Anulare act administrativ. Decizia nr. 3165/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3165/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 26528/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3165
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.06.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. M. G.
JUDECĂTOR: O. S.
JUDECĂTOR: H. P.
GREFIER: M. H.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele-pârâte Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Suceava și M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva sentinței civile nr. 7936/28.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M. R..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, reprezentat de consilier juridic A. V., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar și intimatul-reclamant P. M. R., prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta-pârâtă C. județean Suceava - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Reprezentantul recurentului-pârât MMPS solicită admiterea recursului propriu, astfel cum a fost formulat, prin motivele expuse pe larg în cererea de recurs.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală. Învederează că această sentință este criticată numai prin prisma obligării pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, sens în care se invocă argumente absolut neserioase, respectiv faptul că reclamantul avea posibilitatea de a-și apăra singur interesele ori, în caz contrar, putea apela la un avocat din oficiu sau putea solicita ajutor public judiciar, susțineri ce reprezintă o încălcare a dreptului la apărare. Un alt argument invocat de recurente este acela că cererea este scutită de taxă de timbru, însă acest lucru nu presupune că reclamantul își pierde dreptul de a-și angaja un apărător și de a-și apăra interesele prin intermediul acestuia.
Menționează că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a avut în vedere la stabilirea cheltuielilor de judecată, culpa procesuală a pârâtelor. Solicită cheltuieli de judecată și în recurs, depunând în acest sens factura fiscală . nr._/29.05.2015.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată din recurs solicitate de apărătorul intimatului-reclamant, reprezentantul recurentului-pârât MMPS solicită respingerea acestora.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
având în vedere prevederile art. 499 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”, reține:
- Hotărârea recurată:
Prin sentința civilă nr.7936/28.11.2014, Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamantul P. M. R. în contradictoriu cu pârâții C. Județean Suceava – Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți. Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 1.240 lei.
- Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambii pârâți, solicitând înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
Dezvoltarea motivelor de recurs:
II.1. Invocând prevederile art.451 din Codul de procedură civilă, recurentul pârât M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți precizează că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, astfel cum dispune art. 90^2 alin.(4) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, și subliniază faptul că, în situația în care nu avea posibilitatea de a-și reprezenta singur interesele, reclamantul putea solicita desemnarea unui avocat din oficiu.
Totodată, se arată că, în conformitate cu prevederile art. 451 alin (2) din Codul de procedură civilă, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului fiind în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. si alții împotriva României, R. împotriva României).
II.2. Recurenta pârâtă Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Suceava arată că soluția de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată este nelegală deoarece, respingând acțiunea ca rămasă fără obiect, instanța de fond s-a pronunțat pe temeiul unei grave confuzii, constând în aceea că prin actul emis în anul 2014 a fost anulat cel emis în anul 2013, însă certificatul din 2014 nu are nici o legătură cu cel din 2013, fiind emis după ce contestatorul și-a îndeplinit obligația legală de depunere a documentației necesare acordării gradului de handicap accentuat permanent.
În aceste condiții, susține recurenta, soluția de respingere a solicitării contestatorului de încadrare în grad permanent, dispusă în anul 2013, a fost corectă și legală iar instanța ar fi trebuit să analizeze actul atacat, emis în anul 2013, raportat la documentația depusă în vederea emiterii acestuia și nu prin raportare la situația din 2014 când contestatorul s-a prezentat la reevaluare ( la termen) prezentând un nou dosar cu o nouă documentație.
Arată recurenta și că este organ fără personalitate juridică, în subordinea Consiliului Județean (neavând patrimoniu propriu), organizarea și metodologia de funcționare fiind reglementată prin HG 430/2008.
Ca atribuții principale, Comisia de evaluare stabilește încadrarea în grad de handicap; reevaluează periodic... încadrarea în grad de handicap (art. 87alin 1 lit. a, b din Legea 448/2006 ) reclamantul având eliberat certificatul de încadrare în grad și tip de handicap cu termen pe perioadă determinată, Comisia Superioară fiind aceea cu putere decizională, decizia acesteia fiind obligatorie pentru cea teritorială.
Și această recurentă arată că, în situația în care nu avea posibilitatea de a-și reprezenta singur interesele, reclamantul putea solicita desemnarea unui avocat din oficiu sau acordarea ajutorului public judiciar.
Ambele recursuri au fost întemeiate pe prevederile art.488 punctele 6 și 8 din Codul de procedură civilă.
Intimatul reclamant a formulatîntâmpinare, solicitând respingerea recursurilor, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, precum și amendarea acestora, în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, pentru exercitarea cu rea credință a căii de atac.
Arată intimatul că argumentul întemeiat pe posibilitatea de a solicita desemnarea unui avocat din oficiu sau de a solicita ajutor public judiciar, reprezintă o ofensă la adresa persoanelor cu handicap și vine în contradicție cu dreptul la apărare și dreptul de fi asistat de un avocat, drepturi constituționale a căror exercitare nu poate constitui motiv pentru înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Arată și că este lipsită de relevanță împrejurarea potrivit căreia sunt scutite de taxa de timbru cererile adresate instanței împotriva deciziilor emise de Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, iar faptul că nu este obligat să achite taxă de timbru, nu presupune că pierde dreptul de a-și angaja apărător și de a obține obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial al cărui cuantum, de 1.240 lei (TVA inclus), este rezonabil, neexistând motiv pentru reducerea sa în contextul în care activitatea desfășurată de avocat a fost temeinic justificată fiind fără echivoc culpa pârâtelor, care au revenit asupra certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 6702 din data de 02.09.2013 exclusiv ca urmare a demersului judiciar, așadar ca urmare a activității avocatului.
Solicită a se avea în vedere faptul că, prin apărările formulate, pârâtele au susținut că starea sa de sănătate nu justifică eliberarea unui certificat cu caracter permanent și nerevizuibil, pentru ca ulterior să dispună eliberarea unui certificat în exact condițiile solicitate și ținând cont de aceeași stare de sănătate.
Intimatul reclamant contestă susținerile recurentului-pârât C. Județean Suceava - Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, potrivit cu care soluția instanței, de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, ar fi fost pronunțată „pe temeiul unei grave confuzii" deoarece certificatul din anul 2014 ar fi fost eliberat în baza unei alte documentații decât cea avută în vedere la data eliberării certificatului din anul 2013, întrucât obiectul acțiunii l-a constituit obligarea pârâților la emiterea unui certificat de încadrare în grad de handicap cu caracter permanent și nerevizuibil, în acord cu starea sa de sănătate, aceeași în anul 2013 ca și în anul 2014, și cum documentul a fost eliberat la data de 25.08.2014, în mod corect instanța de fond a stabilit că a rămas fără obiect cererea de chemare în judecată.
Arată intimatul că nu există vreo probă care să ateste că documentațiile depuse în cei doi ani sunt esențial diferite; la prezentarea anuală în fața Comisiei, pentru evaluarea stării de sănătate, persoana cu handicap trebuie să prezinte înscrisuri medicale de dată recentă, înscrisuri care să releve că subzistă motivele pentru eliberarea certificatului de încadrare în grad de handicap; așadar, existența a două documentații se justifică prin aceea că a fost obligat să depun acte medicale recente datei prezentării la Comisie, indiferent de faptul că acestea stabilesc o stare de sănătate identică celei stabilite de documentația anterioară. Starea de sănătate care a impus eliberarea unui certificat de încadrare în grad de handicap este aceeași din anul 2006 și nu poate suferi modificări de natură să atragă netemeinicia eliberării unui astfel de certificat, fiind dincolo de orice dubiu faptul că lipsa unui plămân ca urmare a unei proceduri de pneumoectomie reprezintă o deficiență funcțională și structural-anatomică, iar caracterul ireversibil al acestei deficiențe este dovedit cu documentele medicale eliberate încă de la data operației suferite în anul 2006.
Și Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Suceava a formulatîntâmpinare la recursul declarat de M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitând admiterea acestuia.
Totodată, a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului reclamant, reiterând susținerile din cererea de recurs.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri numai sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate de intimatul reclamant în această fază procesuală.
Soluția instanței de recurs
Nu se poate reține incidența în cauză a motivului de casare reglementat la punctul 6 al art.488 din Codul de procedură civilă, întrucât soluția de respingere a cererii ca rămasă fără obiect și de acordare a cheltuielilor de judecată este motivată de judecătorul fondului prin aceea că a fost emis actul solicitat de reclamant iar pârâtele au pierdut procesul.
Criticile de nelegalitate aduse de ambii recurenți hotărârii primei instanțe se circumscriu motivului de casare prevăzut la art.488 pct.8 din codul de procedură civilă întrucât, într-adevăr, în raport de situația de fapt, s-ar putea reține că pârâtele „au pierdut procesul” numai în măsura în care eliberarea certificatului nr.5650/25.08.2014 reprezintă o recunoaștere a unui drept ce ar fi fost negat reclamantului prin certificatul anterior, nr.6702/02.09.2013, a cărui modificare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
În acest context, Curtea reține că nici în fața primei instanțe și nici în recurs nu s-a probat că documentația depusă de intimatul reclamant în anul 2013 a fost diferită de aceea depusă în anul 2014 iar din verificarea celor două certificate de încadrare în grad de handicap se constată că în ambele este menționat același Cod de boală – C34;C61; aceeași deficiență funcțională – accentuată și același cod de handicap – 2, elemente în baza cărora în 2013 s-a eliberat un certificat cu valabilitate de 12 luni, iar în anul 2014, după sesizarea instanței cu prezenta acțiune, un certificat de încadrare în grad de handicap permanent, conform solicitării intimatului reclamant.
Prin urmare, chiar dacă certificatul de încadrare în grad de handicap permanent a fost emis la expirarea termenului de 12 luni de valabilitate a certificatului contestat, în condițiile în care starea de boală a reclamantului justifica încă din anul 2013 încadrarea în grad permanent de invaliditate, în mod corect prima instanță a apreciat că pârâtele au pierdut procesul și a acordat reclamantului cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
În ceea ce privește cuantumul acestora, Curtea consideră că suma de 1240 lei, cu TVA inclus, nu reprezintă un onorariu disproporționat față de miza procesului pentru reclamant ori față de activitatea desfășurată de avocat, iar faptul că legiuitorul român a prevăzut că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru ori că, în anumite situații, există posibilitatea acordării ajutorului public judiciar prin asigurarea apărătorului din oficiu, nu pot fi invocate de către recurentele pârâte drept cauze exoneratoare de plata cheltuielilor de judecată, alegațiile acestora venind în contradicție cu dreptul constituțional la apărare, astfel cum este reglementat la art.24 din Constituția României.
În consecință, în temeiul art.496 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâte, dispunând totodată obligarea recurentei Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Suceava, ce a pus în discuție nu numai cheltuielile de judecată ci și temeinicia soluției de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, la plata către intimatul reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în recurs, redus conform art.451 alin.2 din Codul procedură civilă întrucât suma de 1240 lei, aceeași ca și la fond, nu se mai poate justifica nici prin complexitatea cauzei și nici prin activitatea desfășurată de avocat pentru susținerea apărării.
Nu se va da curs solicitării de amendare a recurentelor, întemeiată de intimatul reclamant pe prevederile art.187 alin.1 pct.1 lit.a din Codul de procedură civilă, întrucât, în condițiile în care legiuitorul permite judecătorului să aprecieze asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, nu s-ar putea reține că este „vădit netemeinică” o cale de atac ce vizează modalitatea de aplicare a prevederilor art.451 alin.2 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul C. Județean Suceava și de recurentul-pârât M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice împotriva sentinței civile nr. 7936/28.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M. R., ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimatul-reclamant a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, aferente recursului, reduse corespunzător.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. M. G. O. S. H. P.
Grefier, M. H.
Red. Jud. AMG 2ex/
Jud. fond: C. A. B. – Tb. București – Secția C.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2530/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 3599/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
