu aparatul său de lucru. Distincția pe care încearcă să o facă recurenta este cu atât mai lipsită de temei cu cât, în antetul actului atacat apare, ca instituție, P. Comunei C..

Referitor la fondul cererii Curtea constată că potrivit art. 42 alin. 4, 5 și 6 din legea 448/2006 prevede că:

„(4) Părinții sau reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare.

(5) Opțiunea se exprimă prin cerere adresată în scris direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, și devine valabilă numai pe baza acordului exprimat în scris al acestora.

(6) Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, vor comunica angajatorului, în termen de 5 zile, acordul pentru opțiunea exprimată în condițiile prevăzute la alin. (5).”

Potrivit art. 30 din normele metodologice de aplicare a legii 448/2006 (1) Dreptul de opțiune exprimat în temeiul prevederilor art. 42 alin. (4) din lege operează numai în condițiile în care documentul care atestă încadrarea în grad de handicap cuprinde mențiunea: "cu asistent personal".

(2) Indemnizația prevăzută la art. 43 alin. (3) din lege se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii și încetează cu luna următoare celei în care persoana cu handicap nu mai îndeplinește condițiile care au dus la stabilirea dreptului.

Coroborând cele două texte de lege rezultă că acordarea indemnizației era condiționată de exprimarea unei opțiuni prin cerere adresată direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București. În lipsa acordului acestor entități nu era posibilă acordarea indemnizației.

În aceste condiții interpretarea art. 30 alin. 2 din Norme nu se poate face decât în sensul că solicitarea acordării indemnizației trebuie să intervină după obținerea avizului direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, o cerere depusă anterior neputând să producă efectele scontate.

Art. 25 din Norme invocat de instanța de fond, nu este incident în speță, întrucât se referă la angajarea unui asistent personal însă și în acel caz se observă că depunerea cererii la primărie trebuia să fie precedată de obținerea acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, exprimat în scris, referitor la opțiunea părinților sau reprezentanților legali ai copilului cu handicap grav, adulților cu handicap grav ori reprezentanților legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav care trebuie să însoțească cererea.

Interpretarea excesiv formalistă a instanței de fond în sensul că depunerea cererii chiar neînsoțită de actele necesare trebuie considerată punct de reper temporar pentru acordarea indemnizației nu este acceptabilă, ajungându-se la situația de acordare a indemnizației pentru o perioadă în care titularul nu îndeplinea condițiile legale, acestea fiind îndeplinite ulterior.

În speță se constată că reclamanta a depus cererea fără act de identitate și fără acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, exprimat în scris, referitor la opțiunea părinților sau reprezentanților legali ai copilului cu handicap grav, adulților cu handicap grav ori reprezentanților legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav, acest acord fiind obținut ulterior la solicitarea primăriei. În aceste condiții momentul în raport cu care se stabilește acordarea indemnizației este momentul la care dosarul era complet, conținând inclusiv acordul menționat ( a cărui solicitare nu cade în sarcina autorităților locale potrivit dispozițiilor legale) adică luna august.

Față de acest moment recurenta a procedat în conformitate cu prevederile art. 30 din normele metodologice în sensul că a acordat indemnizația începând cu luna septembrie.

În consecință Curtea va admite recursul și va casa sentința cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta pârâtă P. C. prin Primar cu sediul în comuna C., ..50, județ G. și dom. proc. ales la „C.Av. G. I.” din București, sector 3, ., ., . împotriva sentinței civile nr.758/12.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. Secția Civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă D. E., CNP_ domiciliată în . Ț., ., județ G..

Casează sentința și rejudecând:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2015.

Președinte, Judecător, Judecător,

S. D. G. R. I. V. D. C.

Grefier,

T. M.

Red. Jud. SDG/4 ex.

.

Tribunalul G., Secția Civilă

Jud. fond, R. F.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 869/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI