Anulare act administrativ. Decizia nr. 1254/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1254/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 34020/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1254
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.03.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: I. C. G.
GREFIER: D. N.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă R. V., împotriva sentinței civile nr. 6308/09.10.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a II-a C. administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. B. PRIN PRIMAR GENERAL, P. S. 2 PRIN PRIMAR, A. D. PUBLIC S. 2, P. S. 2, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă prin apărător, intimații-pârâți P. S. 2 PRIN PRIMAR, P. S. 2 prin consilier juridic, intimata-pârâtă A. D. PUBLIC S. 2 prin apărător care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-reclamantă, prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ADPS 2 pentru primul capăt al cererii, respingerea excepției tardivității ca formulată de o persoană fără calitate procesuală pasivă. În subsidiar, solicită admiterea recursului, iar dacă se va aprecia că ADP S. 2 avea calitate procesuală pasivă pe primul capăt al cererii să se respingă excepția tardivității. Într-un alt subsidiar, dacă se admite excepția tardivității primului capăt al cererii, să se aibă în vedere că al doilea capăt era independent de primul, astfel că solicită disjungerea acestuia, admiterea recursului, disjungerea capătului II privind demolarea și a excepției de nelegalitate, cu trimiterea cauzei la Judecătoria S. 2. Din actul administrativ atacat reiese că acesta privește imobilului din . pentru care s-a formulat cererea de retrocedare e la .. 28. Din conținutul actului administrativ nu reiese că autorizația de construire privește terenul din .. 28. S-a solicitat Primăriei S. 2 comunicarea autorizației și actelor ce au stat la baza emiterii acesteia, pentru verificarea legalității autorizației. ADP a comunicat autorizația în iunie 2013; refuzul expres al Primăriei S. 2, emitent al actului, de a comunica autorizația de construire, este din data de 09.07.2013. S-a raportat la această dată în formularea plângerii prealabile. Este vorba de un refuz de eliberare expresă a unui act de emitentul acestuia, iar recurenta nu s-a raportat la ADP S2, care este doar executantul lucrării. Referitor la capătul subsidiar al cererii, este nelegală hotărârea instanței prin care s-a dispus respingerea acțiunii în totalitate, întrucât capătul privind demolarea putea fi disjuns. Acest capăt putea fi analizat separat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimații-pârâți P. S. 2 PRIN PRIMAR, P. S. 2, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile, pentru motivele prezentate pe larg prin întâmpinare.
Intimata-pârâtă A. D. PUBLIC S. 2, prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Pe excepția lipsei calității procesuale pasive a ADPS2, arată că s-a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu și cu ADP, iar ulterior avea posibilitatea de a renunța la soluționarea cererii în contradictoriu cu această instituție. Pe tardivitate, arată că se știa pentru ce teren se solicită actul administrativ și de ce este ocupat acest termen, astfel încât nu se poate susține că ar fi alt teren decât cel care face obiectul cererii de restituire în temeiul Legii 18/1991. Instanța de fond a apreciat corect că este tardiv formulată plângerea prealabilă. Pe excepția de nelegalitate, arată că a fost contestat actul atât pe cale principală, cât și pe cale incidentală, ceea ce nu este posibil, iar capătul de cerere privind demolarea nu putea fi soluționat altfel, față de soluția dată pe capătul de cerere principal, de respingere a excepției de nelegalitate. Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 6308/09.10.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a II-a C. administrativ și fiscal, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M. B. PRIN P. GENERAL si P. S. 2 si s-a respins actiunerea reclamantei in contradictoriu cu acesti parati, astfel cum a fost precizata ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
A fost admisa exceptia tardivitatii actiunii, astfel cum a fost precizata si a fsot respinsa ca tardive formulate cererea precizata impotriva paratilor P. S. 2 si A. D. PUBLIC S. 2.
De asemenea a fost resipinsa ca inadmisibila exceptia nelegalitatii si au fost response ca ramase fara obiect exceptiile lipsei de interes si inadmisiblitatii capatului de cerere avand ca obiect anularea adresei nr._/2.09.2013.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta care a solicitat in principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ADP S. 2 cu privire la primul capăt de cerere (constatarea nulității autorizației de construire) si respingerea excepției tardivității acestui capăt de cerere ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala pasiva.
In subsidiar, casarea hotărârii atacate, respingerea excepției tardivității capătului de cerere privind constatarea nulității parțiale a autorizației de construire nr. 688/5Z/02.08.2010 emisa de PRIMARULUI S. 2 si trimiterea cauzei in rejudecare către TRIBUNALUL BUCUREȘTI, SECȚIA A II-A; sau tot in subsidiar, admiterea recursului, menținerea soluției de tardivitate a formulării primului capăt de cerere, disjungerea celui de-al doilea capăt de cerere (privind demolarea parcării) insotit de excepția de nelegalitate a autorizației de construire atacate si trimiterea cauzei spre competenta judecare către JUDECĂTORIA S. 2.
Recurenta a precizat ca solicita admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ADP S. 2 cu privire la primul capăt de cerere (constatarea nulității autorizației de construire) intrucat ADP S. 2 este doar executantul lucrărilor de edificare a parcării, nu emitentul autorizației. ADP sector 2 are calitate procesuala pasiva numai cu privire la al doilea capăt de cerere (demolarea parcării).
In consecința, constatarea nulității autorizației de construire trebuie realizata doar in contradictoriu cu emitentul, adică P. S. 2. Rezulta ca excepția tardivității primului capăt de cerere a fost ridicata de o persoana fara calitate procesuala pasiva si solicit respingerea sa pentru acest motiv.
In continuare recurenta a invocat faptul ca admiterea exceptiei de tardivitate este nelegala, considerand ca data de la care se calculeaza termenul de introducere a plangerii prealabile este data de 9.07.2013 data comunicarii refuzului Primarului S. 2 de a-i comunica actele care au stat la baza emiterii autorizatiei de construire.
A sustinut ca nu putea sa constate nelegalitatea actului in lipsa comunicarii actelor care au stat la baza emiterii acestuia, intrucat autorizatie este emisa pentru o alta adresa.
In continuare recurenta a sustinut ca instanța de recurs nu a motivat soluția de respingere a cererii subsidiare a sa, de disjungere a capătului de cerere privind demolarea platformei betonate, însoțit de excepția de nelegalitate a autorizației de construire atacate (excepție ridicata in subsidiar, strict pentru situația in care s-ar fi admis excepția tardivității primului capăt de cerere).
Tardivitatea, ca sanctiune nu putea sa afecteze intreaga acțiune, ci doar primul si ultimul capăt de cerere. Al doilea capăt de cerere, vizând demolarea parcării, nu putea fi afectat de tardivitate.
De altfel, a solicitat instanței de judecata ca, in măsura in care ar admite excepția, sa o admită doar cu privire la primul capăt de cerere si sa constare ca soluționarea capătului de cerere privind demolarea parcării este de competenta Judecătoriei S. 2.
Excepția de nelegalitate a autorizației de construire a fost ridicata dc subsemnata in subsidiar, pentru aceasta situație si ar fi trebuit sa însoțească cel de-al doilea capăt de cerere disjuns si trimis spre judecare către Judecătoria S. 2.
Un argument este ca i s-a incalcat prin aceasta soluție dreptul de acces la justiție, intrucat cererea mea subsidiara reprezintă o alta cale legala de a protejare a dreptului meu la obținerea restituirii in natura a terenului ocupat nelegal.
In drept, a invocate dispozitiile art. 488 pct. 6 si 8 cod procedura civila.
La 18.12.2014 intimata ADP S. 2 a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Si intimatii P. S. 2 si P. S. 2 au solicitat respingerea recursului ca nefondat prin intampinarea depusa la 8.01.2015.
La 22.12.2014 s-a inregistrat intampinarea MUNICIPIULUI B. prin P. GENERAL, care la randul sau a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de dispozitiile art. 488 cod procedura civila, curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Nu se poate retine sustinerea recurentei in sensul ca ADP S. 2 nu are calitate procesuala pasiva pe capatul de cerere privind constatarea nulitatii autorizatiei de construire datorita faptului ca din cuprinsul acestei autorizatii reiese ca actul a fost emis la solicitarea acestei parate (a se vedea mentiunea din autorizatie fila 128 din dosarul de fond), solicitare inregistrata la 29.07.2010 (cerere filele 131-132 din acelasi dosar).
Prin urmare aceasta parata nu are calitate procesuala pasiva prin prisma faptului ca ar fi emitent al actului ci prin aceea ca este destinatarul lui, investitorul.
O actiune care vizeaza anularea unui act administrativ adresat altui subiect de drept este inadmisibila fara chemarea in judecata si a destinatarului actului.
Fiind parata in proces, ADP S. 2 putea invoca orice exceptii in sustinerea pozitiei sale, chiar daca acesta era si in favoarea unui alt parat cu care avea un interes comun in proces.
Nu este intemeiata nici sustinerea recurentei in sensul ca termenul prevazut la art. 7 al. 1 din legea nr. 554/2004 de introducere a plangerii prealabile curge de la data de 9.07.2013, data refuzului emitentului de a-i comunica inscrisurile care au stat la baza emiterii autorizatiei coontestate deoarece, pe de o parte, obiectul cauzei este anulare act adminstrativ, autorizatie de construire si nu o cerere de obligare a paratului de emitere a unui act administrativ sau de efectuare a unei operatiuni administrative cauzate de un refuz nejustificat de solutionare a unei cereri sau de emitere a unui act administrativ ori de efectuare a unei operatiuni administrative.
Pe de alta parte se retine ca legiuitorul a prevazut expres ca termenul de introducere al plangerii prealabile curge « din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia” (art. 7 al. 3 din legea nr. 554/2004).
Asadar relevanta este data luarii la cunostinta de existenta autorizatiei si nu de actele care au stat la baza emiterii ei ori de imprejurarea daca actul este vatamator.
Astfel se constata ca in mod corect instanta de fond a calculat termenul de 30 de zile in care trebuia formulata plangerea prealabila de la data de 13.06.2013, data la care reclamantei i-a fost comunicata de catre parata ADP S. 2 copia autorizatiei de construire contestate.
Prin urmare in mod corect a fost respinsa exceptia tardivitatii formularii plangerii prealabile si a fost respinsa actiunea reclamantei pentru acest considerent.
Referitor la exceptia de nelegalitate, acesta exceptie a fost in mod corect respinsa ca inadmisibila deoarece nu poate fi invocata nelegalitatea unui act administrativ in acelasi proces in care se solicita anularea unui act administrativ pentru nelegalitate.
Este o aplicare a principiului « electa una via », astfel ca, alegand calea atacarii pe cale principala a autorizatiei de construire nu se poate invoca si exceptia de nelegalitate a acesteia, adica nu se poate ataca acelasi act si pe cale de exceptie.
Referitor la faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat pe disjungerea capatului de cerere privind realizarea lucrarilor de dezafectare (demolare) se retine ca acest capat de cerere, asa cum a fost formulat era accesoriu cererii principale de anulare a actului, motivul pentru care se solicita demolarea era tocmai nelegalitatea autorizatiei de construire.
Daca instanta nu s-a pronuntat pe un capat de cerere acest aspect nu poate forma obiectul unei cereri de recurs ci se putea solicita completarea hotararii conform art. 444 cod procedura civila.
Completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea recursului in conformitate cu dispozitiile art. 445 cod procedura civila.
Daca reclamanta doreste sa urmeze calea dreptului comun, atunci exista alte conditii privind introducerea unei cereri privind obligatie de a face, respectiv dezafectarea unor lucrari.
Nu se poate retine ca i se incalca dreptul de acces la justitie, reclamanta avand posibilitatea sa formuleze o actiune la instanta de drept comun in conditiile dreptului comun si nu sa transforme o actiune in contencios in una de drept comun.
Mai mult se constata ca reclamanta nici in cererea principala si nici in cea aditionala nu a indicat vreun temei de drept de natura a se interpreta ca un capat de cerere, respectiv cel privind demolarea, dezafectarea constructiilor, este intemeiat pe dispozitiile dreptului comun si, astfel, ar fi fost vorba despre un capat de cerere principal si nu unul accesoriu.
Prin urmare se constata ca hotararea contestata cuprinde motivele pe care se sprijina, acestea nu sunt straine de natura cauzei si nici contradictorii.
De asemenea nu au fost incalcate sau aplicate gresit norme de drept material.
Astfel este nefondat recursul si in baza art. 483 si urmatoarele, 488 pct. 6 si 8 cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă R. V., cu domiciliul în sector 2, București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 6308/09.10.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a II-a C. administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. B. PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENTEI, nr. 291-293, P. S. 2 PRIN PRIMAR, cu sediul în sector 2, București, .-13, A. D. PUBLIC S. 2, cu sediul în sector 2, București, ., P. S. 2, cu sediul în sector 2, București, .-13, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. C. P. I. C. G.
GREFIER, D. N.
Red./tehnored./C.P./2015/ 6 ex.
Tribunalul București – I. S.
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1760/2015.... → |
|---|
