Anulare act administrativ. Decizia nr. 831/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 831/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 172/93/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 831
Ședința publică de la 12.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – Z. G. L.
JUDECĂTOR - D. G.
JUDECĂTOR - Ș. A.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant P. JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr. 2087/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. C. AFUMAȚI și C. A., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită; intimata-pârâtă C. A. a depus la dosar, prin serviciul registratură, note scrise; părțile solicitând judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 411 al.1 pct. 2 C.proc.civ., după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 411 alineat 2 C.pr.civ. și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alineat 1 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2087/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, fiind respinsă acțiunea formulata de reclamanta P. JUDEȚULUI ILFOV in contradictoriu cu pârâții P. C. AFUMAȚI și C. A. ca fiind prescrisa.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P. Județului Ilfov, în conformitate cu prevederile Codului de Procedură Civilă, precum și ale art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, considerând netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Sentința civilă este criticabilă din punct de vedere al legalității, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, din următoarele considerente:
Instanța de judecată a reținut că termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în care poate fi solicitată anularea unui act administrativ, a început să curgă de la data primei comunicări a dispoziției către Prefect (13.10.2010) și s-a împlinit la 13.04.2011. Totodată, în mod contradictoriu, instanța apreciază că deși nu se poate aprecia că în favoarea reclamantului a operat o repunere în termenul de exercitare a acțiunii în anularea actului administrativ, începând cu data când i-ar fi fost comunicată a treia oară Dispoziția nr. 3/2010 totuși, într-o astfel de situație, ar deveni incidente prevederile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, caz în care termenul de 1 an s-ar fi împlinit la 03.01.2014, iar acțiunea ar fi fost tardivă raportat la momentul introducerii, respectiv 21.01.2014.
Dispoziția nr. 3/2010 a fost transmisă, a treia oară, de către Primăria C. Afumați cu adresa nr._/05.11.2013, înregistrată la Instituția Prefectului-Județul Ilfov sub nr._/11.12.2013, astfel încât apreciază că acțiunea formulată la data de 21.01.2014 este în termenul de exercitare al acțiunii prevăzut de legea contenciosului administrativ.
De altfel, consideră că tocmai acest aspect, al returnării repetate a Dispoziției nr. 3/2010 și al dosarului de despăgubiri aferent acesteia, Primăriei C. Afumați, în vederea revocării actului administrativ ca urmare a emiterii acestuia cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001, a fost avut în vedere și de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._ *, când prin Sentința civilă nr. 1091/23.10.2012 a admis în partea acțiunea notificatoarei, în sensul că a fost obligată Primăria Afumați să înainteze Dispoziția nr. 3/06.01.2010 și dosarul administrativ către Instituția Prefectului-Județul Ilfov, însă a fost respins capătul de cerere privind constatarea caracterului valid al Dispoziției nr. 3/06.01.2010 ca inadmisibil, iar cel privind obligarea Instituției Prefectului-Județul Ilfov de a înainta dosarul către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca neîntemeiată, instanța considerând că procedura de exercitare a controlului de legalitate de către prefect nu s-a încheiat.
Astfel, obligația stabilită în sarcina Primăriei C. Afumați de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, prin Sentința Civilă nr. 1091/23.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ *, a fost adusă la îndeplinire prin comunicarea Dispoziției nr. 3/06.01.2010 și a dosarului administrativ cu adresa nr._/05.11.2013, înregistrată la Instituția Prefectului-Județul Ifov sub nr._/11.12.2013, procedura de exercitare a controlului de legalitate efectuat de prefect fiind încheiată prin promovarea acțiunii de anulare a actului administrativ în cauză, în condițiile legii.
În raport de considerentele expuse, a solicitat să fie admis recursul astfel cum a fost formulat, casată Sentința Civilă nr. 2087/10.06.2014 iar, pe fond, admiterea acțiunii și anularea Dispoziției nr. 3/06.01.2010 emisă de primarul comunei Afumați ca nelegală.
În drept, dispozițiile Codul de procedură civilă, ale Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale HG nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 554/2004, precum și oricare alte dispoziții aplicabile în materie.
Intimata-pârâtă C. A. a formulat note scrise, solicitând respingerea recursului si menținerea hotărârii de fond ca temeinica si legala.
Recurenta susține prin motivele de recurs ca Dispoziția nr. 3/2010 a fost transmisa a treia oara, de către Primăria C. Afumați către recurenta fiind inregistrata sub nr._/11.12.2013, astfel incat acțiunea promovata de aceasta la data de 21.01.2014 este exercitata in termenul legal.
La data de 06.01.2010 este emisa Dispoziția nr. 3 de către Primăria Afumați si este transmisa recurentei la data de 13.10.2010 pentru exercitarea controlului de legalitate. Recurenta in loc sa promoveze prezenta acțiune, solicita Primarului revocarea dispoziției, astfel ca retrimite la Primărie dosarul ce conținea dispoziția contestata.
Având in vedere ca P. nu-si putea revoca propria dispoziție, la data de 04.07.2011, inainteaza din nou dosarul Prefectului pentru exercitarea controlului de legalitate iar la data de 20.07.2011 recurenta retrimite dosarul Primarului pentru revocarea dispoziției, desi cunoaște punctul acesteia de vedere cu privire la anularea dispoziției.
Din nou, P. comunei Afumați trimite dosarul ce conținea dispoziția si actele aferente către recurenta, dosar ce a fost înregistrat la data de 11.12.2013.
Dispozițiile pct. 16.9 ind. 2 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005 introduse prin Hotărârea nr. 128/6.02.2008 prevăd ca prefectul exercita controlul de legalitate cu privire la dispozițiile emise in baza Legii nr. 10/2001, iar dispozițiile pct. 16.9 ind. 3 din aceleași norme prevăd ca in urma exercitării acestui control prefectul poate contesta dispozițiile considerate nelegale pe calea contenciosului administrativ, in conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ "P. poate ataca, in termenele prevăzute la art. 11, in fata instanței de contencios administrativ, actele emise de autoritățile administrației publice locale, daca le considera nelegale"
Prevederile art. 11 alin. 1 din lege arata ca termenul de introducere a cererii este de 6 luni, iar conform alineatului 3 din acest articol, in cazul acțiunilor formulate de prefect, "termenul curge de la data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal.
Art.11 alin.2 arata ca „pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
P. Județului Ilfov a luat cunoștința de actul pretins nelegal, Dispoziția nr. 3/10.01.2010 emisa de P. C. Afumați inca din 13.10.2010, moment cand a inceput sa curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 6 luni, conform art. 11 mai sus menționat, termen care s-a împlinit in aprilie 2011 sau daca se invoca motive temeinice justificate, termenul s-a împlinit in luna octombrie 2011. Simplul fapt ca dispoziția a fost returnata Primarului de 3 ori pentru anulare nu este de natura sa suspende sau sa întrerupă prescripția de 6 luni si nici nu operează o repunere in termenul de exercitare a acțiunii in anularea dispoziției, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului si menținerea hotărârii de fond ca temeinica si legala.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate în fața primei instanțe, a dispozițiilor legale aplicabile, precum și a sentinței civile recurate, Curtea constată că este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Astfel se reține că motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 pct. 8 C.proc.civ. constând în greșita interpretare și aplicare a disp. art. 3 alin. 1 și art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 este nefondat.
Din această perspectivă se constată că în mod corect prima instanță a reținut în cadrul situației de fapt-aspect care nu poate face obiect al reexaminării în cadrul prezentei căi extraordinare de atac- împrejurarea că termenul de prescripție de șase luni a început să curgă în privința recurentului-reclamant de la data de 13.10.2010 dată la care a fost comunicată inițial dispoziția nr. 3/06.01.2010 în vederea exercitării controlului de legalitate de către acesta, neavând relevanță faptul că ulterior beneficiarul actului administrativ în cauză a formulat o acțiune care făcut obiectul dosarului nr._ * soluționat de Tribunalul Ilfov, Secția Civilă prin sentința civilă nr. 23.10.2012, aceasta devenind irevocabilă prin nerecurare la data de 03.01.2013, respectiv faptul că la data de 05.11.2010 și ulterior la data de 20.07.2011 recurentul-reclamant a solicitat emitentului dispoziției în cauză revocarea acesteia, aceste împrejurări neavând natura unor împrejurări calificate conform art. 13-15 drept cauze de întrerupere și suspendare a cursului termenului de prescripție extinctivă a dreptului material la acțiune.
Pe de altă parte, Curtea constată că dispozițiile reținute de prima instanță în sensul constatării incidenței prescripției extinctive a dreptului la acțiune sunt imperative inclusiv în privința recurentului-reclamant, acesta având obligația legală și constituțională de a declanșa demersul judiciar în momentul în care a constatat existența unor eventuale cauze de nelegalitate ale actului comunicat de autoritățile publice locale, neavând posibilitatea, în vederea întreruperii sau suspendării termenului de prescripție extinctivă, să solicite emitentului să revoce actul în cauză, astfel încât perioada până la expirarea unui eventual termen, neprecizat de lege, să declanșeze un astfel de demers procesual în vederea anulării actului considerat drept nelegal.
În plus, se constată că în măsura în care solicitarea adresată autorităților locale de a revoca actul în cauză poate fi circumscris procedurii plângerii prealabile conform art. 7 din Legea nr.554/2004, procedură care nu era obligatorie în cazul recurentului-reclamant, se constată că în privința recurentului-reclamant sunt incidente disp. art. 11 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, termenul de șase luni a curs de la data comunicării dispoziției atacate(când a cunoscut existența actului atacat), cel mai târziu, la împlinirea termenului de un an calculat începând cu data comunicării acestuia, conform art. 11 alin. 2, aplicabil de asemenea și recurentului-reclamant, principiu de la care nu sunt prevăzute alte excepții normative, în prezenta cauză termenul de un an menționat anterior fiind finalizat la data de 03.01.2014, calculat de la data rămânerii irevocabilă a sentinței civile nr. 1091/2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția civilă, dosar în care recurentul-reclamant a avut calitatea de parte.
De altfel, din analiza considerentelor acestei sentințe Curtea constată că nu s-a impus recurentului-reclamant obligația de a solicita anularea dispoziției în cauză prin finalizarea procedurii de verificare a legalității dispoziției contestate, acesta având obligația de a respecta termenele de introducere a acțiunii privind tutela administrativă, context în care nerespectarea acestora atrage stingerea dreptului la acțiune al recurentului-reclamant prin respingerea acțiunii ca fiind prescrisă extinctiv.
Mai mult, nu poate fi calificat drept moment de începere al cursului termenului de prescripție extinctivă prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 a recomunicării dispoziției către recurentului-reclamant la data de 11.12.2013, având în vedere că anterior acestui moment, reclamantul a avut cunoștință de conținutul dispoziției în cauză, astfel încât avea obligația de a se conforma inclusiv termenelor prevăzute de legea contenciosului administrativ, nefiind fondat motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 488 pct. 8 C.proc.civ.
Totodată se reține caracterul nefondat al motivului de recurs întemeiat pe disp. art. 488 pct. 6 C.proc.civ. vizând o pretinsă contradictorialitate a considerentelor sentinței recurate, având în vedere că din analizarea acestora, Curtea apreciază că prima instanță a învederat în mod logic motivele care au condus la admiterea excepției prescripției extinctive, înlăturând apărările și susținerile invocate în combaterea acestei excepții de către reclamant, considerentele vizând fiecare apărare invocată de către reclamant și vizând atât motive de suspendare/întrerupere a prescripției extinctive, cât și motive de repunere în termen, situații distincte invocate de către recurent, considerente care coroborate conduc în temeiul art. 496 C.proc.civ. la respingerea prezentului recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant P. JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în București, ., sector 3 împotriva sentinței civile nr. 2087/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. C. AFUMAȚI, cu sediul în . și C. A., domiciliată în comuna Afumați, .. 10, jud. Ilfov și cu domiciliul procesual ales la C.. Av. M. P., în București, .. 2, ., ., sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Z. G. L. D. G. Ș. A.
GREFIER
M. I.
Red. GD/ AC
5 ex./
Jud. fond D. A. – Tribunalul Ilfov
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 778/2015. Curtea... | Comunicare informaţii de interes public (Legea Nr.544/2001).... → |
|---|
