Pretentii. Decizia nr. 3314/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3314/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 60/93/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3314
Ședința publică de la 11.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. G. Z.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta pârâtă P. comunei Mărișelu, împotriva sentinței civile nr.1997/02.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. Național de Cercetare Dezvoltare în Silvicultură „M. D.” ( fostul I. de C. și Amenajări Silvice București).
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 28.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 04.06.2015 și apoi la data de 11.06.2015.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1997/02.06.2014 a Tribunalului Ilfov - Secția civilă a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul I. DE C. ȘI AMENAJARI SILVICE BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta P. C. MĂRIȘELU și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 17.396,72 lei reprezentând c/val facturi emise în perioada 31.01._10 in baza contractului de administrare nr.4573/01.12.2009.
Împotriva hotărârii Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta P. C. MĂRIȘELU, înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 07.01.2015, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul de a se respinge parțial cererea reclamantei, suma reală datorată fiind de 1.746 lei și nu de 17.396,72 lei, reprezentând facturi neachitate doar până la 15.07.2010 și nu până la 31.12.2010 când acest contract a încetat de drept.
În drept, recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 483 si următoarele din Codul de procedura civila.
La solicitarea Curții, recurenta-pârâtă și-a precizat motivele de recurs la data de 28.01.2015, arătând că situația de fapt este descrisa pe larg în scriptul depus si intitulat recurs, astfel ca nu mai are de adăugat nimic, ea este ampla si descrie întregul mecanism cum s-a încheiat contractul de administrare nr. 7486/2.12.2009 încheiat între recurenta-pârâtă si ocolul Silvic Lechinta Jud Bistrița Nasaud, precum și încetarea contractului începând cu data de 30.06.2010.
In ce privește motivarea in drept, a indicat disp. art. 488 pct. 8 C.p.civ.
Intimatul-reclamant I. DE C. ȘI AMENAJĂRI SILVICE (I.C.A.S.) BUCUREȘTI a formulat întâmpinare la data de 11.02.2015, prin care a invocat excepțiile nulității și tardivității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
A arătat că recursul formulat de către P. Marișelu nu este întocmit în mod legal deoarece nu se precizează motive și probe noi (înscrisuri sau alte probe admise de lege) de natură să contracareze și să răstoarne soluția dată de către instanța de fond. Prin cererea de recurs recurenta doar reia aspectele invocate în cererea de la fond fără să motiveze cererea, sau măcar să menționeze, vreun motiv de recurs, de casare sau de anularea dispozițiilor și motivării hotărârii judecătorești pronunțată în faza judecătorească a soluționării fondului cauzei.
În tot cuprinsul cererii de recurs nu se face nici o referire, motivare sau susținere legală și motivată a promovării căii de atac, toate afirmațiile fiind doar pe aspecte deja judecate și soluționate legal și temeinic de instanța de fond, nefiind aduse critici efective asupra motivării și argumentelor instanței de fond ci doar sunt reluate motivele și aspectele invocate anterior in fata instanței de fond.
De asemenea, a solicitat respingerea precizărilor la recursul formulat ca inadmisibile pe aspectul că recurenta nu face simple precizări de cererea de recurs inițiala ci constituie motive noi de recurs care vin in completarea cererii care puteau fi invocate ca apărări la instanța de fond și nu în recurs.
Mai mult decât atât, a arătat faptul că această completare la cererea de recurs este inadmisibilă și pe aspectul că nu a fost depusă în termenul legal si imperativ stabilit pentru recurs, cel de 15 zile de la comunicarea hotărârii civile nr. 1997/2014.
Pe fond, a solicitat respingerea recursul formulat de către P. Mărișelu obligarea acesteia la plata sumei de 17 396, 72 lei sumă ce reprezintă debitele înregistrate față de ICAS București prin OSE Lechinta, in temeiul contractului de administrare nr. 7486/02.12.2099, înregistrat la ITRSV Bistrița sub nr. 186/23.02.2010.
În ședința publică din 16.04.2015, Curtea a pus în discuție semnarea recursului de către Primar, raportat la dispozițiile art. 84 corob. cu art. 486 alin. 1 lit. e și alin. 2 C.p.civ.
La același termen, instanța a dispus citarea recurentei reclamante cu mențiunea obligației de a preciza dacă dispune de un consilier juridic, față de semnarea recursului de către primar, și a precizării acestuia, în raport de prevederile art. 84 corob. cu art. 486 alin. 1 lit. e, alin. 2 și alin. 3 C.p.civ., iar în caz contrar de a face dovada semnării și susținerii recursului prin avocat.
Pentru termenul din 28.05.2015, recurenta reclamantă a arătat că pretențiile sale sunt cele menționate în răspunsul comunicat cu adresa nr. 797/27.02.2015.
Curtea, analizând actele dosarului, în raport de prevederile legale incidente, constată nulitatea recursului, având în vedere următoarele:
Conform art. 84 alin. 1 și 2 C.p.civ., „(1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.
(2) La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile legii”.
Conform art. 486 alin. 1 lit. e C.p.civ., „(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic”.
Conform art. 486 alin. 2 și 3 C.p.civ., „(2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic.
(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile”.
Curtea constată că recurenta nu a făcut dovada, prin semnarea recursului și depunerea împuternicirii avocațiale sau, după caz, a delegației consilierului juridic, a îndeplinirii cerinței legale de a fi asistată, la redactarea cererii și a motivelor de recurs, de către un avocat sau consilier juridic.
Curtea constată că în speță nu este aplicabilă decizia Curții Constituționale nr. 462/2014, prin care s-a constatat că dispozițiile din codul de procedură civilă cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum și în art. 486 alin. (3) cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstituționale.
Dispozițiile legale a căror neconstituționalitate s-a constatat prin Decizia nr. 462/2014 se referă la cerința redactării cererii și a motivelor de recurs, precum și cea a exercitării și susținerea recursului, de către persoanele fizice, aceste dispoziții legale nefiind aplicabile în speță:
Art. 83 C.p.civ.- „Reprezentarea convențională a persoanelor fizice” „(3) La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2)”.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va admite excepția nulității. Având în vedere soluția pronunțată pe această excepție, tardivitatea cererii precizatoare a recursului, invocată de intimată, nu este util a mai fi analizată, urmând a se constata nulitatea recursului formulat de recurenta pârâtă P. comunei Mărișelu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția nulității.
Constată nul recursul formulat de recurenta pârâtă P. comunei Mărișelu, cu sediul în ., . Năsăud, împotriva sentinței civile nr.1997/02.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. Național de Cercetare Dezvoltare în Silvicultură „M. D.” ( fostul I. de C. și Amenajări Silvice București) cu sediul în Voluntari, ., jud. Ilfov.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. G. Z.
GREFIER
C. A.
Red. A.Ș./A.N.
4 ex.
Jud. fond T.I.: A. D.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1559/2015. Curtea de Apel... | Litigiu privind magistraţii. Sentința nr. 565/2015. Curtea de... → |
|---|
